A DOUA GRUPĂ

ZIUA MĂRŢIŞORULUI
CARE SUNT ORIGINILE MĂRȚIȘORULUI?
La originile mărțișorului a stat o monedă de aur sau de argint, după alte surse, la care se atașa
o sfoară făcută din două fire răsucite, una roșie și alta albă (sau alb si negru), ce semnificau
lupta vieții asupra morții, a sănătății împotriva bolii și care era purtată, în general, de
persoanele sensibile (copiii si fetele tinere). Exista credința conform căreia, această amuletă
aducea noroc și fericire.
PRIMUL MĂRȚIȘOR
Legenda mărțișorului spune că, umblând cu oile prin pădure și torcând lâna din furcă, Baba
Dochia a găsit o para (=un ban), i-a facut o gaură și a legat-o cu un fir de ață. Aceasta s-a
întâmplat, într-o zi de 1 Martie și, de atunci, s-a extins obiceiul. Însă, despre mărțișor a
început să se vorbească mai târziu, primele informații fiind furnizate de folcloristul Simion
Florea Mihai.
Cum a apărut acest obicei?
Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că a apărut pe
vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui
Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate
este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşul – război. Anul Nou a
fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea. Descoperirile arheologice
arată că, de exemplu, pe vremea dacilor, simbolurile primăverii erau confecționate în timpul
iernii și se purtau doar după 1 Martie. Mărțișoarele erau, atunci, pietricele albe și roșii înșirate
pe o ață. Alte surse arătau că mărțișoarele constau în monede care erau atârnate de fire subțiri
de lână, negru cu alb. Tipul de monedă: aur, argint sau bronz indică statutul social. Ele erau
purtate pentru a avea noroc și pentru a avea vreme bună. Dacii credeau că aceste amulete
aduc fertilitate, frumusețe și previn arsurile din cauza soarelui. Acestea erau purtate până
când copacii începeau să înflorească și erau, apoi, atârnate de crengile lor.