Cultura Asiei

Asia are o cultura vasta ce cuprinde obiceiurile și tradițiile de artă, arhitectură, muzică, literatură,
stilul de viață, filozofie, politică și religie , care au fost practicate și întreținute de numeroasele
colective și diverse grupuri etnice ale continentului.

Filosofia din Orientul Mijlociu

Regiunile din Cornul abundenței, Iran și Arabia găzduiesc cea mai veche literatură de
înțelepciune filosofică cunoscută care astăzi este dominată în cea mai mare parte de cultura
islamică.Literatura de înțelepciune timpurie din Cornul abundenței a fost un gen care urmărea să
instruiască oamenii asupra acțiunilor etice, viața practică și virtutea prin povești și proverbe. În
Egiptul antic, aceste texte erau cunoscute sub numele de sebayt („învățături”) și sunt esențiale pentru
înțelegerea noastră despre filosofia egipteană antică. Astronomia babiloniană a inclus, de asemenea,
multe speculații filosofice despre cosmologie, care e posibil să fi influențat grecii antici. Filosofia
evreiască și filosofia creștină sunt tradiții religio-filosofice care s-au dezvoltat atât în Orientul
Mijlociu, cât și în Europa, având în comun texte iudaice timpurii (în special Tanakh) și credințe
monoteiste. Gânditori evrei, cum ar fi geonimii Academiilor talmudice din Babilonia și Maimonide s-
au ocupat cu filosofia greacă și islamică. Mai târziu, filosofia evreiască a intrat sub puternice influențe
intelectuale occidentale și a inclus lucrările lui Moses Mendelssohn, care a introdus Haskalah
(Iluminismul evreiesc), existențialismul evreiesc și iudaismul reformat.Filosofia iraniană pre-islamică
începe cu opera lui Zoroastru, unul dintre primii promotori ai monoteismului și ai dualismului dintre
bine și rău. Acest cosmogonie dualistă a influențat evoluția ulterioară iraniană, cum ar fi maniheismul,
mazdakismul și zurvanismul.După cuceririle musulmane, filosofia islamică timpurie a dezvoltat
tradițiile filosofice grecești în noi direcții inovatoare. Această Epoca de aur a islamului a influențat
evoluțiile intelectuale europene. Cele două curente principale ale gândirii islamice timpurii sunt
Kalam, care se concentrează pe teologia islamică și Falsafa, care se baza pe aristotelianism și
neoplatonism. Opera lui Aristotel a fost foarte influentă printre falsafa, cum ar fi al-Kindi (secolul al
IX-lea), Avicenna (980 - iunie 1037) și Averroes (secolul al XII-lea). Alții precum Al-Ghazali au fost
extrem de critici cu privire la metodele falsafa aristotelică. Gânditorii islamici au dezvoltat, de
asemenea, o metodă științifică, medicina experimentală, o teorie a opticii și o filosofie juridică. Ibn
Khaldun a fost un gânditor influent în filosofia istoriei.În Iran, mai multe școli de filosofie islamică au
continuat să înflorească după Epoca de Aur și au inclus curente precum filosofia Iluminaționistă,
filosofia sufistă și teosofia transcendentă. În secolele al XIX-lea și al XX-lea a apărut și s-a dezvoltat
mișcarea Nahda (care înseamnă literalmente „Trezirea”; cunoscută și sub numele de „Renașterea
arabă”), care a avut o influență considerabilă asupra filosofiei islamice contemporane.