Posibilitati de captare a apelor de suprafata si subterane

1 Calitatea apei pentru industria alimentara

1.1. Conditii de calitate ale apei potabile

Apa potabila este apa buna de baut care îndeplineste

anumite conditii de calitate si nu afecteaza starea de sanatate a
consumatorilor.

Calitatile pe care trebuie sa le îndeplineasca apa, pentru a

putea fi folosita, depind de destinatia ei (apa potabila, apa
industriala).

Conditiile de potabilitate ale apei în tara noastra sunt

stabilite prin STAS -ul 1342/1991. Acestea se refera la
caracteristicile organoleptice (senzoriale), fizice, chimice (generali
si toxici), radioactive, bacteriologice si biologice.

1.1.1. Caracteristicile organoleptice

Caracterele organoleptice (senzoriale) au o importanta

deosebita deoarece nerespectarea lor face apa improprie pentru
consum si determina modificari calitative produselor alimentare în
care este utilizata pe parcursul procesarii. Indicatorii organoleptici
ai apei potabile sunt mirosul si gustul.

Mirosul apei este determinat de prezenta unor substante

poluante în exces cum ar fi: substante organice (NH 3, H2S),
pesticide, detergenti, diferite vietuitoare etc. Apa potabila este
inodora. Standardul admite cel mult miros de gradul 2 care este
slab si sesizat doar de persoane avizate.

Gustul apei este determinat de substantele minerale si

gazele dizolvate. Absenta unor concentratii minime de substante
minerale si gaze (O2, CO2) va determina un gust fad, neplacut
apei.

Excesul unor substante minerale conduce la modificarea

gustului. Astfel, fierul si cuprul produc gust metalic, astringent;
clorurile -sarat; sarurile de calciu - salciu; sarurile de magneziu -
amar.

Excesul de dioxid de carbon produce gust acrisor, iar cel de

hidrogen sulfurat, respingator.

Mucegaiurile si purinul produc gust sarat, iar fecalele gust

dulceag.

Standardul admite o intensitate a gustului care nu trebuie sa

depaseasca gradul 2 pe o scara de apreciere de la 0 la 5.

1.1.2. Caracteristicile fizice

Caracterele fizice se refera la culoare, turbiditate,

temperatura, concentratia ionilor de hidrogen (pH) si
conductivitatea electrica.

Culoarea apei este data de substantele dizolvate în apa, care

pot proveni din sol (ex. substantele humice) sau sunt urmarea
poluarii acesteia. Conform standardului apa potabila nu trebuie sa
depaseasca 15 grade de culoare, cu limita exceptionala de 30 de
grade pe scara etalon platina - cobalt.

Turbiditatea apei se datoreaza particulelor de origine

organica si/sau anorganica insolubile, aflate în suspensie. Din
punct de vedere igienic, importanta turbiditatii rezida din aspectul
neplacut imprimat apei, care creeaza suspiciunea de impurificare
si de risc pentru consumatori, dar si din faptul ca particulele în
suspensie pot fi suport pentru microorganisme. Conform
standardului apa trebuie sa prezinte o turbiditate de
maximum 5 grade, cu limita exceptionala de 10 grade pe scara
etalon cu dioxid de siliciu.

Temperatura apei influenteaza direct consumatorul. Apa prea

rece produce tulburari digestive si favorizeaza îmbolnavirea
organismului, iar cea prea calda, datorita continutului scazut de
gaze dizolvate, are gust neplacut, da senzatia de voma si nu
satisface senzatia de sete. Normativele legale admit o
temperatura cuprinsa între 7-15ºC, cu o maxima de cel mult 22ºC
si în mod exceptional, temperatura naturala a apei.

Concentratia ionilor de hidrogen (pH-ul) reprezinta un

indicator global de apreciere a calitatii apei, care, în functie de
natura poluantilor, înregistreaza valori spre acid sau alcalin,
influentând direct mirosul, gustul si capacitatea de autoepurare a
acesteia. Valorile admise pentru acest indicator sunt cuprinse
între 6,5 si 7,4, iar în mod exceptional de 8,5.

Conductivitatea electrica este direct proportionala cu gradul

de mineralizare al apei. O mineralizare prea mare a apei are
influente negative asupra organelor interne ale consumatorului, în
cazul unui consum prelungit. Standardul prevede ca limita admisa
exceptional 3000 S/cm (Siemens).

1..1.3. Caracteristicile chimice

Caracterele chimice se refera la prezenta a numeroase substante
chimice în apa.
Conform STAS -ului 1342/1991, indicatorii chimici ai apei po tabile
sunt împartiti în chimici generali (tabelul 4) si chimici toxici
(tabelul 6).
Indicatorii chimici generali sunt reprezentati de un numar
de 20 de conditii (tabelul 4), în care sunt cuprinse substante
indezirabile (detergenti, fenoli, hidrogen sulfurat, fosfati, cloruri
etc.), micropoluanti chimici organici si substante indicatoare de
poluare (substante organice, amoniac, nitrati etc.).

Indicatori chimici generali ai apei de baut

Valori
Valori ad- admise Metoda de
Indicatori
mise exception analiza
al

1 2 3 4
 Aluminiu
(Al ),
3+
mg/dm3, 0,05 0,2 STAS 6326-90
max.

Amoniac
(NH4+), mg/dm3, 0 0,5* STAS 6328-85
max.

Azotiti (NO2-),
0 0,3* STAS 3048/2-90
mg/dm3, max.

Calciu (Ca2+),
100 180 STAS 3662-62
mg/dm3, max.

Clor rezidual
în apa
dezinfectata prin
clorinare (Cl2),
mg/ dm **
3

- la consumator

-clor rezidual
0,10-0,25 - STAS 6364-74
liber

-clor rezidual
0,10-0,28 - STAS 6364-74
total

- la intrarea în
retea

-clor rezidual 0,50 - STAS 6364-78

liber max.

-clor rezidual
0,55 - STAS 6364-78
total max.
 1 2 3 4

Cloruri (Cl), mg/dm3,

250 400 STAS 3049-88
max.

Compusi fenolici
0,001 0,002 STAS 10266-87
distilabili, mg/dm3, max.

Cupru (Cu2+),
0,05 0,1 STAS 3224-69
mg/dm3, max.

Detergenti sintetici,
0,2 0,5 STAS 7576-66
anionici mg/dm3, max.

Duritate totala,
20 30 STAS 3026-76
ºgermane, max.

0,3
Fier (Fe2+ + Fe3+),
0,1 STAS 3086-68
mg/dm3, max. (Fe2+ + Fe3+ +
Mn)

Fosfati (PO44+),
0,1 0,5 STAS 3265-86
mg/dm3, max.

Magneziu (Mg2+),
50*** 80 STAS 6674-77
mg/dm3, max.

0,3
Mangan (Mn),
0,05 STAS 3264-81
mg/dm3, max. (Mn + Fe2+ +
Fe3+)

Oxigen dizolvat (O2),

6 6 STAS 6536-87
mg/dm3, min.
 Reziduu fix, mg/dm3
100 300
- minim STAS 3638-78
800 1200
- maxim

Substante organice
oxidabile, mg/dm3, max.

-prin metoda cu
permanganat de potasiu,
exprimate în:

- CCO-Mn (O2) 2,5 3,0

STAS 3002-85

-permanganat de
10 12
potasiu (KMnO4)

-prin metoda cu bi-

cromat de potasiu, CCO- 3 5
Cr(O2)
 1 2 3 4

Sulfati(SO42-),
200 400 STAS 3069-87
mg / dm3 , max.

Sulfuri si
hidrogen sulfurat, 0 0,1* STAS 7510-66
mg/dm3, max.

Zinc(Zn2+),
5 7 STAS 6327-81
mg/dm3, max.

* Valorile sunt valabile numai pentru ape din surse

subterane, provenite de la adâncimi mai mari de 60 m,
neclorinate, cu conditia ca apa sa fie corespunzatoare din punct
de vedere bacteriologic.

** Clorul rezidual liber trebuie sa reprezinte minim 80% din

clorul rezidual total.

*** În cazul când concentratia sulfatilor (SO42-)

depaseste 250 mg/dm , concentratia maxima admisa
3
pentru
magneziu (Mg2+) este de 30 mg/dm3.

Pentru indicatorii chimici generali STAS -

ul 1342/1991 prevede concentratii admise si concentratii admise
exceptional.

Nivelul concentratiilor se exprima în mg/dm 3 apa si

înregistreaza valori de la zero (amoniac, azotati, sulfuri si
hidrogen sulfurat) pâna la 1200 (reziduu fix).

Duritatea apei este data de sarurile de calciu si magneziu

aflate în solutie, care pot fi carbonati, cloruri, sulfati, nitrati, fosfati
sau silicati. Aceasta poate fi temporara, determinata de carbonati,
care dispar prin fierbere, sau permanenta, determinata de
celelalte saruri de calciu si magneziu, care nu dispar prin fierbere.
Duritatea apei se masoara în trei sisteme: german, francez si
englez. Corelatia dintre cele trei sisteme de masura a duritatii
este redata în tabel.

Corelatia între gradele de duritate ale apei

1º 1º
1º englez mg/l CaO
german francez

1º
1 1,79 1,25 10
german

1º
0,56 1 0,70 7
francez

1º englez 0,80 1,43 1 8

Reziduul fix la 105ºC reprezinta totalitatea substantelor

(organice si neorganice) depuse prin încalzirea la aceasta
temperatura.

În cazul unei valori mari a reziduului fix (la 105ºC) apa

prezinta modificari ale însusirilor organoleptice si fizico-chimice.
Standardul pentru apa potabila admite valori de 100-800 mg/dm3,
iar ca limita admisa exceptional valori de 30-1200 mg/dm3.Pentru
animale, în absenta altor surse de apa, se pot admite si apele
puternic mineralizate (3500 mg/dm3), cu conditia ca acestea sa fie
acceptate (Decun, 1992).

Clorul rezidual este reprezentat de clorul ramas în exces în

apa supusa dezinfectiei dupa 30 de minute de contact dintre clor
si apa. Acesta se poate exprima în acid hipocloros sau hipoclorit,
care poarta numele de clor liber si cloramina (mono si
dicloramina), care se numeste clor legat. Clorul rezidual se
exprima în mg/dm3 apa. Prezenta clorului în apa supusa
dezinfectiei are o importanta sanitara deosebita deoarece indica
faptul ca s-a introdus o cantitate suficienta de clor si ca
reteaua de distribuire este integra.

Conform STAS -ului pentru apa potabila, clorul rezidual liber,

în apa dezinfectata prin clorinare, trebuie sa fie în concentratie
de 0,1-0,25 mg/dm3. În situatii deosebite, când se impune
cresterea concentratiei de clor, se admit concentratii maxime de
pâna la 0,50 mg/dm3.

Indicatorii chimici toxici sunt reprezentati de 15 conditii

(tabelul 6) în care sunt cuprinse aminele aromatice, metalele
grele, azotatii, hidrocarburile policiclice aromatice, cianurile,
pesticidele, trihalometani si uraniu natural.

Indicatorii chimici toxici ai apei de baut

Indicatori Concentratia ad- Metoda de analiza

misa

1 2 3
Amine aromatice (fenil-B-
0 STAS 11139-78
naftalina), mg/dm3, max.

Arsen (As3+), mg/dm3, max. 0,05 STAS 7885-67

Azotati (NO3), mg/dm3,

45 STAS 3048/1-77
max.

Cadmiu (Cd2+), mg/dm3, ISO 5961

max. 0,005
STAS 11184-78

Cianuri libere (CN-),

0,01 STAS 10847-77
mg/dm3, max.

Crom (Cr6+), mg/dm3, max. 0,05 STAS 7884-67

Fluor (F), mg/dm3, max. 1,2 STAS 6673-62

Hidrocarburi policiclice
0,01 *
aromatice, μg/dm3, max.

Mercur (Hg2+), mg/dm3,

0,001 STAS 10267-89
max.

Nichel (Ni2+), mg/dm3, max. 0,1 *

 Pesticide (insecticide
organoclorurate,
organofosforice, carbamice,
erbicide), μg/dm3, max.
0,1
STAS 12650-88
-fiecare componenta
0,5
-suma tuturor
componentelor din fiecare
clasa

Plumb (Pb2+), mg/dm3,

0,05 STAS 6362-85
max.

Seleniu, mg/dm3, max. 0,01 STAS 12663-88

Trihalometani, mg/dm3,
max.
0,1
- total *
0,03
- din care cloroform
(CHCL3)

Uraniu natural, mg/dm3,

0,021 STAS 12130-82
max.

* Metodele de analiza sunt conform instructiunilor

Ministerului Sanatatii.

Indicatorii chimici prevazuti în tabelele 4 si 6 nu sunt limitati,

putând fi completati cu orice indicator chimic existent în
apa potabila, aparuta într-un anumit teritoriu si anumit sistem de
purificare si distributie, cu conditia ca acesta sa fie
aprobatde catre Ministerul Sanatatii.

Pentru indicatorii chimici toxici sunt prevazute numai concen-

tratii admise, exprimate în mg/dm3 apa sau μg/dm3 apa.

1.1.4. Caracteristicile radioactive

Indicatorii radioactivi se refera la activitatea globala alfa si

beta, iar în cazul în care sunt depasite concentratiile admise si
admise exceptional se impune obligatoriu determinarea activitatii
fiecarui radionuclid.

Valorile maxime admise pentru indicatorii radioactivi

corespund unui aport al apei potabile la doza pentru populatie de
5 mrem/an si la un consum zilnic de 2 litri de apa.

Activitatea globala alfa si beta, maximum

admisa, se stabileste în functie de aportul însumat
maxim al radionuclidului strontiu 90 beta radioactiv .

Activitatea globala alfa si beta admisa pentru apa potabila

Activitatea Concentratii
Concentratii Metoda de
globala admise
admiseb analiza
max.a exceptional

Bq c/1

STAS 10447/1-
Alfa 0,1 2,3
83

STAS 10447/2-
Beta 1 50
83
 a
Nu include activitatea radonului si tritiului.
b
În cazul în care, concentratiile admise sunt depasite, este
necesara determinarea activitatii specifice a radionuclizilor
prevazuti în tabelul 7.
c
1Bq = 27 pCl.

Indicatorii de radioactivitate specifici ai radionuclizilor din

apa potabila sunt prezentati în tabelul 8.

Indicatorii de radioactivitate specifici ai radionuclizilor din

apa potabila

Activitatea specifica
(Bq/dm3)
Metode de
Radionuclid
admisa analiza
admisa ex-
ceptional

RADIONUCLID NATURAL
Hidrogen 3 STAS 12293-85
4000 -
(tritiu)
STAS 11592-83
13,42 -
Potasiu 40 a

STAS 12031-84
300 -
Radon 222
STAS 10447/3-
0,088 0,5
Radiu 226 85
0,1 -
Radiu 228 b

0,025 0,4
Plumb 210 STAS 12435-85
0,136 -
Poloniu 210 STAS 12444-86
0,59 1
Uraniu naturalc STAS 12130-82
0,04 0,1
Toriu naturald STAS 12130-82

RADIONUCLID ARTIFICIALe

Cobalt 58 60 - b

Cobalt 60 10 - b

Strontiu 89 30 53 b

Strontiu 90 0,55 - STAS 12038-81

Iod 129 0,6 - b

Iod 131 5 530 STAS 12218-84

Cesiu 134 4 - b
 Cesiu 137 5 600 STAS 12303-85

Americiu 241 0,1 - b

Plutoniu 239 0,024 2,3 b

a
1mg potasiu 40 are activitatea de 0,21Bq.
b
Metodele de analiza sunt conform instructiunilor
Ministerului Sanatatii.
c
1mg uraniu natural (contine toti izotopii sai naturali) are
activitatea de 25,35Bq.
d
1 μg toriu natural are activitatea de 0,041 Bq.
e
Prezenta radionuclizilor artificiali nu este permisa în sursele
subterane de apa potabila.

1.1.5. Caracteristicile bacteriologice

Indicatorii bacteriologici ai apei acceptati, pe baza

recomandarilor OMS, în majoritatea tarilor sunt: germenii mezofili
aerobi, bacteriile coliforme, streptococii fecali si bacteriofagii (tifici
vi si coli).

Germenii mezofili aerobi sunt reprezentati de bacteriile care

se dezvolta pe geloza uzuala, la 37ºC în 24-48 de ore. Acestia au
fost alesi ca indicator de potabilitate deoarece se cunoaste ca
între numarul acestora si probabilitatea prezentei germenilor
patogeni (proveniti de la om si animale) este o relatie pozitiva. Cu
cât o apa are un numar total de germeni aerobi mezofili
(N.T.G.M.A.) mai mare, cu atât va fi mai mare probabilitatea (si
deci riscul) prezentei în apa a unor agenti patogeni (bacterii,
virusuri, ciuperci, agenti parazitari). Valoarea N.T.G.M.A. se
exprima prin numarul de unitati formatoare de colonii la un
centimetru cub de apa (U.F.C./cm3). Valoarea N.T.G.M.A. admisa
pentru apa potabila variaza în functie de sursa:

- la apa furnizata de instalatiile centrale urbane si

rurale cu sisteme de dezinfectie este sub 20, atât în
punctele de intrare în reteaua de distributie, cât si în
punctele din reteaua de distributie;

- la apa furnizata de instalatiile centrale urbane si

rurale fara sisteme de dezinfectie este sub 100, atât la
punctele de intrare în retea, cât si în punctele din reteaua
de distributie;

- la apa furnizata de sursele locale (fântâni, izvoare)

este sub 300.

Bacteriile coliforme cuprinde grupul de specii

Gram - negative, lactozo-pozitive, intestinale (Escherichia coli,
Citrobacter, Klebsiella, Arizona, Enterobacter), care se afla în
numar mare în fecale si au o durata de supravietuire în apa
apropiata de cea a germenilor patogeni nesporulati. Deoarece o
parte din bacteriile coliforme (E. coli) sunt prezente doar în
intestin (fecale) la om si la animalele homeoterme, iar restul pot fi
întâlnite în mediul extern si fara o contaminare fecala, standardul
de potabilitate a apei prevede cerinte distincte pentru numarul
admis de bacili coliformi totali si numarul de bacili coliformi fecali
(E. coli intestinal).

Numarul probabil de bacterii coliforme se raporteaza

la 100 cm3 de apa.

Limitele prevazute de normele de potabilitate sunt:

- zero germeni coliformi totali pentru sistemele de

aprovizionare în care apa livrata se dezinfecteaza;

- sub 3 pentru instalatiile centrale urbane si rurale în

care apa nu se dezinfecteaza;
 - sub 10 pentru sursele locale (fântâni, izvoare) de
aprovizionare cu apa.

Numarul probabil de bacterii coliforme termotolerante

(coliformi fecali) la 100 cm3 apa, maxim admis este zero pentru
apa livrata în instalatii centrale si de sub 2 pentru sursele locale
de aprovizionare cu apa.

Streptococii fecali (enterococii) fiind tipuri specifice pentru

om si animale, cu rezistenta mai mare în mediul extern
comparativ cu bacteriile coliforme si cu variabilitate scazuta
furnizeaza date asupra sursei de poluare.

Numarul probabil de streptococi fecali/100 cm3 apa maxim

admis este de zero pentru apa livrata de instalatiile centrale si de
sub 2 pentru apa din sursele locale de aprovizionare cu apa.

Bacteriofagii enterici sunt folositi numai ca indicatori de

poluare, care arata cert originea intestinala si nu ca indicatori
specifici.

Tot ca indicatori de poluare în apele superclorinate, în caz de

boli hidrice, pot fi folositi germenii sulfitoreducatori, care
sporuleaza în conditii neprielnice de mediu si care au o viabilitate
mare în apa.

Indicatorii bacteriologici ai apei potabile sunt prezentati în

tabelul 9.

Indicatorii bacteriologici ai apei potabile

Numarul
Numarul
probabil Numarul
Numarul total probabil
de bacterii probabil
de bacterii de bacte-
coliforme de Metode
Felul apei care se rii
termotoler strepto- de ana-
potabile dezvolta la coliforme
ante coci fe- lizat
37ºC/cm3(UFC/ (coliformi
(coliformi cali/100
cm3)a totali)/10
fecali)/100 cm3
0 cm3
cm3
 Apa furnizata
de instalatiile
centrale ur-
bane si rurale
cu sisteme de STAS
dezinfectie Sub 20 0 0 0
3001-91

- punct de
intrare în re-
tea

- punct din
STAS
reteaua de Sub 20 0b 0 0
3001-91
distribuire

Apa furnizata
de instalatiile
centrale ur-
bane si rurale
fara sisteme
de dezinfectie

- punct de
STAS
intrare în re- Sub 100 Sub 3 0 0
3001-91
tea

- punct din
STAS
reteaua de Sub 100 Sub 3c 0 0
3001-91
distribuire

Apa furnizata
din sursele
STAS
locale (fân- Sub 300 Sub 10 Sub 2 Sub 2
3001-91
tâni, izvoare
etc.).

a
UFC - unitati formatoare de colonii.
b
În 95% din probele analizate în cursul anului, în cazul
debitelor mari si a unui numar suficient de recoltari. Ocazional,
fara a depasi 5% din probele analizate si niciodata în recoltari
consecutive, se admite max. 3/100 cm3.
 În 95% din probele analizate în cursul anului, în cazul
c

debitelor mari si a unui numar suficient de recoltari. Ocazional,

fara a depasi 5% din probele analizate si niciodata în recoltari
consecutive, se admit sub 10/100 cm3.

1.1.6. Caracteristicile biologice

Indicatorii biologici au o mare stabilitate, indicând calitatea

apei, nu numai în momentul analizei, ci si pe o perioada lunga de
timp.

Pentru a se putea interpreta conditiile biologice impuse de

STAS -ul 1342/1991 se impune definirea notiunilor de plancton,
tripton si seston.

Planctonul este reprezentat de organismele libere din masa

apei.

Triptonul este reprezentat de continutul abiotic al apei

format din detritus organic si/sau mineral, resturi vegetale, resturi
de insecte si animale (par, pene, fir de lâna etc.).

Sestonul este format din planctonul si triptonul apei.

Conform STAS - ului, conditiile biologice ale apei se refera la:

- seston, care nu trebuie sa depaseasca 1 cm3/m3 apa

în instalatiile centrale si 10 cm3/m3 apa în sursele locale;

- organismele animale, vegetale si particulele vizibile

cu ochiul liber, organismele indicatoare de poluare si
organismele daunatoare sanatatii (oua de geohelminti,
protozoare intestinale parazite etc.), care trebuie sa
lipseasca;

- organismele care, prin înmultire în masa apei,

modifica caracterele organoleptice si/sau fizice ale
acesteia, care trebuie sa lipseasca sau sa fie foarte rare;

- organismele animale microscopice, care nu trebuie sa

depaseasca 20 /dm3 apa;
 - triptonul de poluare format din resturile fecaloide sau
industriale, care trebuie sa fie absent.

Suplimentar se va avea în vedere:

- raportul dintre fito- si zooplancton, care pentru apele

potabile trebuie sa fie mai mare de 10;

- raportul dintre organismele cu clorofila si cele fara

clorofila (calculat dupa formula: (B/A+B)X100; în care: A =
organismele cu clorofila, iar B = organismele fara clorofila)
dupa a carui valori apa poate fi considerata:

- curata, daca valoarea raportului este între 0 si 8;

- slab poluata, daca valoarea raportului este

între 8 si 20;

- poluata, daca valoarea raportului este între 20 si 60;

- intens poluata, daca valoarea raportului este

între 60 si 100.

Indicatorii biologici ai apei potabile conform STAS -ului sunt

prezente în tabel.

Indicatorii biologici ai apei potabile

Indicatori Concentratii admise Metode de analiza

Volumul sestonului obtinut

prin filtrare, prin fileu planctonic,
cm3/m3, max.

- în instalatii centrale 1 STAS 6329-90

- în instalatii locale 10 STAS 6329-90

Organismele animale, vegetale Lipsa STAS 6329-90

 si particule vizibile cu ochiul liber

Organisme animale microsco-

20 STAS 6329-90
pice, numar/dm3, max.

Organismele care prin înmultirea

Lipsa: se admit
în masa modifica proprietatile
exemplare izolate în STAS 6329-90
organoleptice sau fizice ale apei
functie de speciea
în 100 dm3

Organisme indicatoare de po-

Lipsa STAS 6329-90
luare

Organisme daunatoare sanatatii:

ouade geohelminti, chisturi de
Lipsa STAS 6329-90
giardia, protozoare intestinale
patogene

a
Organismele care se admit în exemplare izolate se vor
stabili de catre Ministerul Sanatatii.

.1.2. Controlul calitatii apei

Conform prevederilor normelor internationale elaborate

de OMS, potabilitatea apei depinde de factorii fizici si
chimici,de absenta substantelor toxice si de eliminarea
organismelor patogene.

În tara noastra supravegherea apei potabile se face pe baza

a doua tipuri de programe, unul continuu si altul periodic, care se
efectueaza conform Normelor metodologice pentru
supravegherea sanitara a calitatii apei de baut, aprobate prin
Ordinul Ministerului Sanatatii numarul 1193/1996.

Controlul
continuu de rutina este efectuat de producatorii de apa, în sistem
public sau privat în laboratoarele uzinale ale acestora, obligatoriu
autorizate de Inspectoratele de Politie Sanitara si Medicina
Preventiva, ca reprezentant local al Autoritatii
Nationale de Sanatate Publica. Acest control se executa la nivelul
sursei, a sectoarelor de tratare si de stocare si la nivelul
sistemelor (instalatiilor) de aprovizionare cu apa si are drept scop
livrarea de apa potabila consumatorilor.

Controlul periodic este efectuat, de autoritatea locala de

sanatate publica si consta în inspectia sanitara si
determinaride laborator pentru întregul
sistem de aprovizionare cu apa, (sursa, sectorul,
statia de tratare, de aductie, de stocare si dedistribuire).

Inspectoratele de Politie Sanitara si Medicina Preventiva

judetene elaboreaza, pe baza Normelor metodologice, programe
de supraveghere periodica a calitatii apei pentru fiecare sistem de
aprovizionare cu apa potabila si aproba programele de
supraveghere continua a calitatii apei elaborate de producator.

Supravegherea sanitara a calitatii apei consta în inspectia

sanitara si controlul de laborator, care se fac pe parcursul
sistemelor, inclusiv al apei la consumator.

Inspectia sanitara este o evaluare la fata locului, a conditiilor

de protectie sanitara, a conditiilor de igiena din statiile de tratare,
rezervoarele de stocare a apei si retelele de distributie, care se
încheie cu un raport privind constatarile facute.

Controlul de laborator se refera la recoltarea, conservarea,

identificarea, transportul, pastrarea si analizarea probelor. Analiza
probelor de apa, în functie de destinatie, se poate face în
laboratoarele autorizate din reteaua M.S.; M.A.P.P.M.; M.A.A., dupa
caz.

Recoltarea, conservarea, identificarea, transportul si

pastrarea probelor de apa se fac conform prevederilor STAS
-ului2852/1993.

La stabilirea frecventei de recoltare a probelor se va avea în

vedere urmatoarele:
 - ponderea probelor necorespunzatoare în ultimele 12
luni;

- calitatea apei brute;

- numarul surselor de apa;

- eficienta procedeelor de tratare si capacitatea statiei

de tratare a apei;

- riscurile de contaminare la nivelul sursei si a retelei

de distributie;

- marimea si complexitatea retelei de distributie;

- numarul de epidemii hidrice din ultimele 12 luni si

riscurile raspândirii unor epidemii.

Investigatii suplimentare, în afara programului de

supraveghere, se fac în cazul constatarii unor deficiente cu ocazia
inspectiei sanitare, atragerii de noi surse de apa, înregistrarii unor
defectiuni întâmplatoare, detectarii unor contaminari accidentale
si reclamatiilor formulate de consumatori.

Recoltarea probelor de apa se face în: recipiente de

polietilena când se urmareste dozarea siliciului, sodiului,
clorurilor, alcalinitatii totale, conductantei specifice, pH-lui si
duritatii; recipiente de sticla în cazul determinarii substantelor
fotosensibile, sau în recipienti din otel inoxidabil în cazul probelor
ce necesita presiuni crescute ,sau în cazul determinarii
substantelor organice în stare de urme.

Conservarea probelor de apa se face prin refrigerare,

congelare sau adaugare de anumite substante conservante
(solutii acide sau bazice, substante cu efect acid si reactivi
particulari) conform normativelor legal admise în vigoare.

Identificarea probelor de apa se va face prin marcarea clar,

vizibil si durabil a recipientilor care contin probele. Pe adresa de
însotire se va mentiona momentul recoltarii, data, ora de
recoltare, natura si cantitatea conservantilor adaugati etc.
 Transportul probelor de apa se face în ambalaje care
protejeaza recipientii, în timp operativ si dupa caz în conditii de
refrigerare sau congelare.

Pastrarea probelor de apa în laborator se face în conditii de

refrigerare sau congelare si ferite de lumina.

Analiza de laborator a apei se face din sursele de aprovizionare si

din reteaua de distributie. Analizele de laborator se executa diferit
în functie de sursa, mai putine pentru sursele subterane si mai
multe pentru sursele de suprafata.

Pentru sursele de suprafata, analiza apei se efectueaza prin

recoltarea acesteia de 2-4 ori/an, în perioadele cele mai critice ale
poluarii: la debitele minime de iarna (temperaturile cele mai
scazute) si de vara (temperaturile cele mai ridicate) si la debitele
maxime de primavara si/sau de toamna (dupa ploi sau topirea
zapezii).

Pentru sursele subterane analizele se efectueaza prin

recoltarea apei de 1-2 ori/an, în perioadele de stabilitate si/sau
dupa precipitatii puternice.

Numarul recoltarilor se poate stabili în functie de calitatea

apei brute si eficienta instalatiilor de tratare.

Laboratoarele uzinale de apa efectueaza analize zilnice ale

apei brute, la sursa sau chiar de mai multe ori pe zi, în functie de
variatiile calitatii apei.

Examenele de laborator vor cuprinde urmatoarele

determinari minime:

- pentru apele de suprafata: suspensiile, pH-ul, reactia

titrata (alcalinitatea si aciditatea), consumul chimic de
oxigen, oxigenul dizolvat si cerinta biochimica de oxigen;

- pentru apele subterane: pH-ul, reactia titrata, reziduul

fix, consumul chimic de oxigen.
În functie de situatia locala se pot face si alte analize cum ar fi:
indicatorii de poluare (pesticide, detergenti, metale neferoase,
produse petroliere etc.) si indicatorii de mineralizare (cloruri,
nitrati, fier, mangan, duritate totala, temperatura, fluor, iod, etc.).

Rezultatele obtinute se interpreteaza în functie de

standardul 1342/1991 pentru apa potabila si
standardul 4706/1988 pentru apele de suprafata.

În cazul apei din fântâni si izvoare publice sau individuale anali-

zele de laborator se executa pe probe recoltate periodic
(trimestrial, semestrial sau anual) în functie de calitatea apei si
conditiile tehnice de exploatare a amenajarilor. În mod obisnuit,
acestea se rezuma la consumul chimic de oxigen, amoniac si
nitriti. În situatii speciale, se pot efectua si alte analize pentru
determinarea poluantilor.

Analizele se executa obligatoriu, cel putin o data pe an pentru

amenajarile locale publice si la cerere pentru cele individuale.

În cazul retelei de distribuire a apei, controlul de laborator se face

la intrarea în retea si în punctele reprezentative.

La intrarea în reteaua de distributie, frecventa minima de recol-

tare este de o proba la 14 zile pentru apa provenita din surse de
profunzime si o proba la 7 zile pentru apa provenita din surse de
suprafata.

În reteaua de distributie, punctele de recoltare se stabilesc

aleatoriu în fiecare luna si se constituie din puncte fixe si
alternative.

Frecventa minima de recoltari conform Ordinului Ministerului

Sanatatii nr.1193/1996 pentru apa potabila în punctele
reprezentative din reteaua de distributie este prezentata în
tabelul 11.

Tabelul 11

Frecventa minima a recoltarilor de apa din reteaua

 de distributie conform Ordinului Ministerului Sanatatii
nr.1193/1996

Numarul de Intervalul maxim

Numarul minim
locuitori între doua
de probe
pentru care se recoltari succe-
recoltate lunar
asigura apa sive (în zile)

500 30 1

5000-100.000 5 1/5000 locuitori

1/10.000 locuitori
> 100.000 1
10 probe aditionale

Parametrii de calitate fizico-chimici obligatoriu a fi investigati

în apa din reteaua de distributie, sunt diferiti, în functie de situatia
concreta locala si se stabilesc pe baza unei scheme. În schema se
prevad indicatori pentru sisteme cu o singura sursa de
aprovizionare sau cu mai multe surse de aprovizionare, la intrarea
în reteaua de distributie si de-a lungul acesteia. Printre parametrii
de calitate fizico-chimici si microbiologici se mentioneaza: clorul
rezidual liber si legat, turbiditatea, clorurile, arsenul, fluorurile,
duritatea, pesticidele, sodiul, reziduul fix, aluminiul, fierul,
manganul, fenolii, pH-ul, cadmiul, cuprul, plumbul, zincul,
trihalometanii, conductivitatea, etc.; coliformii totali, coliformii
fecali si streptococii fecali.

Programul de control al calitatii apei din reteaua de

distributie se stabileste initial în functie de datele obtinute la
expertiza sanitara a sistemului de aprovizionare cu apa, iar apoi si
de datele obtinute pe parcurs (Teusdea, 1996).
 Expertiza sanitara cuprinde activitatea de inspectie sanitara
si control de laborator al întregului sistem de aprovizionare cu apa
si se face cel putin doua zile consecutiv.

Frecventa minima a expertizei sanitare este în raport de tipul

de sursa (de adâncime sau de suprafata) si de tipul de sistem de
aprovizionare (rural, pentru orase cu 10-50 mii locuitori, pentru
orase cu 50-500 mii locuitori si pentru orase cu peste 500 mii
locuitori).

Cu cât sistemul de aprovizionare este mai mare, cu atât

intervalul dintre expertizele sanitare va fi mai mic (6-12 luni). În
cazul sistemelor mai mici de aprovizionare cu apa intervalul între
expertizele sanitare este mai mare (1-2 ani).

În urma expertizei sanitare care a evaluat sursa de apa sub

raport cantitativ si a procedeelor de tratare a apei, a retelei de
distributie, a masurilor de protectie sanitara, a regulamentului de
functionare si întretinere si a planului de urgenta (în caz de
accidente, calamitati si catastrofe), Inspectoratele de Politie
Sanitara si Medicina Preventiva elibereaza autorizatia de
functionare.

1.3. Conditiile speciale pentru apa folosita în

industria alimentara

În timpul procesarii alimentelor apa vine în contact cu

materiile prime sau reprezinta o materie prima de baza. Aceasta
impune necesitatea ca apa utilizata în industria alimentara sa
corespunda standardului de calitate pentru apa potabila.

În fiecare sector al industriei alimentare exista reglementari

specifice referitoare la calitatea apei întrebuintate. Daca apa
necesara procesarii alimentelor nu provine de la uzinele de apa,
care asigura potabilitatea, ci este asigurata din surse subterane
sau de suprafata proprii, se impune verificarea ei din punct de
vedere sanitar si tratarea înainte de utilizare.

