Cromatografie și analiză termică Lucrarea nr.

1-Cromatografie

Analiza cantitativă a 1-pentanolului prin cromatografie

Analiza cantitativă în cromatografie se bazează pe faptul că, în condiţiile unui
răspuns liniar al detectorului, aria picului este proporţională cu cantitatea componentei
căreia îi corespunde picul, indiferent de forma picului. Însă acest răspuns al detectorului
diferă în funcţie de structura compusului şi de selectivitatea detectorului. Aşadar pentru a
realiza analiza cantitativă este necesar ca, după obţinerea cromatogramei în care
componentele să fie separate cu o rezoluţie cât mai bună, să fie efectuate două operaţii:
calcularea cât mai exactă a ariilor și calibrarea, adică stabilirea corespondenţei dintre arie şi
concentraţia componentei.
Măsurarea ariilor se poate realiza manual sau prin integrare automată.
Metoda manuală de măsurare a ariilor a devenit mult mai puţin importantă odată cu
dezvoltatrea tehnicilor computerizate. Există totuşi situaţii în care ea trebuie folosită.
Dintre variantele manuale care pot fi luate în considerare, următoarele două sunt mai
importante:
- metoda decupării. Poate fi utilă mai ales în cazul picurilor asimetrice. Se bazează
pe decuparea picului exact pe conturul lui, urmată de cântărirea exactă cu ajutorul unei
balanţe analitice. Rezultate mai bune se obţin dacă se folosesc copii xerox ale
cromatogramei iniţiale. Aria se exprimă în acest caz prin echivalent de greutate.
- metoda produsului dintre înălţimea picului şi lăţimea la jumătatea înălţimii.
Arie = h  w1/2 , unde h – înălțimea picului, w1/2 – lățimea la jumătatea inălțimii. Este cea
mai folosită metodă manuală, dar pentru ca să dea erori mici trebuie ca picurile să fie cât
mai simetrice.
Determinarea concentraţiei componenţilor analizaţi se poate face prin următoarele
metode:

1. Metoda normării ariilor

Se utilizează atunci când nu dispunem de etaloane pure din componentele analizate

şi răspunsul detectorului este aproximativ acelaşi pentru toate componentele. Concentraţia
procentuală a unei anumite componente x în amestecul de analizat se exprimă drept
raportul dintre aria picului corespunzător componentei şi suma ariilor tuturor picurilor,
înmulţit cu 100:
Arie x
Cx =  100 [%] (1)
 Arie
Aria picului solventului trebuie eliminată din acest calcul.

2. Metoda calibrării răspunsului detectorului

Această metodă implică prepararea unor soluţii de concentraţii diferite dintr-un

etalon pur al substanţei de analizat. Aceste soluţii sunt analizate şi se determină ariile
respective care se reprezintă grafic în funcţie de cantitatea injectatǎ din substanţa
respectivă. Panta dreptei obţinute (care trebuie să treacă prin origine) reprezintă factorul de
răspuns fR al detectorului pentru compusul dat. Concentraţia procentuală în greutate a
componentei respective într-un amestec necunoscut se va calcula cu relaţia:
Arie x
Cx =  100 [%] (2)
fR  m
unde: m – cantitatea totală de probă necunoscută analizată.

1
Cromatografie și analiză termică Lucrarea nr.1-Cromatografie

Dezavantajul principal al acestei metode este că necesită cunoaşterea exactă a

cantităţii de probă injectată sau injectarea exact aceleiaşi cantităţi de probă la toate
determinările, lucru dificil de realizat în cazul în care injectarea se face manual cu seringă.

3. Metoda standardului intern

Constă în adăugarea unui compus standard în cantitate cunoscută la amestecul de

analizat, iar determinarea cantitativă se face prin raportare la acest standard. Metoda are
avantajul că nu este necesară cunoaşterea exactă a cantităţii de probă injectată şi că mici
modificări ale condiţiilor de analiză care afectează aria picului nu vor duce la rezultate
eronate, ele influenţând în măsură egală picul componentei şi al standardului. În acest caz
se determină un factor de răspuns relativ al componentei în raport cu standardul. Pentru
aceasta se fac nişte soluţii de etalonare conţinând cantităţi cunoscute din etalonul pur al
substanţei de analizat şi standardul intern, în rapoarte variabile. Aceste soluţii se analizează
pe cromatograf, se calculează ariile şi se face reprezentarea grafică a raportului ariilor
(compus/standard) în funcţie de raportul concentraţiilor (cantităţilor).

Această dependenţă este liniară, având ecuaţia dreptei de forma: Y=a+b·X sau altfel
Arie C
scrisă: =a + b  (3)
Arie st Cst
unde a este ordonata la origine, iar b este panta dreptei.

Pentru determinarea cantitativă a componentei respective dintr-un amestec

necunoscut se cântăreşte o anumită cantitate de probă m, i se adaugă o cantitate cunoscută
de standard şi se face analiza cromatografică. Concentraţia de componentă care se găseşte
în probă se calculează cu relaţia:
 Arie x  C
C x =  − a   st  100 [%] (4)
 Arie st  bm
unde:
Ariex – aria componentei de analizat
Ariest – aria standardului intern
a – ordonata la origine a acestei drepte
b – panta dreptei de etalonare
Cst – cantitatea (sau concentraţia) de standard introdusă în amestecul de analizat.
m – cantitatea de probă necunoscută [mg]

4. Metoda standardului extern

Este asemănătoare cu metoda standardului intern, cu excepţia faptului că proba de

analizat şi standardul se cromatografiază separat, dar în aceleaşi condiţii. Metoda este
avantajoasă mai ales când proba de analizat conţine multe picuri şi este dificilă găsirea
unui standard care să nu se suprapună peste picul uneia dintre componentele amestecului.

2
Cromatografie și analiză termică Lucrarea nr.1-Cromatografie

Determinarea cantitativă a 1-pentanolului prin cromatografie

Pentru stabilirea corespondenţei cantitative între aria picului şi cantitatea

componentei respective este necesară efectuarea unei etalonări cu ajutorul componentei
respective în stare pură, utilizând metoda standardului intern. Pe baza acestei drepte se va
putea calcula cantitatea de 1-pentanol dintr-o probă necunoscută.

Reactivi şi soluţii

1. Soluţie etalon (1-pentanol): 1 ml 1-pentanol (…………g) se introduc într-un

balon cotat de 25 ml şi se aduce la semn cu n-hexan.

2. Soluţie standard intern (n-decan): 0,3 ml n-decan (…………g) se introduc într-

un balon cotat de 25 ml şi se aduce la semn cu n-hexan.

Modul de lucru – Etalonarea 1-pentanolului cu n-decan

În 5 fiole de probă se introduc cu pipeta volumele de soluţie de 1-pentanol,

respectiv de standard intern menţionate în tabelul 1 şi se completează la 1 ml cu n-hexan.
Se calculează concentraţiile de 1-pentanol, respectiv n-decan care se găsesc în fiecare
probă de etalonare şi se completează rubricile corespunzătoare din tabelul 1.

Tabelul 1

Nr. Volume Concentraţii Rapoarte

probă 1-pentanol n-decan n-hexan 1-pentanol n-decan C1-pentanol Arie1-pentanol

(ml) (ml) (ml) (mg/ml) (mg/ml) /Cst /Ariest

1. 0,1 0,5 0,4

2. 0,2 0,5 0,3
3. 0,3 0,5 0,2
4. 0,4 0,5 0,1
5. 0,5 0,5 -

Probele se cromatografiază pe coloanǎ capilarǎ Varian VF-1ms, cu dimensiunile

15 m x 0,25 mm, în următoarele condiţii:
- temperatura coloanei: 80C izoterm
- gaz purtător: hidrogen 2 ml/min
- temperatura în injector: 300C
- temperatura în detector: 350C

Pentru a elimina erorile de măsură, fiecare probă se injectează de mai multe ori,
luându-se în calcul media determinărilor ariilor respective. Se calculează raportul dintre
aria alcoolului izoamilic şi aria standardului pentru fiecare probă de etalonare. Rezultatele
se trec în tabelul 1.
Se face reprezentarea grafică a raportului ariilor în funcţie de raportul
concentraţiilor și se determină ecuația dreptei de etalonare.

3
Cromatografie și analiză termică Lucrarea nr.1-Cromatografie

Modul de lucru – Determinarea 1-pentanolului din proba necunoscută

Pentru determinarea cantitativă a 1-pentanolului dintr-un amestec necunoscut se

procedează astfel: într-o fiolă cromatografică de 2 ml, se pipetează 20 l din acest
amestec (m= …… mg), peste care se mai adaugă 0,5 ml soluţie standard intern (n-
decan) care a fost folosită şi la etalonare şi 0,5 ml solvent (n-hexan) și se face analiza
gaz-cromatografică în aceleaşi condiţii ca la etalonare. Se identifică picurile 1-pentanolului
şi al n-decanului pe baza timpilor de retenţie şi se calculează ariile respective. Se
calculează concentraţia de alcool din proba necunoscută cu ajutorul relaţiei (4).

Rezultate obținute

✓ Tabelul 1 - completat cu rezultatele

✓ graficul de la etalonarea 1-pentanolului și ecuația dreptei de etalonare –
grafic realizat în Excel
✓ concentrația de 1-pentanol – valoarea calculată cu relația 4.

Concentraţia de 1-pentanol care se găseşte în proba necunoscută: