Combustibili si carburanti

Din punct de vedere chimic , combustibilii sunt materiale care prin reacția chimică cu alte
substanțe eliberează energia stocată în structură sub formă de căldură sau care poate fi utilizată
ca lucru mecanic.Acestia se clasifica astfel:
După starea de agregare combustibilii se clasifică în combustibili solizi, lichizi și gazoși. La
combustibilii solizi și lichizi compoziția se exprimă în fracții (sau procente) masice, iar
proprietățile lor fizice și chimice se exprimă raportate la un kilogram (kg). La combustibilii gazoși
compoziția se exprimă în părți (sau procente) volumice, iar proprietățile lor fizice și chimice se
exprimă raportate la un metru cub normal (m3N).
După modul de obținere combustibilii se împart în naturali și artificiali.
După puterea calorifică inferioară raportată la masa inițială combustibilii se clasifică în:
● combustibili inferiori, cu putere calorifică inferioară sub 12,56 MJ/kg (3000 kcal/kg),
● combustibili medii, cu putere calorifică inferioară între 12,56 – 20,93 MJ/kg (3000 –
5000 kcal/kg),
● combustibili superiori, cu putere calorifică inferioară peste 20,93 MJ/kg (5000 kcal/kg)
Combustibilii solizi (lemnul, mangalul, carbunii de pamant, cocsul) contin, pe langa
partea combustibila (carbon si hidrogen), umiditate si cenusa, care reduc puterea calorica.
Combustibilii fosili sunt ramasite ale plantelor si animalelor care au trait cu milioane de
ani in urma.
Carbunii fosili s-au format prin incarbonizarea (imbogatirea in carbon) a substantelor de
origine vegetala (celuloza, lignina, rasini naturale, etc.); ei contin un procant mai mare de carbon
decat lemnul, si de aceea au o putere calorica superioara.
Desi aflorimentele de carbune au aprut din vremuri preistorice, utilizarea carbunelui drept
combustibil este comparativ recenta. Timp de mii de ani, carbunele era considerat o simpla
piatra neagra. Exista dovezi ca britanicii antici au folosit carbunele drept combustibil, si ca
romanii au aflat de la ei valoarea sa. Prima referire scrisa la carbuna apare intr-o cronica anglo-
saxona din sec. X.
De-a lungul secolelor s-a raspandit utilizarea carbunelui pentru incalzirea gospodariilor.
Insa carbunele moale utilizat, usor de obtinut, a provocat o poluare grava sub forma fumului si
funingini. Pentru a-i diminua utilizarea, carbunele a fost puternic impozitat si, in multe locuri,
arderea lui a fost interzisa din cauza pericolului asupra sanatatii publica. Consumul de carbune a
crescut rapid in anii 1700, pe timpul Revolutiei Industriale. Carbunele era combustibil pentru
masinile cu abur si din el se obtinea cocsul – o forma dura si poroasa a carbonului, utilizata in
otlarie si drept combustibil.

Combustibilii lichizi sunt obtinuti, in mare parte, prin prelucrarea titeiului (petrol brut).
Prin distilarea atmosferica (distilare primara) se obtin din titei: benzine, petrol lampant,
motorina, pacura. Benzinele sunt folosite drept combustibili (carburanti) pentru motoarele Diesel,
iar pacura este folosita in special in instalatiile casnice, da incalzire; in ultimul timp, pacura este
prelucrata (distilare in vid) si transformata in produsi valorosi (lubrifianti).
Calitatea unei benzine (proprietatea ei antidetonanta) se caracterizeaza prin cifra octanica
(notata prescurtat cu C.U.)
Petrolul s-a format prin transformarea lenta a plantelor, si intr-o mai mica masura a
animalelor, deouse pe fundul marilor interioare, in lipsa oxigenului (transformare anaeroba).
 Produsul rezultat in urma acestor transformari este titeiul care a migrat, datorita
miscarilor tectonice, formand zacaminte secundare din care se extrage in prezent.
In zacaminte, petrolul este imbibat in straturi de nisip sau pietris, si este inconjurat de
straturi impermeabile de marna si argila.
Uneori petrolul se infiltreaza la suprafata solului prin roci, unde o parte din el se evapora,
lasand in urma depuneri uleioase, semisolide, precum asfaltul.
Titeiul a fost putin utilizat pana la mijlocul anilor 1800. La inceput din titei se obtineau
uleiurile necesare iluminarii si incalzirii gospodariilor. In anii 1890, titeiul a devenit important ca
sursa de combustibil pentru motoare cu ardere interna ale masinilor.
Mai multe substante, inclusiv pacura si titeiul parafinos (petrolul lampant), sunt separate
din titei prin pocesul numit distilare fractionala. Aceasta metode, implica incalzirea titeiului si
separarea si racirea vaporilor astfel formati, pentru a-i determina sa se condenseze in lichide.
Produsele rezultate, numite distilati, sunt prelucrate in continuare, pentru a produce substante
chimice, mase plastice, detergenti, cauciuc sintstetic, anestezica, insecticide, explozivi, guma de
mestecat, ceruri, coloranti, produse cosmetice, conservanti alimentari, matase artificiala, adezivi,
medicamente, vopsele. Deoarece titeiul ofera o asemenea gama larga de produse, este extrem
de valoros. Nu este de mirare ca petrolul brut impur este uneori numit “aur negru” si se spune
despre el ca este “prea bun pentru a fi ars”.

Combustibilii gazosi prezinta o serie de avantaje fata de cei lichizi sau solizi: se transporta
usor, prin conducte, permit reglarea conditiilor de ardere, arderea lor este lipsita de fum si
cenusa, etc.
Gazele de cracare sunt amestecuri de alcani si alchene inferioare (C2,C3,C4) si se
folosesc la umplerea buteliilor de aragaz; hidrocarburile nesaturate componente, se separa si se
prelucreaza petrochimic. Gazele rezultate la cocsificarea carbunilor (gazele de cocserie) sunt de
asemenea folosite drept combustibili.
Concentratia de combustibil gazos in amestecul de aer trebuie sa se situeze intre niste
limite caracteristice fiecaruia, numite limite de explozie. Astfel, pentru metan: 5-15,2%, iar pentru
acetilena 3-82%.
Puterea calorica a hidrogenului lichid (120,91 MJ/kg) depaseste cu mult pe cea a
hidrogenului gazos. Astfel, el este folosit drept combustibil in propulsarea rachetelor.

Compozitia combustibilului poate fi determinata prin analiza chimica elementara, si prin analiza
tehnica.

Prin analiza elementara se determina continutul procentual de C, H, N, O, S din masa organica a

combustibilului, iar prin analiza tehnica se determina umiditatea, materiile volaitle, cenusa si
carbunele fix.

Combustibilii lichizi, cu cateva exceptii, provin din titei si sunt de trei tipuri:

- gaze lichefiate,

- combustibili distilati,

- combustibili reziduali

Combustibilii lichizi distilati sunt:

- benzina,

- petrolul lampant

-motorina

Arderea combustibililor

In vederea arderii unui combustibil, trebuie sa se asigure mai intai, prezenta simultana si a
oxigenului si apoi sa se produca aprinderea.

Arderea oricarui combustibil este precedata de aprindere. Pentru aprinderea unui combustibil
trebuie se existe o anumita proportie locala intre combustibil si oxigen si sa existe o sursa de
energie pentru incalzirea combustibilului pana la temperatura de aprindere. Temperatura de
aprindere depinde de natura combustibilului si reprezinta cea mai joasa temperatura la care
incepe arderea interna. Aprinderea combustibilului este precedata intotdeauna de o perioada de
timp, numita perioada de inductie, pe durata careia, sub influenta temperaturii inalte si a altor
factori, combustibilul sufera procese de descompunere si oxidare, cu formare de combinatii mai
simple, produse intermediare active ca radicali, atomi sau molecule semi-stabile, cu o energie de
activare mica, care participa la propagarea reactiilor de ardere.

Motorul Diesel
 Motorul Diesel este un motor cu
ardere internă în care combustibilul se
aprinde datorită temperaturii ridicate
create de comprimarea aerului necesar
arderii, şi nu prin utilizarea unui
dispozitiv auxiliar, aşa cum ar fi bujia
în cazul motorului cu aprindere prin
scânteie.

Comprimarea unui gaz conduce la

creşterea temperaturii sale, aceasta
fiind metoda prin care se aprinde
combustibilul în motoarele diesel.

Aerul este aspirat în cilindri şi este comprimat de către piston până la un raport de
25:1, mai ridicat decât cel al motoarelor cu aprindere prin scânteie. Spre sfârşitul
cursei de comprimare motorina (combustibilul) este pulverizată în camera de ardere
cu ajutorul unui injector. Motorina se aprinde la contactul cu aerul deja încălzit prin
comprimare până la o temperatura de circa 700-900 grade Celsius. Arderea
combustibilului duce la creşterea temperaturii şi presiunii, care acţionează pistonul.
În continuare, ca la motoarele obişnuite, biela transmite forţa pistonului către
arborele cotit, transformând mişcarea liniară în mişcare de rotaţie. Aspirarea aerului
în cilindri se face prin intermediul supapelor, dispuse la capul cilindrilor. Pentru
mărirea puterii, majoritatea motoarelor diesel moderne sunt supraalimentate cu
scopul de a mări cantitatea de aer introdusă în cilindri. Folosirea unui răcitor
intermediar pentru aerul introdus în cilindri creşte densitatea aerului şi conduce la
un randament mai bun.
Există mai multe tipuri de motoare diesel, însă cele mai utilizate sunt cele în 4 timpi.
Funcționarea agregatului începe cu admisia, care presupune o rotație a arborelui
cotit de la 0 la 80 de grade. Al doilea timp este compresia motorului, în care arborele
cotit face o rotație de la 180 la 360 de grade.
Ce de-a treia etapă o reprezintă arderea motorinei. În acest moment are loc ciclul de
rotație de la 360 la 540 de grade, precum și injecția și arderea carburantului. Cea de-
a patra și ultima fază este evacuarea gazelor arse, care presupune o rotație de până la
720 de grade față de poziția inițială.
În același timp, trebuie să știi că propulsoarele diesel folosesc o pompă de
combustibil care transferă carburantul. Există trei tipuri de pompe: pompă în linie,
pompă cu structură de dozatoare și pompă de înaltă presiune.

Ce avantaje prezintă motorul diesel

Motorina este un combustibil derivat din petrol brut, care este mai dens și mai greu
comparativ cu benzina. De aceea, motorina produce mai multă energie, iar motorul
diesel este mai eficient la capitolul consum, diferenţa putând să fie şi de 30% la suta
de kilometri. Iată care sunt principalele avantaje ale motorului diesel:

Suportă utilizarea biocombustibililor

Multe dintre motoarele diesel funcţionează pe bază de biodiesel B20, care este un
amestec alcătuit din 80% motorină şi 20% combustibil organic. Biocombustibilul
este mai „curat”, dar nu este la fel de economic ca motorina clasică.

Este mai durabil

Spre deosebire de motorul pe benzină, dieselul este construit din componente mai
solide deoarece are nevoie să suporte o rată de compresie mai mare şi să funcţioneze
cu un combustibil mai greu. Un motor diesel poate avea o durată de viaţă dublă
comparativ cu un motor asemănător pe benzină.

Întreţinerea
Motorul diesel nu dispune de „consumabile” precum bujii clasice sau distribuitor.
Acesta funcționează cu bujii incandescente, care au rolul să crească temperatura din
camera de ardere, mai ales atunci când temperatura exterioară este foarte scăzută.
Totuşi, alte componente şi reviziile au uneori un cost mai ridicat.

Forţa
Cuplul este o formă de putere produsă de motor care iese în evidenţă mai ales la
manevra de depășire, la abordarea unui drum în rampă abrupt sau la tractarea unei
rulote. O mașină echipată cu motor diesel oferă performanţe superioare în materie
de cuplu şi de capacitate de remorcare.