Ratingul Intreprinderilor Romanesti Aranjat

ANDREI MOSCVICIOV
RATINGUL ÎNTREPRINDERILOR
ROMÂNEŞTI DIN INDUSTRIA IT
Editura RISOPRINT
Cluj-Napoca • 2011
RATINGUL
ÎNTREPRINDERILOR ROMÂNEŞTI DIN INDUSTRIA IT
Pagina de ISBN
2
RATINGUL
CUPRINS
INTRODUCERE ...................................................................................... 5
1 ANALIZA POZIŢIEI ŞI PERFORMANŢA FINANCIARĂ A
ÎNTREPRINDERII DIN INDUSTRIA IT................................................................. 7
1.1 ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERILOR DIN DOMENIUL IT ................................ 7
1.1.1 Bilanţul financiar şi bilanţul funcţional – surse de informaţii pentru
analiza poziţiei financiare a entităţii economice.............................................................. 10
1.1.2 Analiza activelor poziţiei financiare a întreprinderilor din domeniul IT .. 26
1.1.2.1 Analiza evoluţiei activelor .............................................................................. 26
1.1.2.2 Analiza structurii activelor entităţilor it din România .................................... 36
1.1.3 Analiza de ansamblu a resurselor financiare ale întreprinderilor IT
din România......................................................................................................... 44
1.1.3.1 Analiza evoluţiei resurselor entităţilor economice din domeniul IT .............. 44
1.1.3.2 Ratele de structură ale resurselor în industria it............................................ 54
1.1.4 Analiza echilibrelor financiare.................................................................. 60
1.1.4.1 Analiza situaţiei nete ...................................................................................... 62
1.1.4.2 Analiza fondului de rulment ........................................................................... 64
1.1.4.3 Analiza necesarului de fond de rulment ........................................................ 71
1.1.4.4 Analiza trezoreriei nete .................................................................................. 73
1.1.5 Analiza efectelor poziţiei financiare ......................................................... 76
1.1.5.1 Analiza lichidităţii întreprinderilor IT.............................................................. 76
1.1.5.1.1 Aspecte teoretice privind lichiditatea întreprinderii ............................... 76
1.1.5.1.2 Modele de analiză a lichidităţii întreprinderilor din domeniul IT............ 79
1.1.5.2 Analiza solvabilităţii întreprinderilor din domeniul IT.................................... 90
1.1.5.2.1 Opinii privind solvabilitatea întreprinderii .............................................. 90
1.1.5.2.2 Modele de analiză ale solvabilităţii întreprinderilor din domeniul IT ..... 91
1.1.6 Ratele de analiză a fluxurilor de numerar în întreprinderile IT ................... 95
1.2 ANALIZA PERFORMANŢEI ÎN INDUSTRIA IT................................................................... 97
1.2.1 Structura şi componenţa indicatorilor specifici performanţei financiare în
industria IT............................................................................................................ 97
1.2.2 Analiza performanţei întreprinderilor IT pe baza ratelor ....................... 102
1.2.2.1 Metoda ratelor de performanţă................................................................... 102
1.2.2.2 Analiza de detaliu a performanţei pe baza ratelor financiare...................... 103
2 MODELE DE RATING ÎN INDUSTRIA IT..........................................116

2.1 STANDING FINANCIAR VERSUS RATING...................................................................... 116
3
RATINGUL
2.2 ABORDAREA CONCEPTUALĂ A RISCULUI ÎN AFACERI ..................................................... 126
2.3 TIPOLOGIA RISCURILOR ÎN MEDIUL ECONOMIC ........................................................... 130
2.4 RISCUL DE FALIMENT - SABIA LUI DAMOCLES ............................................................. 135
2.4.1 Aspecte privind falimentul întreprinderii................................................ 136
2.4.1.1 Definiţii şi concepte privind falimentul ........................................................ 136
2.4.1.2 Cauzele falimentului..................................................................................... 137
2.4.2 Metode de analiză a riscului de faliment ............................................... 139
2.4.2.1 Analiza riscului de faliment prin metode manageriale ................................ 142
2.4.2.2 Analiza riscului de faliment cu ajutorul metodelor patrimoniale ................ 145
2.4.2.3 Analiza riscului de faliment prin metode statistice ...................................... 146
2.4.2.3.1 Modele bazate pe analiza discriminantă............................................... 146
2.4.2.3.2 Modelul Altman..................................................................................... 153
2.4.2.3.3 Modelul Conan & Holder....................................................................... 158
2.4.2.3.4 Modelul Robertson................................................................................ 160
2.4.2.3.5 Modelul Stickney ................................................................................... 162
2.4.2.3.6 Modelul „A” ........................................................................................... 166
2.4.2.3.7 Modelul „B” ........................................................................................... 168
2.4.2.3.8 Modelul „I” ............................................................................................ 172
2.4.2.4 Analiza riscului de faliment prin metode bancare ....................................... 175
2.4.2.4.1 Metoda Băncii Comerciale Române ...................................................... 177
2.4.2.4.2 Metoda Băncii Române de Dezvoltare .................................................. 182
2.4.2.4.3 Metoda Bancpost .................................................................................. 184
2.4.2.5 Un model de rating în întreprinderile din domeniul IT din România ........... 187
2.4.2.6 Ratingul Agregat al întreprinderilor IT......................................................... 193
3 STUDIU STATISTIC CU PRIVIRE LA PRINCIPALELE CORELAŢII DIN

MODELUL DE ANALIZĂ A ÎNTREPRINDERILOR IT DIN ROMÂNIA ..................198
3.1 EVOLUŢII ALE INDICATORILOR FINANCIARI DIN INDUSTRIA IT......................................... 198
3.2 MODELE ECONOMETRIE ÎN INDUSTRIA IT.................................................................. 204
CONCLUZII .........................................................................................208
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................212
4
RATINGUL
INTRODUCERE
Pentru orice investitor majoritar, minoritar sau speculator, raportarea financiară

a entităţii economice contribuie în mod decisiv la adoptarea unei decizii privind
menţinerea echipei manageriale în funcţie, schimbarea acesteia, achiziţionarea de noi
acţiuni sau vinderea acţiunilor deţinute la entitate economică respectivă.
Din acest principal motiv considerăm că situaţiile financiare raportate de
entitatea economică şi auditate în conformitate cu prevederile legale trebuie să
îndeplinească mai multe caracteristici calitative între care menţionăm: corectitudinea
datelor raportate, corelarea informaţiilor cuprinse în diferite raportări, semnificaţia
informaţiilor oferite de raportările financiare, respectarea normelor financiare de
raportare, astfel încât acest produs financiar final să genereze o imagine corectă şi
rezonabilă a ceea ce s-a întâmplat cu averea încredinţată spre administrare
managerilor.
Fără îndoială că raportarea financiară sub forma bilanţului îşi are obârşia în
secolul al XIV-lea în Florenţa, când se consemnau cifrele de afaceri ale negustorilor,
împrumuturile şi încasările în contul clienţilor.
Ulterior raportarea financiară s-a dezvoltat, odată cu apariţia dublei înregistrări,
în care pe lângă cont, bilanţul a devenit principalul instrument al contabilităţii
moderne.
Cu toate acestea numai bilanţul, ca unică raportare financiară, nu oferea
utilizatorilor externi, informaţiile esenţiale privind consumul de resurse, de aceea cu
timpul în raportarea financiară îşi face apariţia contul de profit şi pierdere care stătea la
baza judecăţii de valoare privind eficienţa sau non-eficienţa consumului total sau
parţial de resurse.
Extrapolarea investiţiilor mobiliare, şi marea criză economică mondială între
1929 -1933, au solicitat formalizatorilor naţionali să detalieze informaţia financiară
cuprinsă în raportarea periodică. Cu toate acestea, raportarea financiară tradiţională
bazată pe bilanţ şi pe contul de profit şi pierdere s-a menţinut până pe la 1973, când
Bordul Contabilităţii Americane a instituit o a treia situaţie financiară obligatorie
pentru companiile listate la NYSE, anume „Situaţia modificărilor în poziţia financiară”
care începând cu 1986 a fost înlocuită de „Cash-Flow Statement” sau „Situaţia
fluxurilor de trezorerie”.
5
RATINGUL
În România, raportările financiare preiau experienţa occidentală începând cu

anul 1994, prin implementarea reglementărilor contabile naţionale, armonizate cu
Directiva a IV-a a CEE, reglementări intrate în vigoare încă din 1991, odată cu
adoptarea de către Parlament a Legii contabilităţii.
Inspirate din raportarea franceză, aceste reglementări au dăinuit până la 1
ianuarie 2001, atunci când formalizatorii români au decis să treacă la o nouă etapă a
reformei a contabilităţii, care viza raportarea bazată pe Standardele Internaţionale de
Contabilitate, şi care a fost implementată cu ajutorul specialiştilor scoţieni.
A treia etapă a reformei contabilităţii româneşti care a debutat în anul 2006 şi
care a continuat începând cu anul 2010, se bazează atât pe raportarea europeană, cât şi
pe Standardele Internaţionale de Raportare Financiară oferind utilizatorilor informaţii
mult mai detaliate cu privire la activitatea desfăşurată de o entitate economică pe
parcursul exerciţiului financiar.
Desigur că raportarea financiară nu poate fi completă, fără o analiză a
cauzelor şi efectelor care s-au produs pe parcursul exerciţiului financiar, şi din acest
motiv într-un raport separat de situaţiile financiare (bilanţul, contul de profit şi
pierdere, modificările capitalului propriu, situaţia fluxurilor de numerar, politicile
contabile şi notele explicative), analistul trebuie să descrie şi să se explice
caracteristicile principale ale performanţei financiare şi poziţiei financiare ale
entităţii economice, precum şi principalele incertitudini cu care, entitatea, se
confruntă.
În cercetarea de faţă am construit un model de rating a întreprinderilor din
industria IT în care să evidenţiez trei aspecte: evoluţia şi mutaţiile structurale produse
în cadrul structurilor poziţiei financiare; performanţa financiară şi riscul de faliment
reflectat în ratingul întreprinderilor din domeniul IT. Analiza a presupus investigarea
situaţiilor financiare pe mai multe exerciţii financiare succesive.
Pentru construirea unui model propriu de analiză specific domeniului IT am
analizat peste 2180 de întreprinderi IT din România (situate în zona IMM-urilor), iar
finalitatea acestui model nu este altceva decât un senzor pentru orice manager din
acest sector.
Pentru construirea modelului am considerat că este necesară o analiză financiară
a activităţii acestor entităţi, analiză bazată atât pe datele statice din bilanţ cât şi pe
datele dinamice din contul de profit şi pierdere şi din situaţia fluxurilor de trezorerie.
În cercetarea întreprinsă am pornit de la analiza poziţiei şi performanţei
financiare la nivelul unui eşantion de firme din domeniul IT din România pentru ca în
final să construiesc două modele de rating utilizând pe de-o parte raţionamentul
profesional iar pe de altă parte metoda analizei regresionale.
6
RATINGUL
1 ANALIZA POZIŢIEI ŞI
PERFORMANŢA
FINANCIARĂ A
ÎNTREPRINDERII DIN
INDUSTRIA IT
Componentele modelului de analiză în industria informatică pe care l-am

proiectat vizează după părerea noastră atât poziţia cât şi performanţa financiară a
acestor entităţi, şi care pot fi valorificate printr-o analiză a activelor, datoriilor,
capitalurilor proprii, echilibrelor financiare, o analiză a modificărilor produse în
poziţia financiară şi a performanţei financiare a acestor entităţi, cu ajutorul unui sistem
corelat de indicatori care să surprindă atât cauzele evoluţiei acestor componente cât şi
efectele produse de o anumită stare în cadrul modelului de analiză astfel proiectat.
Astfel o primă componentă a modelului o reprezintă analiza poziţiei financiare a
entităţilor din industria IT problematică pe care o prezentăm în cele ce urmează.
1.1 ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERILOR DIN DOMENIUL IT
În literatura economică există numeroase abordări ale modalităţilor de analiză a

poziţiei financiare a entităţilor economice, între care menţionăm pe cele ale
profesorului universitar Ion Stancu (Stancu, Finanţe , 2007, p. 705), lucrarea
profesorului Alexandru Gheorghiu (Gheorghiu, 2004, p. 221), lucrarea profesorului
Lucian Buşe (Buşe L. , 2005, p. 56), lucrarea profesoarei Silvia Petrescu (Petrescu,
Analiză şi diagnostic financiar - contabil , 2010, p. 177), lucrarea profesoarei Marilena
Mironiuc (Mironiuc, 2006, p. 245), şi alţii.
În sensul celor prezentate mai sus, şi în conformitate cu norma internaţională
IAS l, „Prezentarea situaţiilor financiare”, analistul trebuie să ţină cont de obiectivul
bilanţului care este acela de a prezenta fidel informaţii despre poziţia financiară a
entităţii, respectiv capacitatea acesteia de a se adapta schimbărilor mediului cu ajutorul
resurselor economice controlate (activele), structurii de finanţare (datoriile şi
capitalurile proprii) şi cu ajutorul unor indicatori financiari (lichiditatea şi
solvabilitatea).
7
RATINGUL
Analiza pe bază de bilanţ trebuie efectuată după repartizarea rezultatului

financiar şi trebuie să înceapă cu examinarea structurii pasivelor (capitalurile proprii şi
datoriile) şi a structurii activelor (imobilizările, activele circulante) în scopul
caracterizării echilibrului între resursele de finanţare şi utilizarea acestora.
Privit din punct de vedere contabil, bilanţul este un document contabil de
sinteză care evidenţiază elementele de activ şi de pasiv ale entităţii economice la
încheierea exerciţiului financiar.
Structura bilanţului conform reglementărilor financiare în vigoare se prezintă
sub forma unei liste în care se regăsesc trei mari componente şi anume: activele,
datoriile şi capitalurile proprii.
În legătură cu modul de întocmite a bilanţului, normele legale prevăd
următoarele reguli:
- dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din
formatul de bilanţ, relaţia sa cu alte elemente trebuie prezentată în notele explicative,
dacă o asemenea prezentare este esenţială pentru înţelegerea situaţiilor financiare
anuale;
- acţiunile deţinute la entităţile afiliate trebuie prezentate numai în cadrul
elementelor prevăzute în acest scop;
- toate angajamentele sub forma garanţiilor de orice fel trebuie, în cazul în care
nu există obligaţia de a le prezenta ca datorii, să fie în mod clar prezentate în notele
explicative, şi trebuie făcută distincţie între diferitele tipuri de garanţii recunoscute de
legislaţia naţională. De asemenea, se impune să se facă o prezentare separată a oricărei
garanţii valorice care a fost prevăzută în poziţia financiară a entităţii analizate.
Angajamentele de acest tip care există în relaţia cu entităţile afiliate trebuie prezentate
distinct.
Structura bilanţului (bilanţ – listă) pune în evidenţă activele, datoriile şi
capitalul propriu precum şi relaţia care există între acestea, respectiv poziţia
financiară.
Activele sunt resurse controlate de entitate economică ca rezultat al unor
evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare
pentru entitate economică (Greuning & Koen, 2003, p. 12).
Datoriile reprezintă obligaţii ale unei entităţi economice apărute ca urmare a
unor evenimente trecute, a căror decontare se aşteaptă să aibă ca rezultat o ieşire de
beneficii economice din entitate economică (Greuning & Koen, 2003, p. 12).
Capitalurile proprii evidenţiază relaţia care există între active şi datorii, şi se
calculează matematic ca diferenţă între activele şi datoriile entităţii economice.
8
RATINGUL
Elementele de activ sunt grupate după natură, destinaţie şi grad de lichiditate,
iar elementele de pasiv sunt grupate după natură, provenienţă şi exigibilitate.
Din punctul de vedere al retratării situaţiilor financiare (IAS 29), activele şi
pasivele se pot grupa în două categorii:
a) active şi pasive monetare;
b) active şi pasive nemonetare.
Activele şi pasivele monetare sunt formate din disponibilităţile băneşti precum
şi active (active financiare) şi datorii (datorii financiare) de primit sau de plătit în sume
fixe sau determinabile în bani.
Tabel 1.1 Active şi pasive monetare
ACTIVE MONETARE PASIVE MONETARE

Numerar de trezorerie Împrumuturi
Titluri de trezorerie Datorii către furnizori
Creanţe Obligaţiuni emise
Efecte de încasat Impozite de plată
Cheltuieli în avans
Activele şi pasivele nemonetare sunt bunuri tangibile (imobilizări şi stocuri) şi

datorii care se pot lichida prin remiterea de bunuri sau prestarea de servicii.
Tabel 1.2 Active şi pasive nemonetare
ACTIVE NEMONETARE PASIVE NEMONETARE

Avansuri către furnizori Avansuri primite de la clienţi
Stocuri Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
Investiţii financiare de portofoliu Capital social
Imobilizări corporale şi necorporale Rezerve
Sursa: prelucrări proprii
În bilanţ, activele sunt prezentate în ordinea lichidităţii, începând cu activele

imobilizate, cu o lichiditate redusă şi terminând cu activele curente, care au o
lichiditate mare. Obligaţiile entităţii economice sunt prezentate în bilanţ în ordinea
exigibilităţii acestora, adică începând cu datoriile curente, continuând cu datoriile pe
termen lung şi terminând cu obligaţiile faţă de acţionari sau asociaţi, reflectate de
capitalurile entităţii economice.
Analiza poziţiei financiare necesară elaborării unui model pentru întreprinderile
româneşti din domeniul IT vizează toate cele trei componente ale acestuia şi se
realizează cu ajutorul metodelor şi tehnicilor de analiză şi anume metoda indicilor şi
metoda ratelor financiare.
9
RATINGUL
Fără îndoială că în cadrul analizei poziţiei financiare trebuie să se regăsească

modalităţile de finanţare a entităţii şi modalităţile de realizare a politicilor
financiare ale entităţii economice, motiv pentru care am abordat în cele ce urmează
problematica bilanţurilor financiare şi funcţionale.
1.1.1 BILANŢUL FINANCIAR ŞI BILANŢUL FUNCŢIONAL – SURSE DE INFORMAŢII

PENTRU ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A ENTITĂŢII ECONOMICE
Criteriile de clasament al activelor şi pasivelor bilanţului diferă în funcţie de

scopul urmărit în analiză şi de utilizator, fapt care a condus de-a lungul timpului la
existenţa mai multor tipuri (modele) de bilanţ, cum ar fi:
 bilanţul contabil patrimonial juridic,
 bilanţul financiar (patrimonial),
 bilanţul funcţional (economic),
 bilanţul „Pool de funds” (ansamblul resurselor) ş.a.
Reforma sistemului contabil românesc a impus trecerea de la modelul de bilanţ
tabelar care privilegia analiza pe orizontală a situaţiei financiare, cu accentul pe
conceptul juridic de active şi datorii, în favoarea modelului de bilanţ în listă prin
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE, cu Standardele
Internaţionale de Contabilitate (IAS) şi cu Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară (IFRS).
Bilanţul contabil conform OMFP 1752/2005 şi mai apoi prin OMFP
3055/2009a fost adaptat şi răspunde mai bine cerinţelor analizei financiare orientate
spre gestiune, fiind un bilanţ mai operaţional care vine în sprijinul întocmirii tabloului
fluxurilor de trezorerie, pentru că pune în centrul atenţiei ciclul de exploatare şi
contribuţia lui la realizarea echilibrului financiar global.
Această problematică a tipului de bilanţ care este utilizat într-o analiză
financiară, a fost amplu dezbătută de specialiştii în domeniu, dintre care am reţinut pe
cele care în opinia mea sunt cele mai relevante.
Astfel, în opinia profesorului Alexandru Gheorghiu, bilanţul patrimonial
(financiar) este construit astfel încât cei interesaţi, respectiv acţionarii şi creditorii, să
cunoască valoarea averii lor, respectiv a drepturilor financiare pe care le au. În acest
sens, se face o delimitare între nevoile permanente de finanţare, ce se acoperă în
special din capitaluri proprii, şi nevoile temporare, care se acoperă îndeosebi din surse
temporare (Gheorghiu, Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, 2004,
10
RATINGUL
p. 223). O structură sintetică a bilanţului financiar (patrimonial) se prezintă astfel:
Tabel 1.3Structura bilanţului financiar
ACTIV (NEVOI) PASIV (SURSE)

Activ imobilizat net (> 1 an): Capitaluri permanente:
- imobilizări necorporale - capital social
- imobilizări corporale - rezerve
- imobilizări financiare - subvenţii
- creanţe - rezultat (profit) nerepartizat
- provizioane
- datorii te termen mediu şi lung (> 1 an)
Active circulante nete (< 1 an) Datorii pe termen scurt (< 1 an):
- stocuri - datorii financiare (credite bancare curente)
- creanţe (clienţi) - datorii nefinanciare
- disponibilităţi - provizioane < 1 an
- imobilizări financiare
Sursa: Gheorghiu Al., Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, 2004, p. 223
Pe bilanţul contabil actual se operează o serie de corecţii, atât în activ, cât şi în

pasiv, pentru respectarea principiilor şi a modelului bilanţului financiar (patrimonial).
De exemplu, în activ, imobilizările se diminuează cu valoarea unor active care nu dau
naştere la flux de numerar, cum sunt cheltuielile de constituire, cheltuieli de repartizat
asupra exerciţiilor financiare viitoare, diferenţe de conversie de activ ş.a. Activele
circulante se corectează în sensul eliminării celor care au termen de lichiditate mai
mare de un an.
La pasiv se fac corecturi în acord cu cele din activ, astfel încât să se păstreze
egalitatea „activ = pasiv”.
Profesorii de la Universitatea din Craiova, consideră că bilanţul financiar, sau
bilanţul văzut de un bancher, prezintă interes, în primul rând, pentru băncile
finanţatoare. Acesta este realizat în optica încetării activităţii entităţii economice,
urmărind modul în care elementele de activ sunt suficiente pentru acoperirea datoriilor
(Buşe, Siminică, & Marcu, Analiză economico-financiară, 2003, pg. 52-54).
Pentru întocmirea acestuia, elementele de activ şi pasiv sunt supuse unor
corecţii şi anume:
11
RATINGUL
 eliminarea nonvalorilor;
 reclasificarea activelor şi pasivelor după criteriul peste un an şi sub un
an.
Dintre corecţiile de eliminare a nonvalorilor menţionăm:
 înlăturarea cheltuielilor de constituire şi a cheltuielilor de cercetare -
dezvoltare;
 eliminarea cheltuielilor înregistrate în avans şi a veniturilor în avans
(Buşe, Siminică, & Marcu, Analiză economico-financiară, 2003, pg.
52-54).
Cheltuielile de constituire se amortizează într-o perioadă de până la trei ani. De
aceea în bilanţul financiar acestea sunt scăzute din elementele de activ, dar şi din cele
de pasiv, respectiv din capitalurile proprii. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu cheltuielile
înregistrate în avans, în timp ce veniturile în avans sunt adăugate capitalurilor proprii.
Corecţiile referitoare la reclasificarea activelor şi pasivelor în funcţie de durata
acestora privesc următoarele aspecte:
 creanţele şi datoriile cu scadenţa mai mare de un an trebuie să fie
eliminate dintre activele şi respectiv pasivele sub un an;
 dividendele de distribuit sunt reclasate între datoriile sub un an, bilanţul
financiar fiind un bilanţ ulterior repartiţiei rezultatului;
 provizioanele care sunt justificate trebuie să fie reclasate, în funcţie de
probabilitatea de scadenţă, în rândul datoriilor sub sau peste un an;
provizioanele nejustificate sunt asimilate rezervelor pentru partea care
rămâne după aplicarea impozitului pe profit.
Având în vedere aceste corecţii bilanţul financiar se prezintă astfel:
Tabel 1.4Bilanţ financiar corectat
ELEMENTE DE ACTIV ELEMENTE DE PASIV
Active imobilizate (mai mari de un an) Capitaluri permanente:

- capital propriu;
- datorii pe termen mediu şi lung
Active circulante (mai mici de un an): Datorii pe termen scurt:
- stocuri şi creanţe; - datorii de exploatare şi din afara
- disponibilităţi. exploatării;
- datorii financiare curente
Sursa: Buşe, Siminică, & Marcu, Analiză economico-financiară, 2003, pg. 52-54
12
RATINGUL
Datoriile din exploatare şi cele din afara exploatării pe termen scurt cuprind:
datoriile faţă de furnizori, personal, bugetul statului, creditori diverşi, în timp ce
datoriile financiare curente cuprind împrumuturile pe termen scurt.
Informaţiile furnizate de bilanţul financiar sunt utilizate în analiza statică a
situaţiei financiare, respectiv în calculul ratelor de structură financiară, a celor de
lichiditate şi solvabilitate, dar şi a unor indicatori precum fondul de rulment, nevoia de
fond de rulment şi trezoreria (Buşe, Siminică, & Marcu, 2003, pg. 52-54).
În raport de cele arătate mai sus, orice bilanţ financiar se descompune în trei
mari mase financiare:
- fondul de rulment;
- nevoia de fond de rulment;
- trezoreria (Buşe, Siminică, & Marcu, 2003, pg. 52-54).
Fondul de rulment (FR) reprezintă diferenţa dintre capitalurile permanente şi
activul imobilizat evidenţiind acel surplus de surse permanente degajat de ciclul de
finanţare al investiţiilor ce poate fi folosit pentru reînnoirea stocurilor şi creanţelor.
Acesta este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung şi a contribuţiei
acestuia la înfăptuirea echilibrului financiar pe termen scurt (Buşe, Siminică, & Marcu,
2003, pg. 52-54).
Nevoia de fond de rulment (NFR) reprezintă diferenţa dintre necesităţile de
finanţare ale ciclului de exploatare şi datoriile de exploatare rezultând din compararea
stocurilor şi creanţelor cu datoriile din exploatare şi din afara exploatării. Aceasta
evidenţiază suma de bani de care trebuie să dispună entitate economică peste cea
necesară finanţării imobilizărilor, pentru a funcţiona normal (Buşe, Siminică, &
Marcu, 2003, pg. 52-54).
În ceea ce priveşte trezoreria unei entităţi economice, prin prisma bilanţului
financiar o putem defini ca diferenţă între disponibilităţi şi datoriile financiare curente
sau datoriile pe termen scurt. Trezoreria este expresia cea mai concludentă a
desfăşurării unei activităţi eficiente în măsura în care fondul de rulment, la un moment
dat, este superior nevoii de fond de rulment. Acest excedent de finanţare este
concretizat în disponibilităţi băneşti aflate în conturi bancare şi în casă. Trezoreria
pozitivă este rezultatul întregului echilibru financiar al entităţii economice (Buşe,
Siminică, & Marcu, Analiză economico-financiară, 2003, pg. 52-54).
Bilanţul financiar elaborat în concepţie patrimonială (lichiditate-exigibilitate)
este util pentru evidenţierea relaţiei dintre resursele disponibile şi nevoile de finanţare
ale entităţii, constituie suportul analizei financiare tradiţionale, care are ca finalitate
descrierea patrimoniului entităţii economice necesară evaluării patrimoniale destinate
13
RATINGUL
atât proprietarilor, cât şi creditorilor.

Logica bilanţului financiar se bazează, pe criteriul lichidităţii crescătoare a
activelor şi al exigibilităţii crescătoare a pasivelor (capitalurilor).
Lichiditatea crescătoare a activelor reprezintă disponibilitatea din ce în ce mai
mare a acestora de a deveni „lichide” şi de a acoperi nevoile entităţii economice; în
primul plan al activelor se situează valorile imobilizate, cele mai puţin „lichide”, iar la
urmă, disponibilităţile, cele mai „lichide”.
Clasarea posturilor de pasiv (resursele) în ordinea exigibilităţii crescătoare
semnifică faptul că exigibilitatea unei surse de finanţare este legată de scadenţa sa,
primele posturi fiind cele mai lent exigibile (capitalurile proprii), iar ultimele cele mai
rapid exigibile (datoriile pe termen scurt).
Schematic, bilanţul financiar tabelar se prezintă astfel:
Tabel 1.5 Bilanţ financiar
Construcţia bilanţului financiar implică respectarea unor principii şi reguli care

permit ordonarea posturilor de bilanţ după criteriul pe termen scurt şi pe termen lung.
În acest sens, printre elementele constitutive ale bilanţului trebuie să se facă distincţie
între cele care rămân la dispoziţia entităţii economice pe termen lung (peste un an) şi
cele care nu îi aparţin decât pe termen scurt (sub un an).
Amenajarea posturilor de activ conduce la existenţa a două ansambluri: activul
imobilizat care reprezintă elementele pe termen lung cu trei categorii de valori
imobilizate (necorporale, corporale, financiare), la care se adaugă partea de activ
circulant cu scadenţa mai mare de l an (creanţe-clienţi, cheltuieli efectuate în avans), în
14
RATINGUL
schimb, în activul circulant se includ imobilizările cu scadenţă scurtă (imobilizările
financiare care ajung la scadenţă sub un an).
Amenajarea posturilor de pasiv structurează pasivul bilanţului în grupa
capitalurilor permanente, formată din capitalurile proprii şi datoriile pe termen mediu
şi lung (cu scadenţa peste un an), şi grupa datoriilor pe termen scurt (cu scadenţa sub
un an), indiferent de natura lor (datorii de exploatare, credite bancare curente, venituri
realizate în avans cu scadenţă scurtă şi datorii pe termen lung ajunse la scadenţă).
Dacă o parte a datoriilor pe termen lung ajung la scadenţă mai repede de un an,
ele vor fi trecute la datorii pe termen scurt.
Veniturile realizate în avans cu scadenţa peste un an sunt incluse în datoriile pe
termen mediu şi lung.
Aşadar, construirea unui bilanţ financiar implică efectuarea unor corecţii ale
activelor şi pasivelor pe baza informaţiilor din note prin respectarea unor principii de
evaluare şi regruparea posturilor după criteriul vechimii.
Cercetarea pe care am întreprins-o s-a bazat într-o primă etapă pe datele
furnizate de un grup de 20 de firme din domeniul informatic, selectate aleatoriu din
cele 2180 de întreprinderi accesate din baza de date a Ministerului de Finanţe, entităţi
cu care s-a luat legătura şi care ne-au pus la dispoziţie situaţiile financiare detaliate
în perioada 2005-2009. Bilanţul agregat al acestor entităţi este prezentat în tabelul
următor.
Tabel 1.6 Bilanţ financiar agregat 20 firme din domeniul IT (2005-2009)

Nr. SOLD LA SOLD LA SOLD LA SOLD LA SOLD LA
Denumirea indicatorului rd. 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
A. ACTIVE IMOBILIZATE XXX XXX XXX XXX XXX
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE (ct.
201+203+205+2071+208+233+
1 15.763.986 17.199.979 14.662.711 16.047.598 16.833.850
234-2075-2801-2803-2805-2807-2808-
290-293)
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE
(ct.211+212+213+214+231+232-2811- 2 47.998.825 51.969.754 53.051.994 51.473.225 57.162.755
2812-2813-2814-291-293)
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE
3 6.119.275 819.926 1.593.086 2.324.260 3.636.218
(ct. 261+262+263+264+265+267-296)
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL
4 69.882.086 69.989.659 69.307.791 69.845.083 77.632.823
(rd. 01 la 03)
15
RATINGUL
B. ACTIVE CIRCULANTE XXX XXX XXX XXX XXX

I. STOCURI(ct. 301+302+303+/-
308+331+332+341+345+346+/-
348+351+354+356+357+358+361+/-
5 14.804.309 10.895.961 12.035.012 19.880.140 11.166.872
368+371+/-378+
381+/-388-391-392- 393-394-395-396-
397-398+4091-4428)
II. CREANŢE
(ct.4092+411+413+418+425+4282+431+4
37+4382+441+
6 47.191.326 26.051.394 27.018.384 30.783.185 23.696.625
424+4428+444+445+446+447+4482+451
+452+456+4582+461+
473+5187-491-495-496)
III. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN
SCURT (ct. 501+502+503+
7 126.000 4.550 9.800 15.750 16.800
505+506+508+5113+5114-591-592-593-
595-596-598)
IV. CASA şi CONTURI LA BĂNCI (ct.
5112+5121+5124+5125+531+532+541+5 8 15.849.318 30.337.681 12.218.092 14.960.474 17.087.358
42)
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd. 05 la
9 77.970.953 67.289.586 51.281.288 65.639.549 51.967.655
08)
C. CHELTUIELI în AVANS (ct. 471) 10 420 9.100 1.210 1.575 2.240
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE
PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DEPÂNĂ LA
UN AN
(ct. 161+162+166+167+168 -
169+269+401+403 +
404+405+408+419+421+423+424+426+4
27+4281+ 11 43.605.654 62.886.922 42.589.525 38.419.591 35.277.772
431***+437***+4381+441***+4423+44
28***+
444***+446***+447***+4481+451***+
453***+455
+456***+457+4581+462+473***+509+5
186+519)
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE, /
DATORII CURENTE NETE (rd. 09+10-11- 12 34.327.499 4.411.155 8.692.483 27.221.008 16.690.443
18)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII
13 104.209.585 74.400.814 78.000.274 97.066.090 94.323.266
CURENTE (rd. 04+12-17)
16
RATINGUL
G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE
PLĂTITE ÎNTR-O
PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN
(ct. 161+162+166+167+168 -
169+269+401+403 +
404+405+408+419+421+423+424+426+4 14 30.772.876 6.842.980 9.932.630 15.553.618 8.431.764
27+4281+431***+437***+4381+441***
+4423+4428***+
444***+446***+447***+4481+451***+4
53***+455+456***+457+4581+462+473
***+509+5186+519)
H. PROVIZIOANE(ct. 151) 15 3.267.468 4.808.212 698.348 1.128.798 412.656
I. VENITURI IN AVANS (rd. 17+18), din
16 46.620 1.656 3.171 5.775 2.800
care:
- subvenţii pentru investiţii (ct. 131) 17 8.400 1.047 2.681 5.250 1.120
- venituri înregistrate în avans (ct. 472) 18 38.220 609 490 525 1.680
J. CAPITAL şi REZERVE XXX XXX XXX XXX XXX
I. CAPITAL (rd. 20 la 22), din care: 19 29.762.450 35.005.250 41.061.500 43.692.200 55.849.400
- capital subscris nevărsat (ct. 1011) 20 8.400.000 13.650.000 19.600.000 17.850.000 28.000.000
- capital subscris vărsat (ct. 1012) 21 21.362.450 21.355.250 21.461.500 25.842.200 27.849.400
- patrimoniul regiei (ct. 1015) 22 0 0 0 0 0
II. PRIME DE CAPITAL (ct. 104) 23 1.937.702 5.588.519 2.108.186 1.990.296 3.151.036
III.REZERVE DIN REEVALUARE (ct. 105)—
24 3.423.646 7.732.839 18.221.557 17.695.182 18.134.668
Sold C
— Sold D 25 0 0 0 0 0
IV.REZERVE (ct. 106) 26 22.210.095 13.697.232 7.286.419 19.077.437 10.364.627
V. REZULTATUL REPORTAT (ct. 117)—
27 774.716 725.710 102.072 181.006 86.754
Sold C
— Sold D 28 0 975 1.413.119 1.414.619 1.231.751
VI.REZULTATUL EXERCIŢIULUI FINANCIAR
29 61.954.310 88.883.998 62.124.704 60.864.067 57.669.430
(ct. 121) —Sold C
— Sold D 30 0 0 0 843.078 877.008
Repartizarea profitului (ct. 129) 31 49.902.078 88.883.998 62.124.704 60.864.067 57.669.430
CAPITALURI PROPRII - TOTAL (rd.
32 70.160.841 62.748.575 67.366.615 80.378.424 85.477.726
19+23+24-25+26+27-28+29-30-31)
Patrimoniul public (ct. 1016) 33 0 0 0 0 0
CAPITALURI - TOTAL (rd. 32+33) 34 70.160.841 62.748.575 67.366.615 80.378.424 85.477.726
TOTAL ACTIV A 147.853.459 137.288.345 120.590.289 135.486.206 129.602.718
TOTAL PASIV P 147.853.459 137.288.345 120.590.289 135.486.206 129.602.718
Sursa: Situaţiile financiare agregate (2005-2009)
Prezentarea tabelară a bilanţului financiar pune în evidenţă două părţi distincte

pe orizontală: partea superioară, care reflectă structura financiară prin stabilitatea
17
RATINGUL
elementelor care îl compun (necesarul de finanţat şi resursele de finanţare

permanente), şi partea inferioară, care reflectă finanţarea ciclului de activitate
(necesarul de finanţat pe termen scurt şi resursele temporare de finanţare).
Tabel 1.7 Bilanţ financiar – 20 firme din domeniul IT (2005-2009)

Exerciţiul financiar (lei)
Active = Necesar net 2005 2006 2007 2008 2009
Necesar permanent 69.882.086 69.989.659 69.307.791 69.845.083 77.632.823
A. Active imobilizate nete 69.882.086 69.989.659 69.307.791 69.845.083 77.632.823
I. Imobilizări necorporale 15.763.986 17.199.979 14.662.711 16.047.598 16.833.850
II. Imobilizări corporale 47.998.825 51.969.754 53.051.994 51.473.225 57.162.755
III. Imobilizări financiare 6.119.275 819.926 1.593.086 2.324.260 3.636.218
Necesar temporar 77.971.373 67.298.686 51.282.498 65.641.124 51.969.895
B. Active circulante, din care 77.970.953 67.289.586 51.281.288 65.639.549 51.967.655
1. Active circulante sub 1 an 77.970.953 67.289.586 51.281.288 65.639.549 51.967.655
I. Stocuri – total 14.804.309 10.895.961 12.035.012 19.880.140 11.166.872
II. Creanţe sub 1 an 47.191.326 26.051.394 27.018.384 30.783.185 23.696.625
III. Investiţii financiare pe termen scurt 126.000 4.550 9.800 15.750 16.800
IV. Casa şi conturi la bănci 15.849.318 30.337.681 12.218.092 14.960.474 17.087.358
2. Active circulante peste 1 an 0 0 0 0 0
C. Cheltuieli în avans 420 9.100 1.210 1.575 2.240
Total active nete 147.853.459 137.288.345 120.590.289 135.486.206 129.602.718

Exerciţiul financiar (lei)
Pasive = Resurse 2005 2006 2007 2008 2009
Capitaluri permanente (Cp+G) 100.933.717 69.591.555 77.299.245 95.932.042 93.909.490
Capitaluri proprii (Cp) (J+V+VI) 70.160.841 62.748.575 67.366.615 80.378.424 85.477.726
J. Capital şi rezerve (I+II+III+IV) 57.333.893 62.023.840 68.677.662 82.455.115 87.499.731
I. Capital 29.762.450 35.005.250 41.061.500 43.692.200 55.849.400
II. Prime de capital 1.937.702 5.588.519 2.108.186 1.990.296 3.151.036
III. Rezerve din reevaluare 3.423.646 7.732.839 18.221.557 17.695.182 18.134.668
IV. Rezerve – total 22.210.095 13.697.232 7.286.419 19.077.437 10.364.627
V. Rezultatul reportat - Sold C 774.716 724.735 -1.311.047 -1.233.613 -1.144.997
VI. Rezultatul exerciţiului (nerepartizat) 12.052.232 0 0 -843.078 -877.008
G. Datorii pe o perioadă > 1 an 30.772.876 6.842.980 9.932.630 15.553.618 8.431.764
H. Provizioane 3.267.468 4.808.212 698.348 1.128.798 412.656
1.1. Subvenţii pentru investiţii 8.400 1.047 2.681 5.250 1.120
Resurse temporare (D+I.2) 43.643.874 62.887.531 42.590.015 38.420.116 35.279.452
D. Datorii pe o perioadă de 1 an 43.605.654 62.886.922 42.589.525 38.419.591 35.277.772
1.2. Venituri înregistrate în avans 38.220 609 490 525 1.680
Total capitaluri 147.853.459 137.288.345 120.590.289 135.486.206 129.602.718
18
RATINGUL
Clasarea activelor şi pasivelor după criteriul vechimii pune în evidenţă şi
permite printr-o simplă lectură pe orizontală determinarea echilibrelor sau
dezechilibrelor structurale ale bilanţului.
Reglementările contabile româneşti (OMFP nr. 1.752/2005 şi OMFP
3055/2009) conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS)
recomandă prezentarea bilanţului sub formă de listă care păstrează criteriul lichidităţii
crescătoare a activelor, dar modifică ordinea de clasament a capitalurilor, situând pe
primul loc sursele de finanţare cele mai rapid exigibile (datoriile care trebuie plătite
într-o perioadă de l an, urmate de datoriile mai mari de l an), iar în final sunt
prezentate sursele cele mai lent exigibile (capitalurile proprii).
Formatul vertical de bilanţ contabil facilitează analiza echilibrelor financiare
fără a mai fi necesare regrupări de posturi şi apelarea la note pentru separarea
datoriilor după vechime, unii indicatori regăsindu-se direct ca post de bilanţ (cum ar fi,
de exemplu, fondul de rulment).
Abandonarea principiului de clasament al posturilor în bilanţul financiar a
condus la apariţia bilanţului funcţional, care regrupează posturile de bilanţ pe marile
funcţiuni ale entităţii economice (investiţii, exploatare, finanţare, trezorerie), fiind un
bilanţ economic construit de Centrala bilanţurilor din Banca Franţei în scopul
explicării funcţionării economice a entităţii economice de către bancheri.
Scopul bilanţului funcţional nu este să inventarieze averea şi angajamentele
entităţii economice ci să prezinte nevoile entităţii economice şi modul de finanţare a
acestora în cadrul derulării diferitelor cicluri corespunzătoare operaţiilor desfăşurate de
un agent economic (Bătrâncea, 2001).
Construcţia bilanţului funcţional şi clasificarea elementelor de activ şi de pasiv
se efectuează în funcţie de apartenenţa lor la un ciclu sau altul. Astfel se disting: ciclu
de investiţii, ciclu de finanţare, ciclu de exploatare şi ciclu de trezorerie.
Pe de altă parte, construcţia bilanţului funcţional are la bază un set de principii
şi reguli menite să pună în evidenţă utilizările şi resursele corespunzătoare fiecărui
ciclu de funcţionare a entităţii economice, gruparea posturilor fiind legată de operaţiile
realizate în raport cu natura, destinaţia sau funcţia lor. în această prezentare, bilanţul
este destinat analizei funcţionale, care poate fi şi o analiză externă.
Primul principiu de elaborare a bilanţului funcţional se referă la exprimarea
posturilor la valoarea brută (valoarea de origine a acestora), ceea ce impune includerea
amortismentelor şi provizioanelor în capitalurile proprii, ca resurse de autofinanţare a
entităţii economice. Rezultă că bilanţul funcţional nu mai poate juca un rol asemănător
bilanţului financiar în evaluarea patrimonială a posturilor, ci constituie un punct de
plecare ideal pentru o analiză de flux privind variaţiile de stocuri.
19
RATINGUL
Un alt principiu al bilanţului funcţional se referă la stabilitate, respectiv durata

posturilor în patrimoniu, care diferă de conceptul permanenţei aplicat în cazul
bilanţului financiar şi anume: un împrumut pe termen lung rămâne în imobilizările
financiare, iar datoriile pe termen lung nu sunt trecute la datorii pe termen scurt,
indiferent de scadenţă.
Al treilea principiu, al afectării, avut în vedere la structurarea posturilor,
permite descrierea ciclurilor care compun viaţa entităţii economice şi a echilibrelor
financiare care decurg din ele.
Schematic, bilanţul funcţional se prezintă astfel:
Tabel 1.8Bilanţ funcţional
Activ = Utilizări Pasiv = Resurse

Funcţia de investiţii Utilizări stabile brute Funcţia de finanţare Resurse stabile
Funcţia de exploatare (durabile)
1. Activ circulant de exploatare 1. Capitaluri proprii
2. Activ circulant în afara exploatării 2. Datorii financiare stabile
Funcţia de exploatare
Funcţia de trezorerie 1. Datorii de exploatare
Activ circulant financiar 2. Datorii în afara exploatării
Total utilizări Total resurse
Tabel 1.9Bilanţ funcţional în 20 firme din domeniul IT
Activ = Utilizări 2005 2006 2007 2008 2009

Funcţia de investiţii
Utilizări stabile brute 69.882.086 69.989.659 69.307.791 69.845.083 77.632.823
Funcţia de exploatare 77.845.373 67.294.136 51.272.698 65.625.374 51.953.095
1. Activ circulant de exploatare 14.804.309 10.895.961 12.035.012 19.880.140 11.166.872
2. Activ circulant în afara exploatării 63.041.064 56.398.175 39.237.686 45.745.234 40.786.223
Funcţia de trezorerie 126.000 4.550 9.800 15.750 16.800
Activ circulant financiar 126.000 4.550 9.800 15.750 16.800
Total utilizări 147.853.459 137.288.345 120.590.289 135.486.206 129.602.718
Pasiv = Resurse 2005 2006 2007 2008 2009
Funcţia de finanţare
Resurse stabile (durabile) 104.209.585 74.400.814 78.000.274 97.066.090 94.323.266
1. Capitaluri proprii 70.160.841 62.748.575 67.366.615 80.378.424 85.477.726
2. Datorii financiare stabile 34.048.744 11.652.239 10.633.659 16.687.666 8.845.540
Funcţia de exploatare 43.643.874 62.887.531 42.590.015 38.420.116 35.279.452
1. Datorii de exploatare 43.605.654 62.886.922 42.589.525 38.419.591 35.277.772
2. Datorii în afara exploatării 38.220 609 490 525 1.680
Total resurse 147.853.459 137.288.345 120.590.289 135.486.206 129.602.718
20
RATINGUL
Structurarea bilanţului funcţional elaborat în optica funcţională din tabelul
anterior permite evidenţierea a două categorii de utilizări în activ (de exploatare şi în
afara exploatării), iar în pasiv, evidenţierea a două categorii de resurse (de exploatare
şi în afara exploatării).
Importanţa bilanţului funcţional decurge din faptul că acesta permite aprecierea
stabilităţii structurii financiare a entităţii economice prin intermediul trezoreriei nete şi
evidenţiază interdependenţa dintre structura financiară şi natura activităţii sale.
Deoarece modul de întocmire al bilanţului funcţional are în vedere punerea faţă
în faţă a nevoilor de finanţat cu resursele disponibile, analiza orizontală a bilanţului
funcţional se realizează pe baza unor indicatori semnificativi cum ar fi: fondul de
rulment, necesarul de fond de rulment de exploatare, necesarul de fond de rulment în
afara exploatării şi trezoreria netă.
Bilanţul funcţional are la bază o concepţie care încearcă să depăşească
concepţia patrimonială a entităţii economice, care înseamnă, pe de o parte să realizeze
o clasificare a operaţiilor realizate de entitate economică în raport de funcţia pe care o
îndeplinesc în entitate economică (de aici şi originea denumirii de bilanţ funcţional),
iar pe de altă parte, să ofere imaginea consecinţelor financiare ale acestor operaţii
(Radu, 1999, p. 333).
Astfel, se pot realiza mai multe tipuri de clasificări ale operaţiilor desfăşurate de
entităţi economice, în acest sens Banca Naţională a Franţei utilizează în analiza
situaţiei individuale a firmelor următoarea clasificare:
- operaţiile care pot fi atribuite funcţiei de exploatare şi care sunt legate de
activitatea ciclică, industrială sau comercială, cum sunt cumpărările, vânzările
sau operaţiile de prelucrări de materii prime sau semifabricate;
- operaţiile legate de funcţia de repartiţie a veniturilor, cum ar fi plata
cheltuielilor financiare sau distribuirea dividendelor;
- operaţiile ce privesc funcţiile de investiţie şi dezinvestiţie;
- operaţiile legate de funcţia de finanţare a entităţii economice (Radu, 1999, p.
333).
Pentru a putea adapta bilanţul noilor cerinţe de analiză se impune o nouă abordare,
în sensul că trebuie să se renunţe la criteriul „lichiditate – exigibilitate”, care se bazează pe
distincţia "mai mare sau mai mic decât un an" şi să se adopte un criteriu de clasificare care
face legătura cu ciclul de exploatare.
În acest sens, se disting două categorii de nevoi:
- necesarul financiar independent de ciclul de producţie, adică necesarul financiar
aciclic, corespunzător activelor fixe;
21
RATINGUL
- necesarul financiar direct legat de ciclul de exploatare (stocurile şi creanţele).

În paralel, se pot identifica două categorii de resurse:
- resursele care nu ţin de ciclul de exploatare, aşa cum sunt capitalul propriu şi
datoriile pe termen mediu şi lung;
- resursele generate direct de către ciclul de exploatare, cum ar fi sumele datorate
bugetului de stat, furnizorilor, salariaţilor (Radu, 1999, p. 333).
Trezoreria include valori de trezorerie de activ (investiţii financiare pe termen scurt
şi disponibilităţi aflate în casierie şi în conturile bancare) şi valori de trezorerie de pasiv
(creditele curente şi facilităţile de cont curent). Noţiunea de trezorerie analizată în termeni
de fluxuri de încasări şi plăţi este o noţiune specifică analizei interne a entităţii
economice. Dar ea nu poate fi utilizată de către analiştii externi, care nu dispun de bugetul
de trezorerie pe termen scurt întocmit de entitate economică. De aceea, se impune
folosirea unei nou concept al trezoreriei, bazat pe resurse şi utilizări şi care se bazează pe
datele din bilanţ. Astfel, trezoreria se redefineşte ca fiind dată de diferenţa dintre resursele
folosite pentru finanţarea activităţii sale şi necesarul de resurse antrenat de această
activitate. Dacă resursele vor fi superioare întrebuinţărilor, trezoreria va fi pozitivă, în caz
contrar ea va fi negativă (Radu, 1999, p. 333).
Bilanţul funcţional poate avea următoarea formă:
Tabel 1.10 Corelaţii ale bilanţului funcţional

ACTIV PASIV
Necesar sau utilizări de resurse Resurse sau pasive
Utilizări stabile sau active imobilizate Resurse stabile sau capitaluri permanente
(aciclice) (aciclice)
Utilizări sau active ciclice (curente) Resurse sau pasive ciclice (curente)
Trezorerie de activ Trezorerie de pasiv
(utilizări de trezorerie) (resurse de trezorerie)
Dar această formă a bilanţului poate fi simplificată în continuare prin stabilirea

soldurilor între aceste elemente:
- fondul de rulment net contabil, calculat în partea superioară a bilanţului,
corespunde excedentului capitalurilor permanente asupra valorilor imobilizate. Aceasta
este acea parte a capitalurilor permanente care nu este utilizată pentru finanţarea valorilor
imobilizate şi care rămâne disponibilă pentru finanţarea necesarului financiar legat de
ciclul de exploatare;
- noţiunea de necesar de fond de rulment, corespunzătoare nevoilor generate de
ciclul de exploatare care nu şi-au găsit finanţare în resursele ciclice generate de ciclul de
exploatare;
22
RATINGUL
- trezoreria netă este diferenţa între valorile trezoreriei de activ şi valorile
trezoreriei de pasiv.
În urma acestor operaţiuni putem prezenta bilanţul astfel (Radu, 1999, p. 333):
Tabel 1.11Corelaţii Fond de rulment - Nevoie de fond de rulment
Necesar sau utilizări de resurse Resurse

Necesar de fond de rulment Fond de rulment net global
Trezorerie netă pozitivă Trezorerie netă negativă
Bilanţul funcţional este construit pe ideea de a pune în evidenţă funcţiunile

principale ale entităţii economice pe cicluri: investiţii, exploatare, finanţare şi trezorerie
(Gheorghiu, 2004, p. 223).
Modelul sintetic al acestui tip de bilanţ este următorul:
Tabel 1.12Model sintetic de bilanţ funcţional
NEVOI – ACTIV SURSE - PASIV

NEVOI ACICLICE (STABILE) SURSE ACICLICE (DURABILE)
- Activ imobilizat (brut) - capitaluri proprii
- amortizări şi provizioane
- datorii financiare
NEVOI CICLICE SURSE CICLICE
- Activ circulant de exploatare - datorii de exploatare
- Activ circulant în afara exploatării (brut) - datorii in afara exploatării
- Active de trezorerie - pasive de trezorerie
Sursa: Prelucrări proprii
Bilanţul funcţional satisface,aşadar, atât necesitatea aprecierii evoluţiei

trezoreriei, cât şi corelaţia dintre structura financiară a entităţii economice şi specificul
activităţii entităţii economice (Gheorghiu, 2004, p. 223).
În viziunea altor specialişti, bilanţul funcţional prezintă elementele sale sub
forma unor stocuri de utilizări şi resurse, care permit cercetarea activităţii pe cicluri de
operaţiuni, luând în considerare rolul fiecăruia în funcţionarea entităţii economice
(Buşe, Siminică, & Marcu, 2003, pg. 55-56).
Astfel, se poate vorbi de:
- ciclul de investiţii, căruia îi corespunde aşa numitul activ aciclic stabil
(imobilizările);
- ciclul de exploatare, căruia îi corespunde aşa numitul activ ciclic de
23
RATINGUL
exploatare şi din afara exploatării. Ciclul de exploatare (aprovizionare -

producţie - stocare - vânzare) cuprinde atât un flux fizic (de producţie,
respectiv de mărfuri), cât şi un flux financiar (intrare şi ieşire de monedă);
- ciclul de finanţare, căruia îi corespunde ansamblul resurselor. Acesta cuprinde
ansamblul operaţiunilor dintre entitate economică şi proprietarii de capital
(acţionarii şi creditorii) şi permite ca entitate economică să facă faţă
decalajului dintre fluxul de lichidităţi de intrare şi de ieşire provocat de ciclul
de exploatare (Buşe, Siminică, & Marcu, 2003, pg. 55-56).
Schematic, conţinutul bilanţului funcţional se prezintă astfel:
Tabel 1.13 Conţinutul bilanţului funcţional

ELEMENTE DE ACTIV ELEMENTE DE PASIV
Stocuri de utilizări Stocuri de resurse
Funcţia de
1. Active aciclice stabile (imobilizări) 1. Surse ciclice stabile
investiţii Funcţia
2. Active ciclice: 2. Surse ciclice: de

Funcţia de
- de exploatare; - de exploatare; finanţare
exploatare
- din afara exploatării - din afara exploatării
Trezoreria de activ sau pasiv
Imobilizările care formează activul aciclic stabil sunt luate în calcul la valoarea
lor brută, amortizarea figurând la resurse, ca sursă proprie de origine internă. De
asemenea, dacă firma utilizează mijloace fixe procurate prin leasing, valoarea acestora
va fi inclusă în activele aciclice stabile, cu aceeaşi sumă majorându-se şi
împrumuturile pe termen mediu şi lung (Buşe, Siminică, & Marcu, 2003, pg. 55-56).
Activul ciclic este format din:
- activul ciclic din exploatare;
- activul ciclic din afara exploatării.
Activul ciclic din exploatare cuprinde elementele legate direct şi exclusiv de
activitatea curentă a entităţii economice: stocuri, avansuri plătite, clienţi etc., (Buşe,
Siminică, & Marcu, 2003, pg. 55-56).
Activul ciclic din afara exploatării cuprinde creanţele legate de plata unor
24
RATINGUL
impozite, capitalul subscris şi nevărsat etc.
Resursele aciclice stabile (finanţarea stabilă) sunt formate din trei componente
esenţiale:
- surse proprii de origine internă (amortismentele, rezervele, provizioanele şi
rezultatul exerciţiului);
- surse proprii de origine externă (capitalul social);
- datorii stabile (împrumuturile pe termen mediu şi lung).
Resursele ciclice aferente exploatării cuprind obligaţiile legate direct de
activitatea curentă a entităţii economice (furnizori, avansuri primite, obligaţii fiscale şi
sociale legate de exploatare).
Resursele ciclice din afara exploatării cuprind obligaţiile fiscale şi sociale din
afara exploatării (amenzi, penalităţi etc.).
În ceea ce priveşte trezoreria de activ, aceasta este constituită din disponibilităţi
şi valori mobiliare de plasament, iar trezoreria de pasiv cuprinde creditele pe termen
scurt inclusiv soldul creditor al contului de disponibil la bancă (Buşe, Siminică, &
Marcu, 2003, pg. 55-56).
În practica financiară, bilanţul funcţional constituie suportul analizei trezoreriei.
Analiza acestuia permite evidenţierea modului de acoperire a activelor de către sursele
disponibile, şi prin aceasta se pot face aprecieri asupra riscului de faliment (Buşe,
Siminică, & Marcu, 2003, pg. 55-56).
Informaţiile furnizate de bilanţul funcţional constituie punctul de plecare în
analiza dinamică a echilibrului financiar, bilanţul funcţional stând la baza întocmirii
tabloului de finanţare (Buşe, Siminică, & Marcu, 2003, pg. 55-56).
Comparaţia între bilanţul financiar şi bilanţul funcţional arată că bilanţul
financiar permite o analiză externă a situaţiei financiare a entităţii economice
interesantă pentru creditori, fiind realizată din perspectiva încetării activităţii, în timp
ce bilanţul funcţional permite în primul rând o analiză internă realizată în principal de
managerii entităţii economice din perspectiva continuităţii activităţii acesteia.
Ca răspuns adus criticilor bilanţului financiar şi bilanţului funcţional, adepţii
conceptelor mai nou-apărute ale teoriei financiare neoclasice au conceput modelul de
bilanţ Pool de fonds (ansamblu de fonduri).
Teoria financiară neoclasică avansează un criteriu care priveşte costul
capitalului compus din diferitele resurse folosite, în funcţie de care se judecă
oportunitatea diverselor utilizări cărora le-au fost afectate.
În consecinţă, bilanţul trebuie privit ca un ansamblu de resurse şi de utilizări,
care oferă indicii asupra deciziilor strategice în materie de investiţii şi de finanţare,
fără a exista o afectare a unei resurse unui anumit tip de utilizare.
25
RATINGUL
Acest tip de bilanţ se apropie de bilanţul funcţional prin prezenţa în pasiv a

amortismentelor şi a provizioanelor în fondurile proprii, în activ posturile sunt grupate
în două părţi distincte pentru a evidenţia impactul strategiilor entităţii economice:
strategia industrială şi comercială, căreia îi corespund imobilizările brute non-
financiare şi activele circulante de exploatare (inclusiv lichidităţile necesare pentru
exploatare), şi strategia financiară, inclusiv lichidităţile, care serveşte obiectivelor
financiare.
Schematic, bilanţul ansamblului de fonduri se prezintă astfel:
Tabel 1.14 Bilanţ „Pool de fonds”
Activ = Utilizări Pasiv = Resurse
Portofoliu de active Portofoliu de resurse

Utilizări industriale şi comerciale Fonduri proprii
1. Imobilizări brute 1. Fonduri proprii externe
2. Active circulante de exploatare 2. Fonduri proprii interne
3. Active circulante în afara exploatării
Utilizări financiare Datorii
1. Imobilizări financiare 1. Resurse financiare
2. Active circulante (Disponibilităţi) 2. Datorii de exploatare
Total utilizări Total resurse
Sursa: Ilustrare proprie
Transpunerea bilanţului în optica ansamblului de fonduri („Pool de fonds”) este
apropiată de cea a bilanţului funcţional.
Concepţia funcţională cu privire la bilanţ grupează utilizările şi resursele
acestuia în „stocuri” de utilizări şi în „stocuri” de resurse.
În cadrul primei componente a modelului proiectat vom aborda cele două mari
agregate financiare şi anume pe de-o parte activele iar pe de altă parte datoriile şi
capitalurile proprii, aşa după cum vom vedea în cele ce urmează.
1.1.2 ANALIZA ACTIVELOR POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERILOR DIN

DOMENIUL IT
1.1.2.1 ANALIZA EVOLUŢIEI ACTIVELOR
O primă dimensiune în componenta de analiză a poziţiei financiare o reprezintă

analiza activelor. Componentă a bilanţului, activul bilanţului cuprinde, pe de-o parte,
26
RATINGUL
valoarea netă a mijloacelor materiale şi băneşti, iar pe de altă parte, creanţele pe care
entitatea economică le are de încasat de la terţi.
În acest sens analistul financiar trebuie să ţină cont de valoarea netă a unui activ
care se obţine deducând din valoarea sa de intrare amortismentele şi provizioanele
legal constituite. În prezent, potrivit legislaţiei româneşti, posturile de activ sunt
structurate în bilanţ astfel:
A. Active imobilizate;
B. Active circulante;
C. Cheltuieli în avans;
E. Active circulante nete;
F. Total active minus datorii curente.
Elementele de activ cuprinse în bilanţul contabil agregat al celor 20 de firme
din domeniul IT analizate, pe perioada 2005-2009 se prezintă astfel:
Tabel 1.15 Bilanţul celor 20 de firme IT din România

-lei
0 Nr. SOLDLA SOLDLA SOLDLA SOLDLA SOLDLA
A. ACTIVE IMOBILIZATE XXX XXX XXX XXX XXX
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE (ct. 201+203+205+2071+208+233+
1 15.763.986 17.199.979 14.662.711 16.047.598 16.833.850
234-2075-2801-2803-2805-2807-2808-290-293)
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE (ct.211+212+213+214+231+232-
2811- 2 47.998.825 51.969.754 53.051.994 51.473.225 57.162.755
2812-2813-2814-291-293)
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE (ct. 261+262+263+264+265+267-296) 3 6.119.275 819.926 1.593.086 2.324.260 3.636.218
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd. 01 la 03) 4 69.882.086 69.989.659 69.307.791 69.845.083 77.632.823
B. ACTIVE CIRCULANTE XXX XXX XXX XXX XXX
I. STOCURI(ct. 301+302+303+/-308+331+332+341+345+346+/-
348+351+354+356+357+358+361+/-368+371+/-378+ 5 14.804.309 10.895.961 12.035.012 19.880.140 11.166.872
381+/-388-391-392- 393-394-395-396-397-398+4091-4428)
II. CREANŢE
(ct.4092+411+413+418+425+4282+431+437+4382+441+
6 47.191.326 26.051.394 27.018.384 30.783.185 23.696.625
4424+4428+444+445+446+447+4482+451+452+456+4582+461+
473+5187-491-495-496)
III. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT (ct.
501+502+503+ 7 126.000 4.550 9.800 15.750 16.800
505+506+508+5113+5114-591-592-593-595-596-598)
IV. CASA şi CONTURI LA BĂNCI (ct. 5112+5121+5124+5125+531+
8 15.849.318 30.337.681 12.218.092 14.960.474 17.087.358
532+541+542)
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd. 05 la 08) 9 77.970.953 67.289.586 51.281.288 65.639.549 51.967.655
C. CHELTUIELI IN AVANS (ct. 471) 10 420 9.100 1.210 1.575 2.240
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE, /
12 34.327.499 4.411.155 8.692.483 27.221.008 16.690.443
DATORII CURENTE NETE (rd. 09+10-11-18)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd. 04+12-17) 13 104.209.585 74.400.814 78.000.274 97.066.090 94.323.266
27
RATINGUL
Figură 1.1 Evoluţia activului total pe perioada 2005-2009 - 20 întreprinderi IT
Sursa: ilustrare proprie pe baza situaţiilor financiare agregate (2005-2009)
Figură 1.2 Evoluţia activului total pe perioada 2005-2009 - 778 întreprinderi IT
Din tabelele de mai sus rezultă că pentru cele 20 de entităţi nivelul activelor este
constant, în timp ce pentru întregul eşantion se înregistrează o creştere anuală. Evoluţia
întregului eşantion se explică pe seama firmelor din prima grupă (consultanţă şi furnizare de
produse software).
Analiza în dinamică a activelor se bazează pe calculul de indici care exprimă
modificările procentuale ale fiecărui post de activ faţă de valoarea aceluiaşi post dintr-un an
de bază (considerat egal cu 100%) sau valoarea din anul precedent (indicii cu bază în lanţ).
Evoluţia în dinamică a activului bilanţului agregat al firmelor din domeniul IT este
prezentată în tabelul următor, în care s-au calculat indicii fiecărui post de activ luând ca bază
de comparaţie perioada precedentă.
28
RATINGUL
Tabel 1.16 Analiza evoluţiei diferitelor posturi din activul bilanţier pe perioada 2005-2009
Nr. Indici
2006/2005 2007/2006 2008/2007 2009/2008
rd.
Denumirea indicatorului % % % %
A. ACTIVE IMOBILIZATE XXX XXX XXX XXX
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 1 109,11% 85,25% 109,44% 104,90%
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 2 108,27% 102,08% 97,02% 111,05%
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE 3 13,40% 194,30% 145,90% 156,45%
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL 4 100,15% 99,03% 100,78% 111,15%
B. ACTIVE CIRCULANTE XXX XXX XXX XXX
I. STOCURI 5 73,60% 110,45% 165,19% 56,17%
II. CREANŢE 6 55,20% 103,71% 113,93% 76,98%
III. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT 7 3,61% 215,38% 160,71% 106,67%
IV. CASA şi CONTURI LA BĂNCI 8 191,41% 40,27% 122,45% 114,22%
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL 9 86,30% 76,21% 128,00% 79,17%
C. CHELTUIELI IN AVANS 10 2166,67% 13,30% 130,17% 142,22%
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE /
12 12,85% 197,06% 313,16% 61,31%
DATORII CURENTE NETE
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 13 71,40% 104,84% 124,44% 97,17%
Sursa: calcule proprii pe baza situaţiilor financiare agregate (2005-2009)
Din datele prezentate mai sus rezultă că la activele imobilizate se înregistrează o

creştere succesivă începând cu anul 2008, în timp ce la activele circulante se
înregistrează o creştere până în anul 2008, după care se înregistrează o scădere în anul
2009, până la un nivel de 79,17%.
Analiza în dinamică ale activelor, într-o etapă succesivă, constă în detalierea
analizei pe componentele acestora, adică a grupelor de active şi a elementelor
componente ale fiecărei grupe. În scopul aflării cauzelor care au condus la o evoluţia
fiecărei componente, analistul trebuie să se informeze asupra conţinutului acestora, aşa
după cum rezultă din cele ce urmează.
A. Activele imobilizate sunt formate din bunuri mobile şi imobile, corporale şi
necorporale, achiziţionate de la terţi sau produse în entitate economică şi care intră în
patrimoniul acesteia pe diferite căi (investiţii, donaţii, aport în natură etc.).
Normele interne precizează că activele imobilizate sunt active generatoare de
beneficii economice viitoare şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an. Beneficiile
economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de
numerar sau de echivalente de numerar către entitate. Potenţialul poate fi unul
productiv, fiind parte a activităţilor de exploatare ale entităţii (OMFP 3055 din
29.10.2009).
Din punct de vedere financiar, activele imobilizate participă la mai multe cicluri
productive, se uzează treptat, investiţia iniţială fiind recuperată în mai multe exerciţii
29
RATINGUL
financiare, pe calea amortizării.

Din punct de vedere al conţinutului lor material, activele imobilizate, se
grupează în:
 imobilizări necorporale;
 imobilizări corporale;
 imobilizări financiare.
I. Imobilizările necorporale.
Pentru stabilirea conţinutului economic al acestor active, analistul trebuie să se
bazeze în primul rând pe reglementările legale în vigoare la data analizei. Potrivit
acestora o imobilizare necorporală este un activ identificabil, nemonetar, fără suport
material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau
servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative (OMFP 3055 din
29.10.2009).
O imobilizare necorporală este un activ identificabil, nemonetar, fără suport
material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau
servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative.
Standardele Internaţionale prin IAS 38 consideră active necorporale acele active
care nu sunt tratate expres în cadrul altui standard, şi anume: mărcile de comerţ,
programe de calculator (software), licenţe, francize şi active necorporale în curs
(Greuning H. , 2005, p. 186).
În acelaşi timp, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS),
precizează că un activ necorporal este un activ nemonetar, identificabil:
● fără substanţă fizică,

● care este separabil,
● care decurge din drepturi contractuale sau de altă natură legală, indiferent
dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi şi
obligaţii,
● care poate fi separat sau divizat de entitate şi vândut, transferat, autorizat,
închiriat sau schimbat, fie individual, fie împreună cu un contract, active sau datorie
corespondentă şi
● care este controlat şi se poate distinge evident de fondul comercial al entităţii
economice (Greuning H. , 2005, p. 186).
Un moment important al sistemului de analiză financiară, se referă la
recunoaşterea activelor în bilanţ. Astfel, un activ necorporal trebuie recunoscut în
bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul
30
RATINGUL
activului poate fi evaluat în mod credibil. Toate celelalte costuri aferente activelor
necorporale sunt trecute pe cheltuieli.
Normele naţionale includ în cadrul imobilizărilor necorporale:
- cheltuielile de constituire;
- cheltuielile de dezvoltare;
- concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi
activele similare, cu excepţia celor create intern de entitate;
- fondul comercial;
- alte imobilizări necorporale;
- avansurile şi imobilizările necorporale în curs de execuţie, şi
- imobilizările necorporale în curs de execuţie.
În dinamică, de obicei, se înregistrează scăderea treptată a valorii acestor
imobilizări, fie ca urmare a diminuării valorii de achiziţie (sau de producţie), prin
amortizare, fie ca urmare a casării sau cesiunii acestora.
Dacă din analiză se constată o tendinţă de creştere a valorii activelor
necorporale, aceasta se poate explica în cazul entităţilor din domeniul IT prin:
- lărgirea sferei de activitate a entităţii economice;
- comercializarea şi contabilizarea corectă a mărcilor, licenţelor, brevetelor etc.;
- utilizarea pe scară extinsă a programelor informatice.
Figură 1.3 Evoluţia imobilizărilor necorporale pe perioada 2005-2009

Imobilizările necorporale la firmele analizate din domeniul IT sunt reprezentate
de softuri diverse.
Din datele prezentate mai sus se constată că evoluţia acestor active se menţine
la un nivel constant de peste 100%.Considerăm că o astfel de evoluţie este benefică
întrucât aceste entităţi produc în primul rând softuri care ulterior se comercializează
către diverşi beneficiari.
II. Imobilizările corporale formează componenta productivă a unei entităţi
31
RATINGUL
economice, fiind recunoscute în poziţia financiară dacă se estimează că vor genera

beneficii economice pentru entitate economică şi dacă costul activelor poate fi evaluat
în mod credibil.
În conformitate cu prevederile legale imobilizările corporale sunt active care
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
Imobilizările corporale reprezintă active care (OMFP 3055 din 29.10.2009):
- sunt deţinute de entitate economică în scopul utilizării în producţia
proprie, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri
administrative;
- sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mare de un an;
În categoria imobilizărilor corporale sunt incluse următoarele elemente:
1) terenuri şi construcţii;
2) instalaţii tehnice şi maşini;
3) alte instalaţii, utilaje şi mobilier;
4) avansuri şi imobilizări corporale în curs.
Analiza în dinamică a imobilizărilor corporale în cadrul grupului de firme
analizate este ilustrată în figura următoare.
Figură 1.4 Evoluţia imobilizări corporale pe perioada 2005-2009
Imobilizările corporale prezintă în perioada 2005-2009 o tendinţă crescătoare

în perioadele 2005-2006, 2008-2009 şi descrescătoare în perioada 2006-2008.
III. Imobilizările financiare cuprind acţiunile deţinute la entităţile afiliate,
împrumuturile acordate entităţilor afiliate, interesele de participare, împrumuturile
acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare,
alte investiţii deţinute ca imobilizări, alte împrumuturi (OMFP 3055 din 29.10.2009).
În conturile de creanţe, reprezentând împrumuturi acordate, se înregistrează
sumele acordate terţilor în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi,
conform reglementărilor legale în vigoare.
32
RATINGUL
În categoria altor împrumuturi acordate se cuprind garanţiile, depozitele şi
cauţiunile depuse de entitate la terţi.
Entităţile care au evidenţiat în contul de creanţe imobilizate, creanţele aferente
contractelor de leasing financiar, precum şi alte creanţe imobilizate cu scadenţa mai
mare de un an, vor prezenta în bilanţ, la imobilizări financiare, numai partea cu
scadenţa mai mare de 12 luni, diferenţa urmând a fi reflectată în conturile de creanţe.
Figură 1.5 Evoluţia imobilizărilor financiare pe perioada 2005-2009
La entităţile din domeniul IT analizate imobilizările financiare au înregistrat

următoarea evoluţie: 13,40% în 2006, 194,30% în anul 2007, 145,90% în anul 2008 şi
156,45% în anul 2009.
B. Activele circulante constituie o componentă a elementelor de activ, legate

nemijlocit de un singur ciclu de exploatare. De aceea şi viteza lor de transformare este
mai rapidă decât în cazul imobilizărilor corporale. Din punct de vedere financiar,
accelerarea vitezei de rotaţie a activelor circulante înseamnă de fapt crearea premiselor
necesare sporirii capacităţii de autofinanţare a entităţii economice.
Potrivit reglementărilor în vigoare (OMFP 3055 din 29.10.2009) un activ se
clasifică ca activ circulant atunci când:
a) se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut cu intenţia de a fi vândut sau
consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii;
b) este deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării;
c) se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau
d) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu
este restricţionată.
Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre
achiziţionarea activelor care sunt destinate procesării şi finalizarea acestora în numerar
33
RATINGUL
sau echivalente de numerar (OMFP 3055 din 29.10.2009, pentru aprobarea

reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, M.Of.766 din
18.11.2009).
Echivalentele de numerar reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt,
extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc
nesemnificativ de schimbare a valorii (OMFP 3055 din 29.10.2009, pentru aprobarea
18.11.2009).
În categoria activelor circulante se cuprind:
a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită
factură;
b) creanţe;
c) investiţii pe termen scurt;
d) casa şi conturi la bănci.
a) Stocurile conform reglementărilor contabile în vigoare sunt active circulante:
1) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
2) în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării
normale a activităţii; sau
3) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care
urmează să fie folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii
(OMFP 3055 din 29.10.2009, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme
cu directivele europene, M.Of.766 din 18.11.2009).
Din punctul de vedere al raportării în bilanţ, în cadrul stocurilor se cuprind:
- Stocurile de materii prime şi materiale consumabile;
- Stocuri de producţie în curs de execuţie;
- Stocurile de produse finite şi mărfuri;
- Avansuri pentru cumpărări de stocuri.
b) Creanţele reprezintă dreptul unei creditor de a solicita unui debitor o sumă
de bani sau anumite bunuri sau servicii.
Potrivit IAS 1”Prezentarea situaţiilor financiare” (paragraful 57) o creanţă în
calitatea ei de activ trebuie clasificată ca şi activ curent în următoarele condiţii:
- Se aşteaptă ca această creanţă să fie decontată în cursul normal al ciclului de
exploatare al unei entităţi patrimoniale;
- Se aşteaptă ca aceasta să fie realizată în termen de 12 luni de la data
bilanţului.
Ciclul de exploatare al unei entităţi este perioada de timp necesară pentru
transformarea intrărilor (resurselor) în ieşiri.
34
RATINGUL
Principalele categorii de creanţe, clasificate în raport cu natura lor(categoriile
de terţi cu care entitatea întreţine relaţii economice), sunt:
- Creanţele comerciale;
- Creanţele legate de grup;
- Creanţele faţă salariaţi;
- Creanţele faţă de buget;
- Creanţele faţă de acţionari/asociaţi;
- Alte creanţe.
c) Investiţiile financiare pe termen scurt reprezintă obligaţiunile emise şi
răscumpărate, obligaţiunile achiziţionate şi alte valori mobiliare achiziţionate în
vederea realizării unui profit într-un termen scurt.
O sporire a valorii acestor investiţii financiare semnifică o direcţionare a
surplusului monetar al entităţii, spre piaţa financiară de capital.
d) Casa şi conturi la bănci cuprind pe de-o parte numerarul şi alte valori aflate
în casieria entităţii iar pe de altă parte valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele
comerciale depuse la bănci, disponibilităţile în lei şi valută, cecurile entităţii, creditele
bancare pe termen scurt, precum şi dobânzile aferente disponibilităţilor şi creditelor
acordate de bănci în conturile curente.
Figură 1.6 Evoluţia activelor circulante în perioada 2005-2009
C. Cheltuielile în avans sunt cheltuieli care se plătesc în exerciţiul curent dar

care se referă la un exerciţiu financiar viitor când urmează să fie incluse în costuri, şi
35
RATINGUL
care cuprind chirii, abonamente, asigurări şi alte cheltuieli efectuate anticipat, precum
şi achiziţiile de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, efectuate în cursul
perioadei curente, dar care sunt aferente unei perioade ulterioare, urmând a se
recunoaşte drept cheltuieli ale perioadelor viitoare în care urmează a se utiliza (OMFP
3055 din 29.10.2009, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, M.Of.766 din 18.11.2009). În general o sporire a volumului
acestor cheltuieli semnifică o direcţionare a surplusului monetar spre obţinerea unor
beneficii viitoare.
Evoluţia cheltuielilor în avans ale entităţilor din domeniul IT analizate este
prezentată în figura următoare.
Figură 1.7 Evoluţiei cheltuielilor în avans pe perioada 2005-2009
Sursa:ilustrare proprie pe baza situaţiilor financiare agregate (2005-2009)

Din datele prezentate mai sus se observă o creştere constantă a acestor cheltuieli
începând cu anul 2008.
Din cele prezentate în modelele de mai sus rezultă că în general creşterea
activelor este benefică în termeni de creştere a averii proprietarilor entităţilor analizate.
Cu toate acestea considerăm că o creştere a activelor alta decât a fondurilor băneşti
trebuie privită cu reţinere, întrucât aceasta poate produce probleme de finanţare în
condiţiile în care rotaţia acestor active se menţine constantă sau se diminuează. În
acest sens pasul următor în construcţia modelului de analiză vizează o analiză pe
verticală a componentei activelor pentru a identifica agregatele bilanţiere la care s-au
înregistrat creşteri spectaculoase şi dacă aceste creşteri sunt sustenabile în termeni de
finanţare.
1.1.2.2 ANALIZA STRUCTURII ACTIVELOR ENTITĂŢILOR IT DIN ROMÂNIA
Analiza structurii poziţiei financiare vine să surprindă mutaţiile structurale

survenite în cadrul componentelor poziţiei financiare (active, datorii, capital propriu),
36
RATINGUL
efectuând o analiză a poziţiei financiare pe verticală cu ajutorul metodei ratelor.
Această metodă presupune calcularea de rate ale structurii poziţiei financiare,
mai concret rate ale structurii activelor, datoriilor şi capitalurilor (capitalurilor proprii)
şi care pun în evidenţă caracteristice financiare ale entităţii cum ar fi: capacitatea
activelor de a se transforma în lichidităţi, autonomia şi independenţa financiară a
entităţii, calitatea echilibrului financiar pe termen scurt şi lung etc.
Ratele de structură ale activului bilanţier se diferenţiază în:
A. Rata generală a activelor imobilizate;
B. Rata generală a activelor circulante;
C. Rata cheltuieli în avans.
Evoluţia ratelor activelor entităţilor din domeniul IT analizate este prezentată în
tabelul următor.
Tabel 1.17 Evoluţia principalelor rate ale activului pe perioada 2005-2009
Exerciţiul financiar %
2005 2006 2007 2008 2009
A. Active imobilizate AI 47,26% 50,98% 57,47% 51,55% 59,90%
I. Imobilizări necorporale INC 10,66% 12,53% 12,16% 11,84% 12,99%
II. Imobilizări corporale IC 32,46% 37,85% 43,99% 37,99% 44,11%
III. Imobilizări financiare IF 4,14% 0,60% 1,32% 1,72% 2,81%
B. Active circulante, din care AC 52,74% 49,01% 42,53% 48,45% 40,10%
I. Stocuri – total ST 10,01% 7,94% 9,98% 14,67% 8,62%
II. Creanţe sub 1 an CR 31,92% 18,98% 22,41% 22,72% 18,28%
III. Investiţii financiare pe termen scurt IFTS 0,09% 0,00% 0,01% 0,01% 0,01%
IV. Casa şi conturi la bănci CCB 10,72% 22,10% 10,13% 11,04% 13,18%
C. Cheltuieli în avans ChAv 0,00% 0,01% 0,00% 0,00% 0,00%
Total active AT 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00%

Sursa: Calcule proprii pe baza situaţiilor financiare agregate (2005-2009)
37
RATINGUL
Figură 1.8 Structura activului în 20 întreprinderi analizate detaliat din domeniul IT
Din analiza ratelor generale de structură ale activului în cele 20 entităţile

analizate, se constată că ponderea covârşitoare este reprezentată de activele
imobilizate.
Analiza am extins-o atât la nivelul întregului eşantion cât şi la nivelul fiecărei
grupe de entităţi IT.
Figură 1.9 Structura activului în 778 întreprinderi din domeniul IT
38
RATINGUL
Faţă de cele 20 de entităţi, analiza ratelor generale de structură ale activului în

cele 778 entităţile analizate, evidenţiază faptul că ponderea covârşitoare este
reprezentată de activele circulante, atât pe total cât şi pe grupe. Evoluţia grupei se
explică pe seama evoluţiei firmelor din prima grupă (editare programe software şi
consultanţă).
A. Rata generală a activelor imobilizate (RAI) se determină ca raport procentual
între activul imobilizat şi activul bilanţier şi evidenţiază ponderea pe care imobilizările
le deţin în totalul patrimoniului entităţii.
AI
RAI= x100
TA
Rata generală a imobilizărilor se descompune în:
 Rata imobilizărilor necorporale;
 Rata imobilizărilor corporale;
 Rata imobilizărilor financiare.
Figură 1.10 Structura imobilizărilor
39
RATINGUL
Din analiza se constată că ponderea este reprezentată de imobilizările

corporale.
1. Rata imobilizărilor necorporale (RINC) evidenţiază ponderea pe care aceasta
categorie de active o deţine în totalul activelor.
INC
RINC= x 100
TA
2. Rata imobilizărilor corporale (RIC) evidenţiază ponderea pe care activele
corporale o deţin în totalul activului.
IC
RIC= x 100
TA
Imobilizările corporale deţin o pondere importantă în totalul activului
imobilizat. O rată ridicată a imobilizărilor corporale semnifică principala cale de
angajare de noi credite. Mărimea acestui indicator este determinată, în primul rând, de
natura activităţii. În cazul entităţii analizate dotarea cu echipamente informatice este
absolut necesară şi ca atare indicatorul înregistrează valori ridicate.
Datorită sistemului complex de variabile care au incidenţă asupra acestui
indicator, este foarte dificil de stabilit o mărime optimă, o rată de referinţă. Cu toate
acestea indicatorul se apreciază în raport cu valorile pe care acest indicator le
înregistrează în entităţi economice comparabile. Rata imobilizărilor corporale măsoară
capacitatea acestor active de a rezista, în cazul unor crize economice, de a se adapta la
schimbările bruşte ale tehnicii sau a cerinţelor pieţei. La firmele cu o pondere ridicată
a activelor corporale în totalul imobilizărilor se realizează mai dificil o conversie a
activelor de acest gen, în disponibilităţi băneşti.
3. Rata imobilizărilor financiare (RIF) se determină ca un raport procentual între
imobilizările financiare şi totalul activului. Indicatorul pune în evidentă ponderea pe
care relaţiile financiar-patrimoniale le au în totalul activului imobilizat.
IF
RIF= x 100
TA
În timp ce creşterea ratei imobilizărilor financiare arată o expansiune a
mecanismelor financiare cu terţe firme, scăderea ei semnifică neangajarea entităţii în
operaţiuni de capital.
La societăţile analizate rata imobilizărilor financiare este foarte mică
semnificând relaţii financiar-patrimoniale externe restrânse ale entităţii.
B. Rata generală a activelor circulante(RAC) evidenţiază ponderea activelor
circulante în totalul activului bilanţier.
40
RATINGUL
AC
RAC= x 100
TA
În scopul identificării cauzelor care determină starea acestui indicator analiza se
adânceşte pe patru niveluri:
1. Rata stocurilor (RST) exprimă ponderea procentuală a stocurilor în totalul
activului.
S
RST= x 100
TA
2. Rata creanţelor (RCR) exprimă ponderea procentuală a creanţelor în totalul
activului.
CR
RCR= x 100
TA
Rata investiţiilor financiare pe termen scurt (RIFTS) exprimă ponderea acestora în
totalul activului.
ITS
RIFTS=
TAx100
4. Rata trezoreriei (CCB)
CCB
RCCB= x 100
TA
Informaţiile furnizate de acest indicator sunt extrem de fragile, necesitând o
interpretare nuanţată de la un caz la altul. Însăşi mărimea (nivelul) disponibilităţilor
poate avea o dublă semnificaţie. Astfel, o valoare ridicată a disponibilităţilor poate
reflecta o situaţie favorabilă în termeni de echilibru financiar, dar poate fi semnul
deţinerii unor resurse ineficient utilizate, al unor resurse neproductive.
De asemenea, disponibilităţile pot înregistra variaţii de mare amplitudine în
intervale de timp foarte scurte: în câteva zile încasările pot să crească foarte mult
datorită unor intrări importante de fonduri sau, dimpotrivă, pot să scadă ca urmare a
unor plăţi mari concentrate pe un terme scurt (salarii, investiţii).
În consecinţă, analiza ratei trezoreriei la un moment dat, poate să fie
nesemnificativă pentru analiza financiară a entităţii. Pentru relevanţa analizei, trebuie
urmărită evoluţia acestei rate pe un interval mai îndelungat de timp.
41
RATINGUL
Figură 1.11 Structura activelor circulante – 20 întreprinderi IT
Figură 1.12 Structura activelor circulante – 778 întreprinderi IT
În entităţile din domeniul IT studiate ponderea, în cadrul activelor circulante o

deţine creanţele. În ceea ce priveşte structura activelor circulante pe grupe în
perioada analizată, situaţia se prezintă astfel:
42
RATINGUL
Tabel 1.18 Structura activelor circulante pe grupe
Grupe Exerciţiul financiar %

Active = Necesaruri nete 2005 2006 2007 2008 2009
1. Active circulante sub 1 an 79,94% 73,58% 70,49% 73,64% 75,65%
I. Stocuri – total 11,61% 9,15% 7,99% 7,89% 6,61%
GR I
II. Creanţe sub 1 an 42,48% 39,50% 42,65% 50,82% 55,91%
III. Investiţii financiare pe termen scurt 4,39% 0,58% 0,62% 0,72% 0,62%
IV. Casa şi conturi la bănci 21,45% 24,35% 19,24% 14,21% 12,50%

I. Stocuri - total 13,22% 2,02% 1,62% 1,36% 2,13%
GR II
II. Creanţe sub 1 an 17,98% 54,31% 34,91% 35,22% 29,30%

I. Stocuri - total 25,09% 20,57% 13,21% 11,19% 7,83%
GR III
II. Creanţe sub 1 an 37,76% 38,68% 34,21% 19,78% 15,16%

I. Stocuri - total 3,53% 1,13% 6,11% 8,81% 6,35%
GR IV
II. Creanţe sub 1 an 43,03% 11,76% 14,92% 32,94% 60,52%

I. Stocuri - total 14,80% 11,41% 7,25% 7,34% 6,82%
GR V
II. Creanţe sub 1 an 30,26% 37,55% 31,90% 32,14% 35,67%
C. Rata cheltuielilor înregistrate în avans (RCAV)

CAV
RCAV= x 100
TA
În entităţile din domeniu IT analizate cheltuielilor în avans au o valoare
nesemnificativă.
După părerea noastră analiza structurii activelor trebuie să ţină seama de
apartenenţa sectorială a entităţii, de natura activităţii şi are în vedere următoarele posibile
interpretări:
 creşterea ratei imobilizărilor faţă de anul de bază semnifică o consolidare, o
43
RATINGUL
modernizare a infrastructurii entităţii care are consecinţe favorabile în direcţia

creşterii credibilităţii entităţilor IT în faţa investitorilor şi a creditorilor. Pe de altă
parte considerăm că un nivel prea mare de active imobilizate poate crea pe
termen scurt probleme de lichiditate, dacă entitatea nu dispune de suficient
numerar pentru finanţarea afacerilor curente.
 Rata activelor circulante pune în evidenţă dimensiunea propriu-zisă a afacerii
derulate de entitate în decursul exerciţiului financiar. Această rată diferă de la o
ramură la alta şi de la un sector la altul. O imobilizare consistentă în stocuri şi
creanţe generează probleme de lichiditate pe termen scurt.
 Rata cheltuielilor în avans pune în evidenţă direcţionarea resurselor financiare ale
entităţii în perioada curentă pentru obţinerea de beneficii în perioada următoare.
1.1.3 ANALIZA DE ANSAMBLU A RESURSELOR FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERILOR

IT DIN ROMÂNIA
După părerea noastră pasivul bilanţier, cuprinde totalul resurselor angajate de o

entitate pe parcursul unei perioade de timp determinate. Conform formatului raportărilor
contabile naţionale în vigoare componenţa acestor resurse se prezintă astfel:
D. Datorii curente;
G. Datorii pe termen lung;
H. Provizioane;
I. Venituri în avans; şi
J. Capital şi rezerve.
1.1.3.1 ANALIZA EVOLUŢIEI RESURSELOR ENTITĂŢILOR ECONOMICE DIN

DOMENIUL IT
O primă dimensiune a analizei acestor resurse vizează dinamica pasivului

bilanţier,care pune în evidenţă modificările intervenite în volumul acestor resurse, în
principal, în doi ani consecutivi.
Structura pasivului bilanţier pe perioada 2005-2009 este prezentată în tabelul
următor.
44
RATINGUL
Tabel 1.19 Bilanţul celor 20 întreprinderi IT din România analizate detaliat

-lei
0 Nr. SOLD LA SOLD LA SOLD LA SOLD LA SOLD LA
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ
DEPÂNĂ LA UN AN
(ct. 161+162+166+167+168 - 169+269+401+403 +
404+405+408+419+421+423+424+426+427+4281 11 43.605.654 62.886.922 42.589.525 38.419.591 35.277.772
+ 431***+437***+4381+441***+4423+4428***+
444***+446***+447***+4481+451***+453***+455 +
456***+457+4581+462+473***+509+5186+519)
G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O
(ct. 161+162+166+167+168-169+269+401+403 +
404+405+408+419+421+423+424+426+427+4281 14 30.772.876 6.842.980 9.932.630 15.553.618 8.431.764
+ 431***+437***+4381+441***+4423+4428***+
444***+446***+447***+4481+451***+453***+455 +
456***+457+4581+462+473***+509+5186+519)
H. PROVIZIOANE(ct. 151) 15 3.267.468 4.808.212 698.348 1.128.798 412.656
I. VENITURI IN AVANS (rd. 17+18), din care: 16 46.620 1.656 3.171 5.775 2.800
- subvenţii pentru investiţii (ct. 131) 17 8.400 1.047 2.681 5.250 1.120
- venituri înregistrate în avans (ct. 472) 18 38.220 609 490 525 1.680
J. CAPITAL şi REZERVE XXX XXX XXX XXX XXX
I. CAPITAL (rd. 20 la 22), din care: 19 29.762.450 35.005.250 41.061.500 43.692.200 55.849.400
- capital subscris nevărsat (ct. 1011) 20 8.400.000 13.650.000 19.600.000 17.850.000 28.000.000
- capital subscris vărsat (ct. 1012) 21 21.362.450 21.355.250 21.461.500 25.842.200 27.849.400
- patrimoniul regiei (ct. 1015) 22 0 0 0 0 0
II. PRIME DE CAPITAL (ct. 104) 23 1.937.702 5.588.519 2.108.186 1.990.296 3.151.036
III.REZERVE DIN REEVALUARE (ct. 105)— Sold C 24 3.423.646 7.732.839 18.221.557 17.695.182 18.134.668
— Sold D 25 0 0 0 0 0
IV.REZERVE (ct. 106) 26 22.210.095 13.697.232 7.286.419 19.077.437 10.364.627
V. REZULTATUL REPORTAT (ct. 117)— Sold C 27 774.716 725.710 102.072 181.006 86.754
— Sold D 28 0 975 1.413.119 1.414.619 1.231.751
VI.REZULTATUL EXERCIŢIULUI FINANCIAR (ct. 121) —Sold C 29 61.954.310 88.883.998 62.124.704 60.864.067 57.669.430
— Sold D 30 0 0 0 843.078 877.008
Repartizarea profitului (ct. 129) 31 49.902.078 88.883.998 62.124.704 60.864.067 57.669.430
CAPITALURI PROPRII-TOTAL (rd. 19+23+24-25+26+27-28+29-30-31) 32 70.160.841 62.748.575 67.366.615 80.378.424 85.477.726
Patrimoniul public (ct. 1016) 33 0 0 0 0 0
CAPITALURI-TOTAL (rd. 32+33) 34 70.160.841 62.748.575 67.366.615 80.378.424 85.477.726
TOTAL PASIV P 147.853.459 137.288.345 120.590.289 135.486.206 129.602.718
Sursa: situaţiile financiare agregate (2005-2009)
Evoluţia în dinamică a pasivului bilanţului agregat pentru entităţile din

domeniul IT este prezentată în tabelul următor în care s-au calculat indicii fiecărui
post de activ luând ca bază de comparaţie perioada precedentă (indicii cu bază în
lanţ).
45
RATINGUL
Tabel 1.20 Analiza evoluţiei diferitelor posturi din pasivul bilanţier – 20 întreprinderi IT
Nr. Indici
2006/2005 2007/2006 2008/2007 2009/2008
rd.
Denumirea indicatorului % % % %
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE
11 144,22% 67,72% 90,21% 91,82%
ÎNTR-O PERIOADĂDEPÂNĂ LA UN AN
G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE
ÎNTR-O 14 22,24% 145,15% 156,59% 54,21%
H. PROVIZIOANE 15 147,15% 14,52% 161,64% 36,56%
I. VENITURI IN AVANS, din care: 16 3,55% 191,54% 182,12% 48,48%
- subvenţii pentru investiţii 17 12,46% 256,19% 195,82% 21,33%
- venituri înregistrate în avans 18 1,59% 80,46% 107,14% 320,00%
J. CAPITAL şi REZERVE
I. CAPITAL, din care: 19 117,62% 117,30% 106,41% 127,82%
- capital subscris nevărsat 20 162,50% 143,59% 91,07% 156,86%
- capital subscris vărsat 21 99,97% 100,50% 120,41% 107,77%
- patrimoniul regiei) 22 0,00% 0,00% 0,00% 0,00%
II. PRIME DE CAPITAL 23 288,41% 37,72% 94,41% 158,32%
III. REZERVE DIN REEVALUARE— Sold C 24 225,87% 235,64% 97,11% 102,48%
— Sold D 25 0,00% 0,00% 0,00% 0,00%
IV. REZERVE 26 61,67% 53,20% 261,82% 54,33%
V. REZULTATUL REPORTAT— Sold C 27 93,67% 14,07% 177,33% 47,93%
— Sold D 28 0,00% 144935,28% 100,11% 87,07%
VI. REZULTATUL EXERCIŢIULUI FINANCIAR—Sold C 29 143,47% 69,89% 97,97% 94,75%
— Sold D 30 0,00% 0,00% 0,00% 104,02%
Repartizarea profitului 31 178,12% 69,89% 97,97% 94,75%
CAPITALURI PROPRII-TOTAL 32 89,44% 107,36% 119,31% 106,34%
Patrimoniul public 33 0,00% 0,00% 0,00% 0,00%
CAPITALURI-TOTAL 34 89,44% 107,36% 119,31% 106,34%
TOTAL PASIV P 92,85% 87,84% 112,35% 95,66%
Se observă că exceptând capitalurile proprii celelalte resurse financiare au

înregistrat o diminuare constantă, ceea ce semnifică în opinia noastră, întărirea
capacităţii de autofinanţare a acestor entităţi.
Analiza trebuie detaliată pe fiecare componentă în scopul identificării cauzelor
care au generat dinamica grupei respective, aşa cum rezultă din cele ce urmează.
D. Datoriile curente
Conform standardelor naţionale o datorie trebuie clasificată ca datorie pe
termen scurt, denumită şi datorie curentă, atunci când:
46
RATINGUL
a) se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii;
sau
b) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung (OMFP 3055
din 29.10.2009, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene, M.Of.766 din 18.11.2009).
Din datele prezentate mai sus rezultă că nivelul acestor datorii au scăzut în
fiecare an ajungând la nivelul de 91,82% în anul 2009.
G. Datoriile pe termen mediu şi lung
Împrumuturile şi datoriile asimilate pe termen lung, se structurează pe
următoarele categorii: împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de rambursare
a acestora, credite bancare pe termen lung şi mediu, sumele datorate entităţilor afiliate
şi entităţilor de care compania este legată prin interese de participare, alte împrumuturi
şi datorii asimilate, precum şi dobânzile aferente acestora.
Împrumuturile din emisiunile de obligaţiuni reprezintă contravaloarea
obligaţiunilor emise potrivit legii. În cadrul acestora, trebuie evidenţiate distinct
împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni convertibile.
Datoriile privind concesiunile şi alte datorii similare se referă la bunurile
preluate cu acest titlu de către entitatea primitoare, potrivit contractelor încheiate.
La sfârşitul duratei contractului de concesiune, bunurile se restituie proprietarului,
situaţie în care are loc anularea datoriilor corespunzătore privind concesiunea.
Entităţile trebuie să menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de
dobândă în această categorie chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la
data bilanţului, dacă:
a) termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; şi
b) există un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care este încheiat
înainte de data bilanţului (OMFP 3055 din 29.10.2009, pentru aprobarea
18.11.2009).
Atunci când suma de rambursat pentru datorii este mai mare decât suma
primită, diferenţa se înregistrează într-un cont de activ. Aceasta trebuie prezentată în
bilanţ, ca o corecţie a datoriei, precum şi în notele explicative.
Valoarea acestei diferenţe trebuie amortizată printr-o sumă rezonabilă în fiecare
exerciţiu financiar, astfel încât să se amortizeze complet, dar nu mai târziu de data de
rambursare a datoriei.
fiecare an ajungând la nivelul de 54,21% în anul 2009.
47
RATINGUL
H. Provizioanele (PRC)
Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar
definită şi care la data bilanţului este probabil să existe, sau este cert că vor exista,
dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea (OMFP
3055 din 29.10.2009, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, M.Of.766 din 18.11.2009).
Provizioanele reprezentă valori ce se constituie la finele exerciţiului pentru
acoperirea acelor elemente a căror realizare, respectiv plată, este incertă sau pentru
cheltuieli ce devin exigibile în perioadele următoare (amenzi, penalizări şi alte datorii
incerte, cheltuieli legate de activitatea de service în perioada de garanţie etc.)
Provizioanele reprezintă un ansamblu de resurse intermediare între capitalurile
proprii şi datorii. Atâta timp cât riscurile pentru care au fost constituite nu se
concretizează, aceste provizioane rămân la dispoziţia entităţii, neavând o scadenţă
determinată.
Provizioanele nu pot depăşi din punct de vedere valoric sumele care sunt
necesare stingerii obligaţiei curente la data bilanţului. Un provizion este o datorie cu
exigibilitate sau valoare incertă.
Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
- o entitate are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;
- este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora
obligaţia respectivă; şi
- poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei (OMFP 3055
din 29.10.2009, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, M.Of.766 din 18.11.2009).
Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.
Provizioanele se pot distinge de alte datorii, cum ar fi datoriile din credite
comerciale sau cheltuielile angajate, dar neplătite, datorită factorului de incertitudine
legat de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei,
astfel:
a) datoriile din credite comerciale constituie obligaţii de plată a bunurilor sau
serviciilor ce au fost primite de la sau expediate de furnizori şi care au fost facturate,
sau a căror plată a fost convenită în mod oficial cu furnizorii; şi
b) cheltuielile angajate sunt obligaţiile de plată pentru bunuri şi servicii care au
fost primite de la sau expediate de furnizori, dar care nu au fost încă plătite, facturate
sau nu s-a convenit oficial asupra plăţii lor cu furnizorul, inclusiv salariile datorate
angajaţilor (de exemplu, sumele aferente concediului plătit). Deşi uneori este necesară
48
RATINGUL
o estimare a valorii sau exigibilităţii acestor datorii, elementul de incertitudine este-în
general-mult mai redus decât în cazul provizioanelor.
Angajamentele entităţilor sunt prezentate, de regulă, ca parte a datoriilor
rezultate din credite comerciale sau din alte activităţi, în timp ce provizioanele sunt
raportate separat.
Nu se recunosc provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.
Se vor recunoaşte ca provizioane doar acele obligaţii generate de evenimente
anterioare care sunt independente de acţiunile viitoare ale entităţii (de exemplu, modul
de desfăşurare a activităţii în viitor).
Exemple de astfel de obligaţii sunt amenzile sau costurile de eliminare a efectelor
negative, produse mediului, pedepsite de lege, ambele generând ieşiri de resurse care
încorporează beneficii economice, indiferent de acţiunile viitoare ale entităţii. Similar, o
entitate recunoaşte un provizion pentru costurile de închidere a unei instalaţii petroliere, cu
condiţia ca respectiva entitate să remedieze daunele produse deja.
Spre deosebire de această situaţie, o entitate poate intenţiona sau poate avea
nevoie, datorită presiunilor de ordin comercial sau a cerinţelor de ordin legal, să
efectueze cheltuieli pentru a putea acţiona într-un anumit mod (de exemplu, prin
instalarea de filtre pentru fum într-un anumit tip de fabrică). Deoarece entitatea poate
evita cheltuielile viitoare prin diverse acţiuni, de exemplu, prin modificarea
procedeului de fabricaţie, ea nu are o obligaţie curentă aferentă acelei cheltuieli
viitoare şi, deci, nu va recunoaşte nici un provizion.
Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:
a) litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;
b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi
alte cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;
c) acţiunile de restructurare;
d) pensii şi obligaţii similare;
e) dezafectare imobilizări corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea
f) impozite;
g) prime ce urmează a se acorda personalului din profitul realizat,
potrivit prevederilor legale sau contractuale; şi
h) alte provizioane.
fiecare an ajungând la nivelul de 36,56% în anul 2009. Considerăm că pentru a asigura
o imagine fidelă a entităţilor din domeniul IT se impune constituirea de provizioane
pentru a preveni riscul de lichiditate a entităţilor analizate.
49
RATINGUL
I. Veniturile în avans (VA)

Se referă la veniturile care se încasează în exerciţiul curent, pentru produse,
lucrări şi servicii, dar care se referă la un exerciţiu financiar ulterior.
În categoria acestor venituri amânate se includ şi subvenţiile aferente activelor
şi subvenţiile aferente veniturilor.
Subvenţiile pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agenţii guvernamentale şi
alte instituţii similare naţionale şi internaţionale.
În cadrul subvenţiilor se reflectă distinct:
- subvenţii guvernamentale;
- împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii;
- alte sume primite cu caracter de subvenţii.
Subvenţiile aferente activelor reprezintă subvenţii pentru acordarea cărora
principala condiţie este ca entitatea beneficiară să cumpere, să construiască sau
achiziţioneze active imobilizate.
O subvenţie guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ
nemonetar, caz în care subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoarea justă.
În conturile de subvenţii pentru investiţii se contabilizează şi donaţiile pentru
investiţii, precum şi plusurile la inventar de natura imobilizărilor corporale şi
necorporale.
Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile, altele decât cele
pentru active.
Subvenţiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale perioadelor
corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le compenseze.
Subvenţiile nu trebuie înregistrate direct în conturile de capital şi rezerve.
Subvenţiile pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, se
înregistrează în contabilitate ca subvenţii pentru investiţii şi se recunosc în bilanţ ca
venit amânat. Venitul amânat se înregistrează în contul de profit şi pierdere pe măsura
înregistrării cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor.
Restituirea unei subvenţii referitoare la un activ se înregistrează prin reducerea
soldului venitului amânat cu suma rambursabilă.
Restituirea unei subvenţii aferente veniturilor se efectuează fie prin reducerea
veniturilor amânate dacă există, fie, în lipsa acestora, pe seama cheltuielilor.
În măsura în care suma rambursată depăşeşte venitul amânat sau dacă nu există
un asemenea venit, surplusul, respectiv valoarea integrală restituită, se recunoaşte
imediat ca o cheltuială.
Din datele de mai sus, am constatat că după o creştere până în anul 2007, a urmat o
diminuare continuă a acestor rezerve şi care ajung în anul 2009 la un nivel de 21,33%.
50
RATINGUL
J. Capitalul şi rezervele entităţii (CPR)
Capitalul poate fi definit, în sens larg ca o bogăţie folosită pentru producţie
(Buşe G. , 1994, p. 63). Capitalul este reprezentat de capitalul social, patrimoniul
regiei etc., în funcţie de forma juridică a entităţii.
O componentă a capitalului o reprezintă capitalurile proprii care în fapt sunt
fondurile proprii de care dispune o entitate economică, din care se finanţează cea mai
mare parte a activelor imobilizate a acesteia. În componenţa acestora, se include:
capitalul social; prime de capital; rezervele din reevaluare; rezerve; profitul sau
pierderea reportată şi profitul sau pierderea exerciţiului financiar. Pentru o analiză
detaliată capitalul propriu se descompune în părţile sale componente.
Acţiunile proprii răscumpărate, potrivit legii, sunt prezentate în bilanţ ca o corecţie a
capitalului propriu (OMFP 3055 din 29.10.2009, pentru aprobarea reglementărilor contabile
conforme cu directivele europene, M.Of.766 din 18.11.2009).
■ Capitalul social (CS) reprezintă totalitatea aportului în natură şi bani efectuat
de către asociaţi/acţionari la constituirea entităţii comerciale. Capitalul social poate fi
subscris şi/sau vărsat. Capitalul social subscris este un segment al capitalului social
total, care nu s-a materializat în active.
Capitalul subscris şi vărsat reprezintă materializarea aportului angajat de
acţionari sau asociaţi, la înfiinţarea societăţii.
Majorarea capitalului se poate face prin: subscrierea şi emisiunea de noi
acţiuni, încorporarea rezervelor şi alte operaţiuni.
Micşorarea capitalului vizează, în principal, următoarele operaţiuni: reducerea
numărului de acţiuni sau părţi sociale sau diminuarea valorii nominale a acestora ca
urmare a retragerii unor acţionari sau asociaţi, răscumpărarea acţiunilor, acoperirea
pierderilor contabile din anii precedenţi sau alte operaţiuni.
Analiza în dinamică a capitalului social evidenţiază modificările intervenite în
mărimea acestuia astfel:
- ICS  100 înseamnă că a avut loc o majorare (menţinere) a capitalului social
cu consecinţe favorabile asupra forţei economice a entităţii;
- ICS < 100 înseamnă că a avut loc o diminuare a capitalului social.
■ Patrimoniul regiei (PREG) reprezintă partea din capitalul unei regii autonome
aflate în subordonare locală sau centrală. Patrimoniul propriu al regiei este format din
bunurile care la data constituirii acesteia trec efectiv în proprietatea regiei autonome
(O.G nr.15 din 9.08.1993, privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii
autonome şi societăţi comerciale, publicată în M.Of. nr.202 din 23.08.1993).
II. Primele de capital (PC) reprezintă sume de bani rezultate din operaţii de
51
RATINGUL
creştere a capitalului, realizate fie prin aporturi în natură, fie cu ocazia unei fuziuni,
ceea ce presupune emisiunea de acţiuni noi….În practică este rară situaţia în care
valoarea de emisiune a noilor acţiuni corespunde valorii nominale, preţul de emisiune
fiind superior valorii nominale. În aceste cazuri noii acţionari trebuie să plătească nu
numai preţul de emisiune ci şi un < drept de intrare >ca urmare a existenţei unor plusuri de
valoare latentă în patrimoniul societăţii (Buşe G. , 1994, p. 268). Primele legate de capital
(de emisiune, de fuziune, de aport, de conversie) reprezintă excedentul dintre valoarea de
emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale.
 Prima de emisiune se înregistrează în cazul unor noi emisiuni de acţiuni sau
părţi sociale şi se determină ca diferenţă între preţul de emisiune al noilor acţiuni şi
valoarea nominală a acţiunilor atribuite investitorilor cu ocazia creşterii capitalului.
 Prima de fuziune se înregistrează în cazul fuziunii unor firme, şi se
calculează ca diferenţă între valoarea intrinsecă (matematică) a bunurilor primite prin
fuziune şi valoarea nominală a acţiunilor primite de la societatea absorbantă.
 Prima de aport se înregistrează în cazul aporturilor noi în natură şi se
calculează ca diferenţă între valoarea bunurilor aportate şi valoarea nominală a
capitalului social cu care au fost remunerate aceste aporturi.
 Prima de conversie a obligaţiunilor în acţiuni se calculează ca diferenţă
între valoarea nominală a obligaţiunilor corespunzătoare împrumuturilor obligatare
şi valoarea acţiunilor emise potrivit prevederilor contractuale, atunci când valoarea
obligaţiunilor depăşeşte valoarea acţiunilor corespunzătoare. (OMFP 3055 din
29.10.2009, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene, M.Of.766 din 18.11.2009)
În dinamică, analiza primelor de capital (IPC) vizează două coordonate şi anume:
- IPC  100, adică are loc o sporire a capitalului propriu prin majorarea
primelor de capital, respectiv are loc o menţinere a capitalului propriu în aceeaşi
coordonate evolutive.
- IPC < 100, adică are loc o scădere a primelor şi implicit a capitalurilor proprii.
În cazul entităţii analizate nu s-au înregistrat prime de capital.
III. Rezervele din reevaluare (REV)
Entităţile economice pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la
sfârşitul exerciţiului financiar, cu reflectarea în contabilitate a rezultatelor acesteia.
În cazul efectuării reevaluării imobilizărilor corporale, acest lucru trebuie
prezentat în notele explicative, împreună cu elementele supuse reevaluării, metoda prin
care s-au calculat valorile prezentate, precum şi elementul afectat din contul de profit
şi pierdere.
52
RATINGUL
Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data
bilanţului, care se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori,
membri ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut naţional şi internaţional.
În dinamică, o sporire a nivelului rezervelor din reevaluare semnifică efectuarea
unei operaţiuni de reevaluare (IREV>100) şi o sporire a capitalurilor proprii cu
implicaţii favorabile asupra echilibrului financiar al entităţii.
IV. Rezervele (R) reprezintă o parte a capitalului propriu, fiind constituite din
profitul brut sau din profitul net, repartizat la sfârşitul exerciţiului financiar. Rezervele
pot fi: legale, statutare, alte rezerve.
Rezervele legale se constituie din profitul brut neimpozabil într-o cotă de 5%
anual, dar nu mai mult de 20% din capitalul social. Aceste rezerve se utilizează pentru
protejarea capitalului propriu, acoperind eventualele pierderi sau pentru majorarea
capitalului social.
Rezervele statutare se constituie anual din profitul net al entităţii, conform
prevederilor din actul constitutiv al acesteia.
Alte rezerve neprevăzute de lege sau de statut pot fi constituite facultativ pe seama
profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau în alte scopuri, potrivit hotărârii
adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale.
V. Rezultatul reportat (REP) se referă fie la pierderea înregistrată în exerciţiul
financiar precedent, fie la profitul amânat la repartizare conform hotărârii adunării
generale a acţionarilor.
O majorare a nivelului acestui indicator semnifică fie o sporire a pierderii, fie o
creştere a profitului nerepartizat comparativ cu exerciţiul precedent. În cazul entităţii
analizate nu s-au înregistrat valori ale acestui indicator.
Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar şi
cel reportat, din rezerve, prime de capital şi capital social, potrivit hotărârii adunării
generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale. În lipsa
unor prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se acoperă pierderea
contabilă este la latitudinea adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, respectiv
a consiliului de administraţie (OMFP 3055 din 29.10.2009, pentru aprobarea
18.11.2009).
VI. Rezultatul exerciţiului (RNE) poate îmbrăca fie forma profitului net, fie a
pierderilor totale cauzate de efectuarea unor cheltuieli peste nivelul venitului total.
În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte cumulat de la începutul
exerciţiului financiar. Rezultatul exerciţiului se determină ca diferenţă între
53
RATINGUL
veniturile şi cheltuielile exerciţiului. Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se

stabileşte la închiderea acestuia şi reprezintă soldul final al contului de profit şi
pierdere.
Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după
aprobarea situaţiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se efectuează în
conformitate cu prevederile legale în vigoare (OMFP 3055 din 29.10.2009, pentru
aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, M.Of.766 din
18.11.2009).
Din analiza pe componente ale capitalurilor proprii se observă că la evoluţia
pozitivă a capitalurilor au contribuit capitalul social, rezervele din reevaluare şi
primele de capital, iar la polul opus se situează rezervele, rezultatul exerciţiului şi
rezultatul reportat.
1.1.3.2 RATELE DE STRUCTURĂ ALE RESURSELOR ÎN INDUSTRIA IT
Analiza structurii pasivelor trebuie să pună în evidenţă politica de finanţare a entităţii

şi evidenţiază atât autonomia financiară a entităţii cât şi modul de asigurare a resurselor în
cadrul structurilor de capitaluri proprii, datorii pe termen lung, datorii pe termen scurt.
Evoluţia ratelor pasivelor entităţilor din domeniul IT analizate este prezentată
în tabelul următor.
Tabel 1.21 Evoluţia principalelor rate ale pasivului pe perioada 2005-2009 – 20

întreprinderi IT
Pasive = Resurse 2005 2006 2007 2008 2009
Capitaluri permanente (Cp+G) 68,27% 50,69% 64,10% 70,81% 72,46%
Capitaluri proprii (Cp) (J+V+VI) 47,45% 45,71% 55,86% 59,33% 65,95%
J. Capital şi rezerve (I+II+III+IV) 38,78% 45,18% 56,95% 60,86% 67,51%
I. Capital 20,13% 25,50% 34,05% 32,25% 43,09%
II. Prime de capital 1,31% 4,07% 1,75% 1,47% 2,43%
III. Rezerve din reevaluare 2,32% 5,63% 15,11% 13,06% 13,99%
IV. Rezerve-total 15,02% 9,98% 6,04% 14,08% 8,00%
V. Rezultatul reportat-Sold C 0,52% 0,53% -1,09% -0,91% -0,88%
VI. Rezultatul exerciţiului (nerepartizat) 8,15% 0,00% 0,00% -0,62% -0,68%
G. Datorii pe o perioadă > 1 an 20,81% 4,98% 8,24% 11,48% 6,51%
H. Provizioane 2,21% 3,50% 0,58% 0,83% 0,32%
1.1. Subvenţii pentru investiţii 0,01% 0,00% 0,00% 0,00% 0,00%
Resurse temporare (D+I.2) 29,52% 45,81% 35,32% 28,36% 27,22%
54
RATINGUL
D. Datorii pe o perioadă de 1 an 29,49% 45,81% 35,32% 28,36% 27,22%
1.2. Venituri înregistrate în avans 0,03% 0,00% 0,00% 0,00% 0,00%
Total pasiv 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00%
Structura capitalurilor în cele 20 entităţi analizate, arată creşterea ponderii

capitalurilor permanente de la 68,2% la 72,46%, pe seama creşterii capitalurilor proprii
de la 47,45% la 65,95%, care reflectă creşterea autonomiei financiare. Reducerea
datoriilor peste 1 an de la 20,81% la 6,51% reflectă creşterea autonomiei la termen şi
reducerea levierului financiar.
Tabel 1.22 Evoluţia principalelor rate ale pasivului pe perioada 2005-2009 – 778
întreprinderi IT
Pasive = Resurse 2005 2006 2007 2008 2009
Capitaluri permanente (Cp+G) 65,21% 63,76% 58,86% 55,40% 54,07%
Capitaluri proprii (Cp) (J+V+VI) 40,87% 38,42% 30,10% 24,14% 21,76%
J. Capital şi rezerve (I+II+III+IV) 3,64% 2,85% 3,91% 3,49% 3,01%
I. Capital 3,64% 2,85% 3,91% 3,49% 3,01%
VI. Rezultatul exerciţiului (nerepartizat) 37,23% 35,57% 26,19% 20,65% 18,76%
G. Datorii pe o perioadă > 1 an 24,31% 25,32% 28,74% 31,16% 32,09%
H. Provizioane 0,03% 0,02% 0,02% 0,09% 0,23%
Resurse temporare (D+I.2) 34,79% 36,24% 41,14% 44,60% 45,93%
D. Datorii pe o perioadă de 1 an 34,79% 36,24% 41,14% 44,60% 45,93%
Total Pasiv 778 IT 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00%
În cele 778 entităţi analizate a scăzut ponderea capitalurilor permanente, pe

seama datoriilor de sub un an, ceea ce reflectă reducerea autonomiei financiare pe
întregul eşantion. Trendul este dat de firmele din prima grupă, în restul grupelor nu s-
au înregistrat scăderi semnificative.
Pentru o analiză mai detaliată se au în vedere ratele de structură ale pasivului şi
care evidenţiază două aspecte:
 ponderea pe care fiecare grupă de posturi o deţine în totalul pasivului;
 raportul în care se află două subgrupe de pasiv.
Ratele de structură ale activului bilanţier se diferenţiază în:
1. Rata capitalurilor permanente (RCperm), evidenţiază ponderea capitalurilor
permanente în cadrul pasivelor totale.
55
RATINGUL
Cperm
RCperm= x100
TP
a. Rata capitalurilor proprii (RCp), evidenţiază ponderea capitalurilor proprii în
cadrul pasivelor totale ale entităţii, determinată după relaţia:
Cp
RCp= x100
TP
Analiza structurii capitalurilor proprii evidenţiază modalitatea în care entitatea
se asigură cu resurse pe termen nelimitat provenite:
 pe de-o parte din capitalul social adus de acţionari la înfiinţarea entităţii
(sau adus pe parcursul derulării activităţii acesteia, o dată cu majorările
ulterioare de capital social); iar
 pe de altă parte din sporul de valoare creat de acţionari pe parcursul
derulării activităţii, reprezentat de dimensiunea celorlalte categorii de
surse proprii, altele decât capitalul social (rezerve, rezultatul exerciţiului,
rezultat reportat etc.).
În cazul specific al entităţilor care posedă capital de stat este necesar să se pună
în evidenţă în mod distinct dimensiunea patrimoniului public în totalul capitalurilor
entităţii.
În vederea sublinierii cauzelor finale care au generat la un moment dat o
modificare a capitalurilor proprii se impune analiza structurii acestora, în cadrul
ratelor interne de structură ale capitalurilor proprii, cu relevanţă pentru toate
entităţile (cu capital privat şi mixt), astfel:
CS
→ Rata capitalului social: RCS  x100
CPR
PC
→ Rata primelor legate de capital: R PC  x100
CPR
Rreev
→ Rata rezervelor din reevaluare: RRreev  x100
CPR
Re z
→ Rata rezervelor: RRe z  x100
CPR
RR
→ Rata rezultatului reportat: RRR  x100
CPR
RE
→ Rata rezultatului exerciţiului: RRE  x100
CPR
RRE
→ Rata repartizării rezultatului exerciţiului: RRRE  x100
CPR
56
RATINGUL
Analiza ratelor interne ale structurii capitalurilor proprii, după părerea noastră
vizează atât determinarea măsurii în care entitatea se finanţează din sursele aduse de
acţionari (reflectată prin ponderea capitalului social în total capitaluri proprii) cât şi
măsura în care capitalurile acţionarilor au creat valoare pe parcursul derulării
activităţii (reflectată prin ponderea altor surse decât capitalul social, în capitalurile
proprii ale entităţii);
O rată consistentă a rezervelor sau în creştere reflectă o politică prudenţială
accentuată dusă de managementul entităţii în vederea prevenirii riscului de faliment.
O rată a capitalului social redusă sau în scădere reflectă o politică de protejare a
vechilor acţionari menţinută prin neangajarea entităţii la noi emisiuni de acţiuni care
să afecteze pachetele majoritare de acţiuni ale vechilor acţionari şi implicit controlul
acestora în activitatea entităţii.
b. Rata datoriilor pe termen mediu şi lung se determină potrivit relaţiei:
DTML
R DTML  x100
DT
În cazul entităţilor fără probleme financiare şi cu o stare financiară bună, ratele
interne ale datoriilor pe termen lung reflectă o pondere substanţială a datoriilor
financiar bancare pe termen lung în total datorii.
O rată a datoriilor fiscale pe termen lung ridicată reflectă mari semne de
întrebare privind capacitatea de plată a entităţii, indicând astfel probleme financiare
grave. Neplata datoriilor la buget atrage după sine penalităţi de întârziere usturătoare şi
de asemenea contribuie la crearea unei imagini extrem de deteriorate în ochii terţilor
(în speţă a creditorilor). De asemenea poate crea o stare de agitaţie generală în rândul
angajaţilor (inclusiv demisii) care generează în lanţ dereglări pe fluxul de producţie,
costuri privind atragerea de personal nou, costuri cu recalificarea acestuia toate venind
să contribuie astfel la afectarea echilibrului financiar general al entităţii.
c. Rata provizioanelor se determină potrivit relaţiei:
PV
R PV  x100
DT
şi se poate detalia pe rate interne ale provizioanelor în funcţie de elementele de
provizioane constituite pentru diferitele riscuri şi cheltuieli ocazionate şi anume: litigii,
amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte; cheltuielile legate de
activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind garanţia acordată
clienţilor; acţiunile de restructurare; pensii şi obligaţii similare; impozite etc.
57
RATINGUL
d. Rata subvenţiilor pentru investiţii calculată pe baza relaţiei:

Sinv
RSinv= x100
TP
evidenţiază ponderea acestor resurse în pasivul total al entităţii.
2. Rata resurselor temporare (RRtemp) – evidenţiază ponderea resurselor

temporare în cadrul pasivelor totale, ale entităţii, şi se determină după relaţia:
Rtemp
RRtemp= x100
TP
Analiza structurii datoriilor pune în evidenţă ponderea pe care diferitele tipuri
de datorii o deţin în totalul datoriilor entităţii. Ca urmare rata generală a datoriilor se
poate detalia în următoarele rate interne de structură ale datoriilor totale astfel:
Dts
a. Rata datoriilor pe termen scurt: RViav  x100
DT
După părerea noastră creşterea nivelului acestei rate se poate datora fie
creşterii elementelor de datorii pe termen scurt la care se face referire în condiţiile
menţinerii neschimbate a celorlalte categorii de datorii pe termen scurt, fie menţinerii
datoriei pe termen scurt analizate în condiţiile diminuării celorlalte categorii de datorii
pe termen scurt, fie creşterii mai accentuate a unei categorii de datorii analizate
comparativ cu o creştere mai puţin accentuată a celorlalte categorii de datorii.
În general se apreciază favorabilă situaţia în care modificările în structura
datoriilor pe termen scurt sunt în favoarea datoriilor cu costuri reduse (în speţă
datoriile comerciale);
O creştere a ratei datoriilor financiar-bancare poate fi însă benefică pentru
entitate dacă aceasta nu generează penalităţi şi majorări de întârziere şi de asemenea
costurile implicate sunt însoţite de beneficii economice viitoare superioare (îndatorarea
generează un efect de levier pozitiv).
Viav
b. Rata veniturilor în avans: RViav  x100 , se detaliază în ratele interne ale
DT
veniturilor în avans care trebuie să pună în evidenţă cât din veniturile în avans sunt
reprezentate de subvenţii pentru investiţii şi cât reprezintă venituri înregistrate în
avans.
58
RATINGUL
Figură 1.13 Structura pasivului în 20 întreprinderi analizate din domeniul IT
Figură 1.14 Structura pasivului în 778 întreprinderi analizate din domeniul IT
Din analiza ratelor generale de structură ale pasivului în societăţilor analizate,

se constată că ponderea covârşitoare este reprezentată de resursele permanente
formate din capitalurile proprii, datoriile pe termen lung, subvenţiile pentru investiţii
şi provizioanele constituite de entităţile din industria IT. Și în cadrul grupelor se
păstrează aceeaşi pondere aşa cum se poate observa şi din tabelul următor.
59
RATINGUL
Tabel 1.23 Structura pasivului pe grupe
Pasive = Resurse 2005 2006 2007 2008 2009
Capitaluri permanente 62,04% 61,94% 56,31% 53,28% 51,98%
Resurse temporare GR I 37,96% 38,06% 43,69% 46,72% 48,02%
Total capitaluri 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00%

Resurse temporare GR II 53,78% 57,12% 53,17% 54,27% 54,95%
Resurse temporare GR III 52,82% 56,16% 57,07% 57,94% 58,38%
Resurse temporare GR IV 54,31% 58,69% 58,71% 58,74% 55,77%
Resurse temporare GR V 54,73% 55,80% 56,09% 56,91% 55,46%
Sursa: calcule proprii
Fără îndoială că finalitatea atât a analizei pe orizontală (în dinamică), respectiv

a analizei pe verticală (în structură) constă în analiza echilibrelor care pot fi puse în
evidenţă pe baza acestor agregare bilanţiere, aspecte care completează prima
componentă a modelului de analiză economico-financiară propus.
1.1.4 ANALIZA ECHILIBRELOR FINANCIARE
Bilanţul, indiferent de forma de prezentare, constituie „fotografia” entităţii

economice şi trebuie să ofere răspuns la o serie de întrebări specifice utilizatorului.
Aceste întrebări decurg din modul în care se realizează egalitatea între activele şi
pasivele bilanţului, egalitate care transpune o identitate fundamentală între două
reprezentări diferite ale aceleiaşi mărimi economice: sursele fondurilor (originea lor)
trebuie să corespundă cu utilizările (necesităţile) cărora le-au fost afectate.
Analiza poziţiei şi situaţiei financiare pe baza bilanţului în vederea elaborării
diagnosticului financiar-contabil trebuie să respecte câteva principii:
 Bilanţul trebuie analizat ca o unitate a indicatorilor financiari şi materiali,
60
RATINGUL
ceea ce implică o analiză internă a acestuia.
 Pentru a asigura studiului o anumită profunzime, bilanţul trebuie
examinat ca un tot unitar, ceea ce impune corelarea indicatorilor din
bilanţ cu operaţiunile economice al căror efect final îl reflectă.
 Analiza statică a bilanţului (la începutul sau la sfârşitul exerciţiului
financiar) trebuie completată cu analize comparative în timp şi în spaţiu
privind alte unităţi similare.
 Pe baza analizei bilanţului se poate diagnostica sănătatea financiară a
entităţii prin intermediul unor studii de fineţe, se elaborează previziuni şi
se adoptă decizii financiare cu diverse destinaţii.
Ca orice punct de pornire într-o investigare financiară, şi analiza a bilanţului
trebuie să înceapă cu aprecierea generală a conţinutului prin examinarea resurselor
care au finanţat utilizările entităţii în cursul exerciţiului financiar.
În acest sens, analiza bilanţului (financiar, funcţional) prezentat sub formă
tabelară implică o analiză internă efectuată în direcţie orizontală şi verticală, fiecare
punând în evidenţă corelaţii cu semnificaţii deosebite în aprecierea situaţiei financiare
a entităţii economice.
De exemplu, analiza pe orizontală a bilanţului pune în evidenţă modul în care se
realizează principalele echilibre financiare pe termen scurt şi pe termen lung ale
entităţii economice sau ale grupului de entităţi economice, prin intermediul unor
mărimi agregate cum ar fi: situaţia netă, fondul de rulment, necesarul de fond de
rulment, trezoreria.
În acelaşi timp, analiza pe orizontală evidenţiază corelaţii între posturile din
activ şi din pasiv (debitori-creditori, clienţi-furnizori ş.a.).
Analiza bilanţului pe verticală evidenţiază structura activului (prin raportul
dintre activele imobilizate şi activele circulante) şi a pasivului (capitalului), structura
finanţării prin raportul dintre capitalurile proprii şi datorii, permite calculul ratelor de
rotaţie a posturilor de activ şi pasiv, calculul ratelor de rentabilitate etc.
Menţionăm că studiul bilanţului contabil structurat conform reglementărilor
contabile armonizate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate şi Directiva a IV-a
a CEE (OMFP nr. 3055/2009), prin formatul în listă, se pretează doar la o analiză pe
verticală, fiind facilitată în privinţa determinării echilibrelor financiare, unele mărimi
agregate existând distinct ca posturi de bilanţ, cum ar fi poziţia E „Active circulante
nete / Datorii curente nete”, care exprimă direct mărimea fondului de rulment.
În acelaşi timp, considerăm că nu se mai impune apelarea la anexe în vederea
separării datoriilor în funcţie de scadenţă, aceste datorii fiind prezentate distinct în
61
RATINGUL
bilanţ la poziţia D-„Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an” şi respectiv

poziţia G-„Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an”.
Analiza generală a bilanţului trebuie completată şi de o analiză externă care
vizează interpretarea indicatorilor de bilanţ în strânsă legătură cu activitatea economică
a entităţii economice, ceea ce presupune confruntarea unor posturi de bilanţ cu sumele
înregistrate în rulajele conturilor, aşa cum rezultă din balanţele de verificare, respectiv
analiza situaţiei nete, analiza fondului de rulment, a nevoii de rulment şi analiza
trezoreriei nete, aşa după cum vom proceda în cele ce urmează.
1.1.4.1 ANALIZA SITUAŢIEI NETE
Pe baza abordării juridice a bilanţului financiar, analiştii financiari determină

situaţia netă (SN) a entităţii economice cu ajutorul relaţiei:
Această situaţie exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedă

proprietarii asupra entităţii economice, fiind averea acestora şi trebuind să fie
suficientă pentru a asigura funcţionarea şi independenţa financiară a entităţii
economice.
Prin excluderea veniturilor în avans şi a provizioanelor situaţia netă (activul net
contabil) devine egală cu capitalurile proprii şi exprimă valoarea activului realizabil la
un moment dat care interesează proprietarii, acţionarii şi creditorii entităţii economice,
mai ales în cazul lichidării acesteia.
Situaţia netă se calculează punând faţă în faţă bunurile şi datoriile cu aceeaşi
scadenţă şi poate fi determinată în funcţie de bilanţul utilizat:
a) Pe baza bilanţului financiar:
SN = Total active – Datorii totale – Venituri în avans - Provizioane
b) Pe baza bilanţului contabil tip listă:
SN = (Total active – Datorii curente) – Datorii mai mari de un an –

Provizioane = F – G – H
Pe baza datelor din bilanţul agregat am determinat situaţia netă în

tabelul următor.
62
RATINGUL
Tabel 1.24 Calculul situaţiei nete (capitalurilor proprii)
Nr. 20 IT Exerciţiul financiar (lei)

cit. Indicatori 2005 2006 2007 2008 2009
20 IT
1 Total active 147.853.459 137.288.345 120.590.289 135.486.206 129.602.718
2 Datorii totale (D+G) 74.378.530 69.729.902 52.522.155 53.973.209 43.709.536
3 Venituri în avans (I) 38.220 609 490 525 1.680
4 Provizioane (H) 3.267.468 4.808.212 698.348 1.128.798 412.656
5 Situaţia netă (1-2-3-4) (a) 70.169.241 62.749.622 67.369.296 80.383.674 85.478.846
6 Total active - Datorii curente (F) 104.209.585 74.400.814 78.000.274 97.066.090 94.323.266
7 Datorii mai mari de l an (G) 30.772.876 6.842.980 9.932.630 15.553.618 8.431.764
8 Capitaluri proprii (6-7-4) (b) 70.169.241 62.749.622 67.369.296 80.383.674 85.478.846
778 IT
1 Total active 366.857.397 501.390.868 557.258.366 699.524.939 923.248.856
2 Datorii totale (D+G) 189.757.174 280.064.189 350.362.358 469.295.128 602.843.205
4 Provizioane (H) 93.317 110.459 112.045 573.596 1.745.824
5 Situaţia netă (1-2-3-4) (a) 177.006.906 221.216.220 206.783.963 229.656.215 318.659.827
6 Total active - Datorii curente (F) 255.147.327 336.517.080 351.000.046 423.250.897 568.355.061
7 Datorii mai mari de l an (G) 78.047.104 115.190.401 144.104.038 193.021.086 247.949.410
8 Capitaluri proprii (6-7-4) (b) 177.006.906 221.216.220 206.783.963 229.656.215 318.659.827
Din datele anterioare se observă o situaţie netă pozitivă în toată perioada

2005-2009, ceea ce reflectă o gestiune economică eficientă, care maximizează
valoarea entităţii economice (capitalurile proprii).
În dinamica evoluţia indicatorului se prezintă astfel:
Figură 1.15 Evoluţia situaţiei nete (2005-2009)- 20 întreprinderi IT
Sursa: Ilustrare proprie pe baza situaţiilor financiare agregate (2005-2009)
63
RATINGUL
Figură 1.16 Evoluţia situaţiei nete (2005-2009)- 778 întreprinderi IT
Sursa: Ilustrare proprie pe baza situaţiilor financiare agregate (2005-2009)
O situaţie netă negativă reflectă o stare de pre-faliment, fiind consecinţa

încheierii cu pierderi a exerciţiilor anterioare, pierderi care au epuizat integral
capitalurile proprii. Partea neacoperită rămâne exclusiv în sarcina creditorilor, aceasta
constituind riscul de insolvabilitate asumat.
Activul net (capitalurile proprii) reprezintă un indicator esenţial care dă
dimensiunea gradului de sănătate a entităţii economice referitor la menţinerea
capitalului fizic sau financiar, mai ales prin erodarea suferită de acesta ca urmare a
inflaţiei.
Importanţa situaţiei nete (capitalurilor proprii) în aprecierea sănătăţii financiare
a entităţii economice este amplificată în activitatea de evaluare a acesteia, unde în
metodele patrimoniale de evaluare se utilizează mai multe variante de redare a
elementelor materiale ale capitalului propriu, bazate pe activul net contabil, activul net
actualizat sau reevaluat, activul net corectat, activul net de lichidare, valoarea
substanţială a patrimoniului.
1.1.4.2 ANALIZA FONDULUI DE RULMENT
O componentă importantă a echilibrului pe termen scurt al entităţii economice o

reprezintă fondul de rulment.
64
RATINGUL
Pe baza diverselor opinii pe care le-am întâlnit în literatura de specialitate şi noi
considerăm că fondul de rulment este o măsură des folosită a lichidităţii pe termen
scurt, şi poate fi definit ca surplus al activelor curente faţă de pasivele curente.
Deficitul de fond de rulment apare în situaţia în care pasivele curente depăşesc activele
curente, şi în acest fel se produce un dezechilibru pe termen scurt. În situaţia în care
activele curente depăşesc pasivele curente, se înregistrează un surplus de fond de
rulment.
Considerăm de asemenea că fondul de rulment este un important indicator
pentru evaluarea activelor lichide, şi care creează siguranţă creditorilor. Pe de altă
parte fondul de rulment este de asemenea un indicator important pentru măsurarea
rezervei lichide disponibilă în preîntâmpinarea situaţiilor neprevăzute care influenţează
fluxurile băneşti de intrare şi de ieşire ale unei companii. Importanţa fondului de
rulment reprezintă pentru creditori, investitori, etc. şi alţi utilizatori este o măsură a
lichidităţii şi solvabilităţii, şi care determină alte companii să extindă definirea unui
activ sau pasiv curent.
Echilibrul financiar al entităţii economice rezultă din confruntarea maselor mari
ale bilanţului: fondul de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care
rezultă trezoreria netă (T). Acest echilibru este determinat în conformitate cu
concepţiile de prezentare a bilanţului şi anume: optica financiară şi optica funcţională.
Pe baza bilanţului financiar care grupează posturile după criteriul permanenţei,
echilibrul financiar presupune finanţarea activului cu durata mai mare de un an din
resurse cu scadenţa peste un an, iar finanţarea activelor sub un an, din resurse scadente
sub un an.
O primă formă de echilibru rezultă din confruntarea pasivului pe termen lung
(capitalurile permanente) cu necesarul permanent (activul imobilizat), aşa cum rezultă
din partea superioară a bilanţului financiar:
FRF = Capitaluri permanente (Capitaluri proprii+Datorii pe termen lung şi mediu) + Provizioane
+ Subvenţii pentru investiţii – Necesar permanent
Această metodă pune în evidenţă echilibrul financiar pe termen lung, fondul de
rulment reprezentând partea din capitalurile permanente rămasă după finanţarea
imobilizărilor pe care entitate economică o consacră finanţării activelor circulante. În
opinia noastră aceasta reprezintă partea din capitalurile cu un grad de exigibilitate slab,
care serveşte finanţării elementelor de activ cu grad de lichiditate suficient de ridicat.
Metoda insistă asupra originii fondului de rulment şi permite înţelegerea cauzelor
variaţiei sale, creşterea acestuia fiind determinată de creşterea capitalurilor permanente
(emisiuni de noi acţiuni, obligaţiuni, noi împrumuturi pe termen lung) şi de reducerea
65
RATINGUL
imobilizărilor nete (vânzări de titluri, dezinvestire, cesiuni de imobilizări).

Odată cu creşterea fondului de rulment, creşte şi marja de securitate a entităţii
economice, ceea ce arată că o parte mai însemnată din activele circulante este finanţată
din capitalurile permanente.
Diminuarea nivelului fondului de rulment este determinată de scăderea
capitalurilor permanente (rambursări de împrumuturi pe termen lung sau de
obligaţiuni) şi de creşterea imobilizărilor nete (investiţii).
Un fond de rulment staţionar reflectă stagnarea entităţii economice, care poate fi
temporară sau de durată, având diferite cauze legate de capitalurile proprii şi de
datoriile la termen comparativ cu situaţia activului imobilizat.
Partea inferioară a bilanţului financiar permite determinarea fondului de
rulment financiar ca diferenţa:
FRF= (Active circulante + Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termen scurt + Venituri în avans)
Metoda pune în evidenţă afectarea şi finalitatea fondului de rulment care este

finanţat din activul circulant, în această ipostază, fondul de rulment financiar arată
surplusul activelor circulante nete nefinanţate din datoriile temporare, evidenţiind
excedentul de lichiditate potenţială, ca o marjă de securitate privind solvabilitatea
entităţii economice. Cu alte cuvinte în calculul fondului de rulment se au în vedere
două mărimi: activele curente şi pasivele curente.
Activele curente sunt formate din bani şi alte bunuri, care urmează a fi
materializate în bani, vândute sau consumate, pe perioada funcţionării normale a
companiei (sau în decursul unui an dacă perioada de funcţionare este mai mică de un
an). Abilitatea de a converti activele în bani în decursul unui an este supusă unor
condiţii importante. Cea mai importantă condiţie se referă la perioada de funcţionare
care cuprinde achiziţionarea materialelor şi serviciilor pentru activităţile de lucru până
la încasarea banilor din vinderea produselor şi serviciilor companiei. Această perioadă
de timp poate fi chiar îndelungată în cazul entităţi economicelor care necesită o
perioadă de stocare mai îndelungată sau pentru cele care vând în rate. Când nu este
clară perioada de funcţionare definită, se aplică regula de un an. Categoriile obişnuite
de active curente sunt prezentate în cele ce urmează.
Banii reprezintă activul curent de bază deoarece majoritatea pasivelor curente
sunt plătite în bani. Banii rezervaţi pentru scopuri speciale, cum ar fi extinderea unor
echipamente, nu trebuie să fie consideraţi activ curent, iar soldul compensator prin
împrumut bancar, nu trebuie, în cele mai multe cazuri, să fie considerat ca bani
disponibili. Echivalentele în bani sunt investiţii temporare ale surplusului de bani
66
RATINGUL
deseori realizate cu scopul de a câştiga profit. Aceste investiţii trebuie să fie pe termen
scurt şi suficient de sigure, pentru a asigura vânzarea lor fără pierdere. Titlurile de
valoare vandabile reprezintă o datorie sau titluri de valoare achiziţionate de pe piaţa de
capital, ca investiţii. Aceste titluri de valoare sunt considerate active curente când
conducerea intenţionează să le pună în vânzare în viitorul apropiat (de ex., titluri de
valoare negociabile sau disponibile pentru vânzare) şi/sau sunt incluse în titlurile de
valoare ce reprezintă datorii care urmează să devină scadente în perioada următoare.
Conturile de creanţe (debitori), care ajută la stipularea conturilor necolectabile, sunt
active curente. Excepţie este cazul în care reprezintă creanţe din vânzări în perioada
ulterioară desfăşurării afacerii şi sunt scadente după un an. Creanţele în rate din
vânzări obişnuite ţin de perioada de funcţionare a companiei. Analiza noastră trebuie
să pună accent pe evaluarea şi valabilitatea încasărilor. Acest aspect este important mai
ales atunci când acele „vânzări” sunt expediate în magazine sau urmează să aducă
profit. Creanţele de la companiile sau angajaţii afiliaţi sunt curente doar dacă sunt
încasabile în perioada obişnuită de desfăşurare a afacerii şi în decurs de un an – sau
dacă reprezintă creanţe în rate, în perioada de funcţionare.
Stocurile reprezintă active curente, cu excepţia cazului în care sunt surplusul
producţiei curente/cererilor de vânzare. Aceste surplusuri de stocuri ar trebui
considerate ca ne-curente şi trebuie să fie distinse de stocurile tipice. Variaţiile din
practică trebuie luate în considerare, iar analiza trebuie să fie detaliată. Analiza trebuie
să acorde o atenţie deosebită evaluării stocului. De exemplu, măsurarea stocului
folosind LIFO (last in, first out = ultimul da, primul nu) poate subestima fondul de
rulment. Cheltuielile plătite cu anticipaţie sunt de asemenea active curente. Acesta nu
se datorează faptului că pot fi convertite în bani, ci mai degrabă deoarece reprezintă
plăţi în avans pentru servicii şi provizii care, de altfel, necesită plăţi curente în bani.
Simpla capacitate a unei companii de a converti un activ în bani nu este singurul
determinant al clasificării lui ca şi curent. Atât ţelul managementului cât şi practica
obişnuită guvernează această clasificare. Ţelul nu este întotdeauna suficient. De exemplu,
costul activelor fixe care urmează să fie puse în vânzare este inclus în activele curente
doar dacă compania are un contract încheiat cu cumpărătorul, de a cumpăra aceste active
la un anume preţ în decursul anului respectiv sau al perioadei de funcţionare.
Încercările managementului de a extinde definiţia unui activ curent subliniază
importanţa faptului că analiza noastră nu se bazează exclusiv pe extrasele de cont. Mai
degrabă, trebuie să fim atenţi în folosirea ratelor şi a altor măsurări analitice în exprimarea
opiniilor noastre. Încercările managementului de a încălca regulile prezentând o situaţie
mai bună decât este în realitate prezintă un avertisment de risc crescut.
67
RATINGUL
Pasivele curente reprezintă obligaţii de la care se aşteaptă să fie achitate atât

prin folosirea activelor curente, cât şi prin crearea altor pasive curente, într-o perioadă
de timp relativ scurtă, de obicei un an. Pasivele curente cuprind conturi de creanţe,
împrumuturi bancare neachitate, împrumuturi de bancare (sau de altundeva) pe termen
scurt, taxe de creanţe, cheltuieli neachitate şi datoriile pe termen lung curente. În ceea
ce priveşte activele curente, analiza noastră nu trebuie să presupună că pasivele
curente sunt întotdeauna corect clasificate.
Analiza întreprinsă trebuie să stabilească dacă toate obligaţiile curente cu o
probabilitate crescută de plată sunt prezentate în pasivele curente. Excluderea lor din
pasivele curente împiedică analiza fondului de rulment. Trei exemple sunt relevante
pentru industria IT:
→ Posibile pasive asociate cu garanţii de împrumut. Trebuie să evaluăm
posibilitatea aceasta, când determinăm fondul de rulment.
→ Plăţile minime viitoare din închirieri prin acorduri de închiriere ce nu pot fi
anulate.
→ Contractele pentru construirea şi achiziţionarea activelor pe termen lung
necesită deseori plăţi substanţiale. Aceste obligaţii de plată sunt prezentate ca
„angajamente” şi nu ca pasive. În calcularea fondului de rulment, analiza
noastră ar trebui cât de des să cuprindă aceste angajamente.
Considerăm că ar trebui să recunoaştem că activele fiscale curente amânate
(debite) nu mai sunt active curente, iar pasivele fiscale curente amânate (credite) nu
sunt pasive curente. Activele fiscale curente amânate nu reprezintă întotdeauna
încasări, sub formă de rambursare de taxă. Aceste active servesc deseori la reducerea
plăţilor în numerar viitoare către autorităţile fiscale, excepţie făcând pierderile de
funcţionare nete. În mod similar, pasivele fiscale curente amânate nu reprezintă
întotdeauna ieşiri financiare viitoare. Exemple sunt diferenţele temporare de natură
repetitivă (cum ar fi reducerea) care au neapărat ca rezultat plata de taxe pentru că
diferenţele lor reversibile sunt decalate prin diferenţe iniţiale egale sau mai mari.
Multe companii cu active fixe, ca „active eficiente”, cum ar fi anumite companii
de camioane şi de închiriere, deţin ca active curente încasări din poliţe, de unde sunt
achitate obligaţiile curente din cumpărare de echipament. De asemenea, unele
companii nu fac diferenţa între activele curente şi non-curente din bilanţul lor (de ex.,
agenţiile imobiliare, băncile, firmele de asigurare). Aceste politici sunt încercările
acestor companii de a transmite circumstanţe „speciale” de finanţare şi funcţionare.
Aceştia susţin că nu se aplică distincţia între activele curente şi non-curente şi că nu
există asemănare cu companiile manufacturiere şi de comercializare. Deşi unele dintre
68
RATINGUL
aceste situaţii speciale pot fi valabile, ele nu schimbă neapărat relaţia dintre obligaţiile
curente şi fondurile lichide disponibile sau presupuse ca disponibile pentru achitarea
lor. Pe această relaţie trebuie să se focalizeze analiza noastră, în paralel cu evaluarea
lichidităţii.
Bilanţul contabil în listă permite determinarea mai rapidă a fondului de rulment,
în două moduri:
a) FRF = Total active – Datorii curente – Active imobilizante = F – A
b) FRF = Active circulante nete curente nete = E

Datorii
Teoretic, fondul de rulment trebuie să fie pozitiv, ceea ce nu înseamnă că în
anumite situaţii nu poate exista un fond de rulment negativ fără a compromite buna
funcţionare a entităţii economice.
Un fond de rulment pozitiv (Capitalurile permanente > Imobilizările nete)
constituie o marjă de securitate a entităţii economice pentru exploatarea sa cotidiană,
permiţându-i să-şi asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare
funcţionării (stocuri minime, fond de casă minim), activul circulant fiind superior
datoriilor pe termen scurt (Activul circulant net > Datoriile sub un an).
Un fond de rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentru entitate
economică, care va fi lipsită de capitaluri permanente suficiente care să îi asigure
finanţarea imobilizărilor (Capitalurile permanente < Imobilizările nete) sau care are
active circulante inferioare datoriilor scadente pe termen scurt, pe care nu le va putea
achita (Activul circulant net < Datoriile sub un an). Această situaţie se întâlneşte mai
frecvent în sectorul de distribuţie, unde viteza de rotaţie a stocurilor este foarte rapidă
(sub o lună) şi unde există credite-furnizori importante.
Tabel 1.25 Calculul fondului de rulment financiar (2005-2009)

Nr. Exerciţiul financiar (lei)
crt. Indicatori 2005 2006 2007 2008 2009
20 întreprinderi IT
1 Capitaluri proprii 70.160.841 62.748.575 67.366.615 80.378.424 85.477.726
2 Datorii pe o perioadă mai mare de 1 an (+) 30.772.876 6.842.980 9.932.630 15.553.618 8.431.764
3 Capitaluri permanente(1+2) 100.933.717 69.591.555 77.299.245 95.932.042 93.909.490
4 Provizioane (+) 3.267.468 4.808.212 698.348 1.128.798 412.656
5 Subvenţii pentru investiţii 8.400 1.047 2.681 5.250 1.120
6 Total (3+4+5) 104.209.585 74.400.814 78.000.274 97.066.090 94.323.266
7 Active imobilizate nete(Ai) 69.882.086 69.989.659 69.307.791 69.845.083 77.632.823
8 Fond de rulment financiar (FRF) (6-7) 34.327.499 4.411.155 8.692.483 27.221.008 16.690.443
9 Necesar temporar(10+11) 77.971.373 67.298.686 51.282.498 65.641.124 51.969.895
10 Active circulante 77.970.953 67.289.586 51.281.288 65.639.549 51.967.655
11 Cheltuieli în avans 420 9.100 1.210 1.575 2.240
69
RATINGUL
12 Resurse temporare(13+14) 43.643.874 62.887.531 42.590.015 38.420.116 35.279.452
13 Datorii pe o perioadă mai mică de 1 an 43.605.654 62.886.922 42.589.525 38.419.591 35.277.772
14 Venituri înregistrate în avans 38.220 609 490 525 1.680
16 Active circulante nete / Datorii curente nete (E) 34.327.499 4.411.155 8.692.483 27.221.008 16.690.443
9 Necesar temporar(10+11) 294.311.813 369.065.070 388.653.027 505.153.351 684.733.371
11 Cheltuieli în avans 24.224.290 5.305.100 4.948.461 573.596 11.818.346
12 Resurse temporare(13+14) 111.710.070 164.873.788 206.258.320 276.274.042 354.893.795
13 Datorii pe o perioadă mai mică de 1 an 111.710.070 164.873.788 206.258.320 276.274.042 354.893.795
Din datele tabelului anterior se constată la cele 20 întreprinderi IT analizate

detaliat un fond de rulment financiar pozitiv în întreaga perioadă analizată cu o
dinamică ascendentă până în anul 2008 şi descendentă în anul 2009. Pe întregul
eşantion de 778 firme indicatorul a înregistrat o creştere continuă în perioada
analizată. Trendul grupei este dat de firmele din prima grupă.
În practică, se consideră că fondul de rulment al entităţii economice industriale
trebuie să reprezinte valoarea a 1-3 cifre de afaceri lunare.
În interiorul capitalurilor permanente, ponderea capitalurilor împrumutate nu
trebuie să fie excesivă în raport cu cea a capitalurilor proprii (să nu depăşească 50%),
ceea ce impune determinarea fondului de rulment propriu (FRp) şi a fondului de
rulment străin (FRs):
FRp = Capitalurile proprii + Provizioanele + Subvenţiile pentru investiţii – Activele imobilizate net
FRs = Datoriile cu scadenţa pentru un an + Activele imobilizate nete
Fondul de rulment propriu pune în evidenţă influenţa structurii de finanţare

asupra modului lui de constituire, adică măsura în care echilibrul financiar se asigură
prin capitalurile proprii, ceea ce se reflectă prin gradul de autonomie financiară a
entităţii economice.
Fondul de rulment împrumutat (străin) reflectă gradul de îndatorare pe termen
lung pentru a finanţa nevoi pe termen scurt.
70
RATINGUL
Tabel 1.26 Calculul fondului de rulment propriu şi străin (2005-2009)
Nr. 0 Exerciţiul financiar (lei)
crt. Indicatori 2005 2006 2007 2008 2009
1 Capitaluri proprii 70.160.841 62.748.575 67.366.615 80.378.424 85.477.726
2 Subvenţii pentru investiţii 8.400 1.047 2.681 5.250 1.120
3 Provizioane 3.267.468 4.808.212 698.348 1.128.798 412.656
4 Active imobilizate nete (Ai) 69.882.086 69.989.659 69.307.791 69.845.083 77.632.823
5 Fond de rulment propriu(FRP) (1+2+3-4) 3.554.623 -2.431.825 -1.240.147 11.667.390 8.258.679
6 Datorii scadente peste 1 an 30.772.876 6.842.980 9.932.630 15.553.618 8.431.764
7 Fond de rulment străin(FRSt6-4) -39.109.210 -63.146.679 -59.375.161 -54.291.465 -69.201.059
În cazul firmelor analizate fondul de rulment propriu pozitiv înregistrat în anii

2005,2008 şi 2009 arată un surplus de resurse proprii rămas după acoperirea integrală a
activelor imobilizate, din care pot fi acoperite parţial activele circulante. Fondul de rulment
străin negativ arată că împrumuturile pe termen lung nu pot acoperi imobilizările nete.
1.1.4.3 ANALIZA NECESARULUI DE FOND DE RULMENT
Necesarul de fond de rulment semnifică nevoile financiare ale entităţii generate de

executarea unor operaţiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă (cumpărări,
vânzări, plata salariilor), al cărui total trebuie acoperit cel puţin parţial de resurse stabile
(fondul de rulment net). Acesta reprezintă banii care trebuie rulaţi într-o entitate
economică pentru a-i asigura funcţionarea (după finanţarea imobilizărilor), şi care reclamă
cheltuieli care vor fi recuperate la achitarea facturilor de către clienţi.
Necesarul de fond de rulment se determină ca diferenţă între necesităţile ciclice
(activele circulante mai puţin disponibilităţile) şi resursele ciclice (datoriile sub un an mai
puţin creditele bancare curente):
NFR = Necesităţile ciclice – Resursele ciclice
în care:
Necesităţile ciclice = Necesarul temporar (Activele circulante-Casa şi conturi la
bănci)+Cheltuielile în avans
Resursele ciclice = Resursele temporare = (Datoriile care trebuie plătite într-o
perioadă de l an-Creditele bancare curente)+Veniturile înregistrate în avans
Rezultă că structura necesarului de fond de rulment cuprinde pe de o parte stocurile

(de materii prime, produse finite, semifabricate) a căror valoare încorporează pe de o parte
cheltuielile de fabricaţie şi pe de altă parte creanţele, din care se scad datoriile (de
exploatare şi în afara exploatării), care corespund decalajelor între încasări şi plăţi:
71
RATINGUL
NFR = (Stocurile+Creanţele+Cheltuielile în avans)-(Datoriile pe

termen scurt-Creditele bancare curente+Veniturile înregistrate în avans)
Tabel 1.27 Calculul necesarului de fond de rulment (2005-2009)

Exerciţiul
Nr. (lei)
financiar
crt.
Indicatori 2005 2006 2007 2008 2009
2 Casa şi conturi la bănci (-) 15.849.318 30.337.681 12.218.092 14.960.474 17.087.358
3 Necesităţi ciclice (stocuri+creanţe) 62.121.635 36.951.905 39.063.196 50.679.075 34.880.297
4 Cheltuieli în avans (+) 420 9.100 1.210 1.575 2.240
5 Necesităţi ciclice+cheltuieli în avans 62.122.055 36.961.005 39.064.406 50.680.650 34.882.537
6 Resurse ciclice (datorii pe o perioadă sub 1 an) 43.605.654 62.886.922 42.589.525 38.419.591 35.277.772
7 Credite bancare curente (-) 2.500.425 2.601.245 1.865.425 2.245.368 2.589.652
8 Venituri înregistrate în avans (+) 38.220 609 490 525 1.680
9 Resurse ciclice+venituri în avans 41.143.449 60.286.286 40.724.590 36.174.748 32.689.800
10 Necesarul de fond de rulment (NFR) (5-9) 20.978.606 -23.325.281 -1.660.184 14.505.902 2.192.737
2 Casa şi conturi la bănci (-) 73.491.933 117.485.642 106.685.973 104.391.052 118.802.235
3 Necesităţi ciclice (stocuri+creanţe) 196.595.590 246.274.328 277.018.593 400.188.703 554.112.790
4 Cheltuieli în avans (+) 24.224.290 5.305.100 4.948.461 573.596 11.818.346
5 Necesităţi ciclice+cheltuieli în avans 220.819.880 251.579.428 281.967.054 400.762.299 565.931.136
6 Resurse ciclice (datorii pe o perioadă sub 1 an) 111.710.070 164.873.788 206.258.320 276.274.042 354.893.795
7 Credite bancare curente (-) 111.710.070 164.873.788 206.258.320 276.274.042 354.893.795
8 Venituri înregistrate în avans (+) 0 0 0 0 0
9 Resurse ciclice+venituri în avans 0 0 0 0 0
10 Necesarul de fond de rulment (NFR) (5-9) 220.819.880 251.579.428 281.967.054 400.762.299 565.931.136
Din datele tabelului anterior se desprind următoarele concluzii referitoare la

cele 20 de entităţi studiate detaliat:
- necesarul de fond de rulment a înregistrat valori pozitive în anii 2005, 2008 şi
2009 rezultând un surplus de necesar temporar faţă de resursele temporare care pot fi
mobilizate şi
- valorile negative în anii 2006 şi 2007 reflectând un surplus de resurse nete
temporare faţă de capitalurile circulante, necesităţile temporare fiind mai mici decât
resursele temporare care pot fi mobilizate.
Pe întregul eşantion de 778 firme indicatorul a înregistrat o creştere continuă
în perioada analizată. Trendul grupei este dat de firmele din prima grupa.
Pornind de la relaţia care există între necesarul temporar şi resursele temporare,
nevoia de fond de rulment (NFR) constituie un indicator de echilibru financiar care
poate fi pozitiv sau negativ, în următoarele situaţii:
72
RATINGUL
a) Dacă NFR >0, rezultă un surplus de necesar temporar faţă de resursele
temporare care pot fi mobilizate. Aceasta reprezintă o situaţie normală dacă este
consecinţa unor investiţii privind creşterea necesarului de finanţare a ciclului de
exploatare. În caz contrar, NFR >0 arată un decalaj nefavorabil între lichidarea
stocurilor şi creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul încetinirii
încasărilor şi accelerării plăţilor, care va afecta capacitatea de plată.
b)Un NFR <0 reflectă un surplus de resurse nete temporare faţă de capitalurile
circulante, necesităţile temporare fiind mai mici decât resursele temporare care pot fi
mobilizate. Această situaţie este favorabilă dacă este consecinţa accelerării rotaţiei
activelor circulante, a urgentării încasărilor şi a relaxării plăţilor, cu efecte favorabile
asupra capacităţii de plată.
Spre deosebire de fondul de rulment care reflectă echilibrul pe termen lung,
necesarul de fond de rulment reflectă echilibrul curent al entităţii economice, este mai
fluctuant, mai instabil decât fondul de rulment şi depinde de următorii factori: cifra de
afaceri, durata ciclului de producţie, durata de rotaţie a stocurilor, decalajul dintre
termenul de recuperare a creanţelor şi termenul de plată a furnizorilor.
În acest sens, necesarul de fond de rulment poate fi exprimat şi în zile de
vânzare prin intermediul vitezei de rotaţie (NFRz), care reflectă decalajul nefavorabil
între încasări şi plăţi şi în condiţii normale trebuie să se situeze între 30 şi 60 zile:
NFR x 360
NFRz =
CA
1.1.4.4 ANALIZA TREZORERIEI NETE
Trezoreria netă (TN) rezultă din egalitatea dintre activele şi pasivele bilanţului,
în prezentarea tabelară însemnând Activ = Pasiv, respectiv Utilizări = Resurse,
egalitate care conduce la confruntarea fondului de rulment (FR) cu necesarul de fond
de rulment (NFR).
Din această ecuaţie rezultă echilibrul financiar al entităţii economice, care
constituie un rezultat al operaţiunilor care afectează toate posturile de bilanţ şi care
reiese din lectura pe orizontală a bilanţului prezentat sub formă tabelară, putând fi
determinat în două moduri:
a) Pe baza părţii superioare a bilanţului financiar:
TN = FR - NFR
b) Pe baza părţii inferioare a bilanţului financiar:
TN = Casa şi conturi la bănci-Credite bancare pe termen scurt sau
73
RATINGUL
TN = Trezoreria activă-Trezoreria pasivă

Trezoreria activă cuprinde disponibilităţile curente degajate de funcţionarea
entităţii economice, la care se adaugă plasamentele rambursabile în orice moment
(valori mobiliare de plasament).
Trezoreria pasivă este reprezentată de creditele bancare curente, soldurile
creditoare de bănci şi efectele scontate (în afara bilanţului).
Bilanţul, prin prezentarea în listă, permite accesul direct la fondul de rulment
înscris la poziţia E, trezoreria netă fiind diferenţa:
Active circulante nete
TN = (E) - NFR
Datorii curente nete
De exemplu, calculul trezoreriei nete pe baza bilanţului financiar şi a bilanţului
armonizat conduce la rezultatele înscrise în Tabelul 48 pentru entităţile IT, din care se
desprind următoarele concluzii:
Tabel 1.28 Calculul trezoreriei nete (2005-2009)

Nr. 0 Exerciţiul financiar (lei)
crt. Indicatori 2005 2006 2007 2008 2009
1 Fond de rulment financiar (FRF) 34.327.499 4.411.155 8.692.483 27.221.008 16.690.443
2 Necesar de fond de rulment (NFR) 20.978.606 -23.325.281 -1.660.184 14.505.902 2.192.737
3 Trezorerie netă (TN) (1-2) (a) 13.348.893 27.736.436 10.352.667 12.715.106 14.497.706
4 Casa şi conturi la bănci 15.849.318 30.337.681 12.218.092 14.960.474 17.087.358
5 Credite bancare pe termen scurt 2.500.425 2.601.245 1.865.425 2.245.368 2.589.652
6 Trezorerie netă (TN) (4-5) (b) 13.348.893 27.736.436 10.352.667 12.715.106 14.497.706
8 Trezorerie netă (TN) (7-2) (c) 13.348.893 27.736.436 10.352.667 12.715.106 14.497.706
1 Fond de rulment financiar (FRF) 182.601.743 204.191.282 182.394.707 228.879.309 329.839.576
2 Necesar de fond de rulment (NFR) 220.819.880 251.579.428 281.967.054 400.762.299 565.931.136
3 Trezorerie netă (TN) (1-2) (a) -38.218.137 -47.388.146 -99.572.347 -171.882.990 -236.091.560
4 Casa şi conturi la bănci 73.491.933 117.485.642 106.685.973 104.391.052 118.802.235
5 Credite bancare pe termen scurt 111.710.070 164.873.788 206.258.320 276.274.042 354.893.795
6 Trezorerie netă (TN) (4-5) (b) -38.218.137 -47.388.146 -99.572.347 -171.882.990 -236.091.560
8 Trezorerie netă (TN) (7-2) (c) -38.218.137 -47.388.146 -99.572.347 -171.882.990 -236.091.560
În toate cele trei variante de calcul valoarea pozitivă şi în creştere începând cu

anul 2007 a trezoreriei nete în cele 20 întreprinderi IT confirmă existenţa echilibrului
financiar pe termen lung şi pe termen scurt favorabil desfăşurării activităţii în condiţii
de siguranţă financiară.
Atât pe întregul eşantion cât şi pe grupe valoarea negativă a trezoreriei nete
74
RATINGUL
indică un dezechilibru financiar nefavorabil desfăşurării activităţii în condiţii de
siguranţă. Trendul este dat de firmele din prima grupă.
Având în vedere că pot exista situaţii care reflectă dezechilibre financiare, se
impune abordarea cauzelor care le pot produce, pornind de la valoarea pozitivă sau
negativă a trezoreriei.
Trezoreria netă (±) rezultă atât din operaţiuni care afectează capitalurile
permanente şi activul imobilizat, cât şi din operaţiuni care privesc activele circulante şi
datoriile pe termen scurt.
Creşterea trezoreriei nete poate fi realizată prin creşterea fondului de rulment şi
prin scăderea necesarului de fond de rulment, respectiv prin creşterea disponibilităţilor
şi reducerea creditelor bancare curente.
Valoarea pozitivă sau negativă a trezoreriei nete este consecinţa inegalităţii între
fondul de rulment şi necesarul (resursa) de fond de rulment, care poate justifica
următoarele cazuri:
A. Trezorerie pozitivă (TN > 0),
când: FR > NFR şi respectiv Disponibilităţi > Credite bancare curente în
următoarele situaţii:
a)FR > 0 şi NFR > O, când NFR este finanţat în întregime din resurse
permanente (FR > 0) care degajă disponibilităţi care pot ascunde o subutilizare de
capitaluri;
b)FR > 0 şi NFR < O, când resursele din ciclul de exploatare (NFR < 0) se
adaugă la un excedent de resurse permanente (FR > 0) pentru a degaja un excedent
mare de lichidităţi, care pot ascunde subutilizări de capitaluri;
c)FR < O şi NFR < O, când resursele din exploatare (NFR < 0) acoperă un
excedent crescut de lichidităţi şi numai o parte a activului imobilizat (FR < 0).
Ciclul de exploatare şi o parte din imobilizări sunt finanţate din datoriile pe
termen scurt (furnizori şi avansuri clienţi), ceea ce impune creşterea capitalurilor
permanente (resurselor stabile).
B. Trezorerie negativă (TN < 0), când: FR < NFR şi respectiv Disponibilităţi <
Credite trezorerie în următoarele situaţii:
a)FR > O şi NFR > O, când NFR este finanţat parţial din capitalurile
permanente (FR > 0) şi parţial din creditele bancare curente mai mari decât
disponibilităţile, ceea ce impune analiza riscului bancar curent.
b)FR < O şi NFR > O, când creditele bancare acoperă o parte din imobilizări
(FR < 0), NFR şi disponibilităţi (inferioare creditelor de trezorerie), ceea ce impune
reconsiderarea structurii de finanţare;
75
RATINGUL
c)FR <0şi NFR < O, când resursele permanente nu acoperă decât o parte a
activului imobilizat (FR < 0), restul fiind acoperit din datorii pe termen scurt
(furnizori, avansuri clienţi) şi din credite bancare curente, ceea ce impune revederea
structurii finanţării, fiind crescut riscul dependenţei financiare de exterior printr-un
levier financiar relativ ridicat.
În analiza echilibrelor financiare pe baza diverselor modele de bilanţ se constată
că, indiferent de forma de prezentare, se obţin aceleaşi valori privind indicatorii de
echilibru financiar, ceea ce confirmă justeţea şi convergenţa raţionamentelor şi a
principiilor care fundamentează calculul economic raţional care guvernează demersul
analizei financiare.
Utilizarea modelelor de prezentare orizontală a bilanţului se justifică din
punctul de vedere al analizei financiare prin facilităţile pe care le oferă privind
verificarea rapidă a echilibrelor dintre active şi capitaluri şi determinarea diverselor
rate (de structură, de finanţare, de risc ş.a.).
1.1.5 ANALIZA EFECTELOR POZIŢIEI FINANCIARE
Informaţiile despre lichiditate şi solvabilitate sunt necesare pentru a estima

capacitatea unei entităţi economice de a-şi onora datoriile scadente.
Lichiditatea poate fi definită ca fiind capacitatea entităţii economice de a-şi
onora obligaţiile de plată la scadenţă pe seama activelor sale curente.
Solvabilitatea o definim ca fiind capacitatea entităţii economice de a-şi onora
datoriile totale.
Conform paragrafului 16 din Cadrul General de întocmire şi prezentare a
situaţiilor financiare, elaborat de Comitetul pentru Standarde Internaţionale de
Contabilitate, lichiditatea „se referă la disponibilităţile de numerar în viitorul apropiat,
după luarea în calcul a obligaţiilor financiare aferente acestei perioade”, iar
solvabilitatea „se referă la disponibilităţile de numerar pentru o perioadă mai mare în
care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente”.
1.1.5.1 ANALIZA LICHIDITĂŢII ÎNTREPRINDERILOR IT
1.1.5.1.1 Aspecte teoretice privind lichiditatea întreprinderii
Starea de lichiditate este una dintre formele cele mai relevante ale echilibrului
financiar pe termen scurt a entităţii economice, motiv pentru care vom aborda această
componentă a analizei financiare şi pentru întreprinderile din domeniul IT.
76
RATINGUL
Conform cadrului general elaborat de Consiliul IASC, noţiunile de lichiditate şi
solvabilitate sunt definite astfel:
►lichiditatea se referă la disponibilitatea de a utiliza numerarul în
viitorul apropiat după luarea în calcul a obligaţiilor financiare aferente acestei
perioade;
► solvabilitatea se referă la disponibilitatea de a utiliza numerarul pe o
perioadă mai lungă de timp, în care urmează să se onoreze angajamentele financiare
scadente. (Petcu, 2003, p. 439)
Analiza echilibrului financiar pe termen scurt a întreprinderii se realizează cu
ajutorul ratelor de lichiditate care conferă o viziune statică a situaţiei pe un orizont
restrâns de timp; dinamizarea analizei este asigurată de implementarea unui alt instrument
– tabloul fluxurilor de numerar. Entităţile economice care au o rată de lichiditate redusă,
dar cu un flux de numerar suficient de mare pot avea un grad de lichiditate confortabil; în
schimb, entităţi economice care au rate de lichiditate ridicate, dar flux de numerar redus
pot avea dificultăţi în onorarea obligaţiilor. (Petcu, 2003, p. 439).
Normele metodologice privind întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli de
către agenţii economici prevăd următorii indicatori ai lichidităţii: lichiditatea generală
şi lichiditatea imediată. (OMF 616 din 6.05.2000, pentru aprobarea normelor
metodologice privind întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli de către agenţii
economici, publicat în M. Of. nr. 286/26.06.2000)
Robert Higgins, este de părere că lichiditatea activelor este o componentă a
capacităţii de îndatorare a societăţilor comerciale. (Higgins, 1992, p. 52)
Yves Bernard şi Jean Claude Colli consideră că „lichiditatea reprezintă
capacitatea de a onora rapid angajamentele financiare. Prin extensie, lichiditatea este
suma imediat disponibilă care permite onorarea unui angajament financiar”. (Bernard
& Colli, 1994, p. 264)
Standardele Internaţionale de Contabilitate evidenţiază faptul că lichiditatea se
referă la disponibilităţile de numerar în viitorul apropiat, după luarea în calcul a
obligaţiilor financiare aferente acestei perioade. (OMFP nr. 94/2001, pentru
aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor
Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate publicat în M.
Of. nr. 85/20.02.2001)
După părerea noastră lichiditatea se referă la posibilitatea resurselor companiei
de a face faţă cererilor de numerar pe perioada scurtă de timp.
Riscul lichidităţii pe termen scurt ale unei companiei este afectat de
sincronizarea între banii care intră şi cei care ies din companie, alături de perspectivele
77
RATINGUL
de performanţe viitoare.
Lichiditatea pe termen scurt a unei companii se referă la abilitatea acesteia de a
respecta obligaţiile pe termen scurt. Lichiditatea reprezintă abilitatea de a transforma
bunurile în bani sau de a obţine bani. Perioada scurtă de timp este în mod
convenţional văzută ca fiind o perioadă de până la un an, deşi este identificată cu ciclul
normal de operaţiuni al unei companii (perioada de timp care cuprinde ciclul
cumpărare – producţie – vânzare – colectare).
Importanţa lichidităţii pe termen scurt este cel mai bine văzută prin luarea în
considerare a repercusiunii rezultate din neputinţa companiei de a-şi onora obligaţiile
pe termen scurt. Lipsa lichidităţii poate semnifica imposibilitatea unei companii de a
profita de discounturile favorabile sau de oportunităţile profitabile. De asemenea,
implică oportunităţi limitate şi constrângeri ale acţiunilor de management.
Probleme mai extreme ale lichidităţii reflectă inabilitatea companiei de a
acoperi obligaţiile curente. Aceasta poate conduce la o vânzare forţată a investiţiilor si
a bunurilor şi, în cel mai grav caz, la insolvabilitate sau faliment.
Pentru acţionarii unei companii, lipsa lichidităţii precede de cele mai multe ori
profitabilitate mică şi oportunităţi scăzute. Poate chiar să prevadă o pierdere a
controlului proprietarului sau o pierdere a capitalului investit.
Când proprietarul unei companii deţine pasive nelimitate (proprietăţi sau
anumite parteneriate), o lipsă a lichidităţii poate să provoace întârzieri în colectarea
dobânzilor şi a principalelor plăţi sau pagube însemnate datorită acestora.
Clienţii şi furnizorii de produse şi servicii ale unei companii sunt afectaţi de
problemele lichidităţii pe termen scurt. Implicaţiile acesteia includ inabilitatea
companiei de a executa contracte şi afectarea relaţiilor cu clienţii şi furnizorii
importanţi.
Aceste scenarii subliniază de ce măsurile de asigurare a lichidităţii sunt de o
mare importanţă în analiza unei companii. Dacă o companie nu reuşeşte să respecte
obligaţiile sale curente, existenţa sa viitoare este îndoielnică. Văzute din acest punct de
vedere, toate celelalte măsuri de analiză a unei companii sunt de importanţă inferioară.
În timp ce măsurile de contabilitate presupun existenţa nedefinită a companiei,
analiza financiară trebuie tot timpul sa aprecieze validitatea acestei presupuneri
utilizând masurile de lichiditate şi solvabilitate.
În final apreciem că, lichiditatea este o stare a echilibrului financiar care
exprimă capacitatea de plată, pe termen scurt, a unei entităţi economice, prin
sincronizarea în timpul exerciţiului financiar a intrărilor şi ieşirilor de numerar.
78
RATINGUL
1.1.5.1.2 Modele de analiză a lichidităţii întreprinderilor din domeniul IT
Importanţa ratei curente

Motivele utilizării pe scară lărgită a ratei curente ca măsurare a lichidităţii se
referă la abilitatea acestui indicator de a măsura:
a)Acoperirea pasivelor curente. Cu cât este mai mare cantitatea (multiple) de
active curente faţă de pasivele curente, cu atât antreprenorii sunt mai siguri că pasivele
curente vor fi achitate.
b)Marja de siguranţă (buffer) pentru pierderi. Cu cât buffer-ul este mai mare,
cu atât riscul este mai mic. Rata curentă indică marja de siguranţă disponibilă pentru a
acoperi diminuarea valorii activelor curente care nu sunt bani gheaţă (cash), atunci
când în cele din urmă entitatea dispune de aceste active sau aceste active sau
transformat în numerar.
c)Rezerva fondurilor lichide. Rata curentă este relevantă fiind o măsură a marjei
de siguranţă faţă de incertitudinile şi şocurile aleatorii în fluxul financiar al unei
companii. Incertitudinile şi şocurile, cum ar fi grevele sau pierderile extraordinare, pot
deteriora temporar fluxurile monetare.
În timp ce rata curentă este o măsurare relevantă şi utilă a lichidităţii şi
solvabilităţii pe termen scurt, această rată este supusă unor restricţii de care analistul
trebuie să ţină cont. Prin urmare, înainte de a descrie utilitatea ratei curente în analiza
noastră, vom aborda restricţiile acesteia.
Restricţiile ratei curente

Primul pas în evaluarea critică a ratei curente, ca instrument pentru analiza
lichidităţii şi a solvabilităţii pe termen scurt este aceea de investigare atât a activelor
curente (numărătorul fracţiei) cât şi a datoriilor curente (numitorul fracţiei). Dacă
definim lichiditatea ca achitare a ieşirilor financiare pe baza intrărilor financiare
adecvate, cu posibilitatea unor descreşteri neprevăzute în încasări sau creşteri în ieşiri,
atunci este firesc să punem întrebarea: „Include rata curentă aceşti factori importanţi ai
lichidităţii? Mai precis, rata curentă:
→ măsoară şi prevede modelul încasărilor şi ieşirilor viitoare?
→ măsoară proporţionalitatea încasărilor şi ieşirilor viitoare?
Răspunsul la ambele întrebări este în general negativ, întrucât rata curentă este
o măsură statică (sau „stoc”) a resurselor disponibile la un moment dat pentru
achitarea obligaţiilor curente. „Rezervorul curent” al resurselor financiare nu are o
legătură logică sau cauzală vis-a-vis de încasările viitoare. Totuşi, încasările viitoare
reprezintă cel mai important indicator al lichidităţii, indicator care depinde de factori,
79
RATINGUL
care nu intră în componenţa ratei, respectiv vânzări, cheltuieli, profituri şi schimbări

ale condiţiilor afacerii. Pentru a lămuri aceste restricţii, trebuie să examinăm mai atent
fiecare componentă a ratei curente.
Activele curente ale entităţii

În cele ce urmează vom lua în analiză fiecare componentă incluzând activele
curente şi urmările sale în analiza noastră, folosind rata curentă.
Banii şi echivalentele în bani

Banii deţinuţi de o companie bine condusă reprezintă mai întâi o măsură de
precauţie împotriva dezechilibrelor financiare pe termen scurt. De exemplu, vânzările
pot scădea mai repede decât cheltuielile pentru achiziţionările şi cheltuielile la
scăderea activităţii afacerii, care necesită un surplus financiar. Deoarece banii în sine
sunt un activ neaducător de câştig, iar echivalentele băneşti sunt de obicei titluri de
valoare cu profit scăzut, investiţia unei companii în aceste active este scăzută. Bilanţul
nu prea are legătură cu nivelul existent al activităţii afacerii şi nu pot transmite
predicţii. Mai mult, multe companii se bazează pe „substituente” financiare sub formă
de linii de credit deschise care nu intră în calculul ratei curente.
Titluri de valoare vandabile. Surplusul financiar din rezerva de precauţie este

deseori cheltuit pe titluri de valoare de investiţie cu profituri care depăşesc profiturile
obţinute din echivalentele băneşti. Aceste investiţii financiare sunt în mod normal
văzute ca având rolul de achitare a pasivelor curente. Deoarece titlurile de valoare de
investiţie sunt exprimate la valoarea lor justă, se scuteşte timp în estimarea valorii lor
nete realizabile. Analiza noastră trebuie să admită că cu cât este mai îndepărtată data
bilanţului, cu atât este mai mare probabilitatea schimbărilor neînregistrate în aceste
valori juste de investiţii.
Conturile de creanţe. Un determinant important în ce privesc conturile de

creanţe sunt vânzările. Legătura dintre conturile de creanţe şi vânzări este guvernată de
politici de creditare şi de metode de încasare. Schimbările din creanţe corespund cu
schimbările din vânzări, deşi nu neapărat direct proporţional. Analiza conturilor de
creanţe ca sursă financiară trebuie să recunoscută, excepţie în cazul lichidării, natura
repetitivă a acestui activ. Colectarea unui cont este urmată de o noua prelungire de
credit. Prin urmare, nivelul creanţelor nu este o măsurare a încasărilor financiare nete
viitoare.
80
RATINGUL
Stocurile. Ca şi în cazul creanţelor, determinantul major al stocurilor sunt
vânzările sau vânzările aşteptate – nu nivelul pasivelor curente. Deoarece vânzările
sunt o funcţie a cererii şi ofertei, metodele de administrare a stocului (de ex., cantităţile
de ordin economic, nivelurile stocului de siguranţă şi nivelurile de aprovizionare)
menţin creşteri de stoc, care nu variază în raport cu cererea, ci prin cantităţi mai mici.
Legătura dintre stocuri şi vânzări este subliniată prin observaţia că vânzările iniţiază
conversia stocurilor în bani. Determinarea încasărilor viitoare din vânzarea stocurilor
depinde de marja de profit ce poate fi realizată, căci stocurile sunt raportate la valoarea
cea mai mică a costului sau de pe piaţă. Rata curentă nu recunoaşte nivelul vânzărilor
sau marja de profit, deşi ambii sunt factori importanţi ai încasărilor viitoare.
Cheltuielile plătite cu anticipaţie. Cheltuielile plătite cu anticipaţie sunt

cheltuieli pentru beneficii viitoare. Deoarece aceste beneficii sunt primite în decursul
unui an sau în decursul perioadei de funcţionare a companiei, ele reţin investiţia în
fondurile curente. Cheltuielile plătite cu anticipaţie sunt de obicei mici, comparativ cu
alte active curente. Totuşi, analiza noastră trebuie să ia în considerare tendinţa
companiilor cu poziţii curente mai slabe de a include în cheltuielile plătite cu
anticipaţie cheltuielile amânate şi alte cheltuieli cu lichiditate îndoielnică. Ar trebui să
excludem astfel de cheltuieli din calcularea fondului de rulment şi a ratei curente.
Datoriile curente ale entităţii economice

Pasivele curente reprezintă în opinia noastră reperul ratei curente şi care
reprezintă o importantă sursă de venit, la fel cum creanţele şi stocurile folosesc bani.
Pasivele curente sunt determinate în primul rând de vânzări şi de către abilitatea
companiei de a le achita atunci când datoria este o componentă a determinării fondului
de rulment. Astfel întrucât achiziţiile care dau naştere la conturi de creanţe reprezintă o
funcţie a vânzărilor, aceste creanţe variază în funcţie de vânzări. Atâta vreme cât
vânzările rămân constante sau cresc, plata pasivelor curente implică rambursarea. În
cazul acesta, componentele ratei curente acordă puţină recunoaştere sau deloc acestei
rambursări sau efectelor sale asupra fluxurilor financiare viitoare. De asemenea,
pasivele curente ce intră în calcularea ratei curente nu cuprind cheltuielile viitoare –
exemple sunt angajamentele prin contracte de construcţii, acordarea împrumuturi,
închirieri sau pensii.
Folosirea ratei curente pentru analiza lichidităţii entităţii economice

Din cele de mai sus se pot distinge cel puţin trei concluzii asupra ratei curente.
81
RATINGUL
În primul rând, lichiditatea depinde într-o mare măsură de fluxurile financiare

viitoare şi într-o măsură mai mică de nivelul financiar sau al echivalentelor în bani.
În al doilea rând, nu există o legătură directă între fondul de rulment şi modele
posibile de fluxuri financiare viitoare.
În al treilea rând, politicile manageriale în ceea ce priveşte creanţele sau
stocurile vizează în primul rând folosirea eficientă şi profitabilă a activelor şi în al
doilea rând lichiditatea.
Aceste concluzii nu reprezintă un punct important pentru rata curentă ca
instrument de analiză şi ne-am putea întreba pe bună dreptate de ce acest indicator se
bucură de o folosire atât de răspândită în această analiză. Motivele folosirii ratei
curente includ înţelegerea şi simplicitatea ei în calculare, precum şi accesul la datele
entităţii din bilanţ. Folosirea acestei rate derivă de asemenea din tendinţa creditorilor
(mai ales a bancherilor) de a privi situaţiile de credit ca pe nişte condiţii de ultimă
recurgere. Aceştia se întreabă: Dar dacă ar exista o încetare totală a încasărilor? Ar
putea achita activele curente, pasivele curente? Această analiză extremă nu este
totdeauna o modalitate utilă de evaluare a lichidităţii. Două alte puncte sunt de
asemenea esenţiale în orice analiză. Primul, analiza lichidităţii şi a solvabilităţii pe
termen scurt, trebuie să ia în considerare superioritatea relativă a proiecţiilor în fluxul
monetar şi extrasele de cont pro forma (fictive) faţă de rata curentă. Aceste analize
necesită informaţii care nu pot fi imediat disponibile sub formă de extrase de cont,
inclusiv estimarea cererii produsului. Al doilea punct, dacă analiza noastră ar folosi
rata curentă ca măsurare statică a abilităţii activelor curente de a achita pasivele
curente, trebuie să admitem că acesta este un concept diferit de lichiditate faţă de cel
descris mai sus. În contextul nostru, lichiditatea este disponibilitatea şi rapiditatea cu
care activele curente sunt convertite în bani şi măsura în care conversia duce la
micşorarea valorilor activelor curente.
Intenţia noastră nu este de a elimina rata curentă, ca instrument de analiză, ci
este important să cunoaştem folosirea sa relevantă. Luarea în considerare a restricţiilor
ratei curente indică faptul că nu este posibilă nici o „ajustare” a acestora. Prin urmare,
ce folos are rata curentă în analiza noastră? Folosirea relevantă a ratei curente este
recunoaşterea restricţiilor sale şi utilizarea ei limitată în situaţii specifice. Aceasta
înseamnă limitarea utilizării ei în măsurarea abilităţii activelor curente de a elimina
pasivele curente existente. În al doilea rând, putem considera excesul activelor curente,
dacă este cazul, ca un surplus lichid, cu rolul de a regla dezechilibrele din fluxul de
fonduri sau alte situaţii posibile. Aceste două aplicaţii se folosesc, fiind totodată
conştienţi că proporţia presupune lichidarea companiei. Aceasta contravine grijii că
82
RATINGUL
activele curente sunt de natură repetitivă (de ex., colectarea creanţelor este înlocuită cu
noi creanţe) şi că pasivele curente sunt rambursabile (de ex., acoperirea datoriilor este
urmată de noi datorii).
Dacă folosim rata curentă aşa cum s-a descris, există două componente pe care
trebuie să le evaluăm şi să le măsurăm, înainte ca rata curentă să fie folosită în analiză:
→ calitatea activelor şi pasivelor curente ce intră în calculul ratei;
→ rata de profit atât a activelor curente cât şi a pasivelor curente – ceea ce
înseamnă perioada de timp necesară pentru convertirea creanţelor şi
stocurilor în bani şi pentru plata pasivelor curente.
Sunt disponibile câteva rectificări, rate şi alte instrumente de analiză pentru
îndeplinirea acestor sarcini şi pentru folosirea eficientă a ratei curente (a se vedea mai
jos). Restul acestei secţiuni descrie aplicaţii relevante în practică ale ratei curente.
Analiză comparativă a ratei lichidităţii curente

Analizarea tendinţei ratei curente aduce deseori clarificări. Două metode de
analiză descrise mai sus sunt utile în această analiză.
O primă metodă o reprezintă analiza tendinţei, când componentele fondului de
rulment şi rata curentă sunt convertite în indici şi examinate în timp.
Cealaltă metodă o reprezintă analiza de detaliu, în care componentele activelor
curente se compară cu media pe ramură.
Schimbările în timp ale ratei curente trebuie să fie interpretate cu atenţie.
Schimbările ratei nu implică neapărat schimbări ale lichidităţii sau ale performanţei de
funcţionare. De exemplu, pe perioada unei crize, este posibil ca entitatea să continue
plata pasivelor curente, stocul şi creanţele acumulându-se, ajungându-se la o creştere a
ratei curente. În schimb, într-o perioadă favorabilă, creşterile taxelor neachitate pot
micşora rata curentă. Extinderea unei companii, însoţită deseori de succesul în
funcţionare poate crea cerinţe mai mari din fondul de rulment. Această micşorare a
lichidităţii scade rata curentă şi este ilustrată prin expansiunea companiei, însoţită de o
creştere a fondului de rulment.
În teoria economică există şi alte interpretări ale acestei rate, pe care le vom
prezenta în cele ce urmează.
Rata lichidităţii generale exprimă gradul de solvabilitate pe termen scurt,
respectiv proporţia în care obligaţiile curente sunt acoperite prin conversia activelor
curente în lichidităţi, corespunzător termenelor de exigibilitate (Petcu, 2003, p. 439).
Valorile înregistrate de această rată pot releva:
83
RATINGUL
- Existenţa unei marje de siguranţă, respectiv o anumită valoare a fondului de

rulment constituit în vederea asigurării solvabilităţii pe termen scurt a
entităţii economice, în cazul în care RLG > 1;
- Probleme în ceea ce priveşte achitarea datoriilor scadente pe termen scurt, în
cazul în care RLG <1 (Petcu, 2003, p. 440).
Creşterea mult mai accelerată a pasivelor curente faţă de activele curente va

determina o scădere aratei de lichiditate, ceea ce semnalează probleme de echilibru (fie
imobilizarea capitalurilor curente, fie pierderea de substanţă, prin activitate
neprofitabilă) (Petcu, 2003, p. 440).
Rata lichidităţii generale (Current Ratio) evidenţiază măsura în care datoriile
care trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an (pasivele curente) pot fi acoperite
din activele circulante (Mironiuc, 2006, p. 379).
Conform valorilor de referinţă, raportul trebuie să înregistreze valori mai mari
decât unitatea şi un trend crescător pentru a reflecta echilibrul financiar pe termen scut,
ceea ce echivalează cu un fond de rulment net pozitiv. Matematic, valoarea
supraunitară a raportului implică superioritatea activelor circulante în raport cu
pasivele curente. Or, în realitate, un activ circulant semnificativ poate fi expresia nu
numai a unor investiţii în titluri uşor lichidabile, ci şi a unor stocuri şi creanţe care
absorb resurse financiare semnificative. În această situaţie, creşterea ratei lichidităţii
generale reprezintă un semnal negativ, de majorare a necesarului temporar de finanţat
şi de diminuare a flexibilităţii generale a entităţii economice. Scăderea raportului
lichidităţii generale poate fi consecinţa creşterii datoriilor către furnizori, ceea ce este
un semnal pozitiv pentru gestiunea financiară a entităţii economice. În acelaşi timp, un
raport al lichidităţii generale mai mic decât unu este expresia insuficienţei activului
circulant care trebuie să acopere datoriile curente, respectiv, a fondului de rulment
negativ (Mironiuc, 2006, p. 379).
Rata lichidităţii generale se bazează pe ipoteza că stocurile pot fi transformate
imediat în lichidităţi şi creanţele comerciale recuperate într-un termen mai scurt decât
cel în care trebuie plătite datoriile către furnizori. Însă, lichiditatea şi exigibilitatea
acestor elemente este, adesea, variabilă şi indicatorul, mai sus prezentat, poate genera
erori de interpretare. Acesta indică, mai degrabă, lichiditatea potenţială a entităţii
economice. Lichiditatea de specialitate occidentală recomandă calculul acestui indice
cu o anumită frecvenţă, dată fiind eterogenitatea şi variabilitatea în cursul exerciţiului
financiar a elementelor care intră în structura numărătorului şi numitorului raportului
(Mironiuc, 2006, p. 276).
84
RATINGUL
După părerea noastră lichiditatea entităţii rezultă din comparaţia între activele
„lichide” şi pasivul exigibil, care constituie fondul de rulment financiar (FRF):
FRF = Activele circulante-Datoriile curente (pe termen scurt)
Lichiditatea generală (Fond de rulment, Capital de lucru, Active circulante,

respectiv datorii curente nete) reflectă capacitatea activelor curente disponibile
(stocuri, facturi neîncasate, plasamente pe termen scurt, cheltuieli în avans) de a se
transforma în disponibilităţi băneşti, care să acopere datoriile scadente ale entităţii
economice. Forma relativă, calculată ca rată a lichidităţii generale (RLG):
  100  acoperire excedentară a datoriilor
Active circulante ( ACR) 
RLG  x100   100  acoperire integralăn datoriilor
Datorii curente ( DCR)   100  acoperire partiala a datoriilor

Se apreciază că entitatea are o lichiditate favorabilă în cazul în care rata
lichidităţii este cuprinsă între 200 % şi 250 % (OMF 596 din 28.03.1995, de aprobare
a Normelor metodologice privind întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli de
către regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat, M.Of.nr.70 din
18.04.1995, p. 15).
În opinia altor specialişti, rata lichidităţii trebuie să fie peste 150 % (HG 364 din
10.05.1999, pentru aprobarea Normelor metodologice privind încheierea contractelor
de administrare a companiilor/societăţilor naţionale, a societăţilor comerciale, la
care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar,
precum şi a regiilor autonome, publicat în M. Of. nr.213 din 14.05.1999).
Cu cât este mai mare această rată cu atât este mai buna poziţia creditorilor. Din
punctul de vedere al creditorului o valoare ridicată a acestei rate reprezintă o rezervă
pentru acoperirea eventualelor pierderi determinate de „prăbuşirea” afacerii. Văzut
dintr-un alt unghi, o valoare foarte ridicată a acestei rate poate semnala practici de
management slab. Indicatorul ar putea să indice un nivel al stocurilor care ar deveni
excesiv în comparaţie cu nevoile curente şi o politică de vânzare pe credit redusă. În
acelaşi timp afacerea s-ar putea să nu-si utilizeze în întregime puterea sa de împrumut.
Această rată poate fi privită şi ca o măsură neutră de lichiditate deoarece aceasta
nu ţine cont de lichiditatea fiecărei componente a activelor curente. Astfel o entitatea
care are activele curente compuse în principal din cash şi creanţe este în general privită
mai lichidă decât o entitatea a cărei active curente sunt formate în principal din stocuri.
După părerea noastră cauzele principale a unei valori scăzute a lichidităţii
curente sunt:
→ Datorii curente prea mari;
85
RATINGUL
→ Folosirea fondurilor pe termen scurt pentru finanţarea activelor fixe.

Între măsurile care vizează îmbunătăţirea valorii ratei lichidităţii curente:
- Achitarea unor datorii;
- Creşterea activelor curente din împrumuturi bancare sau alte tipuri de
împrumuturi cu o maturitate mai mare de un an;
- Convertirea unor active fixe în active curente;
- Creşterea activelor curente prin contribuţia acţionarilor;
- Reinvestirea profitului în afacere.
Rata lichidităţii parţiale permite aprecierea mai corectă a lichidităţii prin
eliminarea din calcul a elementelor ce, prezintă cea mai scăzută lichiditate (stocurile),
practică denumită testul acid asupra capacităţii entităţii economice de a-şi onora
obligaţiile pe termen scurt. Relevanţa acestei rate în analiza solvabilităţii pe termen
scurt a entităţii economice este asigurată în măsura în care în structura postului de
clienţi nu se identifică clienţi incerţi (Petcu, 2003, p. 440).
Rata lichidităţii reduse este cunoscută în literatura de specialitate anglo-saxonă
sub numele de „test acid” (Acid Test Ratio) (Mironiuc, 2006, p. 276).
Prin excluderea stocurilor, mai puţin lichide, de la numărătorul raportului se
încearcă depăşirea incertitudinii interpretative proprie ratei lichidităţii generale. Se
obţine astfel un indicator mai „sever”, mai „corosiv”, de unde şi denumirea de „test
acid” (Quick Ratio). Raportul lichidităţii reduse prezintă măsura în care datoriile pe
termen scurt pot fi acoperite numai din activele realizabile şi disponibile, mai uşor de
mobilizat. Valorile raportului cuprinse între 0,8 şi 1 sunt considerate ca indicând o
situaţie normală de lichiditate a entităţii economice (Mironiuc, 2006, p. 276).
Capacitatea entităţii economice de a face faţă angajamentelor asumate faţă de
terţi (riscul de faliment) se poate aprecia atât prin analiza statică a echilibrelor
financiare din bilanţ cât şi prin analiza dinamică a fluxurilor de trezorerie (Stancu,
Finanţe , 2007, p. 795).
În cadrul analizei statice a echilibrelor financiare din bilanţ se au în vedere trei
categorii de rate şi anume: rata curentă, rata rapidă şi rata cash (rata efectivă – n.n)
(Stancu, Finanţe , 2007, p. 795).
Lichiditatea intermediară sau reduse (Acid Ratio, Quick Ratio) evidenţiază
capacitatea activelor curente (altele decât stocurile) de a participa la finanţarea
datoriilor scadente. Forma relativă, calculată ca un raport procentual între activele
circulante rămase (după deducerea stocurilor) şi datoriile scadente, adică:
86
RATINGUL
 100  acoperireintermediară excedentarã

Active circulante ( ACR)  Stocuri(S ) 
RLI  x100  100  acoperireintermediară integralã
Datorii curente ( DCR)  100  acoperireintermediară partiala

Normele legale (OMF 596 din 28.03.1995) prevăd ca valoarea indicatorului să
fie cuprinsă între 50 % şi 100 % (H.G. 364 din 10.05.1999).
Terry Gaskin apreciază că nivelul optim al indicatorului trebuie să fie de 100 %
(Gaskin, 1998, p. 23).
După părerea noastră această rată este la fel ca şi rata curentă cu excepţia
faptului că se exclude de la numărător stocurile, adică partea cea mai puţin activă a
activelor curente. Această rată se concentrează în principal pe casă şi conturi la bănci,
investiţii pe termen scurt şi creanţe în relaţie cu datoriile curente, aşa încât oferă o
viziune mai clară asupra lichidităţii decât rata curentă. Conceptul de bază în acest caz
se referă la testul colectării datoriilor curente într-un caz de criză reală cu
presupunerea că stocurile n-ar putea fi valorificate în timp util.
Companiile care au această rată subunitară, nu îşi pot plăti datoriile curente şi
trebuie privite cu precauţie extremă. Mai mult dacă rata rapidă este inferioară ratei
capitalului de lucru atunci activele curente sunt extrem de dependente de stocuri.
Magazinele de retail sunt exemple clare al acestui tip de afacere.
După părerea noastră se pot identifica câteva cauze posibile ale unei rate rapide
scăzute:
 Datorii curente prea mari;

 Folosirea fondurilor pentru finanţarea activelor fixe;
 Stocuri prea ridicate.
Între soluţiile care pot fi identificate pentru creşterea acestei rate pot fi:
 Conversia unor datorii pe termen scurt în datorii pe termen lung; şi

 Reducerea stocurilor.
Lichiditatea efectivă (imediată) măsoară gradul în care disponibilităţile băneşti
acoperă plăţile scadente. Lichiditatea efectivă se calculează ca un raport procentual
între disponibilităţile băneşti şi datoriile pe termen scurt, adică:
 100 , acoperire excedentar ă
Disponibil itati banesti (TR ) 
RLE  .100  100 , acoperire integrală
Datorii curente ( DCR )  100 , acoperire partiala

Lichiditatea este favorabilă în cazul în care indicatorul se apropie de 100 % (Pântea,
p. 594). După părerea noastră, intervalul de siguranţă financiară este cuprins între 50 % şi
100 %.
87
RATINGUL
Tabel 1.29 Calculul ratelor de lichiditate în întreprinderile IT (2005-2009)

Nr. România Exerciţiul financiar
crt. Rate de lichiditate 2005 2006 2007 2008 2009
Rate de lichiditate 20 IT xxx xxx xxx xxx xxx
Fondul de rulment financiar
1. FRF = Active circulante-Datorii pe termen FRF 34.365.299 4.402.664 8.691.763 27.219.958 16.689.883
scurt (> 0)
Rata lichidităţii generale
2. Rlg = Active circulante / Datorii pe termen Rlg 1,79 1,07 1,20 1,71 1,47
scurt (> 1)
Rata lichidităţii reduse
3. Rlr = (Active circulante-Stocuri) / Datorii pe Rlr 1,45 0,90 0,92 1,19 1,16
termen scurt
Rata lichidităţii imediate (rapide) sau testul
acid
4. Rli 0,36 0,48 0,29 0,39 0,48
Rli = Disponibilităţi / Datorii pe termen
scurt (> 0,2)
Rate de lichiditate 778 IT xxx xxx xxx xxx xxx
FRF
1. FRF = Active circulante-Datorii pe termen 158.377.453 198.886.182 177.446.246 228.305.713 318.021.230
MS
scurt (> 0)
2. Rlg = Active circulante / Datorii pe termen Rlg MS 2,42 2,21 1,86 1,83 1,90
scurt (> 1)
3. Rlr = (Active circulante-Stocuri) / Datorii pe Rlr MS 2,06 1,94 1,65 1,64 1,73
termen scurt
Rata lichidităţii imediate (rapide) sau testul
acid
4. Rli MS 0,66 0,71 0,52 0,38 0,33
Rli = Disponibilităţi / Datorii pe termen
scurt (> 0,2)
Din tabelul de mai sus referitor la analiza lichidităţii în cele 20 întreprinderi IT

se evidenţiază următoarele aspecte:
- lichiditatea generală prezintă valori pozitive în toată perioada analizată,
- rata lichidităţii generale a avut o evoluţie oscilantă înregistrând cea mai mică
valoare în anul 2006 de 1,07, pe toata perioada analizată, înregistrându-se o
acoperire totală a datoriilor pe termen scurt pe baza transformării activelor
circulante, mai puţin a stocurilor, în lichidităţi;
- rata lichidităţii intermediare sau redusese încadrează în intervalul de siguranţă
stabilit de Ministerul Finanţelor în toţi anii analizaţi. Acest lucru înseamnă că
entitatea poate să-şi acopere într-o proporţie satisfăcătoare datoriile pe termen
scurt pe baza trezoreriei şi a creanţelor;
- rata lichidităţii efective situându-se la un nivel relativ redus. Aceasta înseamnă că
entitatea nu poate acoperi datoriile pe termen scurt pe seama disponibilităţilor băneşti
decât într-o proporţie cuprinsă între 29% şi 48%, pe întreaga perioada analizată.
88
RATINGUL
- Pe întregul eşantion ratele de lichiditate au cunoscut o evoluţie descrescătoare
trendul este dat de firmele din prima grupă.
Evoluţia celor trei rate de lichiditate este reprezentată în graficul următor.
Figură 1.17 Evoluţia RLG, RLR, RLI pe perioada 2005-2009- 20 întreprinderi IT
Din graficul de mai sus se observă că toate cele trei rate calculate au o evoluţie
similară oscilantă.
Figură 1.18 Evoluţia RLG, RLR, RLI pe perioada 2005-2009- 778 întreprinderi IT
Din graficul de mai sus se observă că toate cele trei rate calculate au o evoluţie
descrescătoare, evoluţie care se menţine şi pe grupe. Considerăm că diminuarea
nivelului acestor rate financiare periclitează echilibrul financiar pe termen scurt al
acestor firme, în sensul diminuării capitalului de lucru al întreprinderilor IT analizate.
Analiza modelării echilibrelor financiare trebuie completată cu analiza
solvabilităţii aşa după cum rezultă din cele ce urmează.
89
RATINGUL
1.1.5.2 ANALIZA SOLVABILITĂŢII ÎNTREPRINDERILOR DIN DOMENIUL IT
1.1.5.2.1 Opinii privind solvabilitatea întreprinderii
Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face faţă scadenţelor pe

termen lung şi mediu şi depinde de mărimea datoriilor cu asemenea scadenţe şi de
cheltuielile financiare (costul îndatorării). Această stare constituie un obiectiv prioritar
al întreprinzătorului care doreşte să-şi păstreze autonomia financiară şi flexibilitatea
gestiunii, şi rezultă atât din echilibrul dintre fluxurile de încasări şi fluxurile de plăti,
cât şi dintr-un fond de rulment net pozitiv, care presupune o bună adecvare între
necesarul de finanţare pe termen lung (în active corporale şi financiare) şi resursele de
finanţare cu caracter permanent (capitalurile proprii şi îndatorarea la termen).
Solvabilitatea se defineşte mai ales în perspectiva unei lichidări a întreprinderii,
dacă se află în încetare de plată ca urmare a lipsei de lichiditate a bilanţului, entitate
economică este solvabilă în măsura în care activul real este suficient pentru a-i permite
plata tuturor datoriilor.
Starea de solvabilitate este abordată în mai multe modalităţi de specialiştii din
ţară şi străinătate.
Normele metodologice ale Ministerului de Finanţe (OMF 596 din 28.03.1995)
definesc solvabilitatea patrimonială prin gradul în care unităţile patrimoniale pot face
faţă obligaţiilor de plată.
Renumiţi profesori români în domeniul finanţelor apreciază că „starea de
solvabilitate trebuie analizată din punct de vedere al funcţiilor sale pe de-o parte şi a
orizontului de timp la care se referă, pe de altă parte. Solvabilitatea va exprima deci
capacitatea unui agent economic de a rambursa la scadenţă mai mare de un an ratele
curente faţă de bănci şi alte instituţii financiare” (Batrancea & alţii, 2007, p. 212).
Conform IFRS solvabilitatea financiară se referă la disponibilităţile de numerar
pe o perioadă mai lungă de timp în care urmează să se onoreze angajamentele
financiare scadente (IFRS 2007, Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea
situaţiilor financiare, par. 16).
Solvabilitatea este o stare a unei companii care exprimă capacitatea unei firme
de a-şi achita obligaţiile pe termen lung (Higgins, 1992, p. 6).
Din aceste definiţii rezultă în primul rând că solvabilitatea este specifică mai
multor circuite financiare, derulate pe parcursul unor exerciţii financiare consecutive.
În opinia noastră solvabilitatea vizează capacitatea de rambursare a ratelor
curente angajate cu băncile şi instituţiile financiare.
Totodată apreciem că solvabilitatea este influenţată de viteza de rotaţie a
imobilizărilor corporale.
90
RATINGUL
Nu în ultimul rând, credem că solvabilitatea depinde de politica monetar-
bancară, de stabilitatea economică şi politică dintr-o ţară.
1.1.5.2.2 Modele de analiză ale solvabilităţii întreprinderilor din domeniul IT
Menţinerea solvabilităţii este condiţionată de sincronizarea ritmului încasărilor

de fonduri legate de transformarea în monedă a activelor ajunse la maturitate cu ritmul
plăţilor imperative legate de lichidarea datoriilor ajunse la scadenţă, în acest sens, o
primă apreciere a solvabilităţii se realizează prin compararea între lichiditatea activelor
şi exigibilitatea capitalurilor, respectiv a activelor totale cu datoriile totale:
1) Activul net contabil (ANC):
ANC = Total active – Total datorii
În aprecierea solvabilităţii se utilizează rate de structură a capitalurilor care
caracterizează îndatorarea şi autonomia financiară a entităţii economice.
2) Rata solvabilităţii patrimoniale(Rsp):
Capitalul propriu
Rsp
Total capitaluri
Această rată exprimă ponderea capitalului propriu în capitalurile totale şi
trebuie să aibă o valoare minimă cuprinsă în intervalul 0,3-0,5, valorile mai mari de
0,5 reflectând o situaţie normală.
3) Rata solvabilităţii generale (Rsg):
Activul total
Rsg
Datorii totale
Creditorii sunt interesaţi într-o valoare cât mai mare a raportului, garanţia lor
fiind constituită din activul entităţii economice.
Rata solvabilităţii generale poate fi calculată şi prin rapoartele:
Capitalul propriu Capacitatea de autofinanţare
Rsg = Rsg =
Datoriile pe termen lung Datoriile pe termen lung
Aprecierea solvabilităţii poate fi realizată şi indirect prin ratele de îndatorare,
capacitatea de îndatorare şi capacitatea de rambursare:
4)Rata îndatorării totale:
Datoriile totale
Rd =
Capitalul propriu
5)Rata îndatorării pe termen lung:
Datoriile  1an
Rd =
Capitalul propriu
Aceste rate exprimă levierul financiar, respectiv dependenţa de creditorii pe
termen lung, şi sunt majorate de inflaţie.
91
RATINGUL
Rata îndatorării pe termen lung constituie un indicator de risc care creşte

proporţional cu valoarea lui şi cu variabilitatea beneficiilor, având mărimi variabile de
la un sector de activitate la altul.
6) Capacitatea de îndatorare (Cî):
Capitalul propriu
Cî =
Capitalul permanent
Această rată exprimă ponderea capitalului propriu în capitalul permanent,
depinde de structura financiară şi arată posibilităţi de îndatorare crescute pentru valori
> 0,5.
7)Capacitatea de rambursare:
CAF
Cr =
Datoriile totale
Rata exprimă capacitatea entităţii economice de a-şi rambursa toate datoriile şi
completează rata de îndatorare, fiind acceptabilă o valoare minimă de 0,25.
8)Rata cheltuielilor financiare:
Cheltuieli le financiare
Rcf =
Re zultatul din exp loatare
Rata exprimă indirect solvabilitatea, prin ponderea cheltuielilor financiare în
rezultatul exploatării, trebuind să fie cât mai mică pentru a evita riscul de non-plată.
O variantă a acestei rate se obţine prin raportul:
Cheltuieli le financiare
Rcf =
Cifra de afaceri
Rata nu trebuie să depăşească valoarea de 0,03; în caz contrar entitate
economică este vulnerabilă şi se expune riscului de insolvabilitate.
În aprecierea sănătăţii financiare a entităţii economice trebuie să se urmărească
nu numai solvabilitatea, ci şi lichiditatea ei, în sensul că pentru ca aceasta să fie într-o
situaţie satisfăcătoare nu este suficient ca ea să-şi poată achita datoriile (să fie
solvabilă), ci trebuie să le poată achita la scadenţa convenită. Astfel, entitate
economică poate fi solvabilă, având un activ total superior datoriilor (situaţie netă
pozitivă), dar să nu posede suficiente lichidităţi pentru a respecta scadenţele, ceea ce
impune analiza separată a lichidităţii sale.
Ratele de solvabilitate şi lichiditate sunt redate în tabelul următor:
92
Tabel 1.30 Calculul ratelor de solvabilitate şi lichiditate
România Exerciţiul financiar Abateri Indici
Nr.
crt. 2006-2005 2007-2006 2008-2007 2009-2008 2006/2005 2007/2006 2008/2007 2009/2008
Rate de solvabilitate şi lichiditate 2005 2006 2007 2008 2009
(±∆) (±∆) (±∆) (±∆) % % % %
A. Rate de solvabilitate xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx
Activul net contabil
1. ANC 73.428.309 67.556.788 68.064.963 81.507.222 85.890.382 -5.871.521,50 508.175,50 13.442.259,00 4.383.160,00 92,00% 100,75% 119,75% 105,38%
ANC = Activ net-Datorii (mii lei)
Rata solvabilităţii patrimoniale
2. Rsp 0,47 0,46 0,56 0,59 0,66 -0,02 0,10 0,03 0,07 96,32% 122,23% 106,20% 111,17%
Rsp = Capital propriu / Pasiv (> 0,5)
Rata solvabilităţii generale
3a. Rsg 1,99 1,97 2,30 2,51 2,96 -0,02 0,33 0,21 0,45 99,10% 116,61% 109,33% 118,12%
Rsg = Active / Datorii totale (> 1)
3b Rsg1 2,28 9,17 6,78 5,17 10,14 6,89 -2,39 -1,61 4,97 402,19% 73,96% 76,20% 196,17%
Rsg1 = Capital propriu / Datorii pe termen lung (> 1)
3c Rsg2 1,10 8,89 6,33 5,55 8,81 7,79 -2,56 -0,78 3,25 808,44% 71,23% 87,68% 158,58%
Rsg2 = CAF / Datorii pe termen lung (>1)
Rata îndatorării totale
4. Rd 1,06 1,11 0,78 0,67 0,51 0,05 -0,33 -0,11 -0,16 104,76% 70,16% 86,13% 76,15%
Rd = Datorii / Capital propriu (LF)
Rata îndatorării pe termen lung
5. Rdtl 0,44 0,11 0,15 0,19 0,10 -0,33 0,04 0,05 -0,09 24,86% 135,20% 131,24% 50,98%
Rdtl = Datorii pe termen lung / Capital propriu
Capacitatea de îndatorare
6. Cd 0,67 0,84 0,86 0,83 0,91 0,17 0,02 -0,04 0,08 125,27% 102,41% 95,88% 109,44%
Cd = Capital propriu / Capital permanent (> 0,5)
Capacitatea de rambursare
7. Cr 0,45 0,87 1,20 1,60 1,70 0,42 0,33 0,40 0,10 191,87% 137,26% 133,60% 106,16%
Cr = CAF / Datorii (> 0,25)
B. Rate de lichiditate xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx
1. FRF 34.365.299 4.402.664 8.691.763 27.219.958 16.689.883 -29.962.635,00 4.289.099,00 18.528.194,50 -10.530.074,50 12,81% 197,42% 313,17% 61,31%
FRF = Active circulante-Datorii pe termen scurt (> 0)
2. Rlg 1,79 1,07 1,20 1,71 1,47 -0,72 0,13 0,50 -0,24 59,84% 112,53% 141,89% 86,22%
Rlg = Active circulante / Datorii pe termen scurt (> 1)
3. Rlr 1,45 0,90 0,92 1,19 1,16 -0,55 0,02 0,27 -0,03 61,90% 102,76% 129,25% 97,10%
Rlr = (Active circulante-Stocuri) / Datorii pe termen scurt
Rata lichidităţii imediate (rapide) sau testul acid
4. Rli 0,36 0,48 0,29 0,39 0,48 0,12 -0,20 0,10 0,09 132,73% 59,47% 135,74% 124,39%
Rli = Disponibilităţi / Datorii pe termen scurt (> 0,2)

RATINGUL
Tabel 1.31 Calculul ratelor de solvabilitate

Nr. România Exerciţiul financiar
crt. Rate de solvabilitate 2005 2006 2007 2008 2009
A. Rate de solvabilitate 20IT
Activul net contabil
1. ANC 73.428.309 67.556.788 68.064.963 81.507.222 85.890.382
ANC = Activ net-Datorii (mii lei)
2. Rsp 0,47 0,46 0,56 0,59 0,66
3a. Rsg 1,99 1,97 2,30 2,51 2,96
3b Rsg1 = Capital propriu / Datorii pe termen Rsg1 2,28 9,17 6,78 5,17 10,14
lung (> 1)
3c Rsg2 1,10 8,89 6,33 5,55 8,81
Rsg2 = CAF / Datorii pe termen lung (>1)
4. Rd 1,06 1,11 0,78 0,67 0,51
5. Rdtl = Datorii pe termen lung / Capital Rdtl 0,44 0,11 0,15 0,19 0,10
propriu
6. Cd = Capital propriu / Capital permanent (> Cd 0,67 0,84 0,86 0,83 0,91
0,5)
7. Cr 0,45 0,87 1,20 1,60 1,70
A. Rate de solvabilitate 778 IT
Activul net contabil ANC 778
1. 128.651.643 210.716.477 196.999.086 229.082.619 320.405.651
ANC = Activ net-Datorii (mii lei) IT
2. Rsp 778 IT 0,40 0,43 0,36 0,33 0,31
3a. Rsg778 IT 1,68 1,75 1,56 1,49 1,53
Rsg1 778
3b Rsg1 = Capital propriu / Datorii pe termen 1,65 1,83 1,37 1,19 1,16
IT
lung (> 1)
4. Rd 778 IT 1,47 1,33 1,78 2,05 2,10
5. Rdtl = Datorii pe termen lung / Capital Rdtl778 IT 0,61 0,55 0,73 0,84 0,86
propriu
6. Cd = Capital propriu / Capital permanent (> Cd 778 IT 0,61 0,73 0,67 0,67 0,69
0,5)
7. Cr 778 IT -0,14 -0,09 0,00 0,00 0,00
Din tabelul de mai sus referitor la analiza solvabilităţii în cele 20 întreprinderi IT

se evidenţiază următoarele aspecte:
- Activul net contabil pozitiv (ANC) şi în creştere arată existenţa solvabilităţii
necesare acoperirii datoriilor din activele nete.
- Ratele de solvabilitate patrimonială (Rsp) şi generală (Rsg) cu valori peste
limitele admisibile reflectă un bun echilibru financiar pe termen lung care permite
acoperirea datoriilor din activul net şi a datoriilor pe termen lung din capitalul propriu şi
din capacitatea de autofinanţare.
- Ratele de îndatorare care reflectă indirect solvabilitatea prin rata îndatorării
totale (levierul financiar) (Rd) şi prin rata îndatorării la termen (Rdtl) au cunoscut
94
RATINGUL
reduceri care confirmă creşterea autonomiei financiare a entităţii economice.

- în consens cu ratele de îndatorare în scădere, a crescut rata privind capacitatea
de îndatorare (Cd) având valori peste 0,5, prin creşterea ponderii capitalului propriu în
capitalul permanent, precum şi rata privind capacitatea de rambursare a datoriilor totale
(Cr) având valori peste limita admisibilă de 0,25.
Pe întregul eşantion de 778 entităţi ratele de solvabilitate au înregistrat creşteri în
perioada analizată însă rata solvabilităţii patrimoniale este sub limita admisibilă, rata
îndatorării totale (levierul financiar) (Rd) şi prin rata îndatorării la termen (Rdtl) au
cunoscut creşteri care confirmă scăderea autonomiei financiare a entităţilor economice, iar
capacitatea de rambursare este sub 0, respectiv sub limita admisă de 0,25. O anumită stare
de echilibru pe termen scurt sau pe termen lung se reflectă în mod corespunzător în
capacitatea entităţii de a produce în permanenţă fonduri băneşti, care trebuie să
completeze orice model de analiză economico-financiară. Am constatat că aceste aspecte
sunt puţin abordate în literatura de specialitate, dar sunt foarte necesare în activitatea
practică a entităţii din domeniul IT.
1.1.6 RATELE DE ANALIZĂ A FLUXURILOR DE NUMERAR ÎN ÎNTREPRINDERILE IT
Una dintre destinaţiile informaţiilor furnizate de cash-flow vizează analiza pe baza

ratelor, metodă folosită atât în analiza bilanţului şi în analiza contului de profit şi pierdere. În
acest sens, analistul poate se utilizeze o serie de indicatori, pe care îi prezentăm în cele ce
urmează.
Un prim indicator folosit pentru evaluarea fluxurilor de numerar ale entităţii este
rata cash flow-ului raportat la cheltuielile de capital, sau indicele de acoperire a
cheltuielilor de capital:1
Cash Flow
Cash flow la cheltuieli de capital =
Cheltuieli de capital
Această rată oferă analistului informaţii despre flexibilitatea financiară a entităţii
economice şi în particular este utilă firmelor care au o politică de capital atractivă
(majorări de capital, dividende acordate şi plătite la termen etc.). Cu cât rata este mai
mare, cu atât flexibilitatea financiară este mai mare. După părerea noastră, analistul
trebuie să examineze cu atenţie condiţiile în care această rată se modifică în timp şi să
identifice cauzele care generează diferenţe semnificative ale indicatorului entităţii
analizate cu nivelul acestei rate ale firmelor aflate în aceeaşi competiţie. De exemplu, o
1
Măsura cash flow-ului în ecuaţie ar trebui să conţină cheltuielile de capital.
95
RATINGUL
rată aflată în descreştere poate fi interpretată în două moduri.

În primul rând, entitatea poate avea dificultăţi în extinderea activităţii prin
cheltuielile de capital, fără a apela la împrumuturi.
În al doilea rând, entitatea ar putea trece printr-o perioadă de majorare
semnificativă a investiţiilor şi astfel veniturile vor fi generate cu întârziere, fiind nevoie de
creşterea fluxului de numerar din exploatare pentru a compensa rata negativă din
activitatea investiţională.
O altă rată utilizată în analiza cash fluxurilor este rata cash flow-ului faţă de
variaţia datoriilor:
Cash Flow
Cash flow la datorii =
Datorii medii
Datoriile din modelul de mai sus pot fi datorii totale, datorii pe termen lung, sau un
nivel al datoriilor care cuprinde un anumit grad de maturitate (datorii care ajung la
maturitate în 5 ani). Acest indicator semnifică capacitatea unei firme de a face faţă
datoriilor ajunse la maturitate. O variantă a acestui indicator,este indicele Fitch CFAR,
care compară media pe 3 ani a NFCF-ului(fluxurilor nete de trezorerie) a unei companii
cu datoriile mature în următorii 5 ani (Conville, 7 ianuarie, 1999). Prin compararea
NFCF-ului mediu al unei companii la obligaţiile aşteptate (5 ani), acest indice furnizează
informaţii despre calitatea creditării entităţii.
Figură 1.19 Evoluţia ratei cash flow-ului raportat la datorii
Din reprezentarea grafică de mai sus rezultă că evoluţia datoriilor este mult superioară
evoluţiei cash-flow-lui, şi care nu poate susţine decât în parte rambursarea acestora.
A două componentă a modelului de analiză economico-financiară o reprezintă
analiza performanţei pe baza unui sistem articulat de indicatori, aşa cum vom vedea în cele
ce urmează.
96
RATINGUL
1.2 ANALIZA PERFORMANŢEI ÎN INDUSTRIA IT
1.2.1 STRUCTURA ŞI COMPONENŢA INDICATORILOR SPECIFICI PERFORMANŢEI

FINANCIARE ÎN INDUSTRIA IT
Contul de profit şi pierdere în cazul întreprinderilor analizate din domeniul IT se

prezintă ca un tablou standard al veniturilor şi cheltuielilor unei perioade, având ca
finalizare rezultatul net al exerciţiului.
Un asemenea rezultat este determinat în cascadă, pe următoarele niveluri:
● rezultatul curent (alcătuit din rezultatul de exploatare şi rezultatul financiar),
● rezultatul extraordinar şi
● impozitul pe profit.
Prezentarea veniturilor şi cheltuielilor se face sub forma unei liste, grupate după
natura lor, cu date comparative pentru exerciţiul încheiat şi pentru cel precedent.
Baza de date pentru întocmirea contului de profit şi pierdere o constituie soldurile
conturilor din clasa 6 şi 7 din ultima balanţă de verificare sintetică, iar un post al acestuia
poate să corespundă unei grupe, mai multor grupe, unui cont sau mai multor conturi.
Ordinea posturilor din contul de profit şi pierdere nu coincide cu cea a simbolului
conturilor din planul de conturi, aceasta datorându-se necesităţii regrupării posturilor în
rubrici semnificative şi anume: (tabelul 1.32):
●Venituri din exploatare, cheltuieli pentru exploatare, rezultatul din exploatare;
●Venituri financiare, cheltuieli financiare, rezultatul financiar;
●Rezultatul curent al exerciţiului;
●Venituri extraordinare, cheltuieli extraordinare, rezultatul extraordinar;
●Impozit pe profit;
●Rezultatul net al exerciţiului.
Tabel 1.32 Contul de profit şi pierdere al întreprinderilor din domeniul IT
Cheltuieli Venituri
Cheltuieli de exploatare Venituri din exploatare
 Cheltuieli cu materii prime, servicii  Venituri din vânzări şi servicii
 Cheltuieli cu salariile  Alte venituri din exploatare
 Cheltuieli cu impozite, taxe
 Cheltuieli cu amortizarea
Cheltuieli financiare Venituri financiare
 Cheltuieli cu dobânzile  Venituri din dobânzi
 Cheltuieli cu spezele bancare  Alte venituri financiare
Cheltuieli extraordinare Venituri extraordinare
Sursa Ilustrare proprie
97
RATINGUL
Pentru analiza financiară pe baza contului de profit şi pierdere este deosebit de

important să se construiască o serie de indicatori agregaţi (indicatori cunoscuţi sub denumirea
de solduri intermediare de gestiune), compatibili cu indicatorii prezentaţi detaliat în contul de
profit şi pierdere a firmelor americane şi europene din domeniul IT, şi care pot fi evidenţiaţi,
în contul de profit şi pierdere al firmelor româneşti din domeniul IT după cum urmează:
Tabel 1.33 Contul de profit şi pierdere pentru întreprinderile de IT din România

2005 2006 2007 2008 2009
Cifra de afaceri (1) 140.229.348 132.240.400 108.031.499 157.175.823 115.939.144
+ Alte venituri din exploatare
8.177.102 5.292.436 7.722.429 7.975.247 5.013.674
(2)
= Venituri din exploatare (3=
148.406.450 137.532.836 115.753.928 165.151.070 120.952.818
1+2)
- Cheltuieli materiale (4) 12.276.718 13.206.186 10.744.526 10.041.157 10.884.818
- Cheltuieli personal (5) 99.346.998 61.383.335 38.985.507 75.331.587 38.964.149
- Alte cheltuieli exploatare (6) 3.150.620 2.404.030 2.350.359 13.247.013 8.428.744
+ Venituri – Cheltuieli cu
0 0 0 0 0
sconturile (7)
= EBITDA (marja de profit
operaţional înainte de
33.632.114 60.539.285 63.673.536 66.531.313 62.675.107
amortizare, dobânzi, impozit
pe profit) (8= 3-4-5-6+7)
- Cheltuieli cu amortizarea(9) 4.911.430 4.809.416 3.520.552 4.077.733 4.297.507
= Rezultat din exploatare
28.720.684 55.729.869 60.152.984 62.453.580 58.377.600
(EBIT) (10=8-9)
+ Venituri – Cheltuieli cu
dobânzile şi spezele bancare 5.760 10.889 9.902 22.233 7.278
(11)
+ Venituri – Cheltuieli din
diferenţe de curs valutar (12)
+ Venituri – Cheltuieli
0 0 0 0 0
extraordinare (13)
= Rezultat brut al exerciţiului
28.726.444 55.740.758 60.162.886 62.475.813 58.384.878
(EBT) (14=10+11+12+13)
- Impozit pe profit (15) 1.377.000 818.120 1.861.018 2.454.824 1.592.456
=Rezultat net (net profit) % 27.349.444 54.922.638 58.301.868 60.020.989 56.792.422
Aceasta ar putea reprezenta, în opinia mea o nouă structură a contului de

profit şi pierdere pentru întreprinderile din sectorul IT din România.
Din construcţia de mai sus se observă că din structura veniturilor din
exploatare s-a eliminat variaţia stocurilor, care se regăseşte şi în bilanţ la începutul şi
sfârşitul exerciţiului, iar includerea acesteia în contul de profit şi pierdere ar putea
98
RATINGUL
deforma rezultatul financiar al entităţii.

De asemenea considerăm că producţia imobilizată şi alte venituri din exploatare
trebuie să fie incluse în cifra de afaceri, să se factureze către propria firmă la recepţia
acestora, respectându-se în acest fel principiul fundamental al contului de profit şi
pierdere respectiv conectarea cheltuielilor cu veniturile entităţii.
Figură 1.20 Indicatori agregaţi
Din această « cascadă » a indicatorilor agregaţi se pot evidenţia următoarele

aspecte:
 Profitul operaţional este primul indicator „cheie” care trebuie analizat pe baza
contului de profit şi pierdere. Acesta reprezintă surplusul obţinut din operaţiuni
înainte de a scădea cheltuielile cu dobânzile şi taxele. Este un indicator „cheie”
de performanţă al entităţii economice.
 O atenţie specială trebuie acordată asupra contului de profit şi pierdere, atunci
când se înregistrează pierdere din exploatare (profit operaţional negativ),
deoarece acest lucru indică incapacitatea companiei de a genera profit din
activitatea desfăşurată.
 Indicatorul EBITDA trebuie să acopere, după părerea noastră:
a) Sarcina financiară a entităţii:
 principal+dobânda aferentă leasingului financiar;
 dobânda leasingului operaţional;
 principal+dobânda credite de investiţii;
 dobânda pentru linii de credit;
 dobânda la credite pe termen scurt sau capital de lucru;
şi
99
RATINGUL
b)impozitul pe profit
 Profitul brut înainte impozitare (EBIT) reflectă succesul companiei în
recuperarea costurilor de producţie/servicii, a cheltuielilor operaţionale ale
afacerii, costul fondurilor împrumutate, astfel încât să obţină o marjă rezonabilă
de recompensare a acţionarilor.
 Acest indicator indică capacitatea companiei de a finanţa necesarul de capital
de lucru, de a suporta obligaţiile de plată pentru împrumuturile pe termen lung
şi de a plăti impozitul aferent profitului impozabil.
În cazul celor două companii americană şi olandeză, contul de profit şi pierdere
este prezentat diferenţiat aşa cum rezultă din cele ce urmează.
a) în cazul companiei LONGTOP FINANCIAL TECHNOLOGIES LT situaţia

se prezintă astfel:
Tabel 1.34 Contul de profit şi pierdere - LONGTOP FINANCIAL TECHNOLOGIES LT
2009 2008 2007

Venituri totale (1) 66,69 42,65 25,08
- Ajustări ale veniturilor (2) 0,77 0,77 0,77
- Costul vânzărilor (3) 22,42 4,38 1,6
-Costul vânzărilor cu depreciere (4) 25,66 7,13 3,32
Marja Brută (5=1-2-4) 40,26 35,52 21,76
Profit brut operaţional (6= 1-2-3) 43,67 38,26 23,48
-Alte cheltuieli operaţionale (reclamă, publicitate, marketing) (7) 33,87 22,92 6,52
Profit operaţional (8 = 5 – 7) 6,4 12,6 15,24
Profit operaţional înainte de depreciere EBITDA (9 = 6 – 7) 9,81 15,34 16,96
- Depreciere nereconciliată (10) 3,41 2,75 1,72
- Amortizare (11)
-Amortizarea activelor intangibile (12)
Profit operaţional după depreciere (13 = 9 – 10-11-12) 6,4 12,6 15,24
+ Venituri din dobânzi (14) 63,6 0,34 0,07
Profit destinat acoperirii cheltuielilor cu dobânzile şi impozitului 8,65 13,03 15,33
pe profit (EBIT) (15 = 13+14)
– Cheltuieli cu dobânzi (16) 0,89 0,7 0,53
Profit înainte de impozitare (EBT) (17 = 15+16) 7,76 12,32 14,8
- Impozitul pe profit (18) 3,54 3,75 2,26
100
RATINGUL
Profit net din operaţiuni continue (19 = 17-18) 4,22 8,57 12,54
Profit net din operaţiuni discontinue (20) -1,29 -0,26 0
Profit net din total operaţiuni (21 = 19 - 20) 2,93 8,31 12,54
+ Venituri – Cheltuieli excepţionale (22)
+/- Efecte ale cursului de schimb (23)
Profit / pierdere netă (Net Income) (24= 21+22+23) 2,93 8,31 12,54
Din analiza structurii acestei situaţii financiare se observă că în conţinutul

contului de profit şi pierdere sunt evidenţiaţi în mod distinct următorii indicatori
agregaţi: EBITDA, EBIT, EBT şi profit net. Din acest punct de vedere considerăm că
sistemele de indicatori construite pe baza „contului de venituri” (Income Statement)
din companiile americane de IT şi pe baza modelului de cont de profit şi pierdere din
companiile româneşti de IT propus în acest paragraf, sunt compatibile.
b) În cazul BMC SOFTWARE contul de venituri are următoarea structură:
Tabel 1.35 Contul de profit şi pierdere BMC SOFTWARE
2009 2008 2007
+Venituri din care: 1731,60 1580,40 1498,40
+ licenţe 647,60 569,80 527,00
+mentenaţă 967,70 918,80 878,80
+Servicii profesionale 116,30 91,80 92,60
- Cheltuieli operaţionale din care: 1374,10 1373,10 1369,90
- Costul licenţelor 100,40 99,40 123,30
- Costul mentenaţei 168,90 175,10 175,00
- Costul serviciilor profesionale 125,10 95,80 83,50
- Cheltuieli cu vânzările şi marketingul 527,40 518,10 501,60
- Cheltuieli de cercetare şi dezvoltare 209,40 210,70 209,10
- Cheltuieli generale şi de administraţie 209,40 202,80 203,60
- Cheltuieli cu amortizarea activelor intangibile 14,80 26,60 32,80
– Alte cheltuieli operaţionale 18,70 44,60 41,00
= EBIT (profit înainte de dobânzi, impozit pe profit) 357,50 207,30 128,50
+ Venituri – Cheltuieli cu dobânzi 76,90 93,30 75,30
= Profit / pierdere înainte de impozitare (EBT) 434,40 300,60 203,80
- Provizioane pentru impozitul pe profit 120,80 84,70 101,80
= Profit / pierdere netă (Net earnings) 313,60 215,90 102,00
101
RATINGUL
Remarcăm că în cazul acestei companii care are subsidiare şi în Europa se pot

identifica numai trei indicatori, utilizaţi în analiza performanţei respectiv: EBIT, EBT
şi profitul net.
De asemenea se poate constata o detaliere a veniturilor din exploatare pe
următoarele categorii:
■ venituri din licenţe;
■ venituri din mentenanţă;
■ venituri din servicii profesionale.
Pe lângă analiza datelor pe baza agregatelor financiare,o componentă
importantă în sistemul analizei financiare în întreprinderilor IT, o reprezintă analiza
performanţei pe baza ratelor financiare, după cum rezultă din cele ce urmează.
1.2.2 ANALIZA PERFORMANŢEI ÎNTREPRINDERILOR IT PE BAZA RATELOR
1.2.2.1 METODA RATELOR DE PERFORMANŢĂ
Ratele reprezintă instrumente utile de analiză care sintetizează un volum mare de

date într-o formă mai uşor de înţeles, de interpretat şi de comparat. Ele evidenţiază în
acelaşi timp, anumite limite care trebuie analizate pentru fiecare caz în parte. La
compararea ratelor din perioade diferite, trebuie avute în vedere condiţiile în care îşi
desfăşoară activitatea entitate economică, precum şi impactul anumitor modificări asupra
situaţiilor financiare cum ar fi: modificarea condiţiilor economice, a procesului productiv,
a diferitelor linii de producţie sau a pieţelor geografice deservite.
Ratele nu constituie punctul final al analizei şi nu reprezintă prin ele însele
elementele pozitive (punctele forte) sau negative (punctele slabe, slăbiciunile) ale
activităţii unei entităţi economice sau ale managementului acesteia. Ratele indică, după
părerea noastră, doar domeniile care necesită o investigare suplimentară.
Analiza pe baza ratelor construite de către analist, din situaţiile financiare, trebuie
combinată cu investigarea altor factori, înainte să se formuleze concluzii pertinente şi să se
facă recomandări pentru măsurile ce trebuie adoptate de conducerea entităţii economice.
Aprecierea cu privire la faptul că un anumit indice este prea ridicat, prea scăzut sau
corespunzător depinde de modul de interpretare a rezultatelor de către analist care are în
vedere pe de-o parte, atât tipul de activitate al entităţii economice cât şi poziţia entităţii
economice în cadrul sectorului, iar pe de altă parte, strategia adoptată de entitate
economică pe o piaţă particulară.
Obiectivul analizei variaţiei ratelor constă în determinarea cauzelor şi a efectelor pe
care ratele le au asupra capacităţii companiei de a-şi rambursa datoria.
102
RATINGUL
Analiza unilaterală a unei singure rate sau a mai multor rate poate genera, după
părerea noastră, concluzii eronate asupra echilibrului financiar al entităţii economice. Iată
de ce, o analiză combinată a ratelor cu alte informaţii privind managementul entităţii
economice şi informaţii despre condiţiile economice în care entitate economică îşi
desfăşoară activitatea, va evidenţia cu siguranţă imaginea fidelă asupra entităţii
economice. În acest sens, se impune o analiză a variaţiilor înregistrate de respectivele rate
pe parcursul unei perioade de timp pentru a se putea stabili schimbările ce pot interveni în
funcţionarea entităţii economice şi posibilul impact pe care aceste rate îl pot produce
asupra bonităţii companiei.
În cazul în care valoarea unui indicator al entităţii economice diferă semnificativ de
media pe ramură se impune analizarea cauzelor care au determinat respectiva situaţie în
vederea evaluării, în acest fel, a efectelor pe care acestea le produc asupra bonităţii entităţii
economice analizate.
1.2.2.2 ANALIZA DE DETALIU A PERFORMANŢEI PE BAZA RATELOR

FINANCIARE
Cercetarea întreprinsă în cadrul întreprinderilor din domeniul IT din ţara noastră

a vizat şapte categorii de rate financiare pe care le considerăm relevante şi pe care le
prezentăm în cele ce urmează.
1. Rata rentabilităţii economice (RRE) evidenţiază contribuţia elementelor
patrimoniale la obţinerea rezultatelor finale ale entităţii.
RBE
RRE = x 100
AT
Unde:
RBE - reprezintă rezultatul brut al exerciţiului;
AT- reprezintă activul bilanţier.
Indicatorul pune în evidenţă contribuţia elementelor patrimoniale la obţinerea
rezultatelor.
Tabel 1.36 Evoluţia ratei rentabilităţii economice în industria IT
Nr. Exerciţiul financiar

Denumirea indicatorului rd. 2005 2006 2007 2008 2009
Rata rentabilităţii economice

RRE 20 IT 19,43% 40,60% 49,89% 46,11% 45,05%
RBE*100/AT
Dinamica ratei rentabilităţii economice dRRE 20 IT 100,00% 208,97% 122,88% 92,43% 97,69%
103
RATINGUL
Rata rentabilităţii economice

RRE 778 IT 37,55% 32,98% 23,99% 18,31% 15,70%
RBE*100/AT
Dinamica ratei rentabilităţii economice dRRE 778 IT 100,00% 87,83% 72,74% 76,34% 85,72%
Sursa: Calcule proprii
Indicatorul în cele 20 de întreprinderi analizate înregistrează cea mai mare

valoare în anul 2007 de 49,89%. În întreg eşantionul indicatorul este in scădere de la
37,55% la 15,70%. Trendul grupei este dat de firmele din prima grupă.
2. Rata rentabilităţii activelor (Return on Total Assets - ROA)se determină ca
un raport dintre profitul net şi valoarea activelor entităţii economice. Indicatorul
măsoară gradul de rentabilitate al întregului capital investit în firmă. În literatura
economică anglo-americană, indicatorul mai poartă denumirea de rata rentabilităţii
activelor totale (Return on Total Assets-ROA) sau rata rentabilităţii investiţiei (Return
on Investment-ROI) (Halpen, Weston, & Brigham, 1998, p. 111).
RNE
ROA = x 100
AT
După părerea altor analişti americani (Backer, Elgers, & Asebrook, 1988, p.
598), indicatorul se determină ca un raport procentual între rezultatul din exploatare
(RE) şi totalul activelor recunoscute în poziţia financiară a entităţii economice(AT):
RE
ROA = x 100
AT
În acest caz indicatorul măsoară eficienţa cu care sunt folosite activele entităţii
economice în activitatea operaţională.
Tabel 1.37 Evoluţia ratei rentabilităţii activelor în industria IT
Nr. Exerciţiul financiar

Rata rentabilităţii activelor

ROA 20 IT 18,50% 40,01% 48,35% 44,30% 43,82%
RNE*100/AT
Dinamica ratei rentabilităţii activelor dRRA 20 IT 100,00% 216,27% 120,85% 91,63% 98,92%
Rata rentabilităţii activelor

ROA 778 IT 29,47% 27,64% 20,01% 16,27% 12,95%
RNE*100/AT
Dinamica ratei rentabilităţii activelor dRRA 778 IT 100,00% 93,81% 72,38% 81,31% 79,59%
Indicatorul în cele 20 de entităţi înregistrează cea mai mare valoare în anul

2007 de 48,35%. În întreg eşantionul indicatorul este in scădere de la 29,47% la
12,95%. Trendul este dat de firmele din prima grupă.
104
RATINGUL
Aceasta este o rată importantă pentru companiile care sunt în situaţiile de a decide
dacă iniţiază sau nu un nou proiect. Baza pentru această rată este dacă o companie va începe
un nou proiect investitorii se aşteaptă să câştige din acest proiect, ROA este câştigul pe care
investitorii l-ar primi. Cu alte cuvinte, dacă ROA este peste nivelul ratei dobânzii la care
entitatea se împrumută, atunci proiectul ar trebui acceptat, dacă nu ar trebui refuzat.
ROA indică sau ne arată cât profit a fost generat de capitalul investit. ROA
pentru companiile publice poate varia substanţial, dar depinde şi de industria din care
face parte acea companie. Este indicat ca atunci când folosim ROA ca o măsură de
comparaţie trebuie să o comparăm cu ROA a unei perioade precedente sau cu ROA
unei companii similare. Activele acestei companii au fost finanţate fie din
împrumuturi, fie din capitalul acţionarilor. Ambele tipuri de finanţare sunt folosite
pentru a susţine operaţiile unei companii. Valoarea ROA a investitorilor o idee despre
cât de eficient o companie converteşte lichidităţile pe care le are la dispoziţie în profit
net. Cu cât valoarea ROA este mai mare cu atât compania dispune de o stabilitate
financiară solidă întrucât compania câştigă mai mult decât investeşte.
3. Rata profitului activelor (Basic Earning Power - BEP) se calculează ca un
raport procentual între rezultatul din exploatare (câştigurile înainte de plata dobânzilor
şi impozitelor sau profit din exploatare - Earning Before Interest and Taxes- EBIT) şi
valoarea totală a activelor.
EBIT
BEP  x100
AT
Indicatorul evidenţiază puterea de câştig a entităţii economice în urma utilizării
în afaceri a resurselor totale de care dispune aceasta.
Tabel 1.38 Evoluţia ratei profitului activelor
România Exerciţiul financiar

Denumirea indicatorului 2005 2006 2007 2008 2009
Rata profitului activelor

BEP 19,43% 40,59% 49,88% 46,10% 45,04%
EBIT*100/AT
Dinamica ratei profitului activelor dRPA 100,00% 208,97% 122,88% 92,41% 97,72%
Indicatorul în cele 20 de întreprinderi analizate înregistrează cea mai mare

valoare în anul 2007 de 49,88%.
1. Rata rentabilităţii generale se determină sub forma unui raport procentual între
rezultatul net al exerciţiului şi cheltuielile totale ale acestuia.
RNE
RRG  x100
ChT
105
RATINGUL
Indicatorul pune în evidenţă eficienţa consumului total de resurse.
Tabel 1.39 Evoluţia ratei rentabilităţii generale

România Nr. Exerciţiul financiar
Rata rentabilităţii generale

RRG 20 IT 22,85% 67,14% 104,85% 58,44% 90,75%
RNE*100/ChT
Dinamica rentabilităţii generale dRRG 20 IT 100,00% 293,82% 156,17% 55,74% 155,27%
Rata rentabilităţii generale

RRG 778 IT 13,63% 16,80% 11,09% 10,00% 8,52%
RNE*100/ChT
Indicatorul în cele 20 de întreprinderi supuse analizei înregistrează cea mai

mare valoare în anul 2007 de 104,85%. În întreg eşantionul indicatorul este in
scădere de la 16,80% la 8,52%. Firmele din grupa IV au înregistrat cele mai mici
valori a indicatorului.
5. Rata rentabilităţii exploatării indică contribuţia activelor la obţinerea

rezultatelor din activitatea de exploatare.
unde:
RREXP - reprezintă rata rentabilităţii exploatării;
REXP- reprezintă rezultatul din exploatare
Tabel 1.40 Evoluţia ratei rentabilităţii exploatării

Rata rentabilităţii exploatării
RRExp 20 IT 19,43% 40,59% 49,88% 46,10% 45,04%
RExpl*100/AT
106
RATINGUL
Indicatorul în cele 20 de întreprinderi investigate înregistrează cea mai mare

valoare în anul 2007 de 49,88%.
Comparând profitul operaţional cu vânzările, marja profitului operaţional indică
cât de performant este managementul companiei, în generarea veniturilor din
operaţiunile de bază ale afacerii.
Profitul operaţional ridicat poate să indice faptul că entitatea deţine un control
efectiv asupra costurilor sau faptul că vânzările cresc mai repede decât costurile
operaţionale. Profitul operaţional de asemenea oferă investitorilor oportunitatea să facă
comparaţii privind marja profitului între diferite companii. Profitul operaţional
măsoară cât cash generează afacerea şi mulţi specialişti consideră acest profit ca fiind
o măsură mai fiabilă a profitabilităţii din moment ce el este mai greu de modificat în
fiind direct legat de profiturile nete. Din moment ce marja profitului operaţional ia în
considerare nu numai costurile cu materialele şi cele cu munca ci şi cheltuielile
administrative şi de distribuţie, marja va avea o valoare mai mică decât marja
profitului brut.
6. Rata rentabilităţii capitalului propriu evidenţiază eficienţa capitalului

investit într-o afacere.
unde:
CPR - reprezintă capitalurile proprii;
RRCPR- reprezintă rata rentabilităţii capitalului propriu.
Rentabilitatea capitalului propriu care poate fi pusă în evidenţă cu ajutorul
indicatorului „ Rata rentabilităţii capitalului propriu”care se determină ca un raport
între profitul net şi capitalul propriu:
RNE
ROE = x 100
CPR
În literatura de specialitate indicatorul este întâlnit sub denumirea de „Rata
rentabilităţii financiare” (Return on Equity-ROE sau Return on Common Equity -
ROCE) şi măsoară gradul de rentabilitate a investiţiilor făcute de acţionari atât în
activitatea de exploatare cât şi în activitatea financiară (Halpen, Weston, & Brigham,
1998, p. 112).
107
RATINGUL
Rentabilitatea financiară sau rentabilitatea capitalurilor proprii interesează în

mod deosebit investitorii şi analiştii bursieri, pentru că reprezintă măsura finală a
rentabilizării resurselor pe care acţionarii le-au încredinţat entităţii economice sub
forma capitalului de risc (Mironiuc, 2006, p. 379).
Rentabilitatea financiară exprimată prin intermediul ratei rentabilităţii
financiare sau, în limbajul anglo-saxon, „Return On Equity” (ROE) poate fi evaluată
pe baza valorilor contabile, înscrise în situaţiile financiare, sau pe baza valorilor de
piaţă, în ipoteza în care acţiunile entităţii economice sunt cotate la bursă. Indicatorul
evidenţiază rata de remunerare a capitalurilor proprii (de risc), prin efectul gestiunii
globale a entităţii economice, inclusiv a activităţii financiare şi extraordinare. Mai
precis, semnalează aptitudinea managerului entităţii economice de a asigura
rentabilizarea capitalurilor care i-au fost încredinţate spre gestionare de către acţionari.
O rată a rentabilităţii financiare ridicată va permite asigurarea echilibrului între rata de
distribuire a dividendelor şi rata de autofinanţare. În acest mod este posibilă
satisfacerea conjugată a aşteptărilor celor care doresc să fie remuneraţi pentru capitalul
lor de risc şi a exigenţelor de creştere a entităţii economice, respectându-se, totodată, şi
echilibrul structural financiar al entităţii economice (Mironiuc, 2006, p. 379).
ROE este o rată utilă în compararea utilităţii firmelor cu acelaşi domeniu de
activitate.
După părerea noastră există câteva particularităţi în calculul acestor rate pe
care investitorii le-ar putea folosi în viitoarele strategii financiare:
1) investitorii care doresc să reinvestească profitul pot să modifice formula de mai
sus scăzând din profitul net dividendele, iar din capitalul social valoarea
acţiunilor preferenţiale.
2) ROE poate fi de asemenea calculată împărţind profitul net la media capitalului
social calculată ca o medie aritmetică.
3) Investitorii pot de asemenea să calculeze modificările produse în ROE pentru o
perioadă de timp, folosind la numitor fie capitalul social de la începutul
perioadei, fie capitalul social de la sfârşitul perioadei. Calcularea ROE atât la
începutul, cât şi la sfârşitul perioadei îi permite unui investitor să determine
schimbarea de rentabilitate pentru acea perioadă.
ROE măsoară cât câştigă o entitatea dintr-un leu investit de către acţionari într-o
companie. Valoarea ROE ne arată cât de eficient a folosit managementul capitalul
acţionarilor. ROE este o măsură mai globală decât ROA în ceea ce priveşte eficienţa
managementului.
Relaţia existentă între rentabilitatea investiţiei în active, rotaţia activelor şi
108
RATINGUL
marja de profit este denumită „Sistemul modificat Du Pont”, deoarece compania Du

Pont a fost prima care a aplicat acest sistem general (Halpen, Weston, & Brigham,
1998, p. 117).
ROE = Marja de profit x Rotaţia activelor totale x Factorul de multiplicare al

Pr ofit net Cifra de afaceri Total active
capitalului propriu = x x
Cifra de afaceri Toral active Capital propriu 2
În felul acesta se evidenţiază dependenţa rentabilităţii financiare de rata marjei

nete de rentabilitate, de rotaţia capitalurilor şi de structura finanţării (în timp) a
investiţiilor entităţii economice (Stancu, Finanţe, 2007, p. 763).
Dacă rata de rentabilitate a activelor (ROA) se înmulţeşte cu factorul de
multiplicare a capitalului propriu, se poate obţine rata de rentabilitate a capitalului propriu.
Importanţa analizării acestui indicator rezultă cel puţin din următoarele
considerente:
- indicatorul pune în evidenţă gradul de alocare a fondurilor acţionarilor în
activitatea curentă, pe de-o parte, precum şi eficienţa cu care entitatea angajează
capitalul acţionarilor în afaceri, pe de altă parte;
- indicatorul reflectă totodată rentabilitatea capitalului acţionarilor constituind o
măsură a capacităţii entităţii economice de a plăti dividendele cuvenite acestora;
- indicatorul permite estimarea câştigurilor pe o unitate de capital investit în
acţiuni sau profitul care revine proprietarilor pentru investiţiile făcute în entitate.
Rentabilitatea capitalului propriu este o măsură combinată a trei factori şi
anume: a profitabilităţii, a vitezei de rotaţie a activelor şi a levier-ului financiar. Dacă
rentabilitatea capitalului propriu înregistrează fluctuaţii de la un an la altul, analiza
financiară trebuie să determine care din ratele menţionate au cauzat fluctuaţia.
Ca urmare a competiţiei, rentabilitatea capitalului propriu se egalizează la
nivelul entităţilor. Atingerea unui grad ridicat de rentabilitate a capitalului propriu de
către o entitate economică acţionează ca un magnet, atrăgând competitori dornici să
atingă şi ei o astfel de performanţă. În timp, această competiţie acerbă va redirija spre
medie rentabilitatea capitalului propriu obţinută de entitate economică prosperă.
Rentabilitatea capitalului propriu şi factorii de influenţă ai acesteia constituie
punctul de pornire în analiza sistemică a situaţiilor financiare anterioare ale entităţii
economice prin intermediul indicatorilor profitabilităţii, utilizării activelor şi levierului
rentabilităţii capitalului propriu.
109
RATINGUL
Astfel, un prim aspect care se analizează vizează marja profitului. În general,

ratele de profitabilitate sunt utilizate de analist pentru aprecierea capacităţii unei
entităţi economice de a obţine profit. Ratele de profitabilitate sintetizează în acelaşi
timp, performanţa activităţii reflectată în contul de profit şi pierdere al entităţii
economice. Un indicator specific performanţei financiare este marja profitului care
constituie o funcţie atât a levierului de exploatare cât şi a valorii adăugate, de-a lungul
ciclului de producţie, sintetizând câştigurile obţinute din fiecare unitate monetară
rezultată din vânzări.
A doua coordonată de analiză a performanţei financiare a capitalurilor proprii, o
constituie viteza de rotaţie a activelor. Ratele de performanţă a activelor pun în
evidenţă veniturile şi cheltuielile entităţii economice, fie pentru a analiza structura
costurilor, fie pentru a corela performanţa vânzărilor cu volumul activelor utilizate în
realizarea vânzărilor. În general, viteza de rotaţie a activelor se focalizează asupra
următoarele ţinte:
- în primul rând, indicatorul pune în evidenţă eficienţa cu care sunt utilizate
activele;
- în al doilea rând, indicatorul reflectă vânzările realizate de fiecare unitate
monetară a activelor utilizate;
- în al treilea rând, indicatorul prezintă în mod sintetic activele entităţii
economice.
A treia dimensiune a analizei capitalurilor proprii o reprezintă levierul financiar.
În literatura de specialitate indicatorul mai este denumit şi „Factorul de multiplicare a
capitalului propriu” (Stancu, Finanţe , 2007, p. 119). O entitate economică utilizează
atât fonduri atrase şi împrumutate de diverse tipuri cât şi fondurile acţionarilor.
Utilizarea acestor două categorii de resurse va depinde de atitudinea companiei faţă de
risc şi faţă de rentabilitate. În acest sens levierul financiar evidenţiază următoarele
aspecte:
- în primul rând, indicatorul reflectă dimensiunea fondurilor utilizate de entitate
economică pentru finanţarea activelor;
- în al doilea rând, indicatorul prezintă în mod sintetic datoriile entităţii
economice;
- în al treilea rând, levierul financiar constituie o funcţie a structurii activelor;
- în al patrulea rând levierul financiar reprezintă o măsură a încrederii
creditorilor în capacitatea entităţii economice de a genera suficient numerar şi
echivalente ale numerarului necesar pentru rambursarea împrumuturilor.
110
RATINGUL
Figură 1.21 Factorii de influenţă ai rentabilităţii capitalului propriu
În scopul evidenţierii contribuţiei capitalului investit în mijloace fixe, la

obţinerea profitului financiar, modelul mai sus prezentat se poate descompune astfel:
AI CAN RNE
ROE = x x x 100 = GF x Fat x PMS
CPR AI CPAN
în care:
 GF reprezintă ponderea investiţiilor în totalul capitalului social;

 FAT reprezintă rotaţia activelor fixe (Fixed-Assets Turnover);
 PMS reprezintă rata profitului vânzărilor(Profit on Margin Sales).
Din analiza indicatorului se desprind următoarele concluzii:

 în cazul în care investiţia, în imobilizări, finanţată din capitalul social creşte,
sporeşte rentabilitatea financiară a societăţii comerciale;
 în situaţia în care numărul de rotaţii a imobilizărilor este mai mare faţă de
exerciţiul financiar precedent, atunci se înregistrează o creştere a rentabilităţii
financiare;
 dacă rentabilitatea netă a vânzărilor este în creştere în comparaţie cu perioada
precedentă, atunci se va înregistra o sporire a ratei rentabilităţii financiare.
Tabel 1.41 Evoluţia ratei rentabilităţii capitalului propriu
Rata rentabilităţii capitalului propriu Rfin 20 IT 38,98% 87,53% 86,54% 74,67% 66,44%
marja profitului MP20 IT 19,50% 41,53% 53,97% 38,19% 48,98%
viteza de rotaţie a activelor VRA 20 IT 0,95 0,96 0,90 1,16 0,89
levierul financiar LF 20 IT 210,74% 218,79% 179,01% 168,56% 151,62%
Rfin = (RNEx / CAN) x (CAN / At) x (At / Cpr) 38,98% 87,53% 86,54% 74,67% 66,44%
111
RATINGUL
Rata rentabilităţii capitalului propriu Rfin 778 IT 72,93% 64,38% 55,59% 49,60% 41,69%
marja profitului MP 778 IT 11,98% 14,56% 10,04% 9,60% 8,02%
viteza de rotaţie a activelor VRA778 IT 2,46 1,90 1,99 1,70 1,62
levierul financiar LF 778 IT 247,50% 232,91% 277,85% 304,86% 321,97%
Rfin = (RNEx / CAN) x (CAN / At) x (At / Cpr) 72,93% 64,38% 55,59% 49,60% 41,69%
În cele 20 de întreprinderi IT indicatorul înregistrează valoarea maximă în anul

2007 de 86,54%, în eşantionul de 778 de întreprinderi indicatorul descreşte de la
72,93% în anul 2005 la 41,69% în anul 2009. Trendul este dat de firmele din prima
grupa.
Există două modalităţi de a analiza valoarea ROA:
- analiza trendului ratei pe o perioadă de timp. O creştere a ROE ar putea indica
faptul că clienţii entităţii economice consideră bunurile entităţii economice produse în
prezent mai valoroase decât cele produse anterior sau mai valoroase decât cele oferite
de competitori şi sunt dispuşi să plătească mai mult pentru ele. O nouă echipă
managerială ar putea revigora vânzările folosind o noua strategie de marketing sau
găsind o modalitate de a „păcăli” concurenţa. O creştere a ROE conduce inevitabil la o
creştere a preţurilor acţiunilor iar investitorii realizează faptul că fiecare leu investit în
entitate generează din ce în ce mai mult profit.
- compararea valorii ROE a unei companii cu valoarea ROE a altei companii
din acelaşi domeniu de activitate. Entităţile cu o valoare ridicată a ROE în comparaţie
cu cea a altor companii atrage o parte din segmentul de piaţă a competitorilor.
Asemenea companii pot mult mai uşor să atragă investiţii pentru fabrici şi produse noi.
Este recomandat să se ţină cont şi de rata datoriilor raportate la capital în această
analiză. Din moment ce ROE doar împarte profitul la capitalul social o entitate care s-a
finanţat folosind obligaţiuni şi alte instrumente poate să aibă o ROE mai ridicată decât
a unui competitor chiar dacă capitalurile nu au fost utilizate într-un mod eficient.
Industriile ciclice, precum industria aeriană, automobilelor şi chimică vor avea
o valoare scăzută a ratei ROE trecând de la perioada de boom a ciclului la cea de
regres.
Diferenţa dintre ROA şi ROE este legată de pasiv. Factorul care separă ROA de
ROE este reprezentat de datorii.
În acest sens trebuie să se ţină cont de ecuaţia fundamentala a bilanţului şi
anume:
Active = Datorii + Capitaluri proprii
112
RATINGUL
Această ecuaţie arată că dacă o entitatea nu are datorii atunci activele sale vor fi
egale cu capitalul social. Asta ar însemna că pentru această companie ROA si ROE ar
fi egale. Dar dacă compania are datorii atunci ROE va fi mai mare decât ROA.
Ecuaţia fundamentală a bilanţului ne poate ajuta să înţelegem acest lucru:
Capitalurile proprii = Active - Datorii
Făcând un împrumut activele unei companii cresc pentru că creşte numerarul.
Din moment ce capitalul este egal cu active minus datorii pentru acea entitate va
scădea capitalul prin creşterea datoriilor. Cu alte cuvinte atunci când cresc datoriile,
capitalul scade prin creşterea ROE. Dar în aceeaşi situaţie şi ROA creşte.
O valoare ridicată a ROE nu arată dacă o entitatea are datorii excesive.
Capitalul social este reprezentat de active minus datorii, care reprezintă ceea ce
entitatea datorează inclusiv datoriile pe termen lung şi scurt. Cu cât compania are
datorii mai mari cu atât aceasta are capitalul mai mic şi cu cât aceste capitaluri sunt
mai mici, cu atât ROE va fi mai mare.
ROE şi ROA sunt două rate diferite dar împreună furnizează o imagine clară
despre eficienţa managementului. Dacă ROA înregistrează o valoare satisfăcătoare şi
dacă nivelul datoriilor este rezonabil, iar ROE are o valoare ridicată, acesta este un
semnal ca managerii gestionează eficient investiţiile acţionarilor. Pe de altă parte dacă
ROA este scăzută, sau dacă compania înregistrează multe datorii, o valoare ridicată a
ROE dă investitorilor o impresie falsă privind averea companiei.
7. Rata rentabilităţii semnifică contribuţia veniturilor la întărirea capacităţii de
autofinanţare a entităţilor.
RNE
RR = x 100
CA
unde:
RR - reprezintă rata rentabilităţii;
RNE - reprezintă rezultatul net al exerciţiului.
CA - reprezintă cifra de afaceri
Această rată mai este denumită şi marja profitului net care indică eficienţa
relativă a entităţii economice după scăderea tuturor cheltuielilor şi a impozitului pe
profit.
Comparând pentru o companie marja brută şi marja netă putem obţine un
indiciu privind costurile neimplicate în producţie şi indirecte, precum cheltuielile
administrative, financiare şi de marketing.
Evoluţia ratei rentabilităţii pe perioada analizată se poate reprezenta grafic
astfel:
113
RATINGUL
Tabel 1.42 Evoluţia ratei rentabilităţii

Rata rentabilităţii
RR20 IT 19,50% 41,53% 53,97% 38,19% 48,98%
RR= RNEx *100/ CA
Rata rentabilităţii comerciale

Rcom 778 IT 11,98% 14,56% 10,04% 9,60% 8,02%
Rcom = RNEx *100/ CA

2007 de 53,97%; în eşantionul de 778 de întreprinderi indicatorul descreşte de la
14,56% în anul 2006 la 8,02% în anul 2009. Trendul este dat de prima grupă.
Se observă că rata rentabilităţii prezintă o evoluţie pozitivă, semnificând o
creştere mai rapidă a profitului net decât a cifrei de afaceri.
8. Rata rentabilităţii financiare(RRF)

Re zultatul net al exercitiului ( RNE )
RRF = x 100
Capital social (CS )
Evoluţia ratei rentabilităţii financiare poate fi reprezentată grafic astfel:
114
RATINGUL
Tabel 1.43 Evoluţia ratei rentabilităţii financiare

Rata rentabilităţii financiare
RRF 200 IT 91,89% 156,90% 141,99% 137,37% 101,69%
RNE*100/CS
Dinamica rentabilităţii financiare dRRF 20 IT 100,00% 170,74% 90,50% 96,75% 74,02%
Rata rentabilităţii financiare
RRF 778 IT 802,53% 1045,20% 557,95% 525,55% 514,59%
RNE*100/CS
Dinamica rentabilităţii financiare dRRF 778 IT 100,00% 130,24% 53,38% 94,19% 97,92%

2006 de 156,90%, în eşantionul de 778 de entităţi indicatorul descreşte de la 1045% în
anul 2006 la 514% în anul 2009. Cea mai redusă rata de rentabilitate financiară a
înregistrat-o grupa IV.
Şi aceste rate înregistrează un trend permanent favorabil, indicând o creştere a
eficienţei utilizării resurselor disponibile de la un an la altul.
115
RATINGUL
2 MODELE DE RATING ÎN
INDUSTRIA IT
2.1 STANDING FINANCIAR VERSUS RATING
Conducerea modernă şi eficientă a unei entităţi trebuie să fie evaluată cu

ajutorul unor criterii de performanţă financiară, care să vizeze pe de-o parte activitatea
operaţională, iar pe de altă parte activitatea financiară propriu-zisă desfăşurată pe
parcursul unei perioade de timp determinate de obicei de exerciţiul financiar.
În acest sens mulţi analişti au conceput şi realizat un model de evaluare a
activităţii entităţii economice bazat pe punctaje, model care pune în evidenţă
standingul financiar al entităţii economice la un moment dat.
Aceştia consideră că între două momente succesive ale poziţiei financiare,
reflectată cu ajutorul bilanţului, respectiv începutul şi sfârşitul exerciţiului financiar,
intervine activitatea desfăşurata de către firma a cărei eficienţă sau ineficienţă se
reflectă în rezultate, adică în contul de profit şi pierdere.
Cu ajutorul standingului financiar managerii pot să se informeze în orice
moment, de ce firma nu şi-a achitat datoriile faţă de furnizori, de ce nu şi-a achitat
obligaţiile bugetare, de ce clienţii nu au fost somaţi să plătească serviciile de care au
beneficiat, şi care sunt cauzele care au condus la o lipsă de resurse băneşti.
Motivul conceperii şi realizării unor modele de standing este acela că de la
începutul anului, aproape 16.000 de entităţi au intrat în insolvenţă, dublu faţă de întreg
anul 2007. Pe de altă parte valoarea cecurilor şi biletelor la ordin emise fără acoperire
a ajuns la aproape 450 de milioane de lei în luna septembrie. Analiştii pun această
creştere accelerată a numărului şi valorii incidentelor de plată pe seama crizei
economice care a determinat creşterea arieratelor şi, implicit, a blocajului financiar.
Prin urmare, managerii mai mult decât oricând trebuie să se intereseze despre situaţia
financiară a partenerilor.
În Franţa, bancherii pot solicita Băncii Centrale o „cotaţie” a entităţi
economicelor, care constă într-o scrisoare prin care se indică sectorul de activitate,
calitatea bilanţului entităţii economice, plăţile pe care aceasta le realizează şi
116
RATINGUL
eventualele incidente de plăţi constatate cu privire la sectorul respectiv de activitate

(Dardac & Barbu, 2006, p. 231).
Atunci când informaţiile se solicită unor organisme private (de exemplu Creditform
în Germania), se obţin informaţii detaliate referitoare la dezvoltarea afacerilor, calitatea
portofoliului, efectuarea plăţilor la termen (Dardac & Barbu, 2006, p. 231).
În România Banca Naţională deţine o bază de date cu informaţii despre toate
entităţile care au generat incidente de plată, adică entităţile au emis cecuri şi bilete la
ordin fără acoperire. Însă pentru a afla informaţii despre o entitate, trebuie să se
apeleze la serviciile unei bănci, care percepe o taxă de interogare a bazei de date CIP
(de exemplu Banca Transilvania percepe o taxă de trei lei).
Prin consultarea CIP se pot afla atât incidentele de plată în care a fost implicat
partenerul de afaceri cât şi dacă seria şi numărul cecului pe care acesta l-a emis fac parte
dintr-un set de instrumente de plată avizate de BNR sau dacă nu cumva respectivul cec a
fost declarat anterior la CIP ca pierdut, furat, distrus sau retras din circulaţie.
De asemenea managerii pot găsi informaţii despre datoriile pe care le are o
entitate accesând arhiva garanţiilor mobiliare, unde sunt postate gajurile, garanţiile pe
conturile curente sau alte garanţii cerute la diferite credite ale entităţilor.
Totodată de pe adresa de web „www.buletinulinsolventei.ro” se pot afla
informaţii despre o entitate împotriva căreia au fost deschise procedurile de insolvenţă,
precum şi stadiul acestora la diferite instanţe.
În România au apărut site-uri specializate unde se pot găsi informaţii financiare
despre companii, agregate din mai multe surse: de exemplu „bonitate.ro” sau
„vrajitorul.eu”. Informaţiile sunt obţinute, în general, din bazele de date ale
Monitorului Oficial, din Arhiva de Garanţii Mobiliare, de la Registrul Comerţului sau
din Buletinul Insolvenţei.
O altă soluţie pentru o verificare succintă a partenerului de afaceri o reprezintă
consultarea bazelor de date publice. Pe site-ul Ministerului de Finanţe pot fi consultate
datele financiare ale tuturor companiilor din România, atât cele din bilanţ, cat şi cele
din contul de profit şi pierdere.
Datele puse la dispoziţie de Ministerul de Finanţe trebuie să fie analizate şi
interpretate, cu alte cuvinte să fie stabilit un scor care să reflecte standingul financiar al
entităţii.
În general economiştii consideră că ideal este ca firma să fi avut profit în ultimii
trei ani. Un alt indicator important este gradul de îndatorare, calculat ca raport între
capitalurile proprii şi capitalurile permanente (datorii pe termen mediu şi lung plus
capitaluri proprii). O pondere sub 30% a capitalurilor proprii în totalul resurselor de
117
RATINGUL
care dispune o companie, pe termen mediu şi lung este considerată nesănătoasă. De

asemenea, unii economişti consideră că o entitate fără probleme financiare este aceea
la care solvabilitatea generală (calculată ca raport între activele circulante şi activele
fixe pe de-o parte şi datoriile totale pe de altă parte) trebuie să fie peste 1,2.
Informaţiile financiare, în forma brută, nu sunt întotdeauna utile. De aceea o
cale facilă o reprezintă apelarea la serviciile Coface România şi Eximbank care oferă
clienţilor rapoarte de analiză despre starea unei entităţi. Obţinerea datelor pentru o
singură companie costă minimum 40 de euro la Eximbank în cazul firmelor româneşti,
respectiv 45 de euro pentru cele străine, raportul fiind gata în 10 zile lucrătoare, în
primul caz şi în 15-20 de zile lucrătoare, în cel de-al doilea. Pentru 70 de euro perioada
de redactare a raportului se reduce la două zile.2
Abonamentele cele mai ieftine, care includ 25 de rapoarte, costă 1500 de euro,
pentru 40 de companii, preţul creşte la 1950 de euro iar pentru 2.300 de euro anual se
pot obţine 60 de rapoarte. Pentru toate cele trei tipuri de abonament se oferă, gratuit,
un raport privind riscul de ţară acoperind un număr de 51 de state.3
Pentru a avea acces la astfel de rapoarte entităţile trebuie să devine clientul
Eximbank.
Raportul despre companii elaborat de analiştii Eximbank cuprinde:
■ datele de prezentare ale entităţii economice (denumire, adresa, telefon etc.),
istoric, date financiare, date de bilanţ;
■ standingul financiar calculat pe baza indicatorilor de lichiditate, solvabilitate
şi rentabilitate;
■ informaţii despre asociaţi;
■ credite în derulare şi credite restante;
■ recomandări privind nivelul maxim al creditului comercial.
Coface România oferă rapoarte mai complexe despre companii, care conţin
inclusiv un „credit rating” prin care se evaluează riscul de insolvabilitate al entităţii
economice, pe baza unei grile de la 0 (procedură de insolvabilitate în curs) la 10
(risc inexistent).
Ratingul companiei ia în calcul atât indicatorii financiari (indicatorii de standing
– n.n) ai companiei cât şi factorii calitativi, cum ar fi dezvoltarea companiei, regimul
plăţilor, evoluţia numărului de angajaţi etc. Se are în vedere, de asemenea, modul în
care compania şi-a onorat obligaţiile de plată.
Coface România oferă, de asemenea, rapoarte de monitorizare negativă astfel
2
www.capital.ro
3
idem
118
RATINGUL
încât se pot observa eventualele derapaje ale partenerului de afaceri în interiorul

perioadei contractuale.
Furnizarea unui raport de evaluare al Coface România se face doar în baza unui
contract anual cu două variante: 10 companii, respectiv 30 de companii. În primul caz,
preţul este de 2.100 lei, iar în cel de al doilea de 5.550 lei. Raportul este furnizat în
regim Flash (opt ore lucrătoare), Express (24 ore lucrătoare) şi Normal (6 zile
lucrătoare).4
Un model de standing al entităţii5 ia în considerare indicatori de performanţă
financiară care trebuie sa servească la aprecierea valorii economice, a creării de
valoare şi a potenţialului de câştiguri viitoare în cadrul entităţii economice.
Cel mai frecvent, în aprecierea performantei unei firme sunt utilizaţi indicatori
precum:
- rezultatul net
- rezultatul din exploatare
- fluxurile de trezorerie din exploatare
- rezultatul rezidual
- valoarea adăugată
a) Rezultatul net este cel mai cunoscut dintre indicatorii de profitabilitate.
Datorita caracterului sau normativ are o utilitate limitata pentru investitori. În general
analiştii preferă indicatorii de performanta nelegaţi de rezultate.
b) Rezultatul din exploatare este rezultatul înaintea impozitului şi a cheltuielilor
financiare, care se refera la capacitatea managerilor şi a salariaţilor de a crea valoare
indiferent de cota de impozit şi de structura capitalului. Rezultatul din exploatare este
adesea utilizat ca indicator de performanta în analiza situaţiilor financiare.
c) Fluxurile de trezorerie din exploatare furnizează investitorilor o informaţie
complementara rezultatului net. În SUA, fluxul de trezorerie din exploatare a fost
considerabil modificat odată cu introducerea SFAS 95 din 1987. Norma Internaţională
IAS 7 este conform normei americane. Aceasta norma prezintă reguli precise pentru
calculul fluxului de trezorerie, care nu este altceva decât o simplă reconciliere între
contul de profit şi pierdere şi variaţiile bilanţiere. Pentru ţările care nu adopta aceste
norme, fluxul de trezorerie din exploatare rămâne o cifră estimativă.
d) Rezultatul rezidual - reprezintă rezultatul net minus costul capitalului
investit. În ultimii ani acest indicator se bucura de un interes crescut. Un număr
restrâns dar în creştere de firme selecţionează acest indicator pentru fixarea
4
idem
5
www.e-juridic.ro
119
RATINGUL
remuneraţiei managerilor.
e) Valoarea adăugată este măsura randamentului global care este distribuit
tuturor partenerilor entităţii economice. Conceptul de valoare adăugata vizează să
furnizeze un indiciu al contribuţiei entităţii economice la crearea bogăţiei naţionale.
În literatura de specialitate există păreri (Turliuc & Cocriş, 1997, pg. 293-294)
potrivit cărora în analiza şi evaluarea performanţelor împrumutaţilor, pe baza datelor
furnizate de bilanţul contabil şi contul de rezultate, băncile vor stabili situaţia bonităţii
clienţilor, folosind în acest sens un sistem de indicatori de structură şi performanţă:
a) indicatori de structură (cifra de afaceri; capitalurile proprii; rezultatul
exerciţiului; fondul de rulment; necesarul de fond de rulment; trezoreria netă;
lichiditatea: ca moment de referinţă lichiditatea poate să fie imediată, curentă şi la o
dată viitoare; solvabilitatea; gradul de îndatorare: se are în vedere atât un grad de
îndatorare generală, cât şi o îndatorare financiară; viteza de rotaţie: acest indicator se
va determina ca indice sau ca durată, pe elemente specifice de bilanţ (active circulante,
stocuri, perioada de încasare a clienţilor, perioada medie de plată a furnizorilor etc.);
b) indicatori de performanţă (rentabilitatea care poate fi exprimată ca rată a
rentabilităţii de exploatare (brută sau netă), rată a rentabilităţii economice şi rată a
rentabilităţii financiare; riscul financiar exprimat ca un grad de acoperire a dobânzii;
rata valorii adăugate; ponderea dividendelor în rezultatul net al exerciţiului).
Prin coroborarea rezultatelor indicatorilor de bonitate, banca poate să pună în
evidenţă situaţia financiară a agentului economic marcată prin puncte „tari” şi puncte
„slabe”, ceea ce va face ca decizia de creditare să fie bine argumentată (Turliuc &
Cocriş, 1997, p. 294).
Aşa după cum se observă în mediul bancar se vorbeşte de bonitatea entităţii iar
în mediul de afaceri se pune accentul pe standingul financiar al entităţii, respectiv pe
ratingul acesteia.
Să încercăm să ne canalizăm pe aceste concepte şi să vedem care este conţinutul
acestora.
Autorii lucrării „Băncile. Mica Enciclopedie” sunt de părere că bonitatea este o
formă a încrederii pe care o persoană juridică sau fizică în momentul încheierii unei
operaţiuni economico-financiare, în special pe bază de credit (Kiriţescu & Dobrescu,
1998, p. 43). Rezultă aşadar că bonitatea vizează cu prioritate accesarea unui credit.
Astfel specialiştii în managementul bancar consideră că analiza bonităţii
solicitantului de credite, reprezint o etapă importantă în cadrul procesului de creditare
bancară (Trenca, 2004, p. 179).
120
RATINGUL
În această etapă, pe baza documentelor prezentate de client, banca procedează

la analiza documentaţiei în vederea acordării creditului. Necesitatea analizei situaţiei
economico-financiare a clientului decurge din nevoia băncii de a cunoaşte toate
elementele trebuitoare fundamentării deciziei de creditare (Trenca, 2004, p. 179).
În cadrul acestei analize un loc deosebit de important îl deţine stabilirea bonităţii
solicitantului de credit. Băncile, în general, trebuie să se asigure de bonitatea clientului,
prin care se defineşte, de fapt, capacitatea acestuia de a-şi susţine serviciul datoriei,
respectiv de a rambursa creditul la scadenţă şi de a-şi plăti dobânzile aferente, precum şi
de a face dovada existenţei garanţiilor asiguratorii (Trenca, 2004, p. 179).
În contextul analizei economico-financiare a clienţilor, băncile deseori se lovesc
de o întrebare la care specialiştii au încercat să răspundă şi anume aceea dacă bonitatea
clientului stabilită istoric poate fi un argument convingător pentru o creditare viitoare?
(Trenca, 2004, p. 179).
Deseori se susţine ca dependenţa prea mare pe care o manifestă băncile, în
vederea creditării, faţă de indicatorii de bonitate rezultaţi din activităţi anterioare, face
ca nu întotdeauna decizia cu privire la acordarea sau respingerea viitoarelor credite să
fie una corectă. Din acest punct de vedere, s-ar părea că în aprecierea credibilităţii
clienţilor prin prisma bonităţii trecute (istorice) ar trebui să se acorde o mai mică
importanţă analizei post factum şi să se insiste pe cea a activităţilor viitoare,
previzionate, care altfel, constituie obiectul creditului solicitat, cu scopul de a obţine
un maximum de certitudine în formularea concluziilor (Trenca, 2004, p. 179).
Alţi specialişti sunt de părere că bonitatea poate fi evaluată (credit rating
= evaluarea bonităţii) adesea sub forma unui scor numeric sau alfanumeric (pentru
firme sau indivizi), astfel încât firmele pot decide dacă să se facă comerţ cu firma
respectivă sau să acorde un împrumut unei persoane (Koch, 2001, p. 84).
În dicţionarul explicativ al limbii române, bonitatea se explică fie prin
„capacitatea de plată şi de credit a unei persoane sau a unei instituţii” fie prin
„solvabilitate”. Termenul provine din limba germană de la cuvântul „bonitat”
(Coteanu, Seche, & Seche, 1998, p. 107). Cu alte cuvinte bonitatea se poate caracteriza
prin aceste însuşiri ale entităţii.
Prin bonitate alţi specialişti înţeleg încrederea pe care o inspiră cineva atunci
când solicită un credit;solvabilitate (însuşirea de a fi solvabil – fr. Solvabilite)
(http://dexonline.ro).
În acelaşi timp specialiştii pun semnul egalităţii între bonitate şi „good
standing”.6
6
http://www.ucdc.info/cd/doc/1064/CORPORATE%20FINANCE%209%20-
%20EVALUAREA%20SINTETICA%20A%20RISCULUI%20DE%20FALIMENT.pps.
121
RATINGUL
În alte lucrări termenul „creditworthiness” este tradus prin bonitate financiară,

solvabilitate, capacitate de finanţare.7 Aceasta înseamnă punerea semnului egalităţii
între cele trei concepte. Tot aici termenul de solvabilitate este tradus prin „solvency”
respectiv prin „credit – standing”.8
După părerea noastră, bonitatea reprezintă gradul de încredere care se poate
stabili între doi subiecţi.
Conceptul de standing financiar este utilizat în diverse lucrări fără a fi explicat
conţinutul ştiinţific al acestuia.
Iată de ce în cele ce urmează ne vom opri asupra conceptului de standing
financiar.
În dicţionarul online9 conceptul de standing se explică prin alte două concepte şi
anume pe de-o parte prin termenul de „standard”, iar pe de altă parte prin termenul de
„nivel”.
Prin standard se înţelege „o normă sau un ansamblu de norme care
reglementează calitatea, caracteristicile, forma, etc. unui produs. Document în care
sunt consemnate aceste norme.10
Prin nivel se înţelege „înălţimea la care se găseşte un punct, o linie, o suprafaţă
a unui loc, a unui obiect etc., în raport cu un plan orizontal dat”.11
Reglementările financiar – bancare din România, au instituit la nivelul
instituţiilor de credit o serie de reglementări prin care creditele şi plasamentele
analizează periodic performanţa împrumutaţilor în vederea constituirii provizioanelor
la nivelul băncilor (Regulamentul BNR nr.5 din 22.07.2002, privind clasificarea
creditelor şi plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea
provizioanelor specifice de risc de credit, publicat în M.Of.nr.626 din 23.08.2002).
Performanţa financiară reprezintă reflectarea potenţialului economic şi a
solidităţii financiare ale unei entităţi economice, obţinută în urma analizării unui
ansamblu de factori cantitativi (indicatori economico-financiari calculaţi pe baza
datelor din situaţiile financiare anuale şi periodice, denumite în continuare situaţii
financiare) şi calitativi.
Evaluarea performanţei financiare a unei entităţi economice din afara sectorului
instituţiilor de credit va conduce la încadrarea acesteia în una dintre cele cinci categorii
de performanţă financiară (A-E).
7
http://www.ceciliav.ro/dictionar-juridic-englez-roman-litera-C.html#indexd
8
http://www.ceciliav.ro/dictionar-juridic-englez-roman-litera-C.html#indexd
9
http://dexonline.ro/definitie/standing
10
http://dexonline.ro/definitie/standard
11
http://dexonline.ro/definitie/nivel
122
RATINGUL
Această evaluare se va realiza potrivit normelor interne ale instituţiilor de

credit, pe bază de punctaj atribuit unor factori cantitativi şi calitativi.
Factorii cantitativi se vor referi în principal la următorii indicatori, acolo unde aceştia
pot fi determinaţi: lichiditate, solvabilitate, profitabilitate şi risc, inclusiv riscul valutar.
Factorii calitativi se vor referi cel puţin la aspecte legate de modul de
administrare a entităţii economice analizate, de calitatea acţionariatului, de garanţiile
primite (altele decât cele care sunt acceptate la diminuarea expunerii faţă de debitor),
de condiţiile de piaţă în care aceasta îşi desfăşoară activitatea.
Indicatorii prevăzuţi la alineatul precedent se calculează pe baza datelor
cuprinse în situaţiile financiare ale entităţii economice, întocmite conform
reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice sau de autorităţi cu competenţe
similare din alte ţări, iar categoria de performanţă financiară se determină şi contribuie
la stabilirea categoriei de clasificare a creditelor în luna următoare celei în care băncii i
se prezintă raportările respective.
În cazul în care băncile se găsesc în imposibilitate de a evalua performanţa
financiară a unui client, persoană juridică, în afara celor din sectorul instituţiilor de
credit, aceasta va fi încadrată direct în categoria E.
Creditele şi plasamentele se clasifică în următoarele categorii:
a) standard;
b) în observaţie;
c) substandard;
d) îndoielnic;
e) pierdere.
Clasificarea creditelor şi, după caz, a plasamentelor se face prin aplicarea
simultană a următoarelor criterii:
a) în cazul instituţiilor de credit:
- serviciul datoriei;
- performanţa financiară;
- iniţierea de proceduri judiciare;
b) în cazul instituţiilor financiare nebancare:
- serviciul datoriei;
- iniţierea de proceduri judiciare.
123
RATINGUL
Tabel 2.1 Criterii de încadrare pe categorii de clasificare pentru creditele acordate

clienţilor din afara sectorului instituţiilor de credit
Performanţa financiară
A B C D E
Nu s-a
Standard În observaţie Substandard Îndoielnic Pierdere
0–15 zile iniţiat
Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere
procedura
În observaţie Substandard Îndoielnic Pierdere Pierdere
16–30 zile judiciară
Substandard Îndoielnic Pierdere Pierdere Pierdere
31–60 zile
Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere S-a
Îndoielnic Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere iniţiat
61–90 zile
Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere procedura
Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere judiciară
min. 90 zile
Sursa: Regulamentul BNR nr.5 din 22.07.2002, privind clasificarea creditelor şi plasamentelor,
precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, publicat
în M.Of.nr.626 din 23.08.2002
În reglementările recente ale BNR (Regulamentul BNR nr.3 din 19.03.2009,

privind clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea
şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, publicat în M.Of.nr.200 din
30.03.2009) instituţiile de credit trebuie să încadreze debitorii din afara sectorului
instituţiilor de credit în categorii de performanţă financiară, care se notează de la A la
E, în ordinea descrescătoare a calităţii acesteia.
Evaluarea performanţei financiare a unui debitor, persoană fizică, se realizează
potrivit criteriilor stabilite de instituţiile de credit prin norme interne, pornindu-se de la
procedura de clasificare a clientelei pe categorii de risc de nerambursare, elaborată de
acestea.
Evaluarea performanţei financiare a unui debitor, persoană juridică, din afara
sectorului instituţiilor de credit se realizează potrivit normelor interne ale instituţiilor
de credit, pe bază de punctaj atribuit unor factori cantitativi şi calitativi.
Factorii cantitativi se referă în principal la următorii indicatori, acolo unde aceştia pot
fi determinaţi: lichiditate, solvabilitate, profitabilitate şi risc, inclusiv riscul valutar.
Factorii calitativi se referă cel puţin la aspecte legate de modul de administrare
a entităţii analizate, de calitatea acţionariatului, de garanţiile primite (altele decât cele
care sunt acceptate la diminuarea expunerii faţă de debitor), de condiţiile de piaţă în
care aceasta îşi desfăşoară activitatea.
124
RATINGUL
Indicatorii cantitativi se calculează pe baza datelor cuprinse în situaţiile

financiare ale debitorului, iar categoria de performanţă financiară se determină şi
contribuie la stabilirea categoriei de clasificare a creditelor în luna următoare celei în
care instituţiei de credit i se prezintă raportările respective.
În vederea determinării clasei de risc a subîmprumutaţilor şi stabilirii
comisionului la fondul de risc datorat de beneficiarii împrumuturilor externe
contractate de stat şi rambursate din fonduri proprii, la nivelul Ministerului de Finanţe
se realiza o analiză financiară în care se aveau în vedere atât indicatorii de standing
financiar cât şi indicatori calitativi care vizau în principal latura calitativă a entităţii
economice (OMFP 1435 din 15.10.2003, pentru aprobarea Instrucţiunilor privind
administrarea fondului de risc pentru împrumuturi externe contractate de stat şi
subîmprumutate unor persoane juridice, publicat în M.Of.nr.832 din 24.11.2003). Pe
baza acestor indicatori se determina un scor care stătea la baza clasificării entităţii în
una din cele cinci clase de performanţă financiară notate de la „A” la „E”.
Din aceste accepţiuni rezultă că standingul financiar vizează numai latura
cantitativă a entităţii care se bazează numai pe indicatorii de standing financiar şi care
stau la baza stabilirii unui scor, care clasifică entitatea economică într-o anumită clasă
de performanţă financiară sau într-o clasă de rating.
Prin rating, conform unor site-uri de specialitate se înţelege o evaluare,
apreciere, estimare; notă; o clasare etc.12
Alte surse electronice înţeleg prin rating indicele clasamentului băncilor în
funcţie de creditul care li se poate acorda.13
Mai mult în aceleaşi surse se precizează şi conţinutul ratingului de ţară prin care
se înţelege un indice prin care se estimează capacitatea şi dorinţa unei ţări de a dispune
de valuta necesară rambursării datoriei externe.14
Bazându-ne pe aceste accepţiuni şi pe alte surse de informaţii considerăm prin
rating un proces de evaluare (apreciere) a stării unui sistem, evaluare în urmă căreia
entităţii respective se acordă o notă (cifră şi/sau literă(e)) sau un scor.
De aici rezultă că încadrarea unei entităţi într-o clasă de performanţă notată de
la „A” la „E”, pe baza unui scor (punctaj), nu reprezintă altceva decât ratingul acordat
entităţii respective.
Din prezentarea de mai sus rezultă că atât standingul cât şi ratingul sunt
nemijlocit legate de riscurile la care sunt supuse entităţile din industria IT aşa după
cum vom vedea din cele ce urmează.
12
http://www.dictionaronline.ro/dictionar_englez_roman.aspx
13
http://dexonline.ro/definitie/rating
14
http://dexonline.ro/definitie/rating
125
RATINGUL
2.2 ABORDAREA CONCEPTUALĂ A RISCULUI ÎN AFACERI
În abordarea problematicii riscului, după părerea noastră, trebuie să se

pornească de la definiţia lingvistică, potrivit căreia riscul este definit ca probabilitatea
de a suporta o pagubă. În Concise Oxford English Dictionary, riscul este definit drept
hazard, posibilitatea unei consecinţe negative, pierdere sau expunerea la neşansă
(Soanes & Stevenson, 2009, p. 1015).
Potrivit dicţionarului explicativ al limbii române (Coteanu, Seche, & Seche,
1998, p. 929) riscul provine din limba franceză, de la cuvântul risque şi semnifică o
„posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de
suporta o pagubă: pericol posibil”.
Profesorul universitar Ion Stancu subliniază faptul că riscul se traduce prin
variabilitatea profitului faţă de media rentabilităţii în ultimele exerciţii... riscul nu este
altceva decât incapacitatea entităţii economice de a se adapta, în timp şi la cel mai mic
cost, la variaţia condiţiilor de mediu (Stancu, 1994, p. 318). Tot domnia sa subliniază
că în previziune, riscul se estimează ca variabilitate a profitului în raport cu speranţa
de rentabilitate. Atât în analiză cât şi în previziune, această măsură este dată de
dispersie şi abatere medie pătratică, în timp ce măsura rentabilităţii este dată de medie
şi de speranţa ei matematică (Stancu, Finanţe , 2007, p. 867).
Riscul unui activ, sunt de părere diverşi specialişti din domeniul finanţelor
manageriale se defineşte prin variabilitatea probabilă a rentabilităţii viitoare a activului
(Halpen, Weston, & Brigham, 1998, p. 479).
Se poate spune că în sens larg, ca riscul reprezintă posibilitatea ca o acţiune
viitoare să genereze pierderi ce vor afecta patrimonial, interesele, activitatea si
rezultate unui agent economic (Buglea & Stark, 2003).
Din activitatea practică, precum şi din desele luări de poziţii, am constatat că nu
de puţine ori managerii pun semnul egalităţii între risc şi eşecul în afaceri. După
părerea noastră cuvântul eşec nu poate fi sinonim cu termenul de risc, întrucât în
practică pot fi identificate mai multe tipuri de eşec. De exemplu, o firmă este
considerată ca fiind în faliment din punct de vedere tehnic, dacă aceasta nu aceasta nu
este în stare să-şi îndeplinească obligaţiile curente, toate acestea pot fi doar temporare
şi pot fi remediate. Pe de altă parte, insolvabilitatea clientului înseamnă că datoriile
entităţii economice depăşesc activele acesteia. Eşecul financiar cuprinde toate
posibilităţile ce pot să apară între aceste două extreme.
Remediile disponibile de a salva o firmă de la faliment variază în funcţie de
gradul de dificultate financiară. Dacă situaţia este destul de critică, singura alternativă
126
RATINGUL
o reprezintă lichidarea entităţii economice. Cu toate acestea, multe firme falimentare

pot fi reabilitate cu ajutorul creditorilor, acţionarilor şi societăţii. Deşi scopul principal
al lichidării sau al reorganizării este acela de a proteja atât pe creditori, cât şi pe
proprietari. Altfel, creditorii ar ezita să-şi extindă creditul, iar alocarea de fonduri în
economie ar fi mai puţin decât eficientă.
Motivele neajunsurilor financiare sunt numeroase, multe eşecuri s-au datorat, în mod
direct sau indirect managementului. De obicei, problemele nefinanciare duc la pierderi, care
duc la dificultăţi financiare sau chiar la eventuale eşecuri. Rareori o singură decizie poate
cauza anumite dificultăţi, de regulă cauzele dificultăţilor sunt o serie de greşeli manageriale,
iar aceste dificultăţi se amplifică treptat. Deoarece în cazul celor mai multe companii
semnele potenţialului pericol au loc în mod evident înaintea eşecului, un creditor ar putea să
ia decizii corecte înainte ca eşecul final să aibă loc.
Analiza literaturii economice în problema riscului demonstrează lipsa unei opinii
unice referitor la definirea noţiunii de risc, aşa după cum vom vedea în cele ce urmează.
Astfel, într-o accepţiune foarte largă, utilizată des în literatura de specialitate
(Froot, Scharfstein, & Stein, 1994), riscul se defineşte ca probabilitatea apariţiei unor
evenimente cu repercusiuni negative asupra unei afaceri, activităţi etc., adică
evenimente care, în cazul în care s-ar produce, ar genera pierderi, pagube economico-
financiare, cheltuieli suplimentare neprevăzute sau ar genera pierderea parţială sau
integrală a rezultatului previzionat.
În numeroase abordări, riscul este asociat cu incertitudinea. De altfel, şi în limbajul
curent, riscul şi incertitudinea sunt utilizate ca sinonime, deşi cele două concepte nu sunt
echivalente. Astfel, se impune o delimitare între risc şi incertitudine. Incertitudinea este
specifică situaţiilor şi evenimentelor viitoare, presupunând necunoaşterea evoluţiei
acestora în viitor, nici măcar sub forma probabilităţii. Spre deosebire de incertitudine,
riscul presupune cunoaşterea parţială a acestor probabilităţi (Knight, 1921).
Pornind de la distincţia făcută de Knight între risc şi incertitudine, Kuritzkes şi
Schuermann (Kuritzkes & Schuermann, 2007, p. 3) definesc riscul ca fiind potenţiala
deviaţie adversă de la rezultatele aşteptate. În acest context, aceştia identifică trei
forme ale riscului: riscul cunoscut, riscul identificabil şi riscul necunoscut. Riscul
cunoscut este riscul poate fi identificat şi cuantificat ex-ante. Acest concept stă la baza
capitalului economic, instrument important în managementul riscului bancar. Riscul
identificabil aparţine categoriei de riscuri care pot fi delimitate, dar nu pot fi
cuantificate într-o manieră adecvată, cel puţin până în prezent. Un risc este necunoscut
dacă este neprevăzut şi cu atât mai mult, necuantificabil. Exemplul oferit de autori este
acela al atacurilor teroriste înainte de 11 septembrie 2001. Deşi evenimente de o
127
RATINGUL
asemenea conotaţie au existat şi înaintea acestei date, autorii argumentează alegerea

exemplului prin imposibilitatea cuantificării şi gradul redus de anticipare a unui risc de
asemenea proporţii. Astfel, putem concluziona că, aceste riscuri evoluează dintr-o
formă de manifestare în alta (în sensul risc necunoscut  risc identificabil  risc
cunoscut), pe măsura ce: a) ele afectează activitatea unei entităţi într-o asemenea
amploare încât ele nu pot fi ignorate şi b) sunt identificate noi metode de evaluare şi,
implicit, de gestionare a acestor riscuri.
Sociologul german Nicklas Luhmann susţine că riscul reprezintă o formă
generală prin care societatea îşi prevede viitorul. Conform tezei acestuia (Luhmann,
1991), riscul este un concept, care trebuie deosebit de pericol, în sensul că, indică o
pierdere posibilă viitoare datorită procesului decizional, în timp ce pericolul se
relaţionează cu posibilitatea unei pierderi cauzate de factori care se presupun a fi
incontrolabili. Sub acest aspect, diferenţierea dintre risc şi pericol este rezultatul
procesului social de atribuire. De exemplu, în cazul riscului operaţional, atentatele
teroriste de la 11 septembrie 2001 au reprezentat un pericol pentru băncile New York-
eze. Spre deosebire de acestea, înfiinţarea unei bănci în zone expuse atacurilor teroriste
(de ex. zona bască, capitala Irakului) reprezintă rezultatul unui proces decizional prin
care se asumă riscul producerii unor asemenea evenimente. Autorul concluzionează că
riscul apare în urma procesului social de atribuire a consecinţelor indezirabile
deciziilor luate de către agenţii economici.
Teoria lui Luhmann, privind relaţia „risc – proces decizional”, se continuă prin
identificarea posibilelor atitudini faţă de risc. Astfel, riscul caracterizează situaţia în care
pierderea (respectiv profitul corespondent) este, în acelaşi timp, posibilă şi evitabilă. În
această situaţie, se impune adoptarea unei decizii: acceptarea riscului sau evitarea acestuia.
Din această perspectivă, riscul se relaţionează cu aşteptările subiective legate de producerea
unei pierderi, în urma asumării deciziei ce corespunde obiectivului previzionat.
Atitudinea faţă de risc se poate explica cu ajutorul funcţiei utilităţii,
identificându-se trei tipuri de atitudini faţă de risc: propensiunea faţă de risc,
neutralitatea faţă de risc şi aversiunea faţă de risc.
Propensiunea faţă de risc sugerează o utilitate marginală crescătoare şi exprimă
faptul că satisfacţia unui câştig este superioară regretului pe care îl resimte un individ
în cazul producerii unei pierderi.
Neutralitatea faţă de risc semnifică indiferenţa celui care îşi asumă un risc atât
faţă de posibilitatea unui câştig, cât şi în cazul unei pierderi, iar aversiunea faţă de risc
denotă faptul că regretul suferit în cazul unei pierderi este cu mult mai mare decât
128
RATINGUL
satisfacţia unui eventual câştig.

După părerea noastră, toate deciziile importante implică luarea în considerare a
riscului. Astfel pentru orice afacere investiţia presupune cheltuirea unei sume
cunoscute de bani în prezent, anticipând beneficii viitoare nesigure. În timp ce
tehnicile de cash-flow sunt folositoare pentru evaluarea unor asemenea investiţii, în analiză
trebuie să încorporăm şi anumite efecte de risc. Dintre aceste efecte două sunt mai
importante şi anume: la nivel practic, riscul măreşte dificultatea în estimarea fluxurilor de
numerar relevante, în timp ce la nivel conceptual, riscul în sine devine un factor determinant
al valorii de investiţie. Un simplu exemplu va ilustra acest lucru. Dacă două investiţii
estimează aceeaşi rentabilitate dar au riscuri diferite, cei mai mulţi dintre noi vor prefera
alternativa cu riscul mai mic, în jargonul economic: suntem potrivnici riscului.
Aversiunea faţă de risc în rândul persoanelor fizice şi juridice generează un
model tipic de „risc-rentabilitate al investiţiei”(figura 2.1).
Figură 2.1 Linia pieţei
Profitabilitatea Linia Pieţei scontată
BA
Riscul investiţiei
Din această figură reiese faptul că investiţiile cu un risc scăzut, cum ar fi

obligaţiunile de stat, conduc la obţinerea de rezultate mai modeste, dar pe măsură ce
riscul creşte trebuie să crească şi rezultatele anticipate. Astfel, dacă o investiţie cu un
risc mare nu prevede o rentabilitate mare, atunci cu siguranţă că investitorul nu va
susţine acea investiţie.
În mod tradiţional, riscul a fost asociat cu rezultatele negative, precum
pierderile sau ameninţările. Astfel, definiţiile recente (Kuritzkes & Schuermann,
2007), ancorate în realitatea contextului economic, indică faptul că riscul este
interconectat de oportunitate. În acelaşi timp, mulţi specialişti consideră că agenţii
economici sunt dispuşi să îşi asume riscuri în speranţa obţinerii unui venit suplimentar,
129
RATINGUL
dar există situaţii în care suportarea riscurilor nu presupune şi obţinerea unor

recompense. Riscurile din ultima categorie presupun doar posibilitatea unei pierderi,
iar, în cazul acestora, un rol important îl deţine gestionarea riscurilor.
Standardele Internaţionale de Contabilitate apreciază că riscul descrie varietatea
rezultatelor obţinute. Ajustarea în funcţie de risc poate implica creşterea valorii la care
este estimată o datorie. În evaluarea rezultatelor şi cheltuielilor afectate de condiţii de
incertitudine, trebuie aplicat principiul prudenţei, pentru a nu supraevalua activele şi a
subevalua datoriile. Totuşi, elementele de incertitudine nu justifică constituirea unor
provizioane excesive sau subevaluarea obligaţiilor (Comitetul pentru Standarde
Internaţionale de Contabilitate, 2001, pg. 1041-1042).
O temă importantă în analiza riscului îl reprezintă identificarea de către analist a
categoriei de risc, pentru a aplica tratamentul adecvat pentru limitarea acţiunii şi chiar
eliminarea efectelor uneori devastatoare a acestora, aspecte pe care le vom trata în cele ce
urmează.
2.3 TIPOLOGIA RISCURILOR ÎN MEDIUL ECONOMIC

Realitatea practică impune abordarea riscului informatic prin prisma a trei
factori: ameninţările privite ca evenimente sau activităţi care pot să afecteze
vulnerabilităţile existente în orice sistem cauzând astfel impactul apreciat a fi o
pierdere sau o consecinţă pe termen scurt, mediu sau lung suportată de întreprinderi IT
(www.scitube.com/management/marketing).
Pentru industria informatică pot fi evidenţiate următoarele categorii de riscuri:
Riscul securităţii fizice vizează: existenţa sistemelor de pază; protecţia
suporţilor de memorare, păstrarea copiilor de siguranţă în altă parte decât sediul firmei.
Riscul de comunicaţie poate lua valenţe diferite, în funcţie de disponibilitatea
sistemului la reţeaua publică, atunci când configurarea acesteia lasă de dorit şi prin
„ascultarea” liniilor de comunicaţie, traficul acesteia poate fi compromis.
Riscul privind integritatea datelor şi tranzacţiilor vizează toate riscurile
asociate cu autorizarea, completitudinea şi acurateţea acestora.
Riscul privind protecţia antivirus ce impune o analiză a existenţei programelor
entivirus, utilizarea lor la nivelul serverului şi staţiilor de lucru, upgrade-ul acestor
programe.
Riscul de infrastructură se concretizează în insuficienţa hardware, reţele,
software, oameni şi procese.
Riscul de personal care vizează pe de-o parte structura organizaţională la nivelelor
departamentelor de IT, iar pe de altă parte practica de selecţie a personalului IT.
130
RATINGUL
Pe lângă aceste tipuri de riscuri se pot avea în vedere şi alte categorii comune
pentru orice entitate, riscuri privite prin prisma mai multor criterii de grupare.
Astfel în funcţie de numărul de variante avute în vedere în adoptarea unei
strategii se pot identifica:
 riscul unic specific unei singure alternative, cu o singură probabilitate de

realizare;
 riscul substanţial în cazul mai multor variante, diferenţiate valoric, având
probabilităţi diferite de realizare;
În funcţie de modul de anticipare, riscul poate îmbrăca două forme şi anume:
 risc potenţial, prin care se înţelege anticiparea unui eveniment care s-ar
produce în viitor sau anticiparea efectului unui eveniment în derulare; şi
 risc efectiv, prin care se înţelege transformarea riscului potenţial într-un
eveniment nedorit.
Riscul microeconomic, în funcţie de natura activităţii, poate îmbrăca două
forme şi anume:
o riscul investiţiei;
o riscul operaţional al activităţii curente.
Riscul investiţiei vizează atingerea performanţelor unei investiţii în conformitate
cu programul stabilit iniţial.
Riscul investirii se referă la investiţiile noi şi are două componente: riscul
sistematic şi riscul nesistematic (Florea, 1999, p.409).
Riscul operaţional exprimă în fapt viabilitatea unei afaceri măsurabilă atât prin
volumul de încasări, cât şi prin dimensiunea profitului.
În literatura economică există numeroase opinii care pun semnul egalităţii între
riscul financiar şi riscul investiţiei.
Astfel, riscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate sub
incidenţa structurii financiare a entităţii economice (Niculescu, 1977, p. 409).
Riscul financiar se referă la riscul ca o firmă să nu fie capabilă să-şi onoreze
obligaţiile financiare cerute de o finanţare prin îndatorare, caz în care se poate
înregistra falimentul entităţii economice (Hoanţă N. , 2003, p. 307).
Măsurarea riscurilor financiare la care se expune entitate economică face parte din
analiza situaţiei financiare (Manolescu, 1995, p. 173).
Riscul financiar determină variabilitatea indicatorilor de rezultate ca urmare a
modificării structurii financiare a entităţii economice (Mihai, 1997, p. 158).
În viziunea altor autori riscul financiar rezidă în finanţarea investiţiilor prin
131
RATINGUL
credite pe termen lung şi mediu, cu menţiunea că acest mod de acoperire este

favorabil, dacă permite creşterea rentabilităţii capitalurilor proprii (Adochiţei &
Adochiţei, 1993, p. 231).
Riscul financiar este determinat de politica de finanţare a entităţii economice
prin capitaluri proprii sau prin împrumuturi (Hada, 1999, p. 207).
Într-o optică funcţională, riscul îmbracă următoarele forme (Radu, 1999, p. 409):
 riscul economic, care se referă la variabilitatea sau nesiguranţa obţinerii unui

anumit rezultat brut de exploatare (Radu, 1999, p. 410);
 riscul financiar, care se referă la variabilitatea suplimentară a dividendului
pe active (cash-flow către investitori) şi la probabilitatea creanţei de
insolvabilitate (şi în cele din urmă la faliment), care se produce atunci când
o firmă foloseşte surse de capital cu costuri relativ fixe, cum ar fi creditele
bancare sau capitalul preferenţial, în cadrul structurii sale de capital (Radu,
1999, p. 410);
 riscul combinat, care înseamnă în fapt combinarea riscului de exploatare şi a
riscului financiar (Radu, 1999, p. 425);
 riscul de faliment (de insolvabilitate) (Radu, 1999, p. 430).
Riscul afacerii uneori numit şi riscul operaţional, se reflectă în gradul de
fluctuaţie a profitului net şi a fluxului de numerar aferente diferitelor tipuri de afaceri
şi strategii de exploatare (de producţie) (Hoanţă N. , 2003, p. 306).
Riscul economic (de exploatare) reprezintă incapacitatea entităţii economice de a
se adapta la timp şi cu cel mai mic cost la variaţiile mediului. Mai exact el exprimă
volatilitatea rezultatului economic la condiţiile de exploatare (Niculescu, 1977, p. 397).
Riscul economic relevă o posibilitate de apariţie a unor factori şi împrejurări
mai puţin controlabili sau necontrolabili cu acţiuni aleatoare, care pot avea influenţe
negative asupra rezultatelor unei activităţi economice (Mâlcomete, 1984, p. 344).
Riscul activităţii economice nu este decât incapacitatea entităţii economice de a-
şi adapta continuu costul şi de a se adapta la mediu (Manolescu, 1995, p. 169).
Riscul poate fi economic, adică risc de faliment şi deci de nerecuperare a
capitalului (Toma, 1994, p. 204).
Riscul de exploatare susţin alţi autori exprimă incapacitatea entităţii economice
de a se adapta la timp şi cu cel mai mic cost la variaţiile mediului, reflectând
volatilitatea rezultatului economic la condiţiile de exploatare (Mihai, 1997, p. 152).
Riscul economic se determină prin variaţia profitului faţă de media realizată în
ultimele exerciţii şi exprimă greutăţile entităţii economice de a se adapta la variaţia
132
RATINGUL
factorilor care influenţează activitatea acesteia (Hada, 1999, p. 204).

Din părerile exprimate mai sus, rezultă aşadar că riscul economic, operaţional
sau de exploatare, se poate identifica la nivelul entităţii economice şi poate apare în
urma derulării unei afaceri, ca urmare a unor factori conjuncturali, nocivi, care se opun
desfăşurării normale a activităţii entităţii economice, şi care diminuează treptat
rezultatele financiare finale (profiturile) ale acesteia, indiferent de tipul activităţii: de
exploatare, financiară sau extraordinară.
La rândul său, riscul investiţional se poate structura, în funcţie de evoluţia
economică în:
o risc de piaţă;
o risc specific;
o risc valutar; şi în
o risc al ratei dobânzii.
Riscul de piaţă poate interveni în cazul declinului economic general, chiar dacă
activitatea entităţii economice este profitabilă.
Riscul specific poate afecta performanţele unei firme indiferent de previziunile
financiare viitoare. Riscul specific se datorează influenţelor mediului extern, care
afectează perspectiva tranzacţiilor viitoare ale companiei.
Riscul valutar vizează două aspecte şi anume:
- profitabilitatea unui produs pe piaţa externă;
- efectul valutar al importurilor şi exporturilor companiei, cauzat de deprecierea
cursului valutar al monedei naţionale (al ratei de schimb).
Riscul ratei de schimb se referă la rata de schimb dintr-o ţară străină, dintre
moneda ţării de origine şi cea a ţării străine în care se fac investiţii.... O schimbare în
rata de schimb va produce o schimbare a preţurilor bunurilor străine exprimate în
monedă internă (a ţării de referinţă), precum şi o schimbare proporţională în preţul
bunurilor interne exprimate în monedă străină (Hoanţă N. , 2003, p. 307).
Riscul ratei de schimb, apreciază alţi autori, este riscul la care este expusă o
entitate economică sau o bancă în ceea ce priveşte valoarea la un anumit termen a
trezoreriei sale, provenit din incertitudinea evoluţiei viitoare a cursului (Bernard &
Colli, 1994).
Riscul ratei dobânzii este explicat prin deprecierea stării de echilibru monetar al
unei companii, ca rezultat al creşterii ratei dobânzii pe piaţa creditului.
Riscul operaţional se poate structura, pe cinci componente şi anume, în:
o risc partenerial;
133
RATINGUL
o risc comercial;
o risc sistemic;
o risc de decontare; şi în
o risc de faliment.
Riscul partenerial poate proveni din necunoaşterea partenerilor de afaceri. Acest
risc se traduce prin costurile legate de acţionarea în justiţie a partenerului, precum şi
prin dobânzile bancare plătite de furnizor pentru creditul comercial acordat clienţilor
până la recuperarea integrală a creditului.
Riscul comercial vizează în principal activitatea curentă a companiei. În general
extinderea portofoliului de afaceri generează un surplus de venituri care, dacă nu vor fi
investite în noi oportunităţi pot genera pe termen mediu şi lung fenomene negative de
ilichiditate şi insolvabilitate financiară.
Riscul comercial poate fi evaluat în două moduri şi anume:
a) cu ajutorul indicatorului „Rata de încasare a clienţilor” astfel:
  15 %  risc redus
CR 
RÎC  d
. 100   30%  risc mediu
CR c   30%  risc mare

în care:
CRc - reprezintă rulajul creditor al lunii curente al contului 4111 „Clienţi”;
CRd- reprezintă rulajul debitor al lunii precedente al contului 4111 „Clienţi”.
b) cu ajutorul indicatorului „Viteza de rotaţie a creanţelor”, astfel:

  30 zile  risc redus
CR 
DCR  .T   6 0 zile  risc mediu
CAN   60 zile  risc ridicat

în care:
T- reprezintă numărul de zile ale perioadei (30 zile);
CR- reprezintă soldul contului 4111 „Clienţi”;
CAN- reprezintă cifra de afaceri netă.
Riscul sistemic este cauzat de falimentul unui partener, care poate conduce la
insolvabilitate financiară şi chiar la falimentul creditorului.
Riscul de decontare este specific activităţii unor obligaţii scadente. În cazul
amânării la plată a acestora, partenerii pot percepe majorări de întârziere, care
deteriorează echilibrul monetar al agenţilor economici.
134
RATINGUL
Riscul de faliment se exprimă prin imposibilitatea firmelor de a plăti sau livra

partenerilor, produsele contractate. Procedura de reorganizare şi lichidare juridică este
reglementată de Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în
M.Of.359/21.04.2006.
După părerea noastră, riscul de faliment apare atunci când întreprinderea este în
incapacitate de plată, starea de dezechilibru financiar fiind caracterizată prin alterarea gravă a
indicatorilor de lichiditate şi de solvabilitate. Este cunoscut faptul că solvabilitatea
caracterizează capacitatea de a face fată datoriilor sale, indiferent de scadenţă, cu ajutorul
activelor sale, în timp ce lichiditatea indică faptul că entitate economică dispune de
resurse pentru a face faţă datoriilor exigibile sau totalului datoriilor, deci entitate economică
are o anumită capacitate de plată. Capacitatea de plată reprezintă un semnal al viabilităţii
entităţii economice, al comportamentului general al acesteia în efectuarea plăţilor exigibile,
aceasta constituind cheia supravieţuirii şi dezvoltării pe termen lung a entităţii economice,
aşa după cum vom aborda în cele ce urmează.
2.4 RISCUL DE FALIMENT - SABIA LUI DAMOCLES
Activitatea întreprinderii este supusă aşadar, în orice moment riscului. În

general, se consideră, că riscul constituie probabilitatea ca un eveniment nedorit să se
producă.
În funcţie de poziţia sa pe piaţă, de situaţia economică şi financiară, de mediul
economic, respectiv climatul în care îşi desfăşoară activitatea, o entitate economică
poate suporta mai greu sau mai uşor riscurile la care este supusă. Practic nu există
activitate economică în care să nu intervină riscul la un moment dat. Intensitatea
acestuia poate fi însă diferită în funcţie de domeniu, de tendinţele pieţei, de imaginea
ţării în contextul mondial etc.
Entităţi economicele sunt supuse, de regulă, următoarelor tipuri de risc:
economic, financiar şi de faliment.
Diagnosticul bunăstării financiare reprezintă un mijloc de obţinere a informaţiei
veridice şi calitative despre posibilităţile reale ale entităţii economice în stadiul
începător al crizei economice. Entitate economică cu un sistem analitic serios e
capabilă să recunoască din timp criza care se apropie. Cu ajutorul analizei financiare
pot fi găsite locurile vulnerabile în economia entităţii economice şi propuse soluţii
eficiente de ieşire din situaţia dificilă.
După părerea noastră, riscul de faliment poate fi definit ca fiind imposibilitatea
firmelor de a face faţă unei tranzacţii financiar – bancare, respectiv incapacitatea
135
RATINGUL
acestora de a rambursa la timp sumele împrumutate în condiţiile stabilite de comun acord

cu băncile, în baza unor contracte de creditare. Riscul de faliment poate fi rezultatul
apariţiei unor dificultăţi care iniţial, la efectuarea analizei cât şi în etapa evaluării şi
aprobării creditului, nu a putut fi identificat dar care, pe parcursul derulării contractului, si-
a făcut apariţia. Prin urmare, procesul de diagnosticare a riscului de faliment constă în
evaluarea capacităţii entităţii economice de a face faţă angajamentelor asumate faţă de
terţi, deci în evaluarea solvabilităţii entităţii economice.
Riscul de faliment interesează atât pe investitorul cât şi pe managerul unei
societăţi. Mulţi cercetători şi instituţii financiare au fost şi sunt preocupate de
elaborarea unei metode de predicţie a riscului de faliment pornind de la o grupare de
rate strâns corelate cu starea de sănătate sau cu cea de slăbiciune a societăţilor. De
aceea mulţi cercetători au considerat că măsurarea riscului de faliment se poate
stabili printr-o funcţie empirică care să-mi permită să se estimeze probabilitatea ca o
entitate să înregistreze pierderi şi în consecinţă să fie în imposibilitatea de a-şi onora
obligaţiile faţă de clienţii şi faţă de băncile care i-au acordat credite.
Ipoteza principală a analizei fundamentale clasice este continuitatea activităţii
viitoare a entităţii economice. Când aceasta probabilitate de continuare a activităţii
scade semnificativ,investitorii sunt interesaţi în estimarea acesteia în scopul diminuării
pierderilor potenţiale.
Pare absurdă luarea în considerare a falimentului companiilor cotate pe piaţa de
capital, fiind cunoscut faptul că în general criteriile exigente de admitere pentru
listarea pe piaţa de capital, privind anumite nivele ridicate de profitabilitate şi
capitalizare pe ultimii 2-3ani, permit listarea pe piaţa de capital doar a entităţi
economicelor foarte competitive şi cu opoziţie financiară puternică.
Dar celebrele cazurile de faliment brusc ale companiilor cotate pe pieţele
internaţionale de capital nu mai reprezintă o noutate pentru investitori. Astfel,
degradarea rapidă a performanţelor financiare, coroborată cu talentul managerilor de
„cosmetizare” a rezultatelor reale ale entităţilor cotate, au impus necesitatea elaborării
unor modele de predicţie rapidă a succesului sau insuccesului acestora.
2.4.1 ASPECTE PRIVIND FALIMENTUL ÎNTREPRINDERII
2.4.1.1 DEFINIŢII ŞI CONCEPTE PRIVIND FALIMENTUL
Falimentul este ultima etapă în existenţa economică a unei entităţi economice.

Aşa după cum am mai arătat în paragraful precedent, în literatura de specialitate,
136
RATINGUL
deseori termenul de eşec este considerat echivalentul celui de faliment. În teoria

economică eşecul este interpretat în mod diferit, în funcţie de situaţia cu care se
confruntă societatea comercială. El poate fi privit ca:
- Eşec economic, considerat atunci când veniturile nu sunt suficient de mari
încât să acopere costurile totale;
- Eşec al entităţii economice, întâlnit în cazul în care entitate economică şi-a
încetat activitatea, generând o pierdere pentru creditori;
- Insolvabilitate în faliment este acea stare a societăţii în care valoarea de
realizare pe piaţă a activelor este inferioară valorii datoriilor, deseori declarându-se
falimentul entităţii economice;
- Insolvabilitate tehnică este o situaţie a entităţii economice în care obligaţiile
curente nu pot fi onorate la scadenţă din lipsă de lichidităţi;
- Incapacitate de plată,considerată atunci când entitate economică nu şi-a
onorat toate obligaţiile contractuale prin care creditorii şi-au avansat fonduri sau
bunuri (aici pot fi incluse societăţile aflate în insolvabilitate tehnică şi cele în
faliment);
- Faliment juridic, apreciat ca fiind atunci când:
a) societatea se află în eşec conform criteriilor stabilite de legislaţia naţională cu
privire la faliment;
b) societatea a fost declarată falită de către o instanţă judecătorească.
Este de reţinut faptul că falimentul este un proces care începe financiar şi se
termină legal, în timp ce eşecul poate să nu aibă şi componentă juridică (Anghel, 2002).
Dezechilibrul financiar constituie etapa premergătoare falimentului şi este
efectul incapacităţii activelor curente lichide de a stinge obligaţiile curente existente în
baza contractelor financiare.
Unii autori consideră falimentul ca fiind: activul net negativ; încetarea plăţilor
către creditor/neplata creditorilor; incapacitatea de achitare a creditelor; sau neplata
dividendelor pentru acţiuni preferenţiale.
2.4.1.2 CAUZELE FALIMENTULUI
Cauzele generatoare de stări de dificultate pentru entităţi economice sunt de origine

diversă. Din studii statistice făcute pe perioade mai mari de timp s-a constatat că o pondere
de aproximativ 51% a cauzelor generatoare de stări de faliment sunt cele provenite din
mediul economico-social şi concurenţial în care entitate economică acţionează:
• Accentuarea concurenţei interne şi internaţionale;
• Apariţia unor produse de substituţie;
137
RATINGUL
• Pierderea unui client important sau falimentul acestuia;

• Falimentul unui furnizor important care asigură anumite materiale, piese,
subansamble esenţiale pentru continuarea activităţii entităţii economice;
• Falimentul unei bănci cu care entitate economică avea relaţii preponderente;
• Apariţia unor reglementări mai restrictive pe linia securităţii şi protecţiei mediului;
• Scăderea continuă a cotaţiei la bursă pentru entităţi economicele cotate.
Într-o altă ordine de idei trebuie luate în considerare şi cauzele de natură internă, cauze
care sunt la originea a cel puţin jumătate din falimente conform statisticilor. Aceste cauze
sunt în proporţie covârşitoare legate de o gestiune deficitară:
• Rotaţia stocurilor şi clienţilor inferioară normei sectoriale;
• Practicarea unor marje inferioare entităţi economicelor similare;
• Pierderi repetate din exploatare;
• Imposibilitatea reînnoirii creditelor.
O încercare de a sistematizare multitudinea cauzelor generatoare de stări de dificultate
sau chiar de faliment ar putea ţine cont de următoarele criterii de grupare:
a. Cauze legate de reducerea volumului de activitate:
• Tendinţa de scădere a cererii pentru produsele realizate de entitate economică;
• Pierderea unor clienţi importanţi;
• Competitivitatea în scădere a produselor entităţii economice;
• Gradul redus de reînnoire a produselor, respectiv de adaptare la nevoi;
• Scăderea conjuncturala a cererii;
• Intensificarea concurenţei interne şi internaţionale;
• Falimentarea unor furnizori importanţi.
b. Cauze legate de reducerea marjelor şi a rentabilităţii:
• Decizii strategice inadecvate;
• Rigiditatea preţurilor de vânzare;
• Cheltuieli prea mari cu personalul;
• Existenţa unor mijloace fixe depăşite din punct de vedere tehnic;
• Ponderea mare a cheltuielilor financiare;
• Creşteri neaşteptate a preţurilor materiilor prime.
c. Cauze specifice privind trezoreria entităţii economice:
• Dificultăţi în obţinerea de credite pentru finanţare;
• Durata mare de rotaţie a stocurilor;
• Prelungirea duratei creditului - client;
• Diminuarea duratei creditului - furnizor.
d. Cauze specifice sistemului de management:
• Pregătirea profesională necorespunzătoare a conducătorilor şi incapacitatea de
138
RATINGUL
a se adapta noilor condiţii ale pieţei;

• Neînţelegeri între membrii managementului;
• Contabilitatea analitică deficitară şi nerecunoaşterea costului complet;
• Lipsa înlocuitorilor conducătorilor actuali;
• Remunerarea excesivă a conducătorilor.
e. Cauze accidentale:
• Deturnări de fonduri;
• Stări de calamitate;
• Probleme sociale interne.
Din cele precizate mai sus reiese că între cauzele falimentului primează:
- Managementul neperformant, care pare a sta la baza a peste 50% din totalul
falimentelor. Principalele erori manageriale ar fi: consultanţă financiară greşită; lipsă
de comunicare cu angajaţii; pierderea controlului asupra costurilor; politici de
marketing inadecvate; supracapacitate de producţie etc.
- Disfuncţionalităţi interne: forţă de muncă necalificată; pierderea unor proiecte
importante; degradarea imaginii; fraude; rebuturi peste nivelul maxim admis;
- Factori externi: concurenţa; ciclul de viaţă al entităţii economice; este
cunoscut faptul că toate produsele, serviciile şi chiar entităţi economicele au o durată
de viaţă limitată; recesiune economică; calamităţi etc.
2.4.2 METODE DE ANALIZĂ A RISCULUI DE FALIMENT
În scopul analizei riscului, specialiştii se bazează pe teoria financiară care le pune la

dispoziţie o serie de concepte care au permis deschiderile recente ale analizei financiare a
entităţii economice. În demersul tradiţional al diagnosticului financiar, larg inspirat din
preocupările bancherilor, riscul era perceput ca un risc de insolvabilitate.
Din acest punct de vedere analiza financiară a clientului este structurată pe mai
multe etape: analiza ciclului capitalului circulant; analiza indicatorilor de performanţă;
analiza structurii capitalului, a gradului de îndatorare; analiza lichidităţii.
În domeniul riscului în activitatea de creditare, analiza financiară era orientată cu
precădere pe aprecierea critică a dosarelor de credit, condusă din punct de vedere bancar.
Schema sa analitică se putea rezuma în consecinţă la două puncte de bază:
• entităţi economicele adresează către bănci sau alte instituţii financiare o cerere
de credit, în condiţii generale de excedent al cererii faţă de ofertă;
• diagnosticul financiar trebuie să permită selecţionarea cererilor, eliminând pe
cele cu probabilitate foarte ridicată de nerecuperare (deci cele cu risc ridicat) şi realizând
139
RATINGUL
astfel ajustarea între cerere şi oferta de credit.

Cum în teoria financiară predomină concepţia care defineşte riscul prin variabilitatea
rezultatelor şi cum instabilitatea crescândă a performanţelor entităţi economicelor,
constatată actualmente pe plan mondial, nu poate să rămână neexplicată, analiza financiară
şi-a lărgit concepţia de risc legând-o în primul rând, de noţiunea de flexibilitate financiară,
adică de capacitatea entităţi economicelor de a se adapta financiar schimbărilor mediului.
Aceasta deoarece riscul se traduce acum prin variabilitatea rezultatului, variabilitate care este
cu atât mai bine stăpânită de entitate economică cu cât aceasta posedă un grad de
flexibilitate mai ridicat.
Analiza (diagnosticul) riscului perceput de entitate economică poate merge paralel cu
analiza capacităţii acesteia de a face fată acestui risc (deci cu analiza flexibilităţii), cele două
analize nefiind total identice; o veritabilă analiză a flexibilităţii financiare este însă necesară
mai mult unui diagnostic strategic decât unuia financiar.
În al doilea rând, lărgirea concepţiei de risc a analizei financiare s-a făcut prin
adâncirea studiului dificultăţilor entităţi economicelor şi prin analiza mai elaborata a
riscului de faliment. Diagnosticul financiar a beneficiat astfel de instrumente noi în
demersurile sale, aspect reflectat de folosirea noţiunilor de „efect de levier financiar”,
„efect de levier de exploatare”, „scoruri” sau „ranguri”. Rangul constă în a nota sau a
clasa titluri, făcând obiectul tranzacţiilor pe o piaţa de capital, cu ajutorul unui indicator
sintetic în studiul rezultatelor şi fluxurilor ce generează dificultăţi entităţi economicelor şi
analiza riscului de faliment.
Chiar dacă statistic s-a constatat că frecvenţa dificultăţilor de origine strict financiară
este limitată, analiza financiară vine cu contribuţii importante în studiul şi tratarea
dificultăţilor entităţi economicelor deoarece toate cauzele degradării au în final un impact
direct asupra performanţelor sau situaţiei financiare.
Contribuţiile tradiţionale ale analizei financiare la detectarea „entităţi
economicelor cu risc” sunt legate de utilizarea instrumentelor acesteia: bilanţuri, rate,
tablouri de flux, etc. Multitudinea de indicatori furnizaţi de aceste instrumente a făcut
necesara căutarea unor notaţii globale (SCOR), care să permită luarea în consideraţie doar a
indicatorilor semnificativi şi evidenţierea interdependenţelor dintre diferite caracteristici pe
care ei le traduc. Se poate realiza astfel o detectare empirică sau una statistică a riscurilor.
Credibilitatea reprezintă suportul material şi moral, elementul esenţial fără de
care un credit nu poate fi acordat. Câştigarea încrederii presupune cunoaşterea
clientului, care se realizează printr-o activitate de analiză şi documentare, în vederea
unei evaluări cât mai reale cu privire la situaţia patrimonială şi financiară,
recunoaşterea calităţii produselor executate şi a serviciilor prestate, a relaţiilor cu
140
RATINGUL
partenerii, profesionalismului conducătorilor unităţii.

La acordarea creditelor banca îşi asumă un anumit risc al creditului, micşorat
printr-o evaluare atentă a debitorilor, stabilirea limitelor de expunere şi aplicarea unei
politici prudente de provizioane atunci când apare pericolul unor pierderi.
Investigarea activităţii clientului în vederea cunoaşterii acestuia este continuată
şi se completează cu analiza bonităţii, ceea ce permite pe de o parte reducerea riscului
de credit şi, pe de altă parte, stabilirea imaginii asupra clientului şi a gradului de
incertitudine suportat de bancă, în vederea luării deciziei hotărârii de continuare a
analizei clientului în vederea aprobării creditului.
Riscul de nerambursare al creditului solicitat este generat de:
- incapacitatea împrumutatului de a genera fluxuri de numerar adecvate ca
urmare a unor evenimente nefavorabile în desfăşurarea activităţii datorate mediului
de afaceri economic şi politic;
- incertitudinea asupra valorii şi calităţii viitoare, gradul de lichiditate şi
valoarea de piaţă corespunzătoare ale garanţiilor materiale ale debitorului;
- deteriorarea situaţiei afacerilor împrumutatului.
Pentru aceasta, prin analiza financiară banca urmăreşte să identifice şi să
cuantifice riscul performanţei clientului, riscul de lichiditate şi riscul legat de structura
capitalului şi finanţare.
Bonitatea clientului se stabileşte cu ajutorul indicatorilor ce o definesc şi
exprimă capacitatea acestuia de a-şi achita obligaţiile pe care urmează să şi le asume
prin semnarea contractului de credit.
Analiza riscului de faliment se poate realiza cu ajutorul unor metode, care din
punct de vedere a formei legăturii între fenomen (solvabilitatea entităţii economice) şi
factorii săi de influenţă se pot grupa după părerea mea în patru categorii(fig.4.2)
(metode manageriale, metode patrimoniale, metode statistice şi metode bancare), şi
care vor fi abordate în cele ce urmează.
141
RATINGUL
Figură 2.2 Metode de analiză a riscului de faliment
2.4.2.1 ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT PRIN METODE MANAGERIALE
Riscul de faliment a stat în atenţia cercetătorilor din domeniul economic şi nu

numai. Cercetătorii au căutat să prevină falimentul firmelor cu ajutorul unor metode
manageriale între care amintim modelul „A” elaborat de Argenti şi cele „10 ameninţări
majore” pentru supravieţuirea unei firme, „ameninţări” elaborate de Agenţia
Internaţională de Credit „DUN & BRADSTREET”.
Scorurile de tipul „A” se concentrează pe semnale non-financiare despre eşecul
companiei.
În cadrul metodei lui Argenti se sugerează că o cauză iniţială a deteriorării
activităţii şi a falimentului este managementul eronat. Argenti apreciază că aşa-
numitele „pericole” materiale vor fi regăsite în starea financiară a entităţii economice.
Efectele care determină starea de faliment a activităţii se află în conducerea
contabilităţii precum şi în modul de adaptare la schimbări care determină apariţia unor
factori de risc şi anume:
 un volum de lucru peste posibilităţile reale ale entităţii economice, care
generează probleme de lichiditate;
 o structură inadecvată a capitalului în sensul scăderii ponderii capitalului
propriu în capitalul total.
Toate aceste cauze produc simptomele de faliment, care constau în ultimă
instanţă într-o stare financiară nefavorabilă.
Argenti a ierarhizat deficienţele factorilor de risc şi simptomele de faliment
utilizând procedeul punctajelor astfel:
142
RATINGUL
Tabel 2.2 Managementul riscului
Deficienţe Punctaje
1. Managementul activităţii
a) în modul de conducere a activităţii
- director executiv autocrat 4 puncte
- directorul executiv este şi preşedintele companiei 4 puncte
- în cadrul colectivului de conducere fiecare manager este specializat într-un 2 puncte
domeniu şi nu colaborează cu ceilalţi manageri
- colectiv de conducere pasiv 2 puncte
- director financiar slab pregătit profesional 2 puncte
- lipsa unor directori adjuncţi specializaţi 2 puncte
b) în sistemele de contabilitate nu există sau sunt insuficiente:
- controlul BVC 4 puncte
- planul fluxului de fonduri 4 puncte
- sisteme de urmărire a costurilor 4 puncte
c) modul de adaptare la schimbări
- inadecvat în privinţa produselor, tehnologiei, pieţelor de desfacere, 15 puncte
experienţei angajaţilor etc.
TOTAL deficienţe posibile 43 puncte
Prag de pericole 10 puncte
2. Factori de risc
- creşterea volumului de activitate peste posibilităţile reale ale entităţii economice ceea
ce determină apariţia unor nevoi suplimentare de numerar în vederea extinderii vânzărilor 15 puncte
- o structură a capitalului necorespunzătoare 15 puncte
- investiţii în proiecte prea mari sau prea multe 15 puncte
TOTAL factori de risc 45 puncte
Prag de pericole 15 puncte
3. Simptome de faliment
- deteriorarea punctajelor „Z” 4 puncte
- contabilitatea „creativă” 4 puncte
- semnale nonfinanciare: 3 puncte
- diminuarea calităţii produselor;
- reducerea vânzărilor
- alte semnale 1 punct
- zvonuri
- demisii
- acţiuni în judecată din partea furnizorilor
TOTAL simptome de faliment posibile 12 puncte
TOTAL deficienţe, factori de risc şi simptome de faliment 100 puncte
Prag de pericole aferent acestora 25 puncte
Sursa: Tribuna Economică nr.47, Bucureşti, 1992
Din datele de mai sus rezultă că un punctaj de până la 25 de puncte inspiră

încredere în entitate economică indicând că activitatea acesteia este corespunzătoare.
Pornind de la punctajele profesorului Altman şi ale lui Argenti, agenţia
internaţională de credit „DUN & BRADSTREET” a realizat o listă de 10
„ameninţări” majore pentru supravieţuirea unei firme pe piaţa concurenţială şi anume:
143
RATINGUL
amplasarea greşită a afacerii ca urmare a unei politici de marketing

necorespunzătoare constând în:
 nepromovarea unei reclame corespunzătoare;
 piaţă de desfacere nefavorabilă.
investirea unui capital prea mare în active fixe care nu produc efecte
scontate;
lipsa de capital ca urmare a unor investiţii prea mari în active fixe, rezultând
o lipsă de capital de lucru pentru continuarea afacerii;
probleme cu creditele, în sensul unui „gol” de resurse financiare pentru
rambursarea datoriilor;
proastă gestionare a stocurilor, în sensul că unitatea măreşte stocurile pentru
sporirea desfacerilor. Pentru o activitate eficientă stocurile trebuie să
sporească într-o proporţie de 1/6 ori faţă de o creştere a stocurilor;
expansiune necontrolată a produselor entităţii economice pe o piaţă care nu
a fost studiată în prealabil;
capitalizare inadecvată determinată de riscul activităţii. În situaţia unei
activităţi cu un risc mare, dividendele plătite vor fi mari iar partea pentru
capitalizare va fi mică;
lipsă de experienţă şi de calificare în sensul lipsei de preocupare, din partea
entităţii economice, pentru ridicarea calificării personalului;
probleme de personal, în situaţia în care starea financiară a entităţii
economice se înrăutăţeşte, iar cei mai buni specialişti se transferă la alte
firme;
birocraţia este un pericol care se regăseşte în special în activităţile
necorespunzătoare.
Alţi specialişti au sugerat că în situaţia în care firma realizează şapte condiţii,
succesul în afaceri este asigurat. Aceste condiţii ar fi următoarele:
tendinţă spre acţiune a fiecărui angajat, care nu trebuie să aştepte ordine de
la superiori ca să execute sarcinile care-i revin conform organigramei şi fişei
postului;
se presupune că organigramele în formă de piramidă scundă şi plată asigură
succesul în acţiune;
apropierea de client pentru înţelegerea nevoilor acestuia, oferind produse de
calitate, care satisfac preferinţele unui segment bine definit al clientelei;
autonomie şi descentralizare în luarea deciziilor, în sensul că activitatea este
144
RATINGUL
organizată în compartimentele cu putere de decizie operativă;

conducere simplă şi bazată pe valori denumită de americani KISS (Keep it
Short and Simple) adică a păstra lucrurile simple;
realizarea scopului propus sau „croşetarea modelului potrivit” adică în
procesul de înnoire să se meargă din aproape în aproape;
personal pregătit şi dedicat activităţii entităţii economice, prin executarea
impecabilă a atribuţiilor;
control riguros pe faze ale activităţii desfăşurate în cadrul unei firme.
2.4.2.2 ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT CU AJUTORUL METODELOR

PATRIMONIALE
Riscul de faliment poate fi evidenţiat prin ecuaţiile echilibrului financiar în

cazul în care se realizează corespondenţa biunivocă dintre lichiditatea activelor şi
exigibilitatea pasivelor (Mihai, 1997, p. 165).
În acest sens trebuie respectate două reguli financiare (Mihai, 1997, pg. 164-165):
1. Activele imobilizate = Capitalul permanent
2. Activele curente = Datorii curente
Activele curente includ activele circulante şi cheltuielile în avans. Datoriile

curente cuprind datoriile ce trebuie achitate într-o perioadă de un an şi veniturile în
avans.
Prima ecuaţie evidenţiază faptul că finanţarea investiţiilor s-a concretizat în
imobilizări necorporale, corporale şi financiare, şi deci firma nu dispune de fond de
rulment necesar finanţării activelor circulante.
A doua ecuaţie semnifică faptul că firma este solvabilă şi creditorii temporali îşi
pot recupera sumele avansate iniţial în firma respectivă. Totuşi acest echilibru este
fragil, neîncasarea la timp a creanţelor generează riscul de faliment al entităţii
economice.
În cazul în care:
Activele curente < Datorii curente
atunci firma nu-şi poate onora obligaţiile, existând riscul intrării acesteia în
incapacitate de plată.
Din analiza întreprinsă în paragraful 3.1.4 am constatat că entităţile din
145
RATINGUL
România din domeniul IT au fost, pe întreaga perioadă în echilibru financiar,

dispunând de resurse financiare în exces faţă de obligaţiile pe termen scurt.
2.4.2.3 ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT PRIN METODE STATISTICE
Metodele de analiză a riscului prezentate anterior permit măsurarea

performanţelor trecute ale entităţii economice, informând în mică măsură asupra
viitorului acesteia. Rezultatele financiare se pot degrada foarte rapid în timp. De aceea
apare tot mai evidentă necesitatea unor informaţii mai precise cu privire la viitor, la
riscul de faliment. Ca o reacţie la aceste cerinţe practice, diagnosticul riscului de
faliment a cunoscut o importantă dezvoltare datorită utilizării unor metode statistice de
analiză a situaţiei financiare pornind de la un ansamblu de rate (Leiritz, 1990).
2.4.2.3.1 Modele bazate pe analiza discriminantă
Metoda „credit scoring” are ca obiectiv furnizarea unor modele predictive

pentru evaluarea riscului de faliment al unei entităţi economice. Această metodă se
bazează pe tehnicile statistice ale analizei discriminante de transformare a informaţiilor
oferite de indicatorii economico-financiari într-un scor capabil să prezică succesul sau
insuccesul unei afaceri.
Toate previziunile şi predicţiile se bazează pe datele publicate în situaţiile
financiare. Aplicarea metodei „credit scoring” presupune observarea unui ansamblu de
entităţi economice format din două grupuri distincte: un grup de entităţi economice cu
dificultăţi financiare şi un grup de entităţi economice sănătoase. Pentru fiecare din cele
două grupuri se stabileşte o serie de rate (5-8 rate financiare), cele mai relevante din
punct de vedere predictibilităţii falimentului,după care se determină cea mai bună
combinaţie liniară de rate care să permită diferenţierea celor două grupuri de entităţi
economice. În cadrul modelelor de previziune a falimentului se întâlnesc cele mai
importante rate financiare, precum rentabilitatea activelor, viteza de rotaţie a activelor,
gradul de îndatorare, solvabilitatea, acoperirea dobânzilor etc.
Ca urmare a aplicării analizei discriminante, se obţine pentru fiecare entitate
economică un scor”Z”, funcţie liniară de un ansamblu de rate. Funcţia scor obţinută
permite emiterea unei judecăţi de valoare prin care se estimează probabilitatea de
apariţie a riscului la firmele analizate permiţând distingerea entităţi economicelor
sănătoase de cele în dificultate.
Scorul „Z” atribuit fiecărei entităţi economice se determină cu ajutorul funcţiei:
nn Z a x a x ... a x 1 1 2 2
146
RATINGUL
unde:
Z – funcţia scor;
x – reprezintă ratele implicate în analiză;
a – reprezintă coeficientul de ponderare al fiecărei rate.
Într-un studiu vast de cercetare, William H. Beaver a folosit indici financiari
pentru a evita eşecul. Studiul conţine un eşantion format din 79 de firme relativ bine
capitalizate care au dat faliment. Pentru fiecare dintre aceste companii, a fost aleasă o
altă firmă care nu a dat faliment, dar făcea parte din acelaşi segment economic şi avea
aproximativ aceeaşi mărime ca şi cele care au falimentat, pe acelaşi interval de timp.
Aceste eşantioane au fost folosite pentru a testa capacitatea a 30 de rate financiare.
Valorile medii ale indicilor, pentru cele două eşantioane (firme falimentare şi firme
non-falimentare), au fost comparate pe o perioadă de cinci ani, înainte ca falimentul să
aibă loc. Un exemplu de o astfel de comparaţie, folosind indicii de flux
numerar/datorii totale, este prezentat în figura 2.3. Se poate observa că indicii medii
ale firmelor care au dat faliment diferă semnificativ de cei ai firmelor care nu au
falimentat.
Figură 2.3 Comparaţia dintre firmele falimentare şi cele nefalimentare
Pe lângă comparaţia valorilor medii, Beaver a testat eşantioanele, folosind

metoda discriminantă multiplă şi a continuat investigaţiile analizând probele folosind
indicii de probabilitate. Nu toate ratele financiare examinate au prezis eşecul la fel de
bine, multe rate au demonstrat o mare putere de prevedere. Într-un articol de
comparaţie, Beaver a investigat capacitatea de a prevedea eşecul din schimbările
147
RATINGUL
preţurilor acţiunilor pe piaţa de capital al acestor companii. Acesta a stabilit că preţul

median al pieţei acţiunilor al firmelor eşuate, scădea din ce în ce mai mult cu cât se
apropia de eşec, în comparaţie preţul acţiunilor companiilor care nu falimentat. Cea
mai mare scădere de preţ pentru acţiunile firmelor falimentare a avut loc în anul final
al cercetării. Beaver concluzionează că investitorii ajustează preţul acţiunilor la
condiţia de deteriorare a situaţiei financiare a companiilor care falimentează. Mai mult,
el a identificat cauzele, pentru a fi consecvent cu investitorii, pentru a evalua
probabilităţile eşecului pe baza indicilor financiari.
Într-un studiu asemănător, Edward I. Altman a efectuat multiple analize
comparative pentru a preveni falimentul, folosind diferiţi indici financiari. Altman a
lucrat cu un eşantion de 33 de corporaţii care au dat faliment în perioada anilor
1946-65. La fel ca şi Beaver, el a adunat o pereche de eşantioane de 33 de firme
care nu au dat faliment, alese în mod aleator. A început cu 22 indicatori financiari,
a selectat cinci dintre ei care au făcut o distincţie bună între firmele falimentare şi
cele nefalimentare, folosind informaţii ce datau cu 5 ani înainte de data
falimentării. Era de aşteptat, exactitatea prezicerii a modelului multiplu al
deosebirilor a scăzut odată cu numărul anilor înainte de faliment. Oricum, modelul
a putut prevedea falimentul destul de repede, până la 2 ani înainte de a avea loc
falimentul. Altman a testat de asemenea modelul cu un al doilea etalon de
eşantioane de firme falimentare sau non-falimentare. Folosind parametri estimativi
obţinuţi în mostra originală, el a găsit că modelul are previziuni exacte atunci când
a fost folosit în corelaţie cu al doilea etalon de eşantioane. În investigarea lui
Altman,la fel ca şi Beaver, s-a stabilit că indicii financiari ai firmelor falimentare
s-au deteriorat odată cu apropierea falimentului, cea mai mare deteriorare a avut loc
între al treilea si al doilea an. Altman concluzionează că datorită analizei
deosebirilor, un creditor poate prezice cu succes un potenţial faliment.
Într-un studiu asemănător cu cele ale lui Beaver şi ale lui Altman, Edward B.
Deakin a folosit două tipuri de eşantioane de 32 de firme falimentare şi nefalimentare
în perioada anilor 1964-70.
Folosind analiza discriminantă multiplă baza a 14 indici financiari, el a găsit că
falimentul poate fi prezis cu o mare precizie de exactitate chiar cu trei ani înainte de a avea
loc falimentul. În esenţă, Deakin a confirmat ipoteza formulată în metoda lui Beaver şi a
descoperit că analiza discriminantă multiplă a generat rezultate mai precise.
Charles Moyer a testat de asemenea utilitatea analizei discriminante multiple în
cazul falimentului. În primul rând testând funcţia Z a lui Altman pe cinci indici
financiari, unde parametrii au fost generaţi folosind informaţii din perioada anilor
148
RATINGUL
1946-65. Moyer a găsit că previziunea a de faliment nu s-a a devenit atunci când

aceasta funcţie a fost folosită pentru prezicerea falimentului pe perioada anilor 1965-
75. El a concluzionat că această precauţie a fost necesară când s-au aplicat parametrii
modelului original a lui Altman la noile informaţii. Oricum, când parametrii modelului
au fost revizuiţi folosind metoda abstractizării care exclude variabilele
nesemnificative, exactitatea previziunii a fost ridicată. Ca şi în cazul altor studii,
exactitatea a scăzut odată cu numărul anilor dinaintea falimentului. În comparaţie cu
modelul lui Altman care avea alternative de modele care preziceau falimentul, Moyer
concluziona că acestea au rezistat destul de bine în vederea capacităţi discriminatorii.
Într-un studiu recent, Edward I. Altman, Robert G. Haldeman, şi P. Narayanan
au extins modelul original funcţional al lui Altman şi au actualizat aplicaţiile lui la
perioada anilor 1969-75. Aceştia au folosit un eşantion de 53 de firme falimentare şi un
eşantion de 58 de firme nefalimentare. În aceste eşantioane erau incluse atât firmele de
producţie cât şi firme de comerţ cu amănuntul;acest studiu reprezintă pentru prima dată şi
firmele cu amănuntul. Pe baza analizei discriminatorii, din cele 27 de rate financiare au
fost selectate şapte şi anume: rentabilitatea activelor; stabilitatea câştigurilor; rata de
acoperire a dobânzilor; profitul nerepartizat din rata de rentabilitate a activelor; rata
lichidităţii curente;preţul acţiunilor comune; şi volumul activelor totale. Folosind modelul
discriminant liniar, autorii au prezis cu succes falimentul, cu până la cinci ani înainte ca
acesta să aibă loc. Clasificarea reuşeşte să atingă un procent de 96% pentru prezicerea
falimentului cu un an înainte ca acesta să aibă loc, până la 70% cu cinci ani înainte de
faliment. Comparând modelul lor cu modelele alternative, inclusiv modelul lui Altman,
autorii au considerat că acest model este mai precis.
Într-un alt studiu, Jarrod W. Wilcox a folosit un model detaliat pentru
compararea celor două eşantioane de firme falimentare şi nefalimentare de mărimi şi
caracteristici industriale relativ egale. Cele 22 de firme falimentare au fost studiate în
perioada anilor 1949-71. Ratele financiare selectate au fost folosite pentru a permite
ajustarea poziţiei băneşti şi a celei de fluxuri băneşti ale firmelor falimentare şi
nefalimentare, împreună cu variaţiile acestor date, pentru fiecare din cei 5 ani dinaintea
falimentului. Folosind modelul decăderii gamblerului, Wilcox a plasat riscul
falimentului între firmele falimentare şi cele ne-falimentare. A fost identificat un mare
grad de probabilităţi corecte: 0,94; 0,90; 0,88 şi 0,76 pentru unu din cei cinci ani
dinainte falimentului.
Robert O. Edmister a testat utilitatea indicilor financiari pentru prezicerea
falimentului firmelor mici. Asemănător cu celelalte metode, acesta a folosit analiza
discriminantă multiplă şi a concluzionat că falimentului poate fi prevăzut cu precizie
149
RATINGUL
dacă se luau în calcul indicii medii pe acea perioadă de 3 ani. Spre deosebire de
Beaver şi Altman, totuşi o analiză bazată pe situaţia financiară a unui an nu este de
ajuns pentru a deosebi firmele falimentare de cele nefalimentare. Situaţiile financiare
consecutive erau necesare pentru o analiză de succes în cazul microentităţi
economicelor falimentare.
Pe baza studiilor prezentate mai sus, se pare că semnele unei potenţiale falimentări
sunt evidente cu destul de mult timp înainte ca aceasta să aibă loc. Pentru creditorilor, o
întârziere a falimentului unei entităţi le permite să ia la timp decizii de corecţie.
Pe plan mondial, sunt cunoscute aşadar mai multe modele de previziune a
succesului/falimentul facerilor şi pe care le vom aborda în cele ce urmează, şi anume:
 modelul Altman (1968şi 1983),
 modelul Springate (1978),
 modelul Conon&Holder,
 modelul Contabililor Agreaţi (CA Score – 1987),
 modelul Fulmer (1984),
 modelul Yves Collongues (1)şi Yves Collongues (2) etc.
Toate modelele amintite anterior au fost construite pe baza analizei unui anumit
eşantion de firme falimentare şi profitabile pe o perioadă relativ lungă de timp, în
cadrul căreia autorii modelelor au studiat evoluţia rezultatelor acestora. De exemplu, în
anul 1968Altman a analizat un grup de 33 de companii industriale cu activele cuprinse
între 0,7-25,9 milioane dolari pe perioada 1946-1965 (20 de ani). Iniţial a pornit cu un
sistem de 22 de indicatori financiari, dar funcţia scor conţine doar 5 rate semnificative.
Ulterior, respectiv în anul 1983, Altman a modificat modelul iniţial valabil doar pentru
firmele cotate. De asemenea, modelul Fulmer a utilizat analiza discriminantă multiplă
pentru un grup de 60 de firme micişi mijlocii pornind cu un sistem iniţial de 40 de rate
financiare clasice.
Caracteristic tuturor modelelor este faptul că sunt destinate predicţiei
falimentului unui anumit tip de entităţi economice din punct de vedere al dimensiunii
şi profilului de activitate.
Valorile funcţiilor scor se compară cu anumite niveluri limită, zona de
incertitudine fiind situată în cadrul celor două limite. Cu cât valorile funcţiei scor sunt
mai ridicate, cu atât firma este mai competitivă, cu o poziţie financiară bună şi o
probabilitate redusă de faliment.
Astfel, în cazul modelului Altman, scorul Z este interpretat astfel:
 Z 1,8 – starea de faliment este iminentă
150
RATINGUL
 Z > 3 – situaţie financiară bună

 1,8 Z 3 situaţie financiară dificilă, cu risc relativ ridicat de faliment
Modelele financiare de predicţie a falimentului se aplică mai ales companiilor
mari. Practica economică demonstrează însă că problema falimentului este mult mai
acută în cazul firmelor mici, unde rata falimentului este foarte ridicată, de aproximativ
10% pe an,conform studiilor realizate de cercetătorii englezi. S-a simţit astfel nevoia
construirii de modele de predicţie a falimentului pentru categoria firmelor mici şi
mijlocii, dar lipsa de informaţii financiar-contabile şi credibilitatea acestora a
îngreunat acest proces. Astfel, specialiştii în domeniu au realizat modele nonfinanciare
de previzionare a falimentului firmelor mici:
 modelul Cooper (1991);
 modelul Reynolds şi Miller (1989);
 studiul Lussier etc.
Aceste modele se bazează predominant pe variabile nonfinanciare, precum
experienţa şi competenţa managerială, calificarea personalului salariat, relaţiile cu
partenerii de afaceri,activitatea de marketing, calitatea produselor etc. Acestor factori
nonfinanciari li s-au atribuit anumiţi coeficienţi de importanta pe baza cărora s-a
calculat funcţia scor totală.
Analiza discriminantă este folosită nu numai pentru stabilirea probabilităţii de
faliment a entităţi economicelor în dificultate, dar şi pentru predicţia achiziţiilor de firme.
Apare aceasta nouă aplicabilitate a tehnicii discriminate pe piaţa de capital în scopul
stabilirii caracteristicilor financiare esenţiale ale firmelor vizate pentru achiziţii sau
fuziuni. Dintre cele mai cunoscute modele pentru predicţia achiziţiilor şi fuziunilor
amintim:
 modelul Belkaoni (1978);
 modelul Rege (1984);
 modelul Wanslezşi Lane (1983);
 modelul Clayton şi Fields (1991) etc.
Clayton şi Fields au construit modelul lor pornind de la 47 de indicatori şi rate
financiare semnificative pentru decizia de achiziţie, grupate în 9 categorii ce vizau
aspecte privind lichiditatea, îndatorarea, acoperirea dobânzilor, profitabilitatea,
dimensiunea entităţii economice, rata de creştere, politica de dividende, variabilitatea
veniturilor şi performanţa bursieră.
Autorii au apreciat că aceşti factori financiari reprezintă variabile explicative
posibile ale caracteristicilor principale ale achiziţiilor şi fuziunilor. Noutatea modelului lor
151
RATINGUL
constă în luarea în considerare a abaterilor indicatorilor financiari de la media pieţei.

Perioada de studiu a fost de 3 ani pentru un număr important de achiziţii. În
cadrul modelului au fost reţinute doar 5 rate financiare cheie:
 capitalul de lucru net (NWC);

 rata de îndatorare ajustată (Rda);
 rata de acoperire a dobânzilor (Ic);
 rentabilitatea activelor (ROA);
 marja netă de profit ajustată (PMa).
Ratele financiare ajustate s-au calculat ca diferenţă între valoarea indicatorului
specifică entităţii economice analizate şi media industriei. Funcţia scor rezultată are
următoarea formă:
Z = 0,726- 1,004 * NWC – 5,130 * Rda+0,002 * Ic+12,584 * ROA – 8,869 * PMa
Pe baza modelului liniar de predicţie a achiziţiilor construit de Clayton şi Fields
se pot deduce caracteristicile principale ale firmelor ţintă pentru achiziţii şi fuziuni.
Astfel,firmele preferate au o rotaţie ridicată a activelor, un management care utilizează
eficient toate resursele de care dispune, indiferent de sursa de finanţare a acestora,
potenţialul lorde creştere este ridicat, capacitatea de rambursare a cheltuielilor cu
dobânzile este mare,decalajul rentabilităţii comerciale este scăzut comparativ cu media
industriei, dar poziţia financiara bună ca urmare a unui grad redus de îndatorare
reprezintă o condiţie esenţială a firmelor cu şanse de relansare.
Modelul ia în considerare şi dimensiunea, rata de creştere şi politica de dividend
a entităţii economice prin intermediul capitalului de lucru net, deci cu cât compania
Ţintă este mai mare şi are o rată ridicată de creştere, cu atât probabilitatea achiziţiei
acesteia este mai redusă pentru că implică atragerea unui capital considerabil.
Investitorii preferă în general firmele care nu acordă dividende sau care distribuie
dividende reduse, precum şi companiile subevaluate pe piaţa de capital.
Deşi pe plan mondial, aplicarea metodei scorurilor a avut o rată de succes de
aproximativ 75-90%, predicţia falimentului cu ajutorul acestor modele construite de
diverşi autori străini este dificil de realizat în ţări în curs de dezvoltare cu economii
instabile, precum România. Pe de alta parte, construirea unor modele specifice
firmelor româneşti este de asemenea îngreunată de instabilitatea economică şi
neaplicarea legii falimentului, deci a imposibilităţii separării clare a firmelor
profitabile şi a celor falimentare. Totuşi, este lăudabilă munca economiştilor români în
stabilirea unor asemenea modele precum:
 modelul Mânecuţă şi Nicolae (1996) – model propus pentru industria
152
RATINGUL
metalurgică;
 modelul B-Băileşteanu (1998);
 modelul Ivoniciu (1998);
 modelul Anghel (2001) etc.
Modelele Anghel şi Ivoniciu vor fi descriseşi utilizate în capitolul următor
pentru a determina starea de faliment a 3 sectoare ale economiei naţionale (industrie,
comerţ şi servicii) pe baza situaţiilor financiare a 150 de firme ce activează în cele trei
sectoare de activitate.
Ca şi concluzie, metoda scorurilor nu constituie decât un instrument de
detectare precocea riscului de faliment sau de predicţie a achiziţiilor, iar valoarea
informativă a scorului nu trebuie supraestimată. Analiza discriminantă reduce de fapt
informaţia de bază prin selectarea celor mai semnificative rate financiare pe care le
consideră constante în timp,în timp ce entitate economică este un sistem economico-
social ce acţionează într-un mediu complex cu mai multe variabile de determinare a
sănătăţii sau slăbiciunii acesteia. Din prudenţă, se recomandă urmărirea evoluţiei
scorului la entităţi economicele din aceeaşi ramură economică, precum şi completarea
diagnosticului cu metodele clasice de analiză.
2.4.2.3.2 Modelul Altman
Modelul „Z” este un model statistico-matematic de prognoză a stării de faliment

a entităţilor, fiind dezvoltat în SUA în anul 1968 şi dezvoltată ulterior în anul 1977, de
profesorul Eduard Altman.
În construirea modelului sau, Altman a ales 33 de firme industriale cu probleme
financiare şi tot atâtea firme sănătoase, pe care le-a analizat în perioada 1946-1965
(Anghel, 2002, p. 55).
Cercetarea s-a făcut pe baza a 22 de indicatori, din care în final s-au ales cei
cinci care au fost selectaţi având în vedere analiza întreprinsă pe eşantionul de firme,
din care jumătate au fost firme falimentare şi jumătate au fost firme non-falimentare.
Sursa de informaţii a constituit-o „Moody’s Industrial Manual” (Anghel, 2002,
p. 58).
Scorul Z a lui Altman sau modelul Z combină diferite măsuri ale probabilităţii
de risc. Modelul rezultat poate demonstra riscul standard de faliment al entităţii
economice. Cu ajutorul acestui model s-a prevăzut 94% din falimentele cu doi ani
înainte de producerea acestora.
153
RATINGUL
Modelul Altman cuprinde indicatori ce caracterizează echilibrul financiar pe

termen scurt şi pe termen lung, modul de gestiune internă şi rentabilitatea economică
(Isfanescu, Robu, & Hristea, 2001, p. 87).
Modelul „Z” cuprinde cinci variabile considerate a fi cele mai reprezentative
substări financiare ale unei companii.
Coeficienţii variabilelor selectate au fost stabiliţi în urma analizei stării
economice şi financiare a unui mare număr de firme, dintre care unele au dat faliment.
Ecuaţia originală a scorului Z (Elliot & Elliot, 2002, p. 729) este:
Z = 0,012 X1 + 0,014 X2 + 0,033 X3 + 0,006 X4 + 0,999 X5
Modelul „Z” dezvoltat ulterior, se prezintă astfel:
Z = 1,2 X1 + 1,4 X2 + 3,3 X 3 + 0,6 X4 +0,999 X5

unde:
 variabila X1 este măsura flexibilităţii entităţii şi se determină ca raport între capitalul
circulant (Active circulante de exploatare - Pasive circulante de exploatare) (KC) sau fond de
rulment (capital de lucru)(FR), şi activele totale (AT)
KC FR
X1  sau X1 
AT AT
 variabila X2 reprezintă rata autofinanţării activelor totale, şi se determină ca

raport între profitul reinvestit (PRI) şi activele totale:
PRI
X2 
AT
Profitul reinvestit se determină ca diferenţă între rezultatul net al exerciţiului

(RNE) şi dividendele acordate acţionarilor (DIV), adică:
PRI = RNE – DIV
 variabila X3 reprezintă rata rentabilităţii economice şi se calculează ca raport

între profitul înainte de plata dobânzilor şi impozitelor (RBIT) şi activele totale:
154
RATINGUL
RBIT
X3 
AT
 variabila X4 pune în evidenţă capacitatea de îndatorare a entităţii, şi se
calculează ca raport între valoarea de piaţă a acţiunilor (CSVP) şi datoriile totale (DT)
ale entităţii:
CSVP
X4 
DT
Pentru firmele necotate la bursă, valoarea de piaţă a acţiunilor va fi egală cu

capitalul social.
 variabila X5 măsoară randamentul activelor şi se calculează ca raport între
cifra de afaceri netă (CAN) şi activele totale (AT):
CAN
X5 
AT
În funcţie de scorul realizat firmele se ierarhizează pe trei niveluri şi anume:

- nivelul I: firme solvabile pentru Z  (3, +); limita inferioară a intervalului
poate coborî până la valoarea de 2,7.
- nivelul II: firme cu dificultăţi financiare temporare (firme aflate în zona gri)
pentru Z  (1,8; 2,7);
- nivelul III: firme falimentare pentru Z  (-, 1,8).
Modelul construit de profesorul Altman în anul 1968 era capabil să prevadă
succesul sau eşecul unei companii în următorii doi sau trei ani înainte de producerea
evenimentului. Modelul dezvoltat în anul 1977 face o predicţie cu cinci ani înainte de
producerea evenimentului.
Între dezavantajele aplicării acestei metode amintim: utilizarea unor informaţii
„istorice”; contabilizarea diferită a mişcării patrimoniului; contabilitate „creativă”;
evaluări contabile depăşite.
Modelul profesorului Altman poate fi aplicat cu bune rezultate pentru firmele
cotate la bursa de valori.
155
RATINGUL
Tabel 2.3 Model: ALTMAN–pentru 20 întreprinderi IT

LEI
Realizat Realizat Realizat Realizat Realizat
31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
Fond de rulment 34 327 499 4 411 155 8 692 483 27 221 008 16 690 443
Active totale 147 853 459 137 288 345 120 590 289 135 486 206 129 602 718
Flexibilitatea entităţii economice 0,23 0,03 0,07 0,20 0,13
Variabila X1 1,200 0,28 0,04 0,08 0,24 0,16
Profitul reinvestit - 1 164 581 997 - 17 122 451 - 1 133 629 573 - 11 181 022 - 1 134 262 011
Active totale 147 853 459 137 288 345 120 590 289 135 486 206 129 602 718
Rata autofinanţării activelor -7,88 -0,12 -9,40 -0,08 -8,75
Variabila X2 1,400 -11,03 -0,17 -13,16 -0,11 -12,25
Profit înainte de plata

28 726 444 55 740 758 60 162 886 63 318 891 59 261 886
taxe+dobânzi
Active totale 147 853 459 137 288 345 120 590 289 135 486 206 129 602 718
Rata rentabilităţii economice 0,19 0,41 0,50 0,47 0,46
Variabila X3 3,300 0,63 1,35 1,65 1,55 1,52
Valoare piaţa a acţiunilor

5 664 410 834 5 664 410 834 5 664 410 834 5 664 410 834 5 664 410 834
(capital social)
Datorii totale 74 378 530 69 729 902 52 522 155 53 973 209 43 709 536
Capacitatea de îndatorare 76,16 81,23 107,85 104,95 129,59
Variabila X4 0,600 45,70 48,74 64,71 62,97 77,75
Cifra de afaceri neta 140 229 348 132 240 400 108 031 499 157 175 823 115 939 144
Active totale 147 853 459 137 288 345 120 590 289 135 486 206 129 602 718
Randamentul activelor 0,95 0,96 0,90 1,16 0,89
Variabila X5 0,999 0,95 0,96 0,90 1,16 0,89
VALOARE SCORULUI „Z” 36,52 50,92 54,18 65,81 68,07

Calificativ 0 Solvabil Solvabil Solvabil Solvabil Solvabil
CATEGORIA A A A A A
Valoarea funcţiei-scor, superioară şi în creştere faţă de limita minimă de 2,675,

plasează entităţi economicele din domeniul IT într-o situaţie financiară bună, fără
niciun risc de faliment. Entitate economică este solvabilă, credibilă pentru bancher,
riscul de faliment este cvasiinexistent şi în consecinţă poate beneficia de credite.
156
RATINGUL
Tabel 2.4 Model: ALTMAN – pentru 778 întreprinderi IT

LEI
România Realizat Realizat Realizat Realizat Realizat
31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
Fond de rulment 182 601 743 204 191 282 182 394 707 228 879 309 329 839 576
Active totale 318 408 817 490 780 666 547 361 444 698 377 747 923 248 856
Flexibilitatea firmei 0,57 0,42 0,33 0,33 0,36
Variabila X1 1,200 0,68 0,50 0,40 0,40 0,43
Profitul reinvestit 93 821 233 135 655 631 109 514 211 113 619 877 119 545 512
Active totale 318 408 817 490 780 666 547 361 444 698 377 747 923 248 856
Rata autofinanţării activelor 0,29 0,28 0,20 0,16 0,13
Variabila X2 1,400 0,41 0,39 0,28 0,22 0,18
Profit înainte de plata

119 552 375 161 849 169 131 309 688 127 904 877 144 942 977
taxe+dobânzi
Active totale 318 408 817 490 780 666 547 361 444 698 377 747 923 248 856
Rata rentabilităţii
0,38 0,33 0,24 0,18 0,16
economice
Variabila X3 3,300 1,25 1,09 0,79 0,59 0,53
Valoare piaţa a acţiunilor

11 690 615 12 978 923 19 628 062 21 619 312 23 231 150
(capital social)
Datorii totale 189 757 174 280 064 189 350 362 358 469 295 128 602 843 205
Capacitatea de îndatorare 0,06 0,05 0,06 0,05 0,04
Variabila X4 0,600 0,04 0,03 0,04 0,03 0,02
Cifra de afaceri neta 783 398 400 931 746 924 1 091 318 420 1 183 818 778 1 491 342 787
Active totale 318 408 817 490 780 666 547 361 444 698 377 747 923 248 856
Randamentul activelor 2,46 1,90 1,99 1,70 1,62
Variabila X5 0,999 2,46 1,90 1,99 1,70 1,62
VALOARE SCORULUI "Z" 4,84 3,91 3,49 2,94 2,78

Calificativ 0 Solvabil Solvabil Solvabil Solvabil Solvabil
CATEGORIA A A A A A
Pe grupe
GR I CATEGORIA A A A A A
GR II CATEGORIA A A A A B
GR III CATEGORIA A A A B B
GR IV CATEGORIA E E E A E
GR V CATEGORIA A A A A A
157
RATINGUL
Valoarea funcţiei-scor, superioară şi în descreştere faţă de limita minimă de

2,675, plasează întreprinderile din domeniul IT într-o situaţie financiară fără risc de
faliment. Entitate economică este solvabilă, credibilă pentru bancher, riscul de
faliment este practic inexistent şi în consecinţă poate beneficia de credite. Analizând
grupele din cadrul eşantionului, grupa IV prezintă un risc ridicat de faliment cu un
scor sub 1,1.
2.4.2.3.3 Modelul Conan & Holder
Modelul analiştilor francezi Jean Conan şi Michael Holder se aplică

întreprinderilor industriale cu un număr de 10 până la 500 salariaţi şi se bazează pe
analiza „lichiditate – exigibilitate”. Modelul a fost construit în anul 1978 prin
observarea unui număr de 31 rate pe un eşantion de 190 entităţi economice mici şi
mijlocii, din care jumătate au dat faliment în perioada 1970-1975.
Modelul „Conan & Holder” se bazează tot pe un model Z cu următoarea
structură (Stănescu, Işfănescu, & Băicuşi, 1996, pg. 248-249):
Z = 16 X1 + 22 X2 – 87 X3 – 10 X4 + 24 X5
în care:
 variabila X1 reprezintă rata lichidităţii intermediare şi se determină ca raport
între creanţe (CR) şi disponibilităţi băneşti (TR) pe de-o parte şi datoriile curente
(DCR), pe de altă parte, adică:
CR*  TR AC *  S
X1= =
DTS DTS
unde:
CR* - creanţe şi cheltuieli în avans
 variabila X2 reprezintă stabilitatea financiară a întreprinderii şi se determină ca

raport între capitalul permanent (CPM) şi pasivul bilanţier (PB):
CPM
X2=
PB
 variabila X3 evidenţiază gradul de finanţare a vânzărilor din resurse externe şi

se calculează ca un raport între cheltuielile financiare (CF) şi veniturile din vânzări
(CAN):
CF
X3=
CAN
 variabila X4 exprimă gradul de remunerare a personalului, şi se calculează ca

raport între cheltuielile cu personalul (CP) şi valoarea adăugată (VA) adică:
158
RATINGUL
CP
X4=
VA
 variabila X5 reflectă ponderea rezultatului exploatării în totalul valorii

adăugate, şi se calculează ca un raport între rezultatul din exploatare (RE) şi valoarea
adăugată:
RE
X5=
VA
În funcţie de scorul înregistrat de o firmă se observă că posibilitatea

falimentului scade odată cu creşterea scorului astfel:
Valoarea  Probabilitatea falimentului
Scorului
 
Z<0  > 80 %
0 < Z < 1,5  75 - 80 %
1,5 < Z < 4  70 - 75 %
4 < Z < 8,5  50 - 70 %
Z = 9,5  35 %
Z = 10  30 %
Z = 13  25 %
Z = 16  15 %
Z > 16  < 10 %
Gruparea firmelor în funcţie de scorul „Z” Conan & Holder se face astfel:
Z<4 firmă aflată într-o situaţie financiară dificilă;
4<Z<9  firmă cu o situaţie financiară incertă;
Z>9  firmă cu o situaţie financiară solidă.
Între dezavantajele aplicării acestui model menţionăm următoarele:
 sunt utilizaţi numai indicatori de stare financiară;
 indicatorii folosiţi vizează numai o parte din remunerarea capitalului;
 stabilitatea financiară se poate realiza printr-un grad mare de îndatorare a
entităţii economice;
 lichiditatea intermediară se poate realiza prin creşterea creditului comercial
acordat clienţilor.
159
RATINGUL
Tabel 2.5 Model: Conan & Holder –20 întreprinderi IT

LEI
31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
Cr+TR 63 040 644 56 389 075 39 236 476 45 743 659 40 783 983
DTS 43 643 874 62 887 531 42 590 015 38 420 116 35 279 452
X1 1,44 0,90 0,92 1,19 1,16
Variabila X1 16 23,11 14,35 14,74 19,05 18,50
CPM 104 209 585 74 400 814 78 000 274 97 066 090 94 323 266
PB 147 853 459 137 288 345 120 590 289 135 486 206 129 602 718
X2 0,70 0,54 0,65 0,72 0,73
Variabila X2 22 15,40 11,88 14,30 15,84 16,06
CF 840 -1 365 1 521 -181 6 279

CAN 140 229 348 132 240 400 108 031 499 157 175 823 115 939 144
X3 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
Variabila X3 87 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
CP 99 346 998 61 383 335 38 985 507 75 331 587 38 964 149
VA 133 149 054 122 583 929 100 983 765 151 297 929 107 462 104
X4 0,75 0,50 0,39 0,50 0,36
Variabila X4 10 7,50 5,00 3,90 5,00 3,60
RE 28 720 684 55 729 869 60 152 984 62 453 580 58 377 600
VA 133 149 054 122 583 929 100 983 765 151 297 929 107 462 104
X5 0,22 0,45 0,60 0,41 0,54
Variabila X5 24 5,28 10,80 14,40 9,84 12,96

Probabilitatea de faliment a întreprinderilor din domeniul IT analizate este de

sub 10%, în toţi anii analizaţi.
2.4.2.3.4 Modelul Robertson
Un reputat specialist englez (Robertson, 1983, november) a identificat patru

elemente care produc modificări ale sănătăţii financiare ale entităţii economice şi
anume: stabilitatea pe piaţă, scăderea profitului, scăderea capitalului de lucru, creşterea
împrumuturilor. Funcţia scor a profesorului Robertson are următoarea formă:
Z = 3,0 X1 + 3,0 X2 + 0,6 X3 + 0,3 X4 + 0,3 X5
în care:
(Cifra de afaceri  Active totale)
X 1=
Cifra de afaceri
Re zultatul brut al exercitiului
X 2=
Active totale
160
RATINGUL
Active curente  Datorii totale
X 3=
Datorii totale
(Capitaluri proprii  Împrumuturi )
X 3=
Datorii totale
Funcţia Z vizează modificările care intervin în situaţia financiară a entităţii

economice de la o perioadă la alta. Dacă scorul Z se depreciază cu 40% sau mai mult de
40%, într-un an, în mod automat analiza trebuie să identifice cauzele reducerii scorului Z.
Dacă reducerea scorului Z este de 40% sau peste 40% în doi ani consecutivi, atunci
compania nu poate supravieţui din cauza instabilităţii sale financiare.
O variantă a metodei scorurilor, practicată, în special, de bănci este „comparaţia
normativă”, a bonităţii agenţilor economici care apelează la credite, şi care este
prezentată în continuare (Stănescu, Işfănescu, & Băicuşi, 1996, p. 250).
Tabel 2.6 Model: Robertson –20 întreprinderi IT
LEI
31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
Cifra de afaceri-active totale -7 624 111 -5 047 945 -12 558 790 21 689 617 -13 663 574
Cifra de afaceri 140 229 348 132 240 400 108 031 499 157 175 823 115 939 144
1) X1 -0,05 -0,04 -0,12 0,14 -0,12
Variabila X1 3,0 -0,87 -0,61 -1,86 2,21 -1,89
Rezultatul brut al exerciţiului 28 726 444 55 740 758 60 162 886 62 475 813 58 384 878
Active totale 147 853 459 137 288 345 120 590 289 135 486 206 129 602 718
2) X2 0,19 0,41 0,50 0,46 0,45
Variabila X2 3,0 0,57 1,23 1,50 1,38 1,35
Active curente-datorii Totale 3 546 223 -2 432 872 -1 242 828 11 662 140 8 257 559
Datorii totale 140 229 348 132 240 400 108 031 499 157 175 823 115 939 144
3) X3 0,03 -0,02 -0,01 0,07 0,07
Variabila X3 0,6 0,02 -0,01 -0,01 0,04 0,04
Capitaluri proprii-
65 201 453 59 890 440 65 303 125 77 807 369 82 598 422
împrumuturi
Datorii totale 140 229 348 132 240 400 108 031 499 157 175 823 115 939 144
4) X4 0,46 0,45 0,60 0,50 0,71
Variabila X4 0,3 0,14 0,14 0,18 0,15 0,21
Active lichide - descoperirea

63 040 644 56 389 075 39 236 476 45 743 659 40 783 983
de cont
Împrumuturi 4 959 388 2 858 135 2 063 490 2 571 055 2 879 304
5) X5 12,71 19,73 19,01 17,79 14,16
Variabila X5 0,3 3,81 5,92 5,70 5,34 4,25

182% 83% 165% 44%
161
RATINGUL
2.4.2.3.5 Modelul Stickney
Modelele de predicţie a falimentului sunt în general cunoscute ca modalităţi de

evaluare a „pericolelor” financiare ale entităţilor.
În teoria financiară sunt abordate trei tipuri de evaluare a acestei problematici
financiare şi anume: analiza univariată, analiza multivariată şi analiza logit.
Analiza univariată presupune ca o singură variabilă să poată fi folosită în
predicţia unui anumit obiectiv (Cook & Nelson, 1998).
Modelul univariat propus de William Beaver (Anghel, 2002, p. 55) realizează un
nivel moderat de acurateţe a predicţiei (Shepard, 1994). Acesta a studiat, pe baza analizei
univariate, situaţia financiară a unui eşantion de 79 de firme falimentare şi 79 de firme non –
falimentare. Punctul de pornire l-a reprezentat media a cinci rate financiare (cash-flow/total
active; profit net/total active; total datorii/total active; capital de lucru/total active şi
lichiditatea curentă) şi teoria modelului Beaver care a considerat firma ca un rezervor de
active lichide. Beaver s-a sprijinit pe studiul său pe conceptul de cash-flow.
În viziunea sa, firma reprezintă un rezervor de active lichide, care este alimentat de
intrările de lichidităţi şi drenat de ieşirile de cash-flow, iar solvabilitatea entităţii
economice urmăreşte tocmai probabilitatea ca rezervorul să se golească (Beaver, 1988).
Din definiţia de mai sus rezultă următoarele propoziţii fundamentale:
 cu cât mai mare este rezervorul, cu atât mai mică este probabilitatea de faliment;
 cu cât mai mare este fluxul operaţional, cu atât mai mică este
probabilitatea de faliment;
 cu cât mai mare este suma datoriilor, cu atât este mai mare probabilitatea
de faliment.
Pornind de la aceste idei, autorul a postulat că valoarea medie a cinci rate
financiare diferă semnificativ de la grupul firmelor falimentare la grupul firmelor non-
falimentare (Anghel, 2002, p. 56).
Analiza univariată identifică factorii referitori la pericolele la care este supusă o
entitate economică. Cu toate acestea modelele din această categorie reprezintă
modalităţi de evaluare a riscurilor relevante (Stickney, 1996, p. 507).
Analiza discriminantă multiplă (MDA) reprezintă o încercare de evaluare a
potenţialului conflict între indicatorii financiari folosind variabile simple (Cook &
Nelson, 1998).
Cel mai frecvent model utilizat a fost propus de Edward Altman, profesor de
finanţe la Stern School of Business de la New York University.15
Pornind de la modelul Altman, Cristine Zavgren (Zavgren, 1985) a adus îmbunătăţiri
15
www.equity.stern.nyu/ ˜ ealtman
162
RATINGUL
referitoare la predicţia falimentului entităţii economice, model dezvoltat ulterior de Andrew

William Lo (Lo, 1986) şi de Claude Paul Stickney (Stickney, 1996, p. 510), şi care
reprezintă a treia modalitate de predicţie a falimentului denumit modelul logit.
În perioada anilor 1980 şi 1990 tendinţa a fost de utilizarea modelelor logit în
defavoarea analizei discriminante multiple. Mai recent analiza logit a fost considerată
mai mult ca un instrument analitic avansat de genul reţelei neuronale, regăsindu-se în
lucrări recente ale profesorilor Eduard Altman, Giabcarlo Marco şi Franco Varetto
(Marco & Vareto, 1994).
Aplicarea acestui model presupune parcurgerea a patru etape:
● se calculează şapte indicatori financiari conform tabelului:
Tabel 2.7 Tabelul Logit
RATE FINANCIARE COEFICIENŢI
+ 0.23883
Stocuri/Cifra de afaceri - 0.108
Creanţe/Stocuri - 1.583
(Cash+Investiţii pe termen scurt)/Total Active - 10.78
Active Curente/Datorii Curente + 3.074
Profit din exploatare/(Total Active – Datorii Curente) + 0.486
Datorii pe termen lung/(Total Active – Datorii Curente) - 4.35
Cifra de afaceri/(Capital de lucru+Active fixe) + 0.11
y= ∑ (Coeficient * Rata financiară)
Probabilitatea de faliment = 1/(1+ey)
Sursa: Modelul Stickney
● În a doua etapă fiecare rată se înmulţeşte cu un coeficient care poate lua

valori pozitive sau valori negative.
● În a treia etapă se însumează produsele parţiale.
● În final se calculează probabilitatea de faliment ca inversa funcţiei (1+ ey).
163
RATINGUL
Tabel 2.8 Metoda: STICKNEY- 20 întreprinderi IT

LEI
România Rd. Realizat Realizat Realizat Realizat Realizat
31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
STOCURI 14 804 309 10 895 961 12 035 012 19 880 140 11 166 872
CIFRA DE AFACERI 140 229 348 132 240 400 108 031 499 157 175 823 115 939 144
R1 0,11 0,08 0,11 0,13 0,10
Variabila 0,1080 0,1080 0,1080 0,1080 0,1080
Scor corectat -- 0,0119 0,0086 0,0119 0,0140 0,0108
CREANŢE 47 191 326 26 051 394 27 018 384 30 783 185 23 696 625
STOCURI 14 804 309 10 895 961 12 035 012 19 880 140 11 166 872
R2 3,19 2,39 2,24 1,55 2,12
Variabila 1,583 1,5830 1,5830 1,5830 1,5830
Scor corectat -- 5,0498 3,7834 3,5459 2,4537 3,3560
CASA+INV.FIN TERM.SCURT 15 975 318 30 342 231 12 227 892 14 976 224 17 104 158
ACTIVE TOTALE 147 853 459 137 288 345 120 590 289 135 486 206 129 602 718
R3 0,11 0,22 0,10 0,11 0,13
Variabila 10,7800 10,7800 10,7800 10,7800 10,7800
Scor corectat -- 1,1858 2,3716 1,0780 1,1858 1,4014
CREANŢE+CASA+INV.TERM.SCURT 63 166 644 56 393 625 39 246 276 45 759 409 40 800 783
DATORII CURENTE 43 643 874 62 887 531 42 590 015 38 420 116 35 279 452
R4 1,45 0,90 0,92 1,19 1,16
Variabila 3,0740 3,0740 3,0740 3,0740 3,0740
Scor corectat + 4,4573 2,7666 2,8281 3,6581 3,5658
REZULTAT EXPLOATARE 28 720 684 55 729 869 60 152 984 62 453 580 58 377 600
TOTAL ACTIVE-DATORII CURENTE 104 209 585 74 400 814 78 000 274 97 066 090 94 323 266
R5 0,28 0,75 0,77 0,64 0,62
Variabila 0,4860 0,4860 0,4860 0,4860 0,4860
Scor corectat + 0,1361 0,3645 0,3742 0,3110 0,3013
DATORII PE TERMEN LUNG 30 772 876 6 842 980 9 932 630 15 553 618 8 431 764
ACTIVE TOTALE – DATORII CURENTE 104 209 585 74 400 814 78 000 274 97 066 090 94 323 266
R6 0,30 0,09 0,13 0,16 0,09
Variabila 4,3500 4,3500 4,3500 4,3500 4,3500
Scor corectat -- 1,3050 0,3915 0,5655 0,6960 0,3915
CIFRA DE AFACERI 140 229 348 132 240 400 108 031 499 157 175 823 115 939 144
ACTIVE CURENTE-DATORII CURENTE+
104 209 585 74 400 814 78 000 274 97 066 090 94 323 266
ACTIVE IMOBILIZATE)
R7 1,35 1,78 1,39 1,62 1,23
Variabila 0,1100 0,1100 0,1100 0,1100 0,1100
Scor corectat + 0,1485 0,1958 0,1529 0,1782 0,1353
R= 0.23883 – R1* 0.108 – R2*1.583-R3*10.78
x x x x x
+ R4*3.074+R5* 0.4860 – R6* 4.35+R7* 0.11
TOTAL SCOR -2,5718 -2,9894 -1,6073 0,0366 -0,9185
Probabilitatea de faliment 0,88 0,91019 0,77647 0,49291 0,67075
CATEGORIA E E E C D
164
RATINGUL
În cazul întreprinderilor din domeniul IT, modelul încadrează firmele în

categoria E în anii 2005, 2006, 2007; C în anul 2008 şi D în anul 2009. Probabilitatea
de faliment ajungând în 2009 la 0,67, adică inexistentă.
Tabel 2.9 Metoda: STICKNEY- 778 întreprinderi IT

LEI
31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
STOCURI 40 403 924 43 954 032 42 418 653 52 812 071 58 713 501
CIFRA DE AFACERI 783 398 400 931 746 924 1 091 318 420 1 183 818 778 1 491 342 787
R1 0,05 0,05 0,04 0,04 0,04
Variabila 0,1080 0,1080 0,1080 0,1080 0,1080
Scor corectat -- 0,0054 0,0054 0,0043 0,0043 0,0043
CREANŢE 142 024 188 199 635 666 231 231 465 343 122 108 490 081 783
STOCURI 40 403 924 43 954 032 42 418 653 52 812 071 58 713 501
R2 3,52 4,54 5,45 6,50 8,35
Variabila 1,583 1,5830 1,5830 1,5830 1,5830
Scor corectat -- 5,5722 7,1868 8,6274 10,2895 13,2181
CASA+INV.FIN TERM.SCURT 87 659 411 120 170 272 110 054 448 108 645 576 124 119 741
ACTIVE TOTALE 318 408 817 490 780 666 547 361 444 698 377 747 923 248 856
R3 0,28 0,24 0,20 0,16 0,13
Variabila 10,7800 10,7800 10,7800 10,7800 10,7800
Scor corectat -- 3,0184 2,5872 2,1560 1,7248 1,4014
CREANŢE+CASA+INV.TERM.SCURT 229 683 599 319 805 938 341 285 913 451 767 684 614 201 524
DATORII CURENTE 111 710 070 164 873 788 206 258 320 276 274 042 354 893 795
R4 2,06 1,94 1,65 1,64 1,73
Variabila 3,0740 3,0740 3,0740 3,0740 3,0740
Scor corectat + 6,3324 5,9636 5,0721 5,0414 5,3180
REZULTAT EXPLOATARE 119 552 375 161 849 169 131 309 688 127 904 877 144 942 977
TOTAL ACTIVE-DATORII CURENTE 206 698 747 325 906 878 341 103 124 422 103 705 568 355 061
R5 0,58 0,50 0,38 0,30 0,26
Variabila 0,4860 0,4860 0,4860 0,4860 0,4860
Scor corectat + 0,2819 0,2430 0,1847 0,1458 0,1264
DATORII PE TERMEN LUNG 78 047 104 115 190 401 144 104 038 193 021 086 247 949 410
ACTIVE TOTALE – DATORII
206 698 747 325 906 878 341 103 124 422 103 705 568 355 061
CURENTE
R6 0,38 0,35 0,42 0,46 0,44
Variabila 4,3500 4,3500 4,3500 4,3500 4,3500
Scor corectat -- 1,6530 1,5225 1,8270 2,0010 1,9140
CIFRA DE AFACERI 783 398 400 931 746 924 1 091 318 420 1 183 818 778 1 491 342 787
ACTIVE CURENTE-DATORII
CURENTE 255 147 327 336 517 080 351 000 046 423 250 897 568 355 061
+ ACTIVE IMOBILIZATE)
R7 3,07 2,77 3,11 2,80 2,62
Variabila 0,1100 0,1100 0,1100 0,1100 0,1100
Scor corectat + 0,3377 0,3047 0,3421 0,3080 0,2882
R= 0.23883 – R1* 0.108 – R2*1.583-
R3*10.78+R4*3.074+R5* 0.4860 – x x x x x
R6* 4.35+R7* 0.11
TOTAL SCOR -3,0582 -4,5518 -6,7770 -8,2856 -10,5664
Probabilitatea de faliment 0,91445 0,97143 0,99478 0,99837 0,99972
CATEGORIA E E E E E
165
RATINGUL
Pe grupe
GR I CATEGORIA E E E E E
GR II CATEGORIA E E E E E
GR III CATEGORIA B E E E E
GR IV CATEGORIA E E E A E
GR V CATEGORIA E E E E E
Modelul încadrează întregul eşantion dar şi grupele în categoria E în toţi anii

analizaţi. Probabilitatea de faliment ajunge în anul 2009 la 0,99.
2.4.2.3.6 Modelul „A”
Modelul „A” a profesorului universitar Ion Anghel continuă pe linia

preocupărilor şcolii româneşti de a identifica o funcţie scor care să permită prezicerea
cu o cât mai mare acurateţe a riscului de faliment în economia românească (Anghel,
2002, pg. 135-150).
Plecând de la experienţa internaţională în domeniu, autorul realizează o
clasificare a funcţiilor scor în două mari grupe şi anume:
1) funcţii scor bazate pe rate financiare;
2) funcţii scor bazate pe rate non – financiare;
Firmele au fost alese pe o bază aleatoare, fără a fi cunoscute numele, ci doar
coduri numerice care exprimă codul ramurii (primele două cifre) şi codul entităţii
economice în ramură (următoarele trei cifre), iar perioada acoperită este 1994-1998.
Funcţia scor propusă de autor este:
A = 5,676 + 6,3718X1 + 5,3932 X2 + 5,1427 x3 – 0,0105X4
în care:
Pr ofit net
X1 =
Venituri
Cash  flow
X2 =
Active
Datorii
X3 =
Active
 Obligatii 
X4 =   x 360
 Cifra de afaceri 
C = 5,676 reprezintă o constantă.
166
RATINGUL
Corespondenţa dintre valoarea funcţiei A şi probabilitatea falimentului este

următoarea:
A < 0 Faliment/Eşec
0 > A > 2,05 Zone de incertitudine
A > 2,05 Non-faliment (Anghel, 2002, p. 106)
Principalul avantaj al acestui model constă în acela că are o aplicabilitate relativ
generală în economia românească (exceptând activităţile de servicii financiar-bancare
sau asimilate).
Principalele limite ale modelului rezidă tocmai în caracterul general al
aplicabilităţii acestui model, ştiut fiind faptul că fiecare ramură a economiei naţionale
are particularităţi, la care se adaugă acurateţea predictibilităţii care poate fi influenţată
de modul în care a fost stabilit eşantionul supus analizei înainte de faliment.
Tabel 2.10 Metoda Anghel – 20 întreprinderi IT

LEI
31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
Profit net 27 349 444 54 922 638 58 301 868 60 020 989 56 792 422
Venituri totale 148 413 050 137 542 360 115 765 351 165 173 122 120 966 375
X1 0,1843 0,3993 0,5036 0,3634 0,4695
Variabila 6,3718 6,3718 6,3718 6,3718 6,3718
Scor corectat 1,1743 2,5443 3,2088 2,3155 2,9916
Cash Flow total 0 0 0 0 0

Active total 147 853 459 137 288 345 120 590 289 135 486 206 129 602 718
X2 0,0000 0,0000 0,0000 0,0000 0,0000
Variabila 5,3932 5,3932 5,3932 5,3932 5,3932
Scor corectat 0,0000 0,0000 0,0000 0,0000 0,0000
Datorii totale 74 425 150 69 731 558 52 525 326 53 978 984 43 712 336
Active total 147 853 459 137 288 345 120 590 289 135 486 206 129 602 718
X3 0,5034 0,5079 0,4356 0,3984 0,3373
Variabila 5,1427 5,1427 5,1427 5,1427 5,1427
Scor corectat 2,5888 2,6120 2,2402 2,0489 1,7346
Obligaţii x 360 (Datorii totale) x 26 793 054 000 25 103 360 700 18 909 117 360 19 432 434 240 15 736 440 960
Cifra de afaceri 140 229 348 132 240 400 108 031 499 157 175 823 115 939 144
X4 191,0660 189,8313 175,0334 123,6350 135,7302
Variabila 0,0105 0,0105 0,0105 0,0105 0,0105
Scor corectat 2,0062 1,9932 1,8379 1,2982 1,4252
A = 5,676+6,3718 X1+ 5,3932 X2
– x x x x x x
5,1427 X3 – 0.0105 X4
TOTAL SCOR 2,2553 3,6151 4,8067 4,6444 5,5078
CATEGORIA A A A A A
În cazul întreprinderilor din domeniul IT, modelul le încadrează în categoria A în

întreaga perioadă, funcţia scor fiind peste 2,05, situându-se în zona de non-faliment.
167
RATINGUL
Tabel 2.11 Metoda Anghel – 778 întreprinderi IT
LEI
Rd
.
31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
Profit net 93 821 233 135 655 631 109 514 211 113 619 877 119 545 512
Venituri totale 807 786 062 969 309 002 1 118 662 057 1 263 915 186 1 547 870 216
X1 0,1161 0,1400 0,0979 0,0899 0,0772
Variabila 6,3718 6,3718 6,3718 6,3718 6,3718
Scor corectat 0,7398 0,8921 0,6238 0,5728 0,4919
Cash Flow total 73 491 933 117 485 642 106 685 973 104 391 052 118 802 235
Active total 318 408 817 490 780 666 547 361 444 698 377 747 923 248 856
X2 0,2308 0,2394 0,1949 0,1495 0,1287
Variabila 5,3932 5,3932 5,3932 5,3932 5,3932
Scor corectat 1,2448 1,2911 1,0511 0,8063 0,6941
Datorii totale 189 757 174 280 064 189 350 362 358 469 295 128 602 843 205
Active total 318 408 817 490 780 666 547 361 444 698 377 747 923 248 856
X3 0,5960 0,5707 0,6401 0,6720 0,6530
Variabila 5,1427 5,1427 5,1427 5,1427 5,1427
Scor corectat 3,0650 2,9349 3,2918 3,4559 3,3582
Obligaţii x 360 (Datorii 68 312 582 100 823 108 126 130 448 168 946 246 217 023 553
x
totale) 640 040 880 080 800
Cifra de afaceri 783 398 400 931 746 924 1 091 318 420 1 183 818 778 1 491 342 787
X4 87,2003 108,2087 115,5762 142,7129 145,5222
Variabila 0,0105 0,0105 0,0105 0,0105 0,0105
Scor corectat 0,9156 1,1362 1,2136 1,4985 1,5280
A = 5,676+6,3718 X1+
5,3932 X2 – x x x x x x
5,1427 X3 – 0.0105 X4
TOTAL SCOR 3,6800 3,7881 2,8455 2,1007 1,9758
CATEGORIA A A A A B
Pe grupe
GR I CATEGORIA A A A B B
GR II CATEGORIA A B A A A
GR III CATEGORIA A A A A B
GR IV CATEGORIA C C C C C
În cazul celor 778 de întreprinderi din domeniul IT, modelul le clasifică în

categoria A în perioada 2005-2008, funcţia scor fiind peste 2,05, situându-se în zona
de non-faliment. In anul 2009 firmele sunt în categoria B, respectiv zona de
incertitudine. Analizând grupele din cadrul eşantionului, grupa IV prezintă un risc
ridicat de faliment cu un scor sub 0, clasificându-se în categoria C.
2.4.2.3.7 Modelul „B”
Un alt model de previzionare a stării de faliment a unei entităţi economice este
168
RATINGUL
funcţia scor „B” (Băileşteanu, 2005, pg. 302-303), elaborată de profesorul universitar
Gheorghe Băileşteanu.
Pornind de la studiile tradiţionale (Altman, Argenti, Taffler, Koh şi Killough,
Conan şi Holder, Argenti) autorul consideră că stările care semnalează apariţia
falimentului unei firme sunt următoarele (Anghel, 2002, p. 89):
- imposibilitatea achitării obligaţiilor curente;
- lipsa de resurse financiare pentru rambursarea datoriei pe termen mediu şi lung;
- încasarea cu mare întârziere a contravalorii produselor livrate;
- lipsa profitului.
Funcţia scor construită de profesorul Băileşteanu are patru variabile:
B = 0,444G1 + 0,909G2 + 0,0526G3 + 0,0333G4 – 1,414
unde:
Active curente
G1 (lichiditatea curentă) =
Pasive curente
Pr ofit net  Amortizare
G2 (solvabilitatea) =
Rata de rambursare credit pe termen mediu si lung  Dobanda la credit
Vanzari
G3 (viteza de rotaţie a creditelor clienţilor) =
Clienti
Pr ofit
G4 (rata profitului) = x 100
Cost
În funcţie de valoarea lui „B”entităţi economicele se încadrează într-o zonă
favorabilă sau de faliment.
Dacă:
- B < 0,5: entitate economică se găseşte într-o zonă de faliment iminent;
- 0,5 ≤ B ≤ 1,1: entitate economică se găseşte într-o zonă limitată, cu risc ridicat
de faliment;
- 1,1 ≤ B ≤ 2: entitate economică se găseşte într-o zonă intermediară, în care se
manifestă starea de incertitudine;
- B> 2: entitatea economică se găseşte într-o zonă favorabilă, cu risc de faliment
improbabil.
169
RATINGUL
Tabel 2.12 Metoda: Ghe. Băileşteanu – 20 întreprinderi IT

LEI
Rd
.
31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
Active curente 77 971 373 67 298 686 51 282 498 65 641 124 51 969 895
Pasive curente 43 643 874 62 887 531 42 590 015 38 420 116 35 279 452
G1.Lichiditatea curenta 1,79 1,07 1,20 1,71 1,47
Variabila 0,4440 0,4440 0,4440 0,4440 0,4440
Scor corectat 0,7948 0,4751 0,5328 0,7592 0,6527
Profitul net+Amortizare 32 134 614 59 611 160 61 683 813 63 953 917 60 951 761
Rata de rambursare credit pe termen mediu şi lung
24 589 630 2 568 900 1 980 650 3 256 870 2 896 520
+ Dobânda la credit
G2.Solvabilitatea 1,31 23,20 31,14 19,64 21,04
Variabila 0,9090 0,9090 0,9090 0,9090 0,9090
Scor corectat 1,1908 21,0888 28,3063 17,8528 19,1254
140 229 132 240 108 031 157 175 115 939
Vânzări - CA
348 400 499 823 144
Clienţi 47 191 326 26 051 394 27 018 384 30 783 185 23 696 625
G3. Viteza de rotaţie a creditelor clienţi 2,97 5,08 4,00 5,11 4,89
Variabila 0,0526 0,0526 0,0526 0,0526 0,0526
Scor corectat 0,1562 0,2672 0,2104 0,2688 0,2572
Profit (Rezultatul din exploatare) x 28 720 684 55 729 869 60 152 984 62 453 580 58 377 600
119 685 102 697
Cost (Total cheltuieli de exploatare) 81 802 967 55 600 944 62 575 218
766 490
G4. Rata profitului 0,24 0,68 1,08 0,61 0,93
Variabila 0,0333 0,0333 0,0333 0,0333 0,0333
Scor corectat 0,0080 0,0226 0,0360 0,0203 0,0310
B = 0,444 G1+0,909 G2+0,0526 G3+0,0333 G4 –
x x x x x x
1,414
TOTAL SCOR 0,7358 20,4397 27,6715 17,4871 18,6523
CATEGORIA C A A A A
În cazul întreprinderilor din domeniul IT, modelul le clasifică în categoria A în

perioada 2006-2009, cu funcţia scor mult peste 2 se găseşte într-o zonă favorabilă, cu
risc de faliment improbabil şi în clasa C în anul 2006.
170
RATINGUL
Tabel 2.13 Metoda: Ghe. Băileşteanu – 778 întreprinderi IT

LEI
Rd
.
31.12.200
31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
5
294 311
Active curente 369 065 070 388 653 027 505 153 351 684 733 371
813
111 710
Pasive curente 164 873 788 206 258 320 276 274 042 354 893 795
070
G1.Lichiditatea curenta 2,63 2,24 1,88 1,83 1,93
Variabila 0,4440 0,4440 0,4440 0,4440 0,4440
Scor corectat 1,1677 0,9946 0,8347 0,8125 0,8569
93 821
Profitul net+Amortizare 135 655 631 109 514 211 113 619 877 119 545 512
233
Rata de rambursare credit pe termen mediu şi
780 471 1 151 904 1 441 040 1 930 210 2 479 494
lung
040 010 380 860 100
+ Dobânda la credit
G2.Solvabilitatea 0,12 0,12 0,08 0,06 0,05
Variabila 0,9090 0,9090 0,9090 0,9090 0,9090
Scor corectat 0,1091 0,1091 0,0727 0,0545 0,0455
783 398 1 091 318 1 183 818 1 491 342

Vânzări - CA 931 746 924
400 420 778 787
142 024
Clienţi 199 635 666 231 231 465 343 122 108 490 081 783
188
G3. Viteza de rotaţie a creditelor clienţi 5,52 4,67 4,72 3,45 3,04
Variabila 0,0526 0,0526 0,0526 0,0526 0,0526
Scor corectat 0,2904 0,2456 0,2483 0,1815 0,1599
119 552
Profit (Rezultatul din exploatare) x 161 849 169 131 309 688 127 904 877 144 942 977
375
688 233 1 136 010 1 402 927
Cost (Total cheltuieli de exploatare) 807 459 833 987 352 369
687 309 239
G4. Rata profitului 0,17 0,20 0,13 0,11 0,10
Variabila 0,0333 0,0333 0,0333 0,0333 0,0333
Scor corectat 0,0057 0,0067 0,0043 0,0037 0,0033
B = 0,444 G1+0,909 G2+0,0526 G3+0,0333 G4
x x x x x x
– 1,414
TOTAL SCOR 0,1589 -0,0580 -0,2540 -0,3618 -0,3484
CATEGORIA D D D D D
Pe grupe
GR I CATEGORIA D D D D D
GR II CATEGORIA D D D D D
GR III CATEGORIA D D D D D
GR IV CATEGORIA D D D D D
GR V CATEGORIA D D D D D
În cazul celor 778 de întreprinderi din domeniul IT, dar şi pe grupe, modelul
clasifică firmele în categoria D în perioada 2005-2009, cu funcţia scor în jurul valorii
0, respectiv într-o zonă de faliment iminent.
171
RATINGUL
2.4.2.3.8 Modelul „I”
Elaborarea modelului, realizată de Ivoniciu Paul, s-a fundamentat pe analiza datelor

financiare ale peste 50 de entităţi economice din diverse ramuri ale economiei româneşti.
Funcţia scor în acest caz are şase variabile:
Variabilele folosite în model se calculează pe baza următoarelor relaţii:
unde:
VTI – venituri totale încasate şi încasabile;
ATC – active totale corectate, din care s-au dedus cheltuielile înregistrate în
avans;
CAF – capacitatea de autofinanţare;
Cr – creanţe corectate în funcţie de probabilitatea de încasare şi cursul valutar
(la cele în valută);
DT – datorii totale corectate în funcţie de dobânzi şi penalităţi necontabilizate şi
în funcţie de cursul valutar (la cele în valută);
D – disponibilităţi şi titluri de plasament, corectate în funcţie de lichiditate,
cotaţii bursiere, curs valutar (la cele în valută);
DTS – datorii pe termen scurt;
FRC – fond de rulment corectat prin adunarea veniturilor înregistrate în avans şi
deducerea cheltuielilor înregistrate în avans.
Dacă:
- I < 0, entitate economică se află într-o situaţie iminentă de faliment;
- 0 ≤ I ≤ 1,5, entitate economică înregistrează un risc ridicat de faliment, cu o
probabilitate de manifestare cuprinsă între 64 – 81%;
- 1,5 ≤ I ≤ 3, entitate economică se află într-o stare de incertitudine, care impune
o analiză suplimentară. Probabilitatea de faliment este cuprinsă între 46 – 64%;
- 3 ≤ I ≤ 4,5, entitate economică a înregistrează un risc de faliment mediu, cu o
probabilitate cuprinsă între 29 –46%;
- 4,5 ≤ I ≤ 6, entitate economică înregistrează un risc redus, probabilitatea de
172
RATINGUL
manifestare fiind cuprinsă între 12 – 29%;

- I > 6, entitate economică se află într-o stare bună,cu o probabilitate de
faliment cuprinsă între 0 -12%.
Toate aceste modele au fost testate pe cele 20 de entităţi luate în observaţie,
evidenţiindu-se diferenţe nesemnificative între modelele americane şi modelele
româneşti de rating.
Tabel 2.14 Metoda: Ivoniciu Paul – 20 întreprinderi IT

LEI
31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
Venituri totale încasate şi încasabile VT1 148 413 050 137 542 360 115 765 351 165 173 122 120 966 375
Active totale corectate, din care s-au dedus
ATC 147 853 039 137 279 245 120 589 079 135 484 631 129 600 478
cheltuielile înregistrate în avans
R1 1,00 1,00 0,96 1,22 0,93
Variabila 0,3330 0,3330 0,3330 0,3330 0,3330
Scor corectat 0,3330 0,3330 0,3197 0,4063 0,3097
Capacitatea de autofinanţare
CAF 33 510 774 60 427 460 63 530 131 66 303 741 62 376 217
(amortizare+dobânzi+impozit+profit net)
R2 0,23 0,44 0,55 0,40 0,52
Variabila 5,5550 5,5550 5,5550 5,5550 5,5550
Scor corectat 1,2777 2,4442 3,0553 2,2220 2,8886
Creanţe corectate în funcţie de probabilitatea de încasare Cr 47 191 326 26 051 394 27 018 384 30 783 185 23 696 625
R3 3,14 5,28 4,28 5,37 5,10
Variabila 0,0333 0,0333 0,0333 0,0333 0,0333
Scor corectat 0,1046 0,1758 0,1425 0,1788 0,1698
Capacitatea de autofinanţare CAF 33 510 774 60 427 460 63 530 131 66 303 741 62 376 217
Datorii totale (corectate) DT 74 378 530 69 729 902 52 522 155 53 973 209 43 709 536
R4 0,45 0,87 1,21 1,23 1,43
Variabila 0,1743 0,1743 0,1743 0,1743 0,1743
Scor corectat 0,0784 0,1516 0,2109 0,2144 0,2492
Creanţe corectate +Disponibilităţi şi titluri de

Cr+D 63 166 644 56 393 625 39 246 276 45 759 409 40 800 783
plasament, corectate
Datorii pe termen scurt DTS 43 643 874 62 887 531 42 590 015 38 420 116 35 279 452
R5 1,45 0,90 0,92 1,19 1,16
Variabila 1,3330 1,3330 1,3330 1,3330 1,3330
Scor corectat 1,9329 1,1997 1,2264 1,5863 1,5463
Fond de rulment corectat prin adunarea veniturilor înregistrate

FRC. 34 365 299 4 402 664 8 691 763 27 219 958 16 689 883
în avans şi deducerea cheltuielilor înregistrate în avans
Active totale corectate, din care s-au dedus
ATC 147 853 039 137 279 245 120 589 079 135 484 631 129 600 478
R6 0,23 0,03 0,07 0,20 0,13
Variabila 4,0000 4,0000 4,0000 4,0000 4,0000
Scor corectat 0,9200 0,1200 0,2800 0,8000 0,5200
I = 0,333 R1+5,555 R2+0,0333 R3+0,71429 R4+1,333R5+4
x x x x x x
R6 – 1,66032
TOTAL SCOR 6,0663 6,6440 7,2945 6,9475 7,5033
CATEGORIA A A A A A
173
RATINGUL
În cazul analizat firmele se clasifică în categoria A în perioada 2005-2009.

Funcţia scor fiind peste 6 se află într-o stare bună, cu o probabilitate de faliment
cuprinsă între 0 -12%.
Tabel 2.15 Metoda: Ivoniciu Paul – 778 întreprinderi IT

LEI
31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
Venituri totale încasate şi încasabile VT1 807 786 062 969 309 002 1 118 662 057 1 263 915 186 1 547 870 216
Active totale corectate, din care s-
au dedus ATC 342 633 107 496 085 768 552 309 905 698 951 343 911 430 510
R1 2,36 1,95 2,03 1,81 1,70
Variabila 0,3330 0,3330 0,3330 0,3330 0,3330
Scor corectat 0,7859 0,6494 0,6760 0,6027 0,5661
Capacitatea de autofinanţare
(amortizare+dobânzi+impozit+profit CAF 119 552 375 161 849 169 109 514 211 113 619 877 119 545 512
net)
R2 0,15 0,17 0,10 0,09 0,08
Variabila 5,5550 5,5550 5,5550 5,5550 5,5550
Scor corectat 0,8333 0,9444 0,5555 0,5000 0,4444
Creanţe corectate în funcţie de
Cr 142 024 188 199 635 666 231 231 465 343 122 108 490 081 783
probabilitatea de încasare
R3 5,69 4,86 4,84 3,68 3,16
Variabila 0,0333 0,0333 0,0333 0,0333 0,0333
Scor corectat 0,1895 0,1618 0,1612 0,1225 0,1052
Capacitatea de autofinanţare CAF 119 552 375 161 849 169 109 514 211 113 619 877 119 545 512
Datorii totale (corectate) DT 189 757 174 280 064 189 350 362 358 469 295 128 602 843 205
R4 0,63 0,58 0,31 0,24 0,20
Variabila 0,1743 0,1743 0,1743 0,1743 0,1743
Scor corectat 0,1098 0,1011 0,0540 0,0418 0,0349
Creanţe corectate +Disponibilităţi şi

titluri de Cr+D 229 683 599 319 805 938 341 285 913 451 767 684 614 201 524
plasament, corectate
Datorii pe termen scurt DTS 111 710 070 164 873 788 206 258 320 276 274 042 354 893 795
R5 2,06 1,94 1,65 1,64 1,73
Variabila 1,3330 1,3330 1,3330 1,3330 1,3330
174
RATINGUL
Scor corectat 2,7460 2,5860 2,1995 2,1861 2,3061
Fond de rulment corectat prin

adunarea
veniturilor înregistrate în avans şi FRC. 158 377 453 198 886 182 177 446 246 228 305 713 318 021 230
deducerea
cheltuielilor înregistrate în avans
Active totale corectate, din care s-au

ATC 342 633 107 496 085 768 552 309 905 698 951 343 911 430 510
dedus cheltuielile înregistrate în avans
R6 0,46 0,40 0,32 0,33 0,35
Variabila 4,0000 4,0000 4,0000 4,0000 4,0000
Scor corectat 1,8400 1,6000 1,2800 1,3200 1,4000
I = 0,333 R1+5,555 R2+0,0333 R3+
x x x x x x
0,71429 R4+1,333R5+4 R6 – 1,66032
TOTAL SCOR 7,0042 6,7824 5,9859 5,7928 5,7964
CATEGORIA A A B B B
Pe grupe
GR I CATEGORIA A A B B B
GR II CATEGORIA A A A A B
GR III CATEGORIA A B A B B
GR IV CATEGORIA E E E D C
Întreprinderile analizate înregistrează un risc redus, probabilitatea de manifestare

fiind cuprinsă între 12 – 29%, în perioada 2007-2009. Analizând grupele din cadrul
eşantionului, constatăm că entităţile IT din grupa IV se încadrează în categoria E.
2.4.2.4 ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT PRIN METODE BANCARE
O modalitate de prevenire a riscului în afaceri este evaluarea bonităţii agenţilor

economici.
În acest sens băncile clasifică creditele şi plasamentele în funcţie de serviciul
datoriei şi iniţierea de prevederi judiciare în următoarele categorii:
a) Creditele standard sunt acele credite care nu implică deficienţe şi riscuri care ar
putea periclita administrarea datoriei în maniera convenită prin contractul de credit, la
acordarea împrumutului, clientului, clientul fiind solvabil. Pentru aceste categorii de
credite banca nu-şi poate constitui provizioane.
b) Creditele în observaţie sunt acordate unor clienţi cu rezultate economico-
financiare foarte bune şi care, în anumite intervale scurte de timp au dificultăţi în
175
RATINGUL
rambursarea ratelor bancare curente (rata scadentă+dobânda). Provizioanele specifice pot

fi constituite de bănci în limita a 5 % din valoarea cestor credite şi pot fi incluse în
cheltuieli.
c) Creditele substandard sunt credite ce pot prezenta deficienţe şi riscuri care pot
periclita lichidarea datoriei, fiind insuficient protejate de valoarea netă a capitalului şi/sau
capacităţii de plată a beneficiarului de credit. Nivelul provizioanelor în acest caz este de
20%.
d) Creditele tip îndoielnic sunt acele împrumuturi în cazul cărora rambursarea sau
lichidarea condiţiilor, valorilor şi garanţiilor existente, este incertă. Nivelul provizionului
este în acest caz de 50 % din valoarea creditelor acordate.
e) Creditele pierdere sunt considerate acele împrumuturi care nu pot fi restituite
băncii. Nivelul provizionului specific în acest caz este de 100 %.
Încadrarea agenţilor economici într-o categorie se face pe baza analizei
performanţelor economico-financiare ale acestora, în funcţie de punctajul obţinut la criteriile
cuantificabile (financiare) şi la criteriile necuantificabile (nefinanciare) (după caz).
Prin serviciul datoriei se înţelege capacitatea debitorului de a-şi onora datoria la
scadenţă, exprimată ca număr de zile de întârziere la plată de la data scadenţei.
Prin iniţiere de proceduri judiciare se înţelege cel puţin una dintre următoarele
măsuri luate în scopul recuperării creanţelor şi anume:
a) faţă de debitori:
 acceptarea de către instanţă a cererii introductive depusă de bancă, de un terţ sau
de debitorul însuşi pentru declanşarea procedurii de reorganizare judiciară sau a procedurii
de faliment;
 declanşarea procedurii de executare silită a patrimoniului în cazul persoanelor
fizice;
b) faţă de contract:
 investirea cu formulă executorie a contractului de credit şi a contractelor de
garanţie, dacă este cazul;
 investirea cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti definitive ce dispune
asupra contractului de credit, precum şi contractelor de garanţie, dacă este cazul, sau
asupra contractului de plasament.
În investigaţiile noastre am analizat metodologiile următoarelor bănci:
 Banca Comercială Română S.A.;
 Banca Română de Dezvoltare - Groupe Societé Generale S.A.;
 Banc Post S.A.
176
RATINGUL
2.4.2.4.1 Metoda Băncii Comerciale Române
Banca Comercială Română S.A. încadrează agenţii economici, care apelează la

credite într-o categorie de bonitate, în funcţie de punctajul obţinut la criteriile
cuantificabile, coroborat cu rezultatul analizei criteriilor necuantificabile.
Rezultatul obţinut prin adunarea punctelor acordate fiecărui criteriu cuantificabil,
determină clasificarea preliminară, care poate fi menţinută sau modificată în funcţie de
concluziile analizei criteriilor necuantificabile, determinând astfel performanţa finală a
celui care a solicitat creditul.
A. Clasificarea preliminară se va stabili în funcţie de punctajul (scoringul) obţinut
la analiza criteriilor care urmează, astfel:
Tabel 2.16 Evaluarea criteriilor de performanţă economico-financiară

la Banca Comercială Română
Nr Indicatorul Formula de calcul Rezultatul Nr. de puncte
obţinute
1. Lichiditatea curentă Lc  80 % -2
Ac SnCi 80 < Lc  100 % -1
Lc .100 1
D1an 100 < Lc  120 %
120 < Lc  150 % 2
150 < Lc  170 % 3
Lc > 170 % 4
2. Solvabilitatea S  80 % 0
A  Sn  Ci 80 < S  100 % 1
S .100 100 < S  120 % 2
D  Cp
120 < S  140 % 3
140 < S  160 % 4
5
160 < S  180 &
6
S > 180 %
3. Gradul de îndatorare generală Gi > 100 -1
D 80 < Gi  100 0
Gi .100 1
CPNs 60 < Gi  80
40 < Gi  60 2
GI  40 3
4. Viteza de rotaţie a activelor circulante CAr Rac  5 1
Rac  5 < Rac  10 2
AC 4
Rac > 10
5. Rentabilitatea capitalurilor proprii Pn Rcp  0 % 0
(rentabilitate financiară) Rcp .100 0 < Rcp  10 % 1
CPNs
10 < Rcp  30 % 3
30 < Rcp  50 % 4
Rcp > 50 % 2
6. Acoperirea dobânzii 0 < Ad  20 3
177
RATINGUL
Cd 20 < Ad  40 2
Ad  .100
CAr 40 < Ad  60 1
60 < Ad  80 0
Ad > 80 -1
7. Dependenţa de pieţele de aprovizionare x At > 50,1% şi De > 50,1 4
şi desfacere % 3
Ai > 50,1% şi De > 2
50,1% 1
At > 50,1% şi De > 50,1
%
Ai > 50,1% şi De >
50,1%
Garanţii x garanţii necondiţionate primite de la guvernul 4

României
garanţii bancare irevocabile primite de la bănci 4
româneşti şi străine de prim rang
depozitul bancar
ipoteca 4
gajul cu deposedare 3
gajul fără deposedare 2
cesiunea de creanţă 2
fidejusiunea (cauţiunea) 1
gajul general 1
0
TOTAL PUNCTAJ INTERMEDIAR până la 5 6 - 10 11 - 16 17 - 25 peste 25
inclusiv
CATEGORII ÎMPRUMUTAŢI E D C B A
Sursa: Normele de creditare ale B.C.R. S.A.
LEGENDA:
Lc - lichiditate curentă;
Ac - active circulante;
Sn - stocuri nefavorabile;
Ci - clienţi incerţi;
D <1 an - datorii cu scadenţă mai mică decât 1 an;
S - solvabilitate;
A - total active;
D - datorii totale;
Cp - diferenţe de conversie pasiv;
Gi - gradul de îndatorare generală;
CPNs - capitaluri proprii nete în sens strict;
Rac - viteza de rotaţie a activelor circulante;
Cd - cheltuieli cu dobânzile;
CAr - cifra de afaceri realizată (pe lună; trimestru; semestru sau an în funcţie de
178
RATINGUL
perioada cuprinsă în analiză);

At - aprovizionări în ţară în raport cu totalul aprovizionat;
Ai - aprovizionări din import în raport cu totalul aprovizionărilor;
Dt - desfaceri în ţară în raport cu totalul desfacerilor;
De - desfaceri la export în raport cu totalul desfacerilor.
La determinarea punctajului în cazul clienţilor care garantează creditul cu mai

multe tipuri de garanţii se va utiliza media ponderată.
B. Analiza nefinanciară se face în funcţie de următoarele criterii: calitatea
managementului, calitatea organizării, sectorul de activitate al entităţii economice,
poziţia entităţii economice în ramură, strategia de dezvoltare şi perspectiva unităţii
(Tabelul următor).
Tabel 2.17 Analiza criteriilor nefinanciare ale Băncii Comerciale Române S.A.
Comentarii Rezultatul analizei

0 1 2 3
1. Calitatea Se va explica şi justifica calitatea profesională a foarte bună
managementului managerilor, respectiv:
cunoştinţe tehnice de specialitate; bună
experienţă managerială;
prestigiul şi reputaţia în relaţiile cu furnizorii şi satisfăcătoare
beneficiarii etc.
2. Calitatea organizării Se vor trata explicit şi detaliat aprecierile bună
inspectorului cu privire la organizarea activităţii
unităţii economice (fluxuri tehnologice, medie
capacitatea de adaptare la modificările
structurale, utilizarea bazei materiale şi a slabă
resurselor umane etc.)
3. Sectorul în care îşi Analiza se va axa pe comentariul asupra perspectiva bună a dezvoltării
desfăşoară conceptului de „piaţă profitabilă” în care îşi sectorului;
activitatea desfăşoară activitatea agentul economic perspectiva slabă a dezvoltării
sectorului;
sector de activitate neviabil
4. Poziţia unităţii în Din analiză va rezulta gradul în care unitatea capacitate mare de influenţă a
ramura şi este cunoscută în sectorul său de activitate pieţii;
subramura de având un cuvânt de spus şi în ce priveşte nivelul capacitate medie de influenţă
activitate preţurilor concurenţa etc. a pieţii;
capacitate redusă de influenţă
a pieţii
5. Strategia de Se va analiza:
dezvoltare existenţa unei strategii pe următorii 3-5 ani. Dacă
această este realistă, realizabilă sau cu risc de foarte bună
eşec;
modalitatea de realizare a strategiei propuse; neconvingătoare
alternative şi implicaţii în cazul nerealizării
strategiei propuse; inexistentă
existenţa sau nu a planurilor de restructurare şi
redresare financiară;
179
RATINGUL
6. Perspectiva unităţii Se vor prezenta programele de restructurare şi activitate viabilă

(Programul de retehnologizare aplicate, cele în curs de aplicare
acţiune privind precum şi cele ce urmează a fi aplicate.
reducerea riscului în Se vor detalia etapele parcurse şi rezultatele activitate cu slabe perspective
creditare obţinute.
Sursa: Normele de creditare ale B.C.R. S.A.
C) Performanţa economico-financiară finală a împrumutatului, în urma

coordonării criteriilor cuantificabile, de punctaj cu criteriile de analiză necuantificabile
se va evidenţia pe cele cinci categorii de bonitate: A, B, C, D, E:
 categoria „A” – performanţele financiare sunt foarte bune şi permit
achitarea la scadenţă a dobânzii şi a ratei. În acelaşi timp se prefigurează
menţinerea şi în perspectivă a performanţelor financiare la un nivel
ridicat;
 categoria „B” – performanţele financiare sunt bune sau foarte bune, dar
nu pot menţine acest nivel într-o perspectivă mai îndelungată;
 categoria „C” – performanţele financiare sunt satisfăcătoare, dar au o
evidentă tendinţă de înrăutăţire;
 categoria „D” – performanţele financiare sunt scăzute şi cu o evidentă
ciclicitate, la intervale scurte de timp;
 categoria „E” – performanţele financiare arată pierderi şi există
perspective clare că nu pot fi plătite nici ratele, nici dobânzile.
Tabel 2.18 Metoda: Băncii Comerciale Române – 20 întreprinderi IT
LEI
0 Rd. Realizat Realizat Realizat Realizat Realizat
31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
Active circulante 77 970 953 67 289 586 51 281 288 65 639 549 51 967 655
Datorii <1an 43 605 654 62 886 922 42 589 525 38 419 591 35 277 772
Lichiditatea curenta 178,81 107,00 120,41 170,85 147,31
Puncte acordate 1 2 1 1 1
Corecţie GS 0,06 0,06 0,12 0,06 0,06 0,06
Active curente 77 971 373 67 298 686 51 282 498 65 641 124 51 969 895
Datorii totale 77 684 218 74 538 723 53 220 993 55 102 532 44 123 872
Solvabilitatea 100,37 90,29 96,36 119,13 117,78
Corecţie GS 0,07 0,28 0,35 0,35 0,21 0,21
Datorii totale 77 684 218 74 538 723 53 220 993 55 102 532 44 123 872
Capitaluri proprii 70 160 841 62 748 575 67 366 615 80 378 424 85 477 726
Grad de îndatorare generala 110,72 118,79 79,00 68,55 51,62
Corecţie GS 0,06 0,12 0,12 0,06 0,06 0,06
180
RATINGUL
Rezultatul brut al Exerciţiului x 28 726 444 55 740 758 60 162 886 62 475 813 58 384 878
Rentabilitatea capitalurilor proprii. 0,41 0,89 0,89 0,78 0,68
Corecţie GS 0,08 0,32 0,32 0,32 0,32 0,32
Total punctaj acordat 0,78 0,91 0,79 0,65 0,65
CATEGORIA B C B B B
În cazul firmelor analizate, calculele încadrează întreprinderile în categoria B,

respective performanţele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot menţine
acest nivel într-o perspectivă mai îndelungată.
Tabel 2.19 Metoda: Băncii Comerciale Române – 778 întreprinderi IT

LEI
31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
Active circulante 270 087 523 363 759 970 383 704 566 504 579 755 672 915 025
Datorii <1an 111 710 070 164 873 788 206 258 320 276 274 042 354 893 795
Lichiditatea curenta 241,78 220,63 186,03 182,64 189,61
Corecţie GS 0,06 0,06 0,06 0,06 0,06 0,06
Active curente 294 311 813 369 065 070 388 653 027 505 153 351 684 733 371
Datorii totale 189 850 491 280 174 648 350 474 403 469 868 724 604 589 029
Solvabilitatea 155,02 131,73 110,89 107,51 113,26
Corecţie GS 0,07 0,07 0,07 0,21 0,28 0,21
Datorii totale 189 850 491 280 174 648 350 474 403 469 868 724 604 589 029
Grad de îndatorare generala 147,57 132,96 177,91 205,11 210,84
Corecţie GS 0,06 0,12 0,12 0,18 0,18 0,18
Rezultatul brut al Exerciţiului x 119 552 375 161 849 169 131 309 688 127 904 877 144 942 977
Rentabilitatea capitalurilor proprii. 0,93 0,77 0,67 0,56 0,51
Corecţie GS 0,08 0,32 0,32 0,32 0,32 0,32
CATEGORIA B B B C B
181
RATINGUL
Pe grupe
GR I CATEGORIA B B C C B
GR II CATEGORIA C C B B C
GR III CATEGORIA A B B C D
GR IV CATEGORIA D D D D C
GR V CATEGORIA C C C B A
Modelul încadrează firmele în categoria B, respective performanţele financiare

sunt bune sau foarte bune, dar nu pot menţine acest nivel într-o perspectivă mai
îndelungată. Analizând grupele din cadrul eşantionului, grupa IV este încadrată in
categoria D fără posibilitatea de a beneficia de credite.
2.4.2.4.2 Metoda Băncii Române de Dezvoltare
Banca Română de Dezvoltare Groupe Societe Generale S.A., are în vedere

încadrarea agenţilor economici în una din cele cinci categorii de bonitate pe baza
indicatorilor de performanţă financiară prezentaţi în tabelul următor.
Tabel 2.20 Criterii de performanţă financiară ale B.R.D. Groupe Societe Generale S.A.
Criterii de apreciere Categorii de credite
–%– Categ.A Categ.B Categ.C Categ.D Categ.E
1. Gradul de îndatorare 0 - 30,0 30,1 - 50,0 50,1 - 65,0 65,1 - 80.0 peste 80,0
2. Lichiditatea imediată peste 110,0 85,1 - 110,0 65,1 - 85,0 50,1 - 65,0 sub 50,0
3.Solvabilitatea patrimonială peste 50,0 40,1 - 50,0 30,1 - 40,0 20,1 - 30,0 sub 20,0
4. Rentabilitatea în funcţie de cifra de peste 10,0 5,1 - 10,0 3,1 - 5,0 1,1 - 3,0 sub 1,0
afaceri
5. Gradul de acoperire a peste 120,0 100,1-120,0 90,1-100,0 70,1 - 90,0 Sub 70
cheltuielilor din venituri
TOTAL PUNCTAJ 41 - 50 26 - 40 11 – 25 1 -10 0
Sursa: Normele de creditare ale BRD Groupe Societe Generale S.A.
Tabel 2.21 Metoda: BRD-GSG S.A - 20 întreprinderi IT

LEI
Rd. Realizat Realizat Realizat Realizat Realizat
31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
Rezultatul din exploatare 28 720 684 55 729 869 60 152 984 62 453 580 58 377 600
Cifra de afaceri netă 140 229 348 132 240 400 108 031 499 157 175 823 115 939 144
Rentabilitatea funcţie de cifra de afaceri 20,48 42,14 55,68 39,73 50,35
Active curente - stocuri 63 167 064 56 402 725 39 247 486 45 760 984 40 803 023
Datorii curente 43 643 874 62 887 531 42 590 015 38 420 116 35 279 452
Lichiditatea imediată 144,73 89,69 92,15 119,11 115,66
182
RATINGUL
Active totale. 147 853 459 137 288 345 120 590 289 135 486 206 129 602 718
Solvabilitatea patrimonială 47,45 45,71 55,86 59,33 65,95
Datorii totale x 77 684 218 74 538 723 53 220 993 55 102 532 44 123 872
Active totale 147 853 459 137 288 345 120 590 289 135 486 206 129 602 718
Gradul de îndatorare 52,54 54,29 44,13 40,67 34,05
Venituri totale x 148 413 050 137 542 360 115 765 351 165 173 122 120 966 375
Cheltuieli totale 119 686 606 81 801 602 55 602 465 102 697 309 62 581 497
Gradul de acoperire a cheltuielilor din
124,00 168,14 208,20 160,83 193,29
venituri
CATEGORIA A A A A A
În cazul firmelor din domeniul IT, modelul încadrează firmele în categoria A în

întreaga perioadă, cu performanţe financiare bune punctajul acordat fiind de peste 41
puncte.
Tabel 2.22 Metoda: BRD-GSG S.A -778 întreprinderi IT

LEI
31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
Rezultatul din exploatare 119 552 375 161 849 169 131 309 688 127 904 877 144 942 977
Cifra de afaceri netă 783 398 400 931 746 924 1 091 318 420 1 183 818 778 1 491 342 787
Rentabilitatea funcţie de cifra de afaceri 15,26 17,37 12,03 10,80 9,72
Active curente – stocuri 253 907 889 325 111 038 346 234 374 452 341 280 626 019 870
Datorii curente 111 710 070 164 873 788 206 258 320 276 274 042 354 893 795
Lichiditatea imediată 227,29 197,19 167,86 163,73 176,40
Active totale. 318 408 817 490 780 666 547 361 444 698 377 747 923 248 856
Solvabilitatea patrimonială 40,40 42,93 35,99 32,80 31,06
Datorii totale x 189 850 491 280 174 648 350 474 403 469 868 724 604 589 029
Active totale 318 408 817 490 780 666 547 361 444 698 377 747 923 248 856
Gradul de îndatorare 59,62 57,09 64,03 67,28 65,48
183
RATINGUL
Venituri totale x 807 786 062 969 309 002 1 118 662 057 1 263 915 186 1 547 870 216
Cheltuieli totale 688 233 687 807 459 833 987 352 369 1 136 010 309 1 402 927 239
Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri 117,37 120,04 113,30 111,26 110,33
CATEGORIA A A B B B
Pe grupe
GR I CATEGORIA A A B B B
GR II CATEGORIA A B A A A
GR III CATEGORIA A B A B B
Gr IV CATEGORIA D E E E C
GR V CATEGORIA B B B B A
Modelul încadrează cele 778 firme în categoria A în perioada 2005-2006, cu

performanţe financiare bune punctajul acordat fiind de peste 41 puncte, iar in perioada
2007-2009 firmele se încadrează în categoria B, iar analiza pe grupe evidenţiază că grupa
IV nu poate beneficia de credite obţinând un punctaj care o plasează în categoria E.
2.4.2.4.3 Metoda Bancpost
BancPost S.A. are în vedere un sistem de evaluare a performanţelor financiare

şi nefinanciare ale societăţii comerciale, prezentat în tabelul de mai jos.
În funcţie de punctajul obţinut, agentul economic este încadrat într-o categorie
de bonitate astfel:
Categoria A 69 - 60 puncte;
Categoria B 59 - 51 puncte;
Categoria C 50 - 42 puncte;
Categoria D 41 - 33 puncte;
Categoria E sub 33 puncte
Modelele de calcul ale performanţelor financiare sunt următoarele:
Active circulante
Lichiditatea patrimonială =
Pasive circulante
Pr ofit brut din exp loatare
Marja profitului brut = x 100
Cifra de afaceri
Solvabilitatea patrimonială = (Capitalul propriu)/Total pasiv (capital propriu+datorii pe termen scurt, mediu şi lung)
184
RATINGUL
Tabel 2.23 Criteriile de evaluare a firmelor stabilite de BANC POST S.A.

Nr.crt. Criterii de Punctaj ce poate fi acordat Coeficient Punctaj Obser-
evaluare 3 puncte 2 puncte 1 puncte 0 puncte de acordat vaţii
multiplicare
0 1 2 3 4 5 6 7 8
I. CRITERII ECONOMICE
1. Cifra de peste 100 mii lei între 100 - 40 între 39 - 10 sub 10 mil.lei 3
afaceri medie mil.lei mil.lei
lunară)
2. Lichiditatea peste 1,5 între 1,5 - 1,3 între 1,2 - 1,0 sub 1,0 3
patrimonială
3. Marja peste 10 % între 10 - 5 % între 4,9 - 2 % sub 2 % 3
profitului brut
4. Solvabilitate peste 0,7 între 0,7 - 0,5 între 0,4 - 0,3 sub 0,3 3
% %
5. Mărimea peste 50 mil.lei între 50 - 20 între 19 - 5 sub 5 mil.lei 3
capitalului mil.lei mil.lei
propriu
II. CRITERII DE ORGANIZARE
1. Natura Stat sau privat
capitalului prin Mixt Privat - 2
transformarea
capitalului de
stat
2. Posibilităţi de evidenţa evidenţa evidenţa evidenţa
urmărire şi contabilă la zi şi contabilă la zi contabilă la zi contabilă la zi 2
control derularea şi derularea şi derularea şi derularea
operaţiunilor operaţiunilor operaţiunilor operaţiunilor
numai prin prin prin prin
BANCPOST BANCPOST BANCPOST BANCPOST
până la 50 % până la 30% sub 30 %
III ALTE CRITERII
1. Obiectul de Producţie Prestări servicii Comerţ:
activitate al en gros - 2
entităţii en detail
economice
2. Vechimea peste 3 ani între 3 - 1 ani între 11 - 6 luni sub 6 luni 1
agentului
economic
3. Calitatea studii superioare studii medii alte studii -
managerială
Sursa: Normele metodologice de creditare ale BANC POST S.A.
Tabel 2.24 Metoda Banc Post – 20 întreprinderi IT

LEI
31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
Cifra de afaceri 140 229 348 132 240 400 108 031 499 157 175 823 115 939 144
Cifra de afaceri medie lunară) 11 685 779 11 020 033 9 002 625 13 097 985 9 661 595
Puncte acordate 3,00 3,00 3,00 3,00 3,00
Coeficient de multiplicare 3,00 3,00 3,00 3,00 3,00
Punctaj acordat 9 9 9 9 9
Active circulante - Total x 77 971 373 67 298 686 51 282 498 65 641 124 51 969 895
Pasive circulante - Total 43 643 874 62 887 531 42 590 015 38 420 116 35 279 452
Lichiditatea patrimonială 1,79 1,07 1,20 1,71 1,47
Puncte acordate 3,00 1,00 1,00 3,00 2,00
185
RATINGUL
Profitul brut din exploatare x 28 720 684 55 729 869 60 152 984 62 453 580 58 377 600
Cifra de afaceri 140 229 348 132 240 400 108 031 499 157 175 823 115 939 144
Marja profitului brut 0,20 0,42 0,56 0,40 0,50
Puncte acordate 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
Capital propriu x 70 160 841 62 748 575 67 366 615 80 378 424 85 477 726
Total pasiv 147 853 459 137 288 345 120 590 289 135 486 206 129 602 718
Solvabilitate patrimonială 0,47 0,46 0,56 0,59 0,66
Puncte acordate 1,00 1,00 2,00 2,00 2,00
Mărimea capitalului propriu 70 160 841 62 748 575 67 366 615 80 378 424 85 477 726
Puncte acordate 3,00 3,00 3,00 3,00 3,00
Total punctaj acordat 30 24 27 33 30
CATEGORIA B C C B B
În cazul celor 20 firme din domeniul IT, modelul încadrează firmele în categoria B în
anii 2005, 2008, 2009 şi categoria C în restul perioadei, cu posibilitatea de acordare de
credite.
Tabel 2.25 Metoda Banc Post – 778 întreprinderi IT

31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
Cifra de afaceri 783 398 400 931 746 924 1 091 318 420 1 183 818 778 1 491 342 787
Cifra de afaceri medie lunară) 65 283 200 77 645 577 90 943 202 98 651 565 124 278 566
Puncte acordate 3,00 3,00 3,00 3,00 3,00
Active circulante - Total x 294 311 813 369 065 070 388 653 027 505 153 351 684 733 371
Pasive circulante - Total 111 710 070 164 873 788 206 258 320 276 274 042 354 893 795
Lichiditatea patrimonială 2,63 2,24 1,88 1,83 1,93
Puncte acordate 3,00 3,00 3,00 3,00 3,00
Profitul brut din exploatare x 119 552 375 161 849 169 131 309 688 127 904 877 144 942 977
Cifra de afaceri 783 398 400 931 746 924 1 091 318 420 1 183 818 778 1 491 342 787
Marja profitului brut 0,15 0,17 0,12 0,11 0,10
Puncte acordate 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
186
RATINGUL
Capital propriu x 128 651 606 210 716 476 196 999 085 229 082 618 286 746 372
Total pasiv 318 408 817 490 780 666 547 361 444 698 377 747 923 248 856
Solvabilitate patrimonială 0,40 0,43 0,36 0,33 0,31
Puncte acordate 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
Mărimea capitalului propriu 128 651 606 210 716 476 196 999 085 229 082 618 286 746 372
Puncte acordate 3,00 3,00 3,00 3,00 3,00
Total punctaj acordat 30 30 30 30 30
778 IT CATEGORIA B B B B B
Pe grupe
GR I CATEGORIA B B B B B
GR II CATEGORIA B C B B B
GR III CATEGORIA B B B C D
GR IV CATEGORIA E E E E E
GR IV CATEGORIA B B B B B
În cazul celor 778 firme din domeniul IT, modelul încadrează firmele în
categoria B în perioada 2005- 2009, cu posibilitatea de acordare de credite, iar
analiza pe grupe evidenţiază că şi în acest caz entităţile IT din grupa IV nu pot
beneficia de credite întrucât punctajul obţinut le plasează în categoria E.
În concluzie constatăm că metodele bancare propun detectarea timpurie a
vulnerabilităţii şi a riscului de faliment prin intermediul unor note de risc sintetice
obţinute prin metode statistice de analiză discriminantă care permit determinarea unei
funcţii-scor a cărei valoare clasifică entităţi economicele în vulnerabile şi sănătoase.
Calculul unei funcţii-scor se bazează pe o baterie de rate financiare obţinute pe grupuri
de entităţi economice care s-au comportat diferit faţă de riscul de faliment.
2.4.2.5 UN MODEL DE RATING ÎN ÎNTREPRINDERILE DIN DOMENIUL IT DIN

ROMÂNIA
Modelul „M”a fost conceput în urma analizelor întreprinse pe cele 20 de

întreprinderi. În acest model s-au analizat numeroşi indicatori financiari care asigură
reflectarea tuturor aspectelor financiare care au impact asupra evoluţiei viitoare a
activităţii, a profitului şi a capacităţii de rambursare a creditelor acestor entităţi.
187
RATINGUL
Dintre indicatorii analizaţi au fost selectaţi ratele financiare de lichiditate şi

performanţă.
În modelul astfel conceput am identificat şapte categorii de rating
(A,B,C,D,E,F,G),după cum urmează:
 categoria „A”- performanţele financiare sunt foarte bune. Se prefigurează
menţinerea şi în perspectivă a performanţelor financiare la un nivel ridicat;
 categoria „B”- performanţele financiare sunt bune, clientul este stabil pe
termen scurt;
 categoria „C” – performanţele financiare sunt peste mediu,
satisfăcătoare;
 categoria „D” – performanţele financiare sunt medii, stabile pe termen scurt;
 categoria „E” – performanţele financiare sunt reduse sub mediu sau
atestă rezultate negative şi pot cauza risc iminent de credit dacă nu se intervine pentru
susţinerea afacerii.
 categoria „F” – performanţele financiare sunt slabe, nesatisfăcătoare;
 categoria „G” – performanţele financiare sunt foarte slabe, cu risc mare de
faliment.
În baza punctajului obţinut, încadrarea entităţi economicelor în categoriile de
performanţă financiară se face astfel:
Tabel 2.26 Categoriile de performanţă financiară modelul „M”

categoria A Foarte bun 10,0 puncte
categoria B Bun 7,5 puncte
categoria C Peste mediu 4,5 puncte
-1,5 puncte
categoria D Mediu
1,5 puncte
categoria E Sub mediu -4,5 puncte
categoria F Slab -7,5 puncte
categoria G Foarte slab -10,0 puncte
Încadrarea într-o categorie sau alta se face pe baza analizei performanţei

financiare, în funcţie de punctajul obţinut la indicatorii prezentaţi în tabelul următor:
188
RATINGUL
Tabel 2.27 Categoriile de performanţă, limite şi punctaje modelul „M” – 20

întreprinderi IT
Foarte bun Bun Peste mediu Mediu Sub mediu Slab Foarte slab
Indicator Lim P Lim P Lim P Lim P Lim P Lim P Lim P

I. LICHIDITATE
TOTAL
Lichiditate generala <=200,0 9,0 100,0 6,0 80,0 3,0 70,0 0,0 60,0 -3,0 40,0 -6,0 20,0 -9,0
Lichiditate rapida <=160,0 9,0 150,0 6,0 130,0 3,0 110,0 0,0 90,0 -3,0 70,0 -6,0 50,0 -9,0
II. SOLVABILITATE
TOTAL
Solvabilitate
generala <=180,0 9,0 100,0 6,0 80,0 3,0 60,0 0,0 50 -3,0 40 -6,0 20 -9,0
Solvabilitate rapida <=140,0 9,0 140,0 6,0 120,0 3,0 100,0 0,0 80 -3,0 70 -6,0 50 -9,0
III.PERFORMANTA -9,0
Performanta
generala <=10,0 9,0 10,0 6,0 5,0 3,0 2,5 0,0 0,0 -3,0 -2,5 -6,0 -5,0 -9,0
Performanta
exploatare <=20,0 9,0 15,0 6,0 5,0 3,0 5,0 0,0 0,0 -3,0 -10,0 -6,0 -15,0 -9,0
Foarte slab Slab Sub mediu Mediu Peste mediu Bun Foarte bun
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (5) (8) (9) (10) (11) (12) (13) (14)
-7,5 <= -7,5 -4,5 <= -4,5 0,0 <0 1,5 <= 1,5 4,5 <= 4,5 7,5 <= 7,5
În cazul firmelor din domeniul IT situaţia se prezintă astfel:

I. Indicatorul de lichiditate
Tabel 2.28 Indicatorul de lichiditate – 20 întreprinderi IT
România
LICHIDITATE - Punctaj 4,5 0,0 1,5 3,0 3,0
DATORIIDE PANA LA UN AN 43 605 654 62 886 922 42 589 525 38 419 591 35 277 772
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL 77 970 953 67 289 586 51 281 288 65 639 549 51 967 655
Lichiditate generală % 178,81 107,00 120,41 170,85 147,31
PUNCTAJ 6 6 6 6 6
DATORIIDE PANA LA UN AN 43 605 654 62 886 922 42 589 525 38 419 591 35 277 772
CREANŢE +CASA şi CONTURI
LA BĂNCI 63 040 644 56 389 075 39 236 476 45 743 659 40 783 983
189
RATINGUL
Lichiditate rapidă % 144,57 89,67 92,13 119,06 115,61
PUNCTAJ 3 -6 -3 0 0
CALIFICATIV LICHIDITATE
CALCULAT Peste mediu Mediu Mediu Peste mediu Peste mediu
Indicatorul de lichiditate al entităţilor din domeniul IT conform modelului

propriu, calculat pe baza lichidităţii generale şi lichidităţii rapide s-a menţinut în cei
cinci ani analizaţi la un nivel mediu şi peste mediu, aşa cum se vede şi în graficul de
mai jos.
Figură 2.4 Indicatorul de lichiditate – 20 întreprinderi IT
II. Indicatorul de solvabilitate
Tabel 2.29 Indicatorul de solvabilitate – 20 întreprinderi IT

România
SOLVABILITATE - Punctaj 9,0 9,0 9,0 9,0 9,0
DATORII CEDE PANA LA UN
AN+
DATORIIMAI MARI DE UN AN 74 378 530 69 729 902 52 522 155 53 973 209 43 709 536
ACTIVE - TOTAL 147 853 039 137 279 245 120 589 079 135 484 631 129 600 478
Solvabilitate generala % 198,78 196,87 229,60 251,02 296,50
PUNCTAJ 9 9 9 9 9
DATORII CEDE PANA LA UN
AN+
DATORIIMAI MARI DE UN AN 74 378 530 69 729 902 52 522 155 53 973 209 43 709 536
ACTIVE
IMOBILIZATE+CREANŢE +
CASA şi CONTURI LA BĂNCI 132 922 730 126 378 734 108 544 267 115 588 741 118 416 806
Solvabilitate rapida % 178,71 181,24 206,66 214,16 270,92
PUNCTAJ 9 9 9 9 9
TOTAL PUNCTAJ CALCULAT 9,0 9,0 9,0 9,0 9,0
CALIFICATIV SOLVABILITATE
CALCULAT Foarte bun Foarte bun Foarte bun Foarte bun Foarte bun
190
RATINGUL
Tabel 2.30 Indicatorul de solvabilitate – 20 întreprinderi IT
Folosind informaţiile financiare preluate din bilanţul celor 20 de entităţi din

domeniul IT, pentru cei cinci ani analizaţi, am identificat valori ale indicatorilor de
solvabilitate care menţin firmele în categoria A cu calificative foarte bune.
III. Indicatorul de performanţă
Tabel 2.31 Indicatorul de performanţă – 20 întreprinderi IT

România
PERFORMANTA - Punctaj 9,0 9,0 9,0 9,0 9,0
REZULTATUL BRUT -
Profit (+) / Pierdere (-) + 28 726 444 + 55 740 758 + 60 162 886 + 62 475 813 + 58 384 878
numeric 28 726 444 55 740 758 60 162 886 62 475 813 58 384 878
Performanta generală % 20,49 42,15 55,69 39,75 50,36
PUNCTAJ 9 9 9 9 9
REZULTATUL DIN
EXPLOATARE
- Profit (+) / Pierdere (-) + 28 720 684 + 55 729 869 + 60 152 984 + 62 453 580 + 58 377 600
numeric 28 720 684 55 729 869 60 152 984 62 453 580 58 377 600
Performanta din exploatare % 20,48 42,14 55,68 39,73 50,35
PUNCTAJ 9 9 9 9 9
CALIFICATIV PERFORMANTA
CALCULAT Foarte bun Foarte bun Foarte bun Foarte bun Foarte bun
191
RATINGUL
Figură 2.5 Indicatorul de performanţă – 20 întreprinderi IT
Performanţa în entităţile IT se află, în clase de rating A, cu un calificativ foarte

bun şi cu valori în creştere. Acest rating evidenţiază o bună valorificare a
capitalurilor proprii, iar veniturile sunt suficiente pentru acoperirea costului
operaţiunilor şi menţinerea unui capital adecvat.
Etapa finală a modelului este reprezentată de stabilirea unui punctaj final şi
identificarea unui calificativ total în cei cinci ani analizaţi.
Tabel 2.32 Calificative Modelul „M” -20 întreprinderi IT

Denumirea indicatorului 2 005 2 006 2 007 2 008 2 009
DIAGNOSTIC FINANCIAR Caz fără Caz fără Caz fără Caz fără Caz fără
RAPID probleme probleme probleme probleme probleme
TOTAL PUNCTAJ 7,5 6,0 6,5 7,0 7,0
Bun Bun Bun Bun Bun
20 Calificativ T O T A L B B B B B
- LICHIDITATE (L) Peste mediu Mediu Mediu Peste mediu Peste mediu
- SOLVABILITATE (S) Foarte bun Foarte bun Foarte bun Foarte bun Foarte bun
- PERFORMANTA (P) Foarte bun Foarte bun Foarte bun Foarte bun Foarte bun
Tabel 2.33 Calificative Modelul „M” - 778 întreprinderi IT

Denumirea indicatorului 2 005 2 006 2 007 2 008 2 009
DIAGNOSTICFINANCIARRA Caz fără Caz fără Caz fără Caz fără Caz fără
PID probleme probleme probleme probleme probleme
TOTAL PUNCTAJ 6,5 6,0 5,5 5,0 5,0
Bun Bun Bun Bun Bun
778 Calificativ T O T A L B B B B B
Calificativ T O T A L (D) Bun Bun Bun Bun Bun
- LICHIDITATE (L) Foarte bun Foarte bun Bun Bun Bun
- SOLVABILITATE (S) Foarte bun Bun Bun Bun Bun
192
RATINGUL
- PERFORMANTA(P) Mediu Mediu Mediu Mediu Mediu
Pe grupe
GR I Calificativ T O T A L Foarte bun Foarte bun Bun Bun Bun
GR II Calificativ T O T A L Bun Bun Foarte bun Foarte bun Bun
GR III Calificativ T O T A L Foarte bun Bun Bun Peste mediu Peste mediu
GR IV Calificativ T O T A L Foarte slab Slab Foarte slab Foarte slab Sub mediu
GR V Calificativ T O T A L Peste mediu Peste mediu Bun Bun Bun
În condiţiile dificile de piaţă, rezultatele înregistrate de entităţile IT în perioada

2005-2009 sunt mulţumitoare obţinând un calificat BUN şi încadrându-se în categoria
B. Grupa IV a înregistrat cel mai slab calificativ.
2.4.2.6 RATINGUL AGREGAT AL ÎNTREPRINDERILOR IT
Pentru a stabili cu o mai mare precizie ratingul unei întreprinderi sau a unui
grup de întreprinderi, am construit modelul agregat, în care am preluat ratingurile
stabilite prin fiecare model în parte.
În acest sens am luat în calcul un sistem unic de notare şi punctare care să
reflecte substările înregistrate de o entitate prin fiecare model prezentat anterior.
Calificativele obţinute prin cele trei grupe de metode (metoda „M”; metoda bancară şi
credit scoringul) au fost echivalate printr-un punctaj ponderat cu numărul de modele luate în
calcul pe fiecare grupă (1 pentru metoda „M”; 2 pentru metoda bancară şi 2 pentru credit
scoring) menţinându-se în acelaşi timp calificativul A până la E şi punctajele corespunzătoare
iar intervalele de încadrare în unul din calificative s-a făcut în funcţie de numărul de modele
luate în calcul.
193
RATINGUL
Tabel 2.34 Intervalele de valori şi punctaje utilizate în modelul agregat
A B C D E
Calificativ Agregat M 15-13 pct 12-9 pct 9-6 pct 6-3 pct <3
A 10 5x2
B 8 4x2
C 6 3x2
D 4 2x2
E 2 1x2
A B C D E
Calificativ Agregat BANCI 10-8 pct 8-6 pct 6-4pct 4-2pct <2
A 10 5x2
B 8 4x2
C 6 3x2
D 4 2x2
E 2 1x2
A B C D E
10-8 pct 8-6 pct 6-4pct 4-2pct <2
SINTEZA CALIFICATIV M A B C D E
Agregat M 5 4 3 2 1
Punctaj (Pondere 25 %) 25% 1,25 1,00 0,75 0,50 0,25
Agregat BANCI Bănci A B C D E
Punctaj (Pondere 40 %) 5 4 3 2 1
Agregat credit scoring 40% 2,00 1,60 1,20 0,80 0,40
Punctaj (Pondere 35 %) Statistic A B C D E
TOTAL PUNCTAJ 5 4 3 2 1
SINTEZA CALIFICATIV GENERAL 35% 1,75 1,40 1,05 0,70 0,35
TOTAL 5,00 4,00 3,00 2,00 1,00
Calificative A B C D E
Intervale de valori 5,00 - 4,50 4,50-3,50 3,50-2,50 2,50-1,50 <1,50
În vederea stabilirii modelului agregat de rating s-a luat în calcul trei niveluri de
rating:
- modelul M;
- modelul agregat al băncilor BRD şi BCR16; şi
- modelul agregat de credit scoring Altman şi Stikney.
Aşa cum am arătat în paragraful 4.4.2.5. modelul de rating ”M” se bazează pe
16
Dintre modelele bancare prezentate am selectat modelele BCR și BRD pentru că acestea dețineau la finele
anului 2010 cota de piață 19,8%, respectiv 13,8% conform www.zf.ro
194
RATINGUL
trei categorii de indicatori grupaţi în indicatori de lichiditate, solvabilitate şi

profitabilitate. Pentru fiecare grupă de indicatori s-au stabilit 7 calificative astfel:
foarte bine, bine, peste mediu, mediu, sub mediu, slab şi foarte slab, precum şi
punctaje aferente acestora.
Aceste calificative s-au echivalat cu cele 5 calificative A-E, aferente modelelor
bancare şi de credit scoring astfel: „Foarte bine” şi „Bine”=A, „Peste mediu „şi
„Mediu”=B, „Sub mediu”=C, „Slab”=D şi „Foarte slab”=E. În continuare s-au acordat
punctajele cuprinse în intervalul 3-15 puncte, defalcat pe categoriile de rating A-E,
conform tabelului de mai sus. Punctajele aferente categoriilor de rating sunt ponderate
cu 25% în modelul agregat în vederea obţinerii calificativului general.
În modelul agregat al băncilor şi modelul de credit scoring s-au acordat punctaje
cuprinse între 2-10 pentru fiecare categorie de rating conform tabelului de mai sus.
Punctajele aferente categoriilor de rating sunt ponderate cu 40% în modelul agregat
bancar şi 35 % în modelul credit scoring, în vederea obţinerii ratingului general.
Ratingul final rezultă din însumarea numărului de puncte şi clasificarea entităţii
astfel:
Tabel 2.35 Ratingul agregat
Rezultatul ponderat Ratingul entităţii

al ratingului entităţii
4,5– 5,00 A
4,49 – 3,50 B
3,49 –2,50 C
2,49 – 1,50 D
< 1,5 E
Ratingul final pentru întreprinderile analizate se prezintă astfel:
195
RATINGUL
Tabel 2.36 Sinteza Ratingului Agregat-20 întreprinderi IT

Indicatori 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
AGREGAT MODEL „M”
Metoda: „M”
CATEGORIA B B B B B
Punctaj 12 12 12 12 12
Calificativ Agregat M B B B B B
AGREGAT MODELE BANCI

Metoda: BRD-GSG S.A
CATEGORIA A A A A A
Punctaj 5 5 5 5 5
Metoda: BCR
CATEGORIA B B B B B
Punctaj 4 4 4 4 4
TOTAL PUNCTAJ BANCI 9 9 9 9 9
Calificativ Agregat BANCI A A A A A
AGREGAT MODELE CREDIT SCORING

MODEL: ALTMAN
CATEGORIA A A A A A
Punctaj 5 5 5 5 5
Metoda: STICKNEY
CATEGORIA E E E C D
Punctaj 1 1 1 3 2
TOTAL PUNCTAJ CREDIT SCORING 6 6 6 8 7
Calificativ Agregat CREDIT SCORING B B B A B
SINTEZA CALIFICATIV
Agregat „M” B B B B B
Punctaj (Pondere 25 %) 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
Agregat BANCI A A A A A
Punctaj (Pondere 40 %) 2,00 2,00 2,00 2,00 2,00
Agregat CREDIT SCORING B B B A B
Punctaj (Pondere 35 %) 1,40 1,40 1,40 1,75 1,40
TOTAL PUNCTAJ 4,40 4,40 4,40 4,75 4,40
SINTEZA CALIFICATIV GENERAL B B B A B
196
RATINGUL
Tabel 2.37 Sinteza Ratingului Agregat -778 întreprinderi IT

Indicatori 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009
AGREGAT MODEL "M"
Metoda: M
CATEGORIA B B B B B
Punctaj 12 12 12 12 12
Calificativ Agregat M B B B B B
AGREGAT MODELE BANCI

Metoda: BRD-GSG S.A
CATEGORIA A A B B B
Punctaj 5 5 4 4 4
Metoda: Banca Transilvania
CATEGORIA B B B C C
Punctaj 4 4 4 3 3
TOTAL PUNCTAJ BANCI 9 9 8 7 7
Calificativ Agregat BANCI A A A B B
AGREGAT MODELE CREDIT SCORING

MODEL: ALTMAN
CATEGORIA A A A A A
Punctaj 5 5 5 5 5
Metoda: STICKNEY
CATEGORIA E E E E E
Punctaj 1 1 1 1 1
TOTAL PUNCTAJ CREDIT SCORING 6 6 6 6 6
Calificativ Agregat CREDIT SCORING B B B B B
SINTEZA CALIFICATIV
Agregat M B B B B B
Punctaj (Pondere 25 %) 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
Agregat BANCI A A A B B
Punctaj (Pondere 40 %) 2,00 2,00 2,00 1,60 1,60
Agregat CREDIT SCORING B B B B B
Punctaj (Pondere 35 %) 1,40 1,40 1,40 1,40 1,40
TOTAL PUNCTAJ 4,40 4,40 4,40 4,00 4,00
SINTEZA CALIFICATIV GENERAL B B B B B
Pe grupe
Gr I SINTEZA CALIFICATIV GENERAL B B B B B
GR II SINTEZA CALIFICATIV GENERAL B B B B B
Gr III SINTEZA CALIFICATIV GENERAL A B B B B
GR IV SINTEZA CALIFICATIV GENERAL D D D B C
GR V SINTEZA CALIFICATIV GENERAL B B B B B
Se observă că nu există mari diferenţieri între ratingurile stabilite pentru

entităţile din fiecare grupă şi ratingurile grupei respective în sensul că nivelul
ratingului poate coborî sau urca cu cel mult un calificativ.
197
RATINGUL
3 STUDIU STATISTIC CU PRIVIRE

LA PRINCIPALELE CORELAŢII
DIN MODELUL DE ANALIZĂ A
ÎNTREPRINDERILOR IT DIN
ROMÂNIA
3.1 EVOLUŢII ALE INDICATORILOR FINANCIARI DIN INDUSTRIA IT
În cercetarea statistică întreprinsă am evidenţiat caracteristicile esenţiale ale

analizei financiare a întreprinderilor IT. În acest sens am selectat din 2178 de firme din
domeniul IT din România, un eşantion format din 778 firme, care au avut activitate
neîntreruptă în perioada 2005-2009, firme care au fost regrupate pe patru subdomenii
de activitate şi anume:
1. Editare de programe;
2. Activităţi de consultanţă în domeniul tehnologiei informaţiei;
3. Activităţi de comerţ cu produse informatice;
4. Alte activităţi.
Întrucât firmele din grupa care priveşte fabricarea de echipamente sunt
nesemnificative ca număr, rezultatele prelucrării statistice ar fi nesemnificative, motiv
pentru care acestea au fost eliminate din eşantion.
Un prim aspect urmărit în acest studiu se referă la evoluţia principalilor şase
indicatori selectaţi dintr-un eşantion de 92 indicatori, identificaţi în modelele de
analiză a riscului prezentate pe parcursul acestui capitol, şi anume: ROA, ROE, RRG,
Rata lichidităţii curente, Gradul de îndatorare şi Rata solvabilităţii. În fiecare an de
studiu s-a constatat că distribuţia societăţilor în raport cu aceste variabile se abate
semnