MGh – Limba românã contemporanã - MGh

Partea a II-a SINTAXA

SINTAXA PROPOZIŢIEI
CLASIFICAREA PROPOZIŢIILOR
propriu-zise Am citit romanul acesta.
enunţiative optative Ar vrea să citească romanul acesta.
imperative Scrie-ţi temele!
după directe totale Vii la film?
scopul comunicării (sunt întotdeauna principale) parţiale Cu cine mergi la film?
interogative totale M-a întrebat dacă vin la film.
indirecte
(sunt întotdeauna subordonate) parţiale M-a întrebat cu cine merg la film.
afirmative
după formă totale El nu citeşte nimic.
negative
parţiale Nu el va veni, ci ea. / Nu astăzi, ci mâine este concursul.
simple El scrie. / Tună. / Foc!
după alcătuire
dezvoltate Mi-e teamă. / Mă tem de şerpi.
principale A răsărit soarele
după înţeles
secundare Ei spuneau / 1 că nu pot veni / 2, fiindcă pleacă la mare / 3.
după relaţia regente propoziţii de care depind alte propoziţii; pot fi principale sau secundare
sintactică dintre ele subordonate propoziţii care depind de altă propoziţie, principală sau regentă

PĂRŢILE DE PROPOZIŢIE
Părţi de propoziţie principale
Părţi de propoziţie secundare
subiectul
verbal
predicatul
nominal (alcătuit din verb copulativ şi nume predicativi)
atributul Atenţie! Regentul atributului poate fi: SUBSTANTIV:
Oricine îşi doreşte un copil sănătos. / PRONUME: Fiecare
dintre cei prezenţi a apreciat programul. / NUMERAL:
Doi dintre ei au venit ieri.
complementul Atenţie! Regentul complementului poate fi:
VERB: Sosim mâine. / ADVERB: Bine de voi! /
ADJECTIV: Au aşteptat un moment favorabil plecării. /
INTERJECŢIE: Bravo vouă!

38
 MGh – Limba românã contemporanã - MGh
SUBIECTUL
personal Ion citeşte.
simplu
impersonal Mi-e teamă.
exprimat
multiplu Ion şi Maria citesc.
Tipuri de subiect reluat (sub. stilistic) Vine el Ion, imediat.
inclus Te vom căuta. (noi)
neexprimat subînţeles Te va căuta. (el)
nedeterminat Sună la uşă. (cineva)
verb la mod predicativ Copiii aleargă.
ii verb la modul infinitiv Înainte de a o căuta el, am văzut-o şi noi.
Elemente regente
verb la gerunziu Venind mama mai devreme, am plecat împreună.
interjecţie cu valoare predicativă Pupăza zbrrr! pe o dugheană
substantiv în Niii
pronume în N
numeral în N
Realizare morfologică interjecţie
infinitiv
verb sau locuţiune verbală la gerunziu
supin

PREDICATUL ŞI NUMELE PREDICATIV

verbal se exprimă prin verbe şi locuţiuni verbale la mod predicativ, la diateza activă, pasivă sau reflexivă
predicat se exprimă prin verb copulativiv (a ajunge, a deveni, a fi, a se face, a ieşi, a însemna, a se numi, a
nominal se naşte, a părea, a rămâne) la mod predicativ însoţit obligatoriu de un nume predicativ exprimat
prin diferite părţi de vorbire
simplu Copilul este înalt.
clasificare
multiplu Copilul este slab şi înalt
verbe copulative la orice mod Ajungând doctor, va salva vieţi
elemente regente
adjectiv participial provenit din verb copulativ Copilul ajuns adult va fi altfel.
substantiv în N, G, G prepoziţional şi în Ac
pronume în N, G, G prepoziţional şi în Ac
nume predicativ
numeral în N, G, G prepoziţional şi în Ac
realizare adjectiv
morfologică verb la infinitiv
verb la supin
adverb şi locuţiune adverbială
interjecţie

39

ATRIBUTUL
Atribut substantival genitival
Clasificare după partea de
vorbire prin care se exprimă
MGh – Limba românã contemporanã - MGh
Am găsit eşarfa mamei.
Atribut substantival prepoziţional I-am oferit eşarfa de mătase.
Atribut substantival în D Trimiterea de invitaţii participanţilor este necesară.
Atribut pronominal genitival Scrisoarea lor m-a bucurat.
Atribut pronominal prepoziţional Oprirea în faţa acestora este obligatorie.
Atribut pronominal în D Trimiterea de invitaţii acelora este obligatorie.
Atribut adjectival Are o fiică talentată.
Atribut numeral Acesta este un joc de doi.
Atribut verbal Dorinţa lui de a veni aici s-a împlinit.
Atribut adverbial Maşina de acolo mă încurcă.

APOZIŢIAv
simplă Fiul ei, Ionuţ, are trei ani. / E ora treivi.
dezvoltată Ionuţ, [adică fiul ei cel mai mare], are trei ani.
fel
Clasificare

multiplă Copiii ei, Ionuţ, Ana şi Maria, i-au făcut o surpriză.

complexă Fiul ei Ionuţ,[băiatul din fotografie], îi va face o vizită.
nominală
realizare
verbală Dorinţa de a pleca, [adică de a călători departe] îl face să viseze.
morfologică
adverbială A plecat în Australia, adică departe.

COMPLEMENTUL
complement direct
Ci în D
necircumstanţiale complement indirect
prepoziţional
complement de agent
circumstanţial de loc
circumstanţial de timp
circumstanţial de mod
Clasificare

circumstanţial de cauză
circumstanţial de scop
circumstanţial condiţional
circumstanţiale circumstanţial concesiv
circumstanţial instrumental
circumstanţial de relaţie
circumstanţial sociativ
circumstanţial cumulativ
circumstanţial opoziţional
circumstanţial de excepţie

40
 MGh – Limba românã contemporanã - MGh

ELEMENTUL PREDICATIV SUPLIMENTARvii

Elemente regente verbe Ea vine directoare în noua instituţie.
Realizare morfologică substantiv în N El a fost numit ministru.
substantiv în Ac, G Ea a venit ca inspectoare./ O ştiam a mamei.
adjectiv O lăsasem sănătoasă.
pron. în N / Ac / G O ştiam alta / a alteia / despre altceva
gerunziuviii Vine fluierând.

Note

i
Deşi este considerat de către manualele şcolare drept parte componentă a predicatului nominal, numele predicativ este o funcţie sintactică independentă, pe care o pot îndeplini determinanţi ai verbelor copulative;
aşadar, numele predicativ nu se deosebeşte de complementul direct, de pildă, determinant verbal selectat numai de verbe tranzitive
ii
Subiectul nu este obligatoriu în relaţie cu un verb la mod predicativ; pot avea subiect şi verbele la moduri nepredicative
iii
Deşi în unele lucrări se menţionează unele "excepţii" de la regula exprimării subiectului prin nume în nominativ, acestea se dovedesc a fi false excepţii:
"subiect" în G: Ai casei sunt plecaţi. analiză: ai = pronume în N, subiect; casei = substantiv în G, atribut substantival genitival
"subiect" în Ac: A venit la lume! analiză: lume = substantiv în N, subiect; la = adjectiv (cu sensul de "multă"), N, atribut adjectival
Singurele situaţii în care subiectul se poate abate de la regula cazului N sunt cazurile în care subiectul este un pronume relativ, funcţionând ca dublu substitut: al unui nume din regentă şi al unui nume din
subordonată. Formal, relativul va avea cazul impus de regent, iar în subordonată poate avea orice funcţie sintactică, chiar dacă nu este în concordanţă cu funcţia subordonatei:
relativ în D: Dau cui cere. analiză: cui = pronume relativ, formal în cazul D, impus de verbul din regentă, subiect
relativ în Ac: E supărat pe cine l-a chemat aici. analiză: pe cine = pronume relativ, formal în cazul Ac impus de adjectivul din regentă, subiect
iv
Cu excepţia verbului a însemna, care este copulativ în toate contextele, celelalte verbe pot funcţiona şi predicativ
v
Apoziţia este partea de propoziţie care reia, repoziţionează o bază lexicală despre care face unele comentarii, aduce informaţii suplimentare sau precizări necesare. Apoziţia este considerată de manualele şcolare
atribut în N, dar relaţia dintre apoziţie şi bază nu este una de subordonare, ci una de echivalenţă; în plus, apoziţia se poate realiza şi prin nominale în alt caz decât nominativul, atunci când se acordă cu baza (v.
exemplele date la fiecare parte de vorbire), sau prin alte părţi de vorbire decât substantivul
Reluarea este un caz particular de apoziţie, care are rol structural, de relansator, în cazul unor enunţuri deviante, sau de clarificator al unor enunţuri ambigue. Reluarea poate fi obligatorie, gramaticalizată (v.
dublarea prin clitic a Cd şi a Ci, sau facultativă: Sb reluat, corelativele etc.
vi
În unele lucrări de specialitate, apoziţia denominativă (de tipul: ora trei, strada Bălcescu, jupân Costache etc.) este considerată atribut substantival în N
vii
Elementul predicativ suplimentar provine de cele mai multe ori dintr-o structură cu nume predicativ, căreia i-a fost suprimat verbul copulativ. De exemplu: Ea vine şi Ea este directoare. Numele predicativ din
structura de bază ajunge în vecinătatea unui verb care nu este copulativ şi faţă de care nu poate ocupa o altă poziţie sintactică.
viii
În cazul eps exprimat prin gerunziu, verificarea nu se poate face cu construcţia de bază în care elementul era nume predicativ, ci prin identificarea a două construcţii de bază ale căror verbe-predicate exprimă
acţiuni diferite, petrecute simultan: El vine şi El fluieră. Nu îl confundaţi cu circumstanţialul de mod exprimat prin gerunziu: El vorbeşte bâlbâindu-se. (c. c. mod) care nu se explică din structurile: El vorbeşte şi El
se bâlbâie.

41