Sunteți pe pagina 1din 6

TEMA 6. Costurile de producție © Ala OBERȘT, conf. univ., dr.

TEMA 6. COSTURILE DE PRODUCȚIE

6.1 Esența și tipologia costurilor de producție


Teoria costurilor de producție are rolul de a determina principiile de optimizare a producției în funcție de
consumul de factori de producție.
Costuri de producție – expresia monetară a consumului de factori de producție utilizați în obținerea unui
bun economic.
Tipologia costurilor de producție

Costuri contabile Costuri de oportunitate

Costurile care se reflectă în Șansele sacrificate de utilizarea a


cantabilitatea firmei factorilor de producție

Costuri explicite Costuri implicite

Costurile aferente atragerii factorilor Costurile aferente utilizării factorilor


de producție din afara firmei proprii de producție

COSTURI ECONOMICE

Pag. 1 din 6
TEMA 6. Costurile de producție © Ala OBERȘT, conf. univ., dr.

6.2 Costurile de producție pe termen scurt

COSTURI DE PRODUCȚIE

Costuri totale TC Costuri medii AC Costuri marginale MC


(total cost) (average cost) (marginal cost)

Ansamblul cheltuielilor Modificarea costurilor totale în


suportate de firmă pentru a Cheltuielile care revin unei cazul modificării cu o unitate a
fabrica o anumită cantitate de unități de bun fabricat cantității de produse fabricate
produse
Costuri totale fixe TFC

Costuri medii fixe AFC


Costuri totale variabile

∆𝑇𝐶
sau 𝑀𝐶 = 𝑇𝐶 ′ = 𝑇𝑉𝐶 ′
(Average fixed csots)

𝑀𝐶 =
(Total variable costs)
(Total fixed costs)

(Average variable
∆𝑄

variabile AVC
Costuri medii (se aplică în cazul TC este o funcție

costs)
de Q )
TVC

Cheltuielile totale variabile pe


Nu se modifică la modificarea

Se modifică în aceiași direcție

Cheltuielile fixe totale pe


cu cantitatea de produse
cantității de produse

unitatea de bun
unitatea de bun

𝑇𝐹𝐶 𝑇𝑉𝐶
𝐴𝐹𝐶 = 𝐴𝑉𝐶 =
𝑄 𝑄
𝑇𝐶 = 𝑇𝐹𝐶 + 𝑇𝑉𝐶

𝑇𝐶 𝑇𝐹𝐶 + 𝑇𝑉𝐶 𝑇𝐹𝐶 𝑇𝑉𝐶


𝐴𝐶 = = = + = 𝐴𝐹𝐶 + 𝐴𝑉𝐶
𝑄 𝑄 𝑄 𝑄

Pag. 2 din 6
TEMA 6. Costurile de producție © Ala OBERȘT, conf. univ., dr.

Costurile totale variabile cuprind cheltuielile legate nemijlocit de procesul de producție (cheltuieli de
materie primă, materiale auxiliare, energie electrică consumată de diverse utilaje, etc.) respectiv cresc dacă
volumul de producție crește și se micșorează dacă volumul de producție se micșorează (nu este obligatorie
modificarea proporțională).
Costuri totale fixe cuprind cheltuielile care nu sunt implicate nemijlocit în procesul de producție (plata p/u
arendă, salariul personalului administrativ și auxiliar, cheltuielile de întreținere, dobânzile, amortizarea
capitalului fix, etc.)
Reprezentarea grafică a costurilor totale în perioadă scurtă:

Dacă firma își întrerupe activitatea pe


termen scurt, TC=TFC, deoarece
TC=TVC+TFC, iar TVC=0).

Costurile totale înregistrează o creștere


continuă în limitele determinate de
cantitatea maximă de produse care poate fi
fabricată

Inițial costurile totale se majorează cu o


rată descrescătoare, mai apoi –
proporțional cu cantitatea de produse
fabricate, iar în final înregistrează o rată
crescătoare.

Dacă în perioada scurtă firma își suspendă activitatea (Q=0) firma nu va mai avea cheltuieli variabile, însă
va suporta în continuarea cheltuielile fixe, respectiv
TC=TFC pentru Q=0

Pag. 3 din 6
TEMA 6. Costurile de producție © Ala OBERȘT, conf. univ., dr.

Reprezentarea grafică a corelației costurilor medii și marginale

Concluzii
𝑨𝑽𝑪 ↓ p/u 𝑀𝐶 < 𝐴𝑉𝐶 (𝐴𝑉𝐶 ′ < 0)
𝑨𝑽𝑪𝒎𝒊𝒏 p/u 𝑀𝐶 = 𝐴𝑉𝐶 (𝐴𝑉𝐶 ′ = 0)
𝑨𝑽𝑪 ↑ p/u 𝑀𝐶 > 𝐴𝑉𝐶 (𝐴𝑉𝐶 ′ > 0)

𝑨𝑪 ↓ p/u 𝑀𝐶 < 𝐴𝐶 (𝐴𝐶 ′ < 0)


𝑨𝑪𝒎𝒊𝒏 p/u 𝑀𝐶 = 𝐴𝐶 (𝐴𝐶 ′ = 0)
𝑨𝑪 ↑ p/u 𝑀𝐶 > 𝐴𝐶 (𝐴𝐶 ′ > 0)

Dinamica costurilor medii și marginale este determinată de acțiunea legii randamentelor non-proporționale.
În punctul de intersecție a curbei MC cu curbele AVC și AC, costurile medii totale și costurile medii
variabile iau valoarea minimă.

6.3 Minimizarea costurilor de producție și echilibrul firmei în perioadă lungă


Un producător își poate imagina diferite combinații de factori corespunzătoare unor niveluri date de
producție, dar atunci când decide ce, cât și cum să producă apare problema constrângerilor bugetare.
Constrângere bugetară cuprinde ansamblul combinațiilor de factori de producție pe care un producător
poate să și le permită, în limita resurselor firmei (TC) și în raport cu prețurile practicate, la un moment dat,
pe piața factorilor de producție (PL-prețul muncii; PK-prețul factorului capital).
Reprezentarea grafică a constrângerilor bugetare ale firmei:

Ecuația dreptei izocost:


𝑳 × 𝑷𝑳 + 𝑲 × 𝑷𝑲 = 𝑻𝑪

Combinații de posibile a factorilor de


producție:
𝑳 × 𝑷𝑳 + 𝑲 × 𝑷𝑲 ≤ 𝑻𝑪

Ansamblul combinațiilor factorilor de producție pe care producătorul le poate realiza cu aceeași cheltuială
formează dreapta izocost.
𝑃
Panta izocost este dată de raportul prețurilor celor doi factori: 𝑃 𝐿 .
𝐾

Pag. 4 din 6
TEMA 6. Costurile de producție © Ala OBERȘT, conf. univ., dr.

6.4 Abordarea dinamică a constrângerilor bugetare


Deciziile producătorului se află sub influența schimbărilor determinate, în principal, de modificarea
elementelor care influențează constrângerea bugetară: resursele disponibile și prețul unuia dintre factorii de
producție.
Reprezentarea grafică modificărilor în constrângerile bugetare:
Cazul modificării resurselor disponibile

Panta liniei izocost se menține aceeași datorită principiului „ceteres paribus”, adică dacă prețurile factorilor
de producție rămân constante.

Cazul modificării prețului unuia dintre factori

Panta liniei izocost se va modifica pe axa absciselor – în cazul modificării prețului factorului muncă, prețul
capitalului fiind constant; pe axa ordonatelor – în cazul modificării prețului capitalului, prețul muncii fiind
constant.

Pag. 5 din 6
TEMA 6. Costurile de producție © Ala OBERȘT, conf. univ., dr.

6.5 Echilibru producătorului pe termen lung


Pe termen lung, combinația de factori ce asigură minimizarea costurilor de producție suportate de către
firmă la producerea unui volum dat e bunuri este dedusă din combinația hartei izocuantelor cu drepta
izocost.
Condiția statică a echilibrului producătorului:
Echilibrul producătorului se regăsește în
punctul de tangență a linie izocost la una dintre
izocuante.

În punctul de echilibru panta izocuantei este egală


cu panta liniei izocost care corespunde raportului
prețurilor factorilor utilizați în producție (PL/PK)

În punctul de echilibru rata marginală de


substituție tehnică (MRTSLK) coincide cu raportul
prețurilor factorilor de producție
𝑃 𝑀𝑃
𝑀𝑅𝑇𝑆𝐿𝐾 = 𝑃 𝐿 sau 𝑀𝑅𝑇𝑆𝐿𝐾 = 𝑀𝑃𝐿 de unde
𝐾 𝑘
𝑀𝑃𝐿 𝑃𝐿
=𝑃
𝑀𝑃𝑘 𝐾

În punctul de echilibru are loc minimizarea costurilor de producție.


𝑀𝑃𝐿 𝑀𝑃𝑘
Matematic condiția de minimizare a costurilor este exprimată prin relația: =
𝑃𝐿 𝑃𝐾

Pag. 6 din 6

S-ar putea să vă placă și