1 .3.1. Apa pentru industria de prelucrare a laptelui

 În industria de prelucrare a laptelui, apa este utilizata în:

- procesele tehnologice de obtinere a laptelui de

consum, a produselor lactate si a brânzeturilor, la
prepararea solutiilor de clorura de sodiu necesara obtinerii
brânzeturilor; la prepararea siropurilor de zahar; la
spalarea untului; la spalarea brânzeturilor supuse
maturarii; la încalzire, pasteurizare, sterilizare, racire etc.;

- igienizarea ambalajelor, utilajelor si spatiilor de

fabricatie;

- scopuri sanitare.

În procesarea laptelui pasteurizat, a untului, brânzei si a produ-

selor lactate se utilizeaza numai apa curata, inodora si incolora,
cu duritatea maxima de 15º germane si cât mai pura din punct de
vedere microbiologic. Apa nu trebuie sa contina bacterii
feruginoase, sulfito-oxidante, sulfito-reducatoare sau produsi ai
activitatii acestora, care se depun pe peretii utilajelor de unde pot
trece în produse, producând deprecierea acestora. De asemenea
apa folosita în procesarea laptelui nu trebuie sa contina spori de
mucegai si bacterii fluorescente, care produc modificari ale
gustului si mirosului si pete verzi-galbui ca urmare a dezvoltarii
coloniilor.

Deoarece sarurile de mangan produc gust amar untului, apa

folosita pentru spalarea acestuia nu trebuie sa depaseasca 40mg
mangan/l.

Fierul si magneziul confera produselor gust metalic si favori-

zeaza procesul de râncezire al grasimilor, modificându-le
calitatea. Limita maxima admisa, a acestora, este sub 0,05mg/l.

Necesarul de apa în industria de prelucrare a laptelui este de

4-9 m3/tona lapte.

Indicatorii de calitate ai apei folosite în industria alimentara

sunt prezentati în tabelul 12.

Tabelul 12
Indicatorii de calitate ai apei folosite în procesarea laptelui

Indicatori Valoare Indicatori Valoare

Reziduu fix, mg/l 500-600 Nitrati, mg/l <15

Oxid de calciu,
200 Nitriti, mg/l 0
mg/l

Oxid de magneziu,
Urme Alcalinitate, mg/l 4,5-5,5
mg/l

Fe2O3 + Al2O3, mg/l <0,5 Oxigen, mg/l 2,5

Cloruri, mg/l 30 Amoniu, mg/l Urme

Duritate,
Sulfati, mg/l 120 <15
ºgermane

1.3.2. Apa pentru industria carnii si a pestelui

Apa utilizata pentru industria carnii si a pestelui trebuie sa

fie limpede, incolora, fara gust si miros si cu o duritate de
maximum 28ºgermane.

Calciul trebuie sa fie în concentratie cât mai mica deoarece

acesta poate forma o crusta tare la suprafata produsului din carne
de peste.

Fierul nu trebuie sa depaseasca 0,05mg/l, întrucât

favorizeaza aparitia unei culori maronii a produselor.
 Continutul de saruri în apa utilizata la spalarea carnii materie
prima, a pestelui si a utilajelor pentru procesare, nu au rol
esential.

Necesarul de apa în industria carnii si a pestelui este de:

- pentru abatoarele de rumegatoare = 10,5-12,7 m 3/t;

- pentru abatoarele de porci = 14,8-17,5 m3/t;

- pentru fabricile de preparate din carne = 6,5 m 3/t;

- pentru fabricile de conserve de peste = 1,2 m 3/t;

- pentru fabricile de faina de peste = 15-20 m3/100 t.

1.3.3. Apa pentru industria moraritului

În industria moraritului apa este utilizata în scopuri:

- tehnologice, la spalarea grâului si umectare;

- igienice, la spalarea spatiilor de procesare si a

anexelor;

- sanitare.

Spalarea grâului este facultativa si se aplica în caz de abateri ca-

litative cum ar fi prezenta malurei sau a mirosurilor superficiale.

Necesarul de apa pentru spalarea grâului variaza între 1 si 3

m /t în cazul masinilor de spalat fara recirculare si de 0,5 m 3/t în
3

cazul recircularii apei de spalare dupa purificare.

Apa folosita în industria moraritului trebuie sa corespunda

standardului de calitate al apei potabile.

1.3.4. Apa pentru industria panificatiei si a pastelor

fainoase

În industria panificatiei si a pastelor fainoase apa este utilizata în:

 - obtinerea aluatului sau pastei din care prin procesari
ulterioare rezulta pâinea si produsele fainoase;

- obtinerea suspensiei de drojdie;

- prepararea solutiilor de clorura de sodiu, zahar,

glucoza etc.;

- igienizarea spatiilor de procesare;

- scopuri sanitare.

Pentru fainurile normale apa utilizata în procesare trebuie sa aiba

o duritate de 12-16ºgermane. Apa cu valori mai mari ale duritatii
influenteaza consistenta aluatului sau a pastei obtinute,
determina formarea de grunji etc.

Pentru fainurile cu continut de gluten redus, utilizarea unei

ape cu duritate mai mare poate îmbunatati desfasurarea
procesului tehnologic.

Caracterelor senzoriale (gust, miros), fizice (în special

culoare) si microbiologice ale apei utilizate în industria
panificatiei, li se vor acorda o importanta deosebita.

Dintre indicatorii chimici se va verifica limita maxima a conti-

nutului de fier, mangan, clor rezidual, amoniac, nitriti si substante
organice.