ISTORIA COCIERI 2

MITROPOLITUL PROILAVIEI DANIIL (1751- 1773) –

CTITORUL BISERICII DIN SATUL COCIERI
Mitropolia Proilaviei a fost o structură canonică a ortodoxiei, înființată
la o dată necunoscută între 1540-1580, și care aparținea Patriarhiei
Ecumenice de la Constantinopol. Denumirea mitropoliei provine de la
numele localității de reședință, Proilavia (alte variante Proilavu,
Proilava, Proevlavia, Proevlavie, Proevlau sau Proevlaschii) , actualul
oraș Brăila. Inițial, sediul mitropoliei a fost la Brăila, dar în decursul
timpului s-a mutat la Ismail sau Silistra. Mitropolia Proilaviei a fost
desființată în 1840. Teritoriul Mitropoliei Proilaviei și a Ismailului îl
vedem pe harțile alăturate.
După depunerea din scaun a mitropolitului Filotei, în anul 1751, în
poziția de mitropolit al Proilaviei este numit mitropolitul Daniil; sub
jurisdicția lui se afla și Ucraina Hanului- anume pe acest teritoriu apare
în 1772 satul Cocieri.
Ucraina Hanului este ținutul dintre Nistru și Bug, căzut în stăpânirea
turcilor după pacea de la Buceaci (ucraineană Бучач; poloneză Buczacz,
turcă Bucaș) din 1672. Teritoriul se va numi, mai târziu, „ținutul
Oceacovului” și se întindea între Nistru, Bug și Marea Neagră. Cel mai
însemnat punct al ținutului era orașul Dubăsari, unde își avea reședința
hatmanul. Dar, dincolo de importanța sa politică și administrativă, târgul
era și un important centru bisericesc. Ucraina Hanului a stat sub ocupație
musulmană până în anul 1791, când Rusia își mută granița la Nistru și
anexează acest ținut. În această perioadă, cam de 120 de ani de stăpânire
turcească, Ucraina Hanului a fost condusă bisericește de mitropolia
Proilaviei (Brăilei), cu mici excepții, când această conducere a fost
exercitată de episcopia Hușilor”.
Cât privește populația „Ucrainei Hanului”, ea era compusă, în marea sa
majoritate, din moldoveni. Cercetătorul rus V. M. Șișmariov vorbește
despre existența aici, către anul 1792, a trei sute șaisprezece parohii
moldovenești, iar V. M. Kabuzan estima ponderea moldovenilor în
numărul total al populației la circa 49% (deși, tot el recunoaște că aceste
date nu sunt tocmai exacte și procentul moldovenilor putea fi și mai
mare).
Daniil a fost un mitropolit învățat, cel mai probabil român de neam, fapt
dovedit atât de cele trei gramate de hirotonire păstrate în arhiva
Consistoriului din Odesa, care menționează că sunt traduse din limba
română, cât și din pisania bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din
Căușeni, ctitoria sa, scrisă de asemenea în limba română.
Daniil a întreprins o amplă activitate de reorganizare a eparhiei,
înființând noi subdiviziuni administrativ-canonice, pentru a gestionare
mai ușoară a teritoriului foarte întins al acesteia. Astfel în Ucraina
Hanului (Edisanul sau ținutul Oceacovului) sunt înființate două
protoierii cu sediul la Dubăsari și respectiv Mălăiești, având în frunte
câte un protopop. Protoieria Dubăsarilor se întindea de la orașul
Dubăsari în sus pe Nistru, spre hotarele poloneze, adică pe malul stâng
al Nistrului până la râulețul Mokrâi Iagorlâk, apoi pe lângă acest râuleț
până la Balta, și în sfârșit, pe râul Codâma până la Ovidiopol, unde
Bugul se unește cu Siniuha. Protoieria Mălăieștilor era situată mai jos de
Dubăsari și păstorea teritoriul dintre Nistru și Bug până la Marea
Neagră. A treia protoierie era la Brăila și păstorea credincioșii din raiaua
Brăilei. Pentru raiaua Hotinului și Podolia s-a înființat Episcopia
Hotinului, subordonată Mitropoliei Proilaviei. În sfârșit teritoriul
Bugeacului, Benderului, (Tighina), Tomarovei (Reni), „satelor hănești”
și a „celor două ceasuri” erau gestionate direct de mitropolitul Proilav.
Daniil se intitulează la 1769 „Mitropolitul Proilaviei, al Tomarovei, al
Hotinului, al tuturor marginilor Dunării și ale Nistrului și al întregii
Ucraine a hanului”. Tot el, la 1772 se numește „Cu mila lui Dumnezeu
mitropolitul Proilaviei, al Tomarovei, al întregului mal al Dunării și al
toatei Basarabii și al Ucrainei”.
Daniil ctitorește la 1765 (1763) biserica cu hramul „Adormirea Maicii
Domnului” din Căușeni, centru administrativ al Hanatului Tătăresc din
Bugeac la acea vreme. Tot pe timpul păstoririi sale s-au construit și s-au
sfințit alte șase biserici, și anume: în 1761, biserica cu hramul Adormirea
Maicii Domnului din satul Molovata, în 1768 biserica cu hramul
Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril din satul Doroțcaia, în 1771,
biserica din satul Mahala ; in 1772, biserica din satul Cocieri, iar in
1773, biserica din satul Delicova. În 1769 Daniil hirotoniseste un preot
pentru biserica Acoperämântul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeuzeu
din satul Sechireani.
Izvorul principal din care m-am inspirat este: Iustin Ștefan
Frățiman ,,Administrarea bisericească la românii
transnistrieni, între Bug şi Nistru (Cercetare politico-istorico-
bisericească relativ la viaţa românilor ce trăiesc în Rusia)”. Editura
„Dimitrie V. Păun”Chişinău, 1943.