Regimuri politice în perioada interbelică

-Schița lecției-
Competențe operaționale:
- Formularea de argumente referitoare la un subiect istoric
- Recunoașterea și acceptarea perspectivelor multiple asupra faptelor și
proceselor istorice
- Analizarea factorilor politici, sociali, economici, culturali care alcătuiesc
imaginea unei societăți
- Construirea de afirmații pe baza surselor și formularea de concluzii relative
la sursele istorice
- Încadrarea unui eveniment sau a unei serii de evenimente într-un context
cronologic
- Plasarea evenimentelor și proceselor istorice într-un context istoric mai larg
românesc, european sau universal
- Elucidarea unor aspecte ale procesului de constituire a Uniunii Sovietice, a
proiectelor care au existat inițial
- De a urmări lupta pentru putere după moartea primului lider al statului
sovietic Vladimir Ilici Lenin
- De a prezenta modul in care noul lider de la Kremlin, Iosif Visarionovici
Stalin, a instaurat în Uniunea Sovietică un regim totalitar
- Marea Teroare-cauze și consecințe
- Elucidarea rolului Internaționalei a III-a Comuniste, în realizarea
obiectivelor politicii externe sovietice.
- Exprimarea de judecăți de valoare utilizând limbajul specific istoriei

Alternanță la guvernare/rotativă guvernamentală-schimbare la guvernare,

desfășurată odată cu câștigarea altui partid și trecerea sa în opoziție; perindare.
Autarhie-politică promovată de Mussolini, urmărind crearea unei economii
închise, izolată de alte economii externe.
Autocrație:

1
 - formă de guvernare în care întreaga putere a statului e concentrată în mâna
unei singure persoane
- tiranie
- absolutism.
Autoritar-căruia îi place să uzeze (uneori să abuzeze) de dreptul de a comanda.
Autoritarism-caracter, atitudine autoritară.
Bolșevic, bolșevici (de la cuvântul rus bolșimsko-„majoritate”, „majoritari”):
- adepți ai comunismului
- comunist sovietic/rus
- membru al aripii radicale/partizan de stânga (de inspirație marxistă), ai
PSDM (Partidului Muncitoresc Social Democrat), condus de Vladimir Ilici
(Ulianov) Lenin, care au obținut în cel de al doilea Congres din 1903,
majoritatea (menșevici), în conducerea PSDM, impunându-se minoritarilor
(menșevici), adoptarea programului lui Lenin și scindarea/fragmentarea
acestei grupări politice. Regrupați în Partidul Muncitoresc Social Democrat din Rusia (1912, la Conferința
de la Praga, consolidându-și pozițiile), preiau parțial puterea prin insurecția din 25 octombrie/7 noiembrie 1917 de la
Petrograd (când Lenin va asigura președinția (Consiliului comisarilor poporului) și războiul civil [1917-1921], iar în
urma războiului intern (1918-1921), integral. Până în 1952, epitetul bolșevic, va rămâne atașat partidului comunist din
URSS.

Bolșevism:
- curent politic comunist, apărut în Rusia în anul 1917
- comunismul de tip sovietic, principala ideologie de stat în URSS (1922-
1992). A funcționat prin constrângere, propagandă politică, controlul organizării economice.
- bolșevic
Colectivizare-proces de unire treptată a micilor producători în cooperative (GAS-
gospodării agricole de stat și/sau IAS-întreprinderi agricole de stat).
Colectivizarea/Cooperativizarea agriculturii-unire a țărănimii în unități agricole
cooperatiste.
Cominform-Biroul informativ al partidelor comuniste (1957-1956), din estul
Europei, alături de partidele francez, italian. A jucat un rol esențial în controlul
sovietic asupra partidelor comuniste din Europa.

2
Comunismul de război-denumirea politicii interne aplicată de Rusia sovietică din
anii 1918-1921, în condițiile războiului civil. Trăsături:
- naționalizarea:
 pământului
 resurselor/bogățiilor subpământene/solului/subsolului pădurilor
 apelor
 industriei mari, mijlocii și, parțial, a celei mici
- conducerea centralizată a economiei
- militarizarea muncii
- monopolul de stat asupra multor produse ale gospodăriei sătești
- rechizițiile produselor gospodăriei sătești
- interzicere comerțului particular
- egalitatea distribuirii bunurilor materiale
- încheierea parțială a relațiilor marfă-ban
- lichidarea băncilor particulare și confiscarea depozitelor mari
- monopolul asupra comerțului extern, a flotei comerciale
- serviciul obligatoriu de muncă.
Corporatism-doctrină social-politică-economică de după 1918, care preconiza
asocierea muncitorilor în corporații opuse sindicatelor, fiind aplicată de Mussolini
în Italia între 1922-1945 (ocupând un loc central în ideologia și practicile politice
fasciste italienești). Obiective:
- dizolvarea sindicatelor
- înlocuirea Parlamentului cu o reprezentanță națională corporatistă, care să
susțină ideea situării statului deasupra societății
Culac(i)-membri ai marii boierimi ruse, mari proprietari de pământuri, moștenite
din epoca medievală.
Democrație- Formă de organizare și de conducere politică a societății, care
proclamă suveranitatea poporului. Formă de guvernare a statului, bazată pe
separația puterilor și pe votul universal.
Dirijism economic, Economie dirijată:
- doctrină economică care susține intervenția largă a statului în ansamblul vieții economice

3
 - amestecul, controlul, preluarea de către stat a unor pârghii economice, sau a
întregii economii (temporar, sau permanent), măsură impusă de situații de
criză (război, depresiune economică).
Demagogie:
- înșelare a opiniei publice prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice,
practicată de cineva pentru a-și crea popularitate
- purtare de demagog.
Democrație populară:
- denumire dată inițial regimurilor comuniste europene
- formă de organizare specifică statelor comuniste, bazată pe economia și
societatea capitalistă.
Deviaționism-persoană care se abate/deviază (prin convingerile politice proprii),
de la linia general adoptată.
Doctrină/ideologie politică-totalitatea principiilor unui sistem filosofic, politic,
economic, social, juridic/judiciar, militar.
Electorat-totalitatea alegătorilor în cadrul alegerilor.
Epurare politică-eliminarea prin diverse căi și mijloace, a diferiților
oponenți/opozanți politici.
Extremă dreaptă-partide sau formațiuni politice care promovează antisemitismul,
sau alte forme de rasism, ura față de sistemul democratic și libertățile umane
esențiale, exaltând rolul conducătorului/liderului.
Extremism-atitudine, doctrină a unor curente politice, care, pe baza unor opinii,
idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin măsuri violente sau
radicale, să impună propriul program.
Fascism:
- ideologie apărută în Europa, după 1918, fiind baza unor partide de extremă
dreaptă, caracterizat prin: naționalism extremist, violență, misticism,
demagogie socială

4
 - ideologie/doctrină apărută în Italia (1921-1945) și în varianta sa nazistă în
Germania (1933-1945), caracterizată de: naționalism extremist, misticism,
violență, cultul forței, intoleranță față de alte partide, promovarea rasismului
- regim politic instaurat pe baza acestui curent
Front popular-alianță/coaliție electorală/de guvernare, a unor partide/mișcări
politice de centru-stânga, , democratice, organizații profesionale și obștești, pentru
a împiedica instalarea la putere a regimurilor de dictatură fascistă, sau nazistă. A
existat în Europa și America Latină , între 1934-1938,, câștigând alegerile, guvernând în: Franța, Spania, Chile, Mexic.

Franchism:
- regim autoritar instaurat în Spania de către generalul Francisco Franco
(1892-1975), în urma războiului civil din 1936-1939
- regim politic autoritar, conservator, catolic cu nuanțe totalitare, diferit de
fascismul italian și nazismul german
Genocid-distrugerea totală și metodică a unui grup etnic sau popor.
Gulag:
- administrația sovietică a taberelor de muncă forțată și reeducare prin muncă
- (prin extensie/extindere)-toate instituțiile unde erau internați opozanții (cei
care se opuneau) regimului comunist.
Industrializare (forțată)-proces economic intens/excesiv al dezvoltării industriei,
având ca direcție:
- electrificarea
- mecanizarea complexă
- automatizarea
- dezvoltarea industriei constructoare de mașini, ingnorându-se realitățile
concrete ale acelui timp.
Insurecție-formă de luptă armată organizată, vizând răsturnarea regimului politic
într-o țară, sau alungarea ocupației străine, cu acordul/sprijinul populației acesteia.
Internaționala a III-a comunistă-
Guvern de coaliție-guvern format pe baza unui acord între mai multe partide
politice; deseori apărut în cadrul pluralismului politic.

5
Iredentism-mișcare politică de eliberare națională a unor teritorii aflate sub
dominație străină.
Izolaționism-concepție care promovează o politică de izolare a unui stat/țări, în
soluționarea problemelor internaționale.
Marea teroare/Marea epurare (1936-1938)- în continuarea luptei pentru aplicarea planului
cincinal și a colectivizării agriculturii, Stalin a ordonat epurarea tuturor oponenților politici, îndreptata în
principal contra membrilor și a conducătorilor partidului comunist, astfel decedând 1,4 milioane de
persoane, mulți dintre aceștia fiind oficiali ai partidului. Printre cei uciși au fost și mulți dintre liderii cei
mai proeminenți ai bolșevicilor (vechii tovarăși de luptă ai lui Lenin și Stalin: Buharin, Kamenev,
Zinoviev). Unii dintre ei fiind judecați în procese publice, adevărate spectacole regizate de apropiații lui
Stalin pentru a ilustra nenumăratele trădări și păcate de care se făceau vinovați cei destinați condamnării.
Stalin a extins apoi epurarea și asupra armatei, ordonând executarea multora dintre ofițerii armatei, în
ajunul declanșării celui de al doilea război mondial. În timpul conflagrației mondiale, acest tip de terorism
de stat a fost suspendat, niciodată abandonat în total. Teroarea era inerentă totalitarismului de tip
comunist: de vreme ce știința marxist-leninistă stabilea exact linia justă de acțiune și metodele adecvate
atingerii țelului final, atunci orice eroare presupunea un act de trădare ce trebuia pedepsit. Adevărații
credincioși aveau o datorie de onoare în a detecta crezul altora. Regimul totalitar stalinist a depus un
imens efort pentru a institui un control asupra oricărei activități cotidiene. Comuniștii sovietici controlau
mass-media, decizând, prin intermediul unei cenzuri stricte, ce trebuia să vadă sau să audă populația. N-
au tolerat sindicatele independente, organisme independente ale avocaților, medicilor, universitarilor sau
tinerilor. Se considera că doar membrii de partid sau persoanele agreate de către partid se puteau bucura
de poziții de conducere în activități neguvernamentale sau în asociații de orice fel. Controlul totalitar
stalinist presupunea existența criticii de partid. Comuniștii deciseseră că în anumite limite, critica poate fi
utilă. Membrilor de partid Ii se permitea să sesizeze organele competente privind dovezilor de ineficiență
sau corupție. Era, în realitate, o încurajare fățișă a delațiunii generate. Se inoculase nesiguranța și teama
de a nu fi pârât. Spaima tuturor, de la atotputernicul secretar general al partidului și până Ia ultimul țăran
sovietic, reprezenta o caracteristică definitorie a „omului nou, construit de regimul stalinist. Oamenii erau
înspăimântați nu de teama comuniștilor sovietici, ci oricând puteau deveni victime ale poliției politice. Li
se respingea dreptul Ia tăcere; societatea era obligată să se alăture Ia susținerea regimului. Se respingea
devierea de natura lingvistică, cei care nu foloseau limbajul comunist, impus de elita bolșevică, erau
văzuți/percepuți ca potențiali „dușmani ai poporului”. Gândirea independentă era un păcat capital, pasibil
de pedeapsa cu moartea.

Nazism:
- doctrină politică fascistă, apărută/instalată în Germania după 1918
- doctrină de tip fascist promovată de Partidul Național Socialist al
muncitorilor germani, de unde-i derivă și numele
- ideologia național-socialistă germană oficială (1933-1945)
- concepție politică germană, conform căreia germanii erau declarați superiori
altor popoare, exaltând cultul liderului și a partidului unic, promovând

6
 concomitent ura față de democrație și comunism, glorificând violența și
războiul.
Nomenclatură-pătură privilegiată, alcătuită din unii membrii ai partidului,
recompensați cu funcții în partid și stat.
NSDAP-Partidul Socialist al Muncitorilor Germani (1920-1945).
Planuri cincinale-
Pluripartidism-coexistența mai multor partide politice în într-un sistem politic,
exprimând mai multe ideologii diferite, de: centru, dreapta, stânga.
Practici politice-set de idei politice transpuse în practică de către regimul aflat la
putere într-un stat.
Proletar-persoană lipsită de un mijloc de producție/producere în afara muncii sale,
primind salariu pentru munca prestată.
Reconciliere:
- acțiunea de a se reconcilia și rezultatul ei
- accept, acord, înțelegere, împăcare.
Regim politic- totalitatea sistemelor politice care definesc relația dintre stat și
societate, când societatea controlează statul regimul politic este unul democratic iar
când statul controlează societatea regimul politic este totalitar.
Republică federativă-
Republică sovietică-
Revizionism:
- atitudine/acțiune care urmărește revizuirea/modificarea unei legi, a unui
tratat
- politică a statelor învinse în primul război mondial, urmărind după 1918,
revizuirea sau schimbarea tratatelor de pace de la Paris (1919-1920), care le
dezavantajau teritorial, economic, etnic, amplificată între 1920-1940.
Reichstag-camera superioară a Parlamentului german.
SA-detașamente paramilitare germane ale partidului nazist, cu rol de eliminare a
adversarilor acestui regim.
7
Separația puterilor-principiu politic, conform căruia puterea care asigură
aplicarea legilor, cea care le votează și cea care judecă aplicarea lor, nu trebuie să
fie aplicate/exercitate de aceeași persoană/aceleași persoane; principiu respectat în
cadrul tuturor democrațiilor liberale: parlamentul exercită autoritatea legislativă,
șeful statului și guvernul aplică autoritatea executivă, magistrații aplică justiția,
constituind autoritatea judecătorească.
Sistem bipartid-sistem ce funcționează în unele state occidentale și prevăd că
două dintre cele mai mari partide politice se înlocuiesc periodic la putere (în SUA,
Partidele Republican și Democrat, iar în Marea Britanie, Partidele Conservator și
Laburist), neexcluzând existența altor partide, care nu participă real în conducerea
țării.
Sistem politic-totalitatea orientărilor, manifestărilor și acțiunilor social-politice,
legate de actul și interesul pentru putere.
Societate civilă-totalitatea organizațiilor independente de structurile statului sau
instituțiilor sale: fundații, asociații non-guvernamentale (O. N. G.-uri), sindicatele,
care asigură echilibru și protecție față de centrele de putere într-un stat.
Soviet, Soviete (de la cuvântul rus-Comitet, Sfat):
- inițial, organizație/organizații compuse din muncitori, țărani, soldați,
marinari, participanți la revoluția rusă (1904-1905), subordonați apoi
bolșevicilor, regrupate pe plan local, regional, național
- organ/instituție a puterii centrale și locale, format din deputați aleși de către
cetățeni în fosta URSS
Sovietizare:
- acțiune deliberată a unor persoane/autorități din URSS, prezente ca ocupanți
militari sau ideologic în Europa central-răsăriteană, după 1945, cu rolul de a
se implica direct în impunerea/introducerea regimului politic comunist, a
modelului de viață și mental sovietic
- impunere în toată societatea unui stat a modelului economic și social,
sovietic
- proces istoric brutal, impus de către URSS, după 1945 statelor comuniste
satelit din Europa central sud-estică, urmărind:
 desființarea:
8
  regimurilor democratice
 proprietății private
 instaurarea proprietății socialiste de Stat
 colectivizarea agriculturii
 planificarea și controlul statului asupra tuturor compartimentelor vieții
sociale, politice, economice, culturale.
SS (Eșalonul de protecție)-detașamentele de elită ale poliției germane naziste.
Terțiar-sectorul serviciilor.
Totalitarism- formă de organizare și funcționare a societății în care statul
controlează toate aspectele vieții sociale și individuale.
Unipartidism sau Sistemul politic monopartit ori statul unipartid-tip de
guvernare în care un singur partid politic formează guvernul, niciunui alt partid
nepermițându-i-se să funcționeze, sau să prezinte candidați la alegeri, restul
partidelor politice fiind scoase în afara legii.
Utopie (politică)-proiect de organizare ideală a unei societăți, lipsit de
aplicabilitate practică.
A. Regimuri democratice.
S-au menținut în statele cu democrație suficient consolidată spre a contracara ascensiunea
extremismului (de stânga și dreapta):
- SUA
- Marea Britanie
- Franța
- Belgia
- Olanda
- Luxemburg
- Finlanda
- Suedia
- Danemarca
- Norvegia
- Elveția

9
 Țara/Statul Formele/tipurile regimurilor Trăsăturile democrației interbelice
SUA Republică prezidențială - Constituție cu caracter democratic
Marea Britanie Monarhie parlamentară - separația puterilor (legislativă, executivă,
Franța Republică judecătorească), în stat
- pluripartidism/pluralism politic
- parlamentarism
- pluralismul valorilor
- alegeri libere
- vot universal
- asigură egalitatea condițiilor pentru toți cetățenii și
respectarea drepturilor și libertăților comune și
individuale/cetățenești: presei, întrunirilor,
exprimării, asociației, conștiinței, cultului, proprietății
- soluționarea pe căi deschise și negociabile a
conflictelor.

B. Regimuri nedemocratice.

Cauzele apariției și ascensiunii ideologiilor: fascistă (), nazistă (are la bază lucrarea Mein
kampf/Lupta mea, a lui Adolf Hitler), comunistă (Ideologia comunistă a lui Karl Marx, Friedrich
Engels):
- urmările războiului:
 distrugerile economice
 scăderea producției economice
 pierderile de vieți umane

10
  accentuarea nemulțumirilor sociale
 nemulțumirea statelor învinse-Germania, Ungaria, Bulgaria, Austria, Italia
 datorită deciziilor tratatelor de pace de la Paris (1919-1920)
- criza economică din anii 1929-1933 și urmările ei
- radicalizarea mișcării socialiste și pericolul transformării acesteia în mișcare comunistă
(după apariția primului stat comunist–Rusia/U.R.S.S).
Pilonii totalitarismului:
- reducerea atribuțiilor democratice, în special a Parlamentului
- limitarea drepturilor și libertăților cetățenești
- interzicerea partidelor politice/limitarea activității lor
- politică violentă
- controlul absolut al statului asupra tuturor sferelor vieții
Trăsăturile asemănătoare ale totalitarismului (fascist, nazist, comunist):
- desființarea democrației
- ideologie unică, care:
 stabilește și glorifică obiectivele de stat
 justifică acțiunile conducerii
- cultul personalității unicului lider charismatic:
 unește
 atrage oamenii
 simbolizează conducerea
 susține
 sprijin popular prin forță și voință
 concentrează toată putere în stat
- sistem politic uni/mono partid, identificat cu statul
- fuziunea puterilor centrale
- desființarea partidelor/grupărilor politice
- supremația în stat a unei poliții secrete
- monopolul statului asupra structurilor: economice, informaționale, culturale
- reducerea (până la desființare)/încălcarea libertăților cetățenești/individuale
- măsuri de presiune: teroare, îndoctrinare, cenzură/cenzura presei, șantaj politic,
persecuție, exterminare fizică a tuturor opozanților/oponenților politici, propagandă
(susținută de tehnologiile moderne și mijloacele de comunicare)
- control excesiv în toate domeniile, inclusiv în viața de familie/supravegherea totală a
populației cu ajutorul poliției politice (afaceri, muncă, educație, religie, artă), organizații
de tineret
- dispariția/reducerea la tăcere a societății civile
- baza socială→masele populare, îndoctrinate politic prin propaganda de partid

11
 Trăsături generice ale totalitarismului
Diferite Practici politice identice
Italia fascistă (1922-1943): - lichidarea parțială/totală a drepturilor și libertăților umane:
- corporatismul asociere, exprimare, manifestare
- accent pe naționalism - lichidarea oricărei forme de opoziție (politică)
- catolicismul cultul oficial al statului - crearea poliției politice
- teroarea continuă
Uniunea Sovietică (1922-1992): - propaganda și cenzura politică
monopolizarea economiei (devenită - cultul personalității liderului unic
centralizată, planificată, dirijată) și
agriculturii prin crearea proprietății de
stat (a înlocuit-o pe cea privată)
- rolul excesiv al proletariatului
- lupta de clasă
- egalitatea socială
- ateismul
-

Germania nazistă (1933-1945):

- superioritatea rasială
- antisemitism
- lipsa spațiului vital(lebensraum)

1. Fascismul.
12
 a. Italia.
Mișcarea fascistă a apărut după 1918, în condițiile în care Italia se găsea într-o criză profundă,
fiind susținută de populație (debusolată de război și de sărăcie), cât și de mulți industriași și
bancheri, care sperau că noua formațiune politică să reprezinte o contrapondere eficientă la ideile
comuniste propagate în Italia.
1919, la Milano, Benito Mussolini a fondat Fasci di Combattimento/„Grupul de luptă”; fascio–
legătura, mănunchi; cuvântul sugera unirea, iar fasces, un mănunchi de nuiele legate împreună în
jurul unui topor cu tăișul ieșit în afară, era simbolul puterii la Roma antică.
1921, e fondat Partidul National Fascist.
28 octombrie 1922, Mussolini conduce marșul fascist asupra Romei.
31 octombrie 1922, regele Victor Emanuel III l-a însărcinat pe Mussolini să formeze un guvern
de coaliție, fiind investit cu puteri dictatoriale pe timp de un an.
Trăsături:
- a respins principiile liberale, democratice și marxiste
- a cultivat imaginea unui popor solidar și reunificat, accentul în conducerea maselor
revenind unui întreg aparat propagandistic:
 marșuri
 uniforme
 ceremonial
 cântece
 torțe
 elogiindu-se figura „sacră” a conducătorului
- liderul a întruchipat spiritul, voința și virtuțile poporului, fiind identificat cu națiunea,
reprezentând cheia de boltă a ritualului fascist
- statul fascist:
 creatorul întregii vieți politice și sociale, al tuturor valorilor spirituale, stăpânul
de necontestat al economiei și relațiilor sociale
 entitate conștientă, cu o voință proprie, în afara lui nu poate exista nimic,
implicând și subordonarea drepturilor individului
 controla prin poliția politică OVRA, viața internă
„Noi suntem un stat care controlează toate forțele ce acționează în natură. Controlăm forțele
politice, controlăm forțele morale, controlăm forțele economice”; „totul în stat, nimic împotriva
statului, nimic în afara statului”. (B. Mussolini);
2. Socialismul în Germania.
Adolf Hitler (1889-1945):

13
 - a instituit nazismul in Germania, ideologia național-socialistă:
 ultranaționalistă
 rasistă
 antisemită
- devine în anul 1919, membru al Partidul Muncitorilor Germani (la transformarea căruia a
participat), acesta devenind–NSDAP (Nazionalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei,
adică Partidul Nazist)
- devine în 1923 președintele acestuia, organizând Puciul de la Berăria din Munchen,
încercând preluarea puterii în Bavaria; a fost prins și condamnat cinci ani, a executat 10
luni timp în care a scris Mein Kampf, în care:
 sintetizează filosofia politica a nazismului, teoria:
 spațiului vital pentru Germania
 omului superior/rasa superioară (existența durabilă a unei comunități)–
arianul (germanul), ura față de evrei și comuniști
 vedea în stat:
 un mijloc, o condiție pusă slujba constituirii rasei superioare
 mijloc pentru atingerea, menținerea, favorizarea dezvoltării unei
comunități de ființe care, fizic și moral, sunt de aceeași specie
 factorul stabil în dobândirea caracteristicilor esențiale ale rasei, ca o
condiție a liberei dezvoltări a tuturor însușirilor sale latente, o parte a
acestora, vor servi continuu la:
 întreținerea vieții fizice
 favorizarea progreselor intelectuale
 cea mai numeroasă grupare voluntară de indivizi supuși unui guvern
 mijloc de realizare a tendințelor capitaliste
 forma, iar în rasă-conținutul
 un scop, în a veghea la păstrarea reprezentanților de rasă primară, care
răspândesc civilizația și fac frumusețea și valoarea umanității superioare
 instrument, a cărui utilitate poate fi apreciata luând drept criteriu nivelul
de civilizație la care a ajuns sau importanta pe care i-o conferă puterea sa
în lume; sarcina statului→ „să croiască drum forțelor vitale”

- e ales pe 30 ianuarie 1933, cancelar al Germaniei; prima măsură-lichidează toate
instituțiile democratice, scoțând Germania din Societatea Națiunilor
- anexează în:
 1935 regiunea Saar
 1938, Austria
- „înalta misiune a statului” – „misiunea poporului”.

Misiunile statului rasist, să :

- facă din rasă centrul vieții comunității

14
 - vegheze la puritatea rasei
- supravegheze:
 căsătoriile
 educația, în vederea păstrării celor mai pure elemente ale rasei
 colonizarea regiunilor cucerite, necesare in vederea completării spațiului vital, în
noile regiuni trebuie impuse reguli stricte, bine delimitate, supravegheate de
comisii pentru problemele de rasă
 programele școlare vor avea în vedere, îndeosebi exercițiile fizice, evitându-se
formarea unui popor de savanți degenerați și lași pacifiști care nu vor putea cuceri
niciodată cerul, armata devenind o școală superioară de educați
 scrierea istoriei universale în care problemele rasei superioare să fie pe primul loc,
misiunea profesorilor fiind aceea de „a sădi în sufletul tinerilor sentimentul de
rasă”, puritatea sângelui și necesitatea sa
- contribuie la dezvoltarea sentimentului de mândrie națională/cultivarea sentimentelor
patriotice
- rolul esențial–formarea unei elite.

Locuitorii statului rasist:

- cetățenii
- supușii (resortisant-nu pot ocupa funcții, nu pot alege, fiind liberi în a părăsi statul) – un
tânăr resortisant, cu o sănătate și o educație bună, cu stagiu militar, poate deveni cetățean
după ce a depus un jurământ într-un cadru solemn–Hitler era convins că „mai bine ești
măturător în Reich, decât rege într-o țară străină”.
- străinii.

În statul rasist:
- trebuia să domine principiul personalității–„Cea mai bună Constituție și cea mai bună
forma a statului este cea care va asigura autoritatea conducătorului și influența unui
model de gândire”
- vor exista doar acele corpuri consultative (instituții) care vor sluji conducătorului; în
1932, primul angajament al membrilor NSDAP era: „Decizia lui Hitler e definitivă”, în
anul 1936, adoptând motto-ul, „Fürerul are întotdeauna dreptate” (art. 8 al Decalogului
milițiilor fasciste era: „Mussolini are întotdeauna dreptate”)1.

1
„Cea mai frumoasa concepție teoretică rămâne fără țel, dacă Fürer-ul nu pune în mișcare masele” pentru că „a conduce înseamnă să miști masele”; „E nevoie să se vâre puțin câte puțin, în
mințile unui mic nucleu de oameni noua doctrină, pentru a forma materialul uman, care mai târziu, ar putea forma primele elemente ale unei organizări”; ea care însuflețește masele, este
propagandă, iar când propaganda a cuprins un întreg popor, orice organizație care a definit-o, poate „să tragă concluziile doar cu o mână de oameni” pentru că „masele prefera să venereze pe
stăpân și se simt în siguranță, neadmițând pe nimeni altcineva în preajma lor”; întotdeauna, propaganda trebuie să se adreseze maselor, ea trebuie să capteze atenția maselor prin fapte, ideile
prezentate trebuie să fie simple, cu cât numărul celor ce asculta este mai mare, cu atât nivelul inteligenței scade, pentru că marea masă este dominată de instinct; H. Arendt în lucrarea Originile
totalitarismului, a analizat rolul maselor în mișcările totalitare, insistând asupra fascinației pe care o degajau liderii, fascinația fiind văzută de autoare ca un fenomen social, societatea fiind
capabilă să accepte spontan, o personalitate așa cum crede ea că este (de fapt, cum aceasta se declara), nu cum este în realitate; acest lucru este posibil și datorită faptului că societatea modernă se
caracterizează prin lipsa de discernământ a valorilor.

15
 3. Comunismul. URSS.
a. Revoluția bolșevică.
Spre sfârșitul războiului civil, bolșevicii și-au instaurat puterea în toată Rusia, ea fiind o
republică sovietică federativă, alăturându-i-se: Ucraina, Bielorusia, trei republici caucaziene:
Azerbaidjanul, Armenia, Georgia.
În Asia Centrală, s-au constituit republicile populare Buhara și Horesm.
În martie 1922, regimul bolșevic a format o uniune, pe baze federative, a celor trei republici
caucaziene - Republica Sovietică Federativa Socialistă Transcaucaziană (R.S.F.S.T.).

b. Constituirea U.R.S.S.
Conducerea centrală a de la Moscova discuta tot mai des problema formării unui stat care să
cuprindă toate formațiunile existente.
Iosif Visarionovici Stalin, comisar pe probleme naționale în cadrul Consiliului Comisarilor
Poporului, era adeptul autonomiei în cadrul Federației Ruse.
Lenin s-a opus acestui proiect, văzând în varianta lui Stalin expresia ascunsă a „șovinismului
velicorus”, propunând un alt proiect, cel al uniunii de state, creată pe principii federale dar în
care, teoretic, fiecare subiect al uniunii adera benevol și avea dreptul de a o părăsi, aplicând
principiul autodeterminării.
Toate republicile, inclusiv Federația Rusă, urmau să formeze o uniune de state, dispunând de
drepturi egale, iar conducerea era exercitată de popor prin intermediul sovietelor, în urma unui
sufragiu universal.
Pe 30 decembrie 1922, a fost convocat primul Congres Unional al Sovietelor, unde a fost adoptat
Tratatul unional, semnat de reprezentanții Federației Ruse, Ucrainei, Bielorusiei, Republicii
Sovietice Federative Transcaucaziana, astfel, noul stat s-a numit Uniunea Republicilor Sovietice
Socialiste pentru a stabiliza politic noua formațiune, în ianuarie 1924 a fost adoptată Constituția
U.R.S.S.
Organul suprem al puterii de stat era Congresul Unional al Sovietelor, între congrese-Comitetul
Executiv Central (C.E.C.).
La 21 ianuarie 1924, moare Lenin, primul conducător al statului sovietic.
Deoarece nu a existat un succesor unic, desemnat în timpul vieții, după moarte s-a declanșat o
adevărată luptă pentru putere.
Conducerea se afla în acel moment în mâinile secretarului general al partidului comunist, Iosif
Visarionovici Stalin, care profitând de momentul funeraliilor și absența lui Troțki (unul dintre

16
potențialii succesori ai lui Lenin), Stalin a reușit, să se impună în fața conducerii partidului,
prezentându-se ca exegetul autorizat al gândirii leniniste.

c. Regimul stalinist.
În fruntea Secretariatului, Stalin și-a dezvăluit talentele sale de manipulator al oamenilor și
mandatelor, înlăturând membrii opoziției, promovând în Biroul Politic pe aliații săi fideli:
Molotov, Voroșilov, Kalinin.
După Congresul al XIV-lea al Partidului (18-31 decembrie 1925), începe „marea teroare”,
adică eliminarea fizică a oponenților politici.
Trotki și Zinoviev au fost excluși din Comitetul Central în octombrie 1926, iar în ianuarie
1927 Troțki a fost exilat la Alma-Ata, iar din 1929, definitiv din U.R.S.S., stabilindu-se în
Mexic, unde va fi asasinat de un agent al lui Stalin pe 20 august 1940.
Prin aceste acțiuni, Stalin impune controlul asupra aparatului de stat, fiind secondat de
persoane loiale și devotate pe care i-a promovat în funcții de conducere după eliminarea a
celor care făceau parte din vechea generație, care au lucrat cu Lenin (Mihail Frunze,
comandant al Armatei Roșii în războiul civil și Comisarul apărării în 1925, unul dintre
victimele asasinatelor politice).
După eliminarea treptată a adversarilor, Stalin:
- devine stăpân absolut pe putere
- aplică măsuri dure în consolidarea regimului
- se declară adeptul principiului «construcției socialismului într-o singură țară», spre
deosebire de Lenin→ adeptul revoluției mondiale și a exportului de revoluției.

La Congresul al XIV-lea al partidului a fost trasata linia politica generală în domeniul

industrializării țării.
Conducerea sovietică se va dezice treptat de Noua Politică Economică (care în viziunea lor
nu a reușit să contribuie la progresul economic al țării), relansând ideea planurilor cincinale.
În februarie 1922, a fost creată Comisia de Stat pentru Planificarea Generală (Gosplan) care
trebuia să elaboreze planuri cincinale prin care se impuneau în mod imperativ fiecărei
republici, fiecărei regiuni și întreprinderi sarcini ce prevedeau un nivel anumit al producției
ce trebuia atins în perioada planificată.
Astfel, prin condamnarea și eliminare NEP-ului se instituia planificarea centralizată a
economiei și eliminarea definitivă a economiei private.
Prin planurile cincinale se introducea controlul din partea statului în toate ramurile industrie,
acordându-se prioritate industriei grele, în dauna celor ușoare producătoare de bunuri de larg

17
 consum, iar cererile considerabile la produsele acestor ramuri au fost ajustate în mod
artificial prin importuri printr-o raționalizare extrem de severă.

Pe plan agricol→ colectivizarea generală a zonelor rurale:

- asigurată prin organizarea:

 sovhozurilor, membrii deveniți salariați agricoli
 colhozuri, membri:
 repartizați în grupuri
 retribuiți pe baza beneficiilor realizate prin vânzarea către stat a
produselor la prețuri stabilite de acesta
- scop:
 impunerea controlului statului asupra pă mâ ntului
 eliminarea inițiativei privată din perioada NEP-ului

Paralel, bolșevicii doreau să lichideze clasa țăranilor înstăriți apărută la sate–așa-numiții

„culaci” văzuți ca o clasă burgheză, ei devenind ținta propagandei staliniste, fiind supuși
persecuțiilor, deposedați de pământ, supuși represiunii și dislocați în alte zone.
În pofida acestor eforturi, primul plan cincinal s-a soldat cu un semieșec în industrie și în
domeniul agricol.
Obiectivele sale au fost atinse doar în unele domeniile construcției de mașini, în restul
producția nu a atins limitele stabilite.
Un adevărat eșec a fost înregistrat în sectorul agricol.
Au fost luate măsuri concrete pentru realizarea obiectivelor propuse, Stalin numind anul
1929 „anul marii cotituri”, când țăranii au fost obligați să intre masiv în colhozuri (contrar
propriei voințe).
În 1930, la nivelul conducerii centrale, sunt luate esențiale decizii:
- lichidarea culacilor
- promovarea colectivizării forțate, cu tragice urmări pentru țărani/țărănime→
rechiziționarea forțată a produselor agricole a generat foametea cu dramatice
consecințe dramatice în anii 1932, 1933, circa 10-15 000 000 morți.
Stalin a fost nevoit să intervină pentru a redresa situația, fiind obligat să recunoască unele greșeli
comise în procesul colectivizării public într-un articol intitulat «Amețeala de pe urma succeselor
», prin care Stalin urmărea:
- detensionarea unor situații care puteau evolua contra regimului stalinist
- acțiune de manipulare a poporului, creându-se impresia grijii sale față de acesta

Anii ’30, ai secolului XX, marchează:

18
 - instaurarea unui feroce sistem totalitar sprijinit pe un puternic aparat represiv,
“epurările” din rândul partidului (începute la sfârșitul anilor ’20), extinse la nivelul
întregii țări, fiind vizați toți cetățenii sovietici, astfel, cei supuși represaliilor erau
deportați în lagăre/centre de reeducare prin muncă, construite în 1919, destinate
adversarilor politici ai bolșevicilor
- crearea “Gulag”-ului→ Direcția generală a lagărelor (Glavnoe Upravlenie Lagerei)-,
termen folosit pentru a denumi sistemul represiv.
Stalin a creat in partid și în stat o atmosferă de incertitudine, confuzie, nesiguranță
permanentă.
La 1 decembrie 1934, e asasinat liderul organizației de partid din Leningrad, Serghei Kirov,
Stalin s-a folosit de aceasta crimă, pentru a declanșa un val de represiuni, astfel că după
masacrele din 1934-1935, el devine unicul stăpân asupra partidului și implicit statului
sovietic.
Între 1936-1937, Stalin va declanșa „marea teroare” (peste 17 000 000 victime, 10 000 000
decedând în lagăre), ce va afecta întreaga populație, a cărui dramatism culminând cu
procesele publice din anii 1937-1939→1937, execuția mareșalului Tuhacevski, cu alți 7
generali, eroi ai războiului civil, învinuiți că au creat în armată o „conspirație gigantică”.
Până în 1939, fiind eliminați alți 5-10 milioane, peste un milion fiind împușcați, alte două
milioane murind în lagăre.

d. Politica externă a Rusiei sovietice (U.R.S.S.), în anii 1921-1939.

Pe plan extern, guvernul sovietic urmărea ieșirea din izolarea politică și economică, fiind
trimise note guvernelor S.U.A., Marii Britanii, Franței, Italiei, Japoniei, prin care-și exprima
dorința de a colabora în domeniul economic.
Astfel, în aprilie 1922, Rusia sovietică e invitată să participe la Conferința internațională de
la Geneva, încheiat cu eșec pentru ea, datorită exageratelor pretenții expuse si refuzului de a-
și asuma obligația de a achita datoriile restante ale fostului guvern țarist.
Prima realizare în domeniul diplomatic a fost semnarea tratatului cu Germania, pe 16 aprilie
1922, la Rapallo, prin care ambele părți renunțau la pretențiile reciproce.
În acest fel, sovieticii au ieșit din izolare, iar germanii au încălcat flagrant prevederile
Tratatului de la Versailles.
În 1924, guvernul sovietic a fost recunoscut de Marea Britanie, Franța, Italia, Norvegia,
Suedia, Austria, Danemarca, Grecia, Mexic, China, în 1925 de Japonia.

19
 Raporturile/relațiile cu Germania au fost deosebit de strânse/cordiale, guvernul sovietic
contribuind la refacerea și întărirea Wermacht-ului german/armatei germane.
Deși după 1933, ele s-au deteriorat, în august 1939, Stalin a răspuns la solicitarea lui Hitler
de a semna un tratat de neagresiune.
Tratatul a fost semnat la 23 august 1939, fiind însoțit de un Protocol adițional secret, prin
care au împărțit sferele de influență în Europa Răsăriteană.
În 1934, Uniunea Sovietică a fost admisă în Societatea Națiunilor, unde s-a impus activ prin
diverse propuneri privind organizarea unui sistem de securitate colectivă europeană,
promotor fiind diplomatul sovietic Maxim Litvinov, ministrul al afacerilor străine.
URSS va semna în 1935 tratate de ajutor mutual cu Franța, Cehoslovacia.
În 1938, când Cehoslovacia va fi ocupată total prin Acordul de la Munchen, URSS și-a
încălcat obligațiile asumate privind sprijinul militar în cazul unei agresiuni militare externe.
Politica externă sovietică a avut un caracter duplicitar, pe de:
- o parte urmărea stabilirea unor relații diplomatice cu statele europene și respectarea
obligațiilor înscrise în tratatele internaționale
- altă parte nu s-a dezis de tactica exportului de revoluție, organizând și întreținând o
amplă mișcare subversivă în aceste țări.
e. Internaționala a III-a comunistă/Kominternul–stat major al revoluției mondiale
În organizarea mișcării subversive, rolul primordial îl deținea această organizație
internațională, ce trebuia să devină (în opinia organizatorilor, stat major al revoluției
mondiale). Creată la Moscova, pe 2 martie 1919, din inițiativa lui Lenin, avea scopul de a
organiza și coordona grupurile și partidele comuniste la nivel mondial, întreținerea lor prin
mijloace financiare. Toate aceste formațiuni trebuiau să lupte pentru instaurarea dictaturii
proletariatului în întreaga lume, acționând paralel cu diplomația sovietică, dar pe alte căi:
propaganda, organizarea acțiunilor subversive, destabilizarea ordinii în țările europene, acte
teroriste, declanșarea insurecțiilo. A fost desființată în 1943, drept dovada fiind înlocuită cu
diplomația oficială sovietică. Pe de altă parte, era o tactică de a înșela fostul inamic, pentru
a-i câștiga încrederea și sprijinul necesar pentru a duce până la sfârșit războiul.

Activități de învățare
1. Menționați etapele constituirii URSS.
2. Care sunt deosebirile dintre proiectul lui Stalin și a lui Lenin privind crearea noii formațiuni
statale?
3. De ce Stalin urmărea doar acordarea de autonomie popoarelor din componența Rusiei?
4. Cum a decurs lupta pentru putere după moarte lui Lenin?

20
5. Prin ce metode Stalin a reușit să înlăture eventualii rivali la postul de secretar general?
6. Care erau obiectivele politicii interne promovate de Stalin?
7. Ce urmărea Stalin prin relansarea terorii în rândurile partidului?
8. Ce rol i-a fost atribuit Internaționalei a III-a Comuniste de către conducerea bolșevică?
9. Cum s-a implicat Internaționala Comunistă în promovarea politicii externe sovietice?
10. Ce impact a avut Marea Teroare asupra societății și asupra armatei?

Lecții interactive:

A. Regimuri democratice:
1. Franța în perioada interbelică (17:54): https://www.youtube.com/watch?
v=OKGVfB3pFSI
2. Marea Britanie în perioada interbelică (19:10): https://www.youtube.com/watch?
v=AV85a1YnxmU
3. SUA în perioada interbelică (15:34): https://www.youtube.com/watch?
v=NS7iGazx4pA&t=229s
B. Regimuri nedemocratice:
1. Regimuri totalitare în perioada interbelică (17:57): https://www.youtube.com/watch?
v=0BBlEl856vs&t=60s
2. Italia în perioada interbelică (20:58), https://www.youtube.com/watch?
v=z6C4QSJQmmQ&t=292s
3. URSS în perioada interbelică:
a. https://www.youtube.com/watch?v=uWQ4q2iCc_c&t=1s (18:33)
b. https://www.youtube.com/watch?v=9el24x4NpXA&t=672s (1:49:49)
4. Germania în perioada interbelică (26:49): https://www.youtube.com/watch?
v=ji99YJntNcY

Vizualizare documentare cu subtitrare în limba română:

1. Povestea sovietelor (1: 25:33): https://www.youtube.com/watch?v=2DX2UTtOUgA

2. Triumful voinței (1:50:55): https://magazinweb.net/film-triumful-vointei-triumph-des-
willens-triumph-of-the-will-1935-hd.html
3. Documentar, Berlin. Sfârșitul celui de al treilea Reich (53:13):
https://www.youtube.com/watch?v=Wa777UdXkzw
4.
Bibliografie:

1. Consolidarea bolșevismului în Rusia și promovarea ideii „revoluției mondiale”, prin Internaționala a III-a (Mariana Cojoc,
Marian Cojoc, Propaganda, contra-propagandă și interese străine la Dunăre și Marea Neagră 1919-1939, documente, partea I,
București, Editura Universității din București, 2002).
2.

21
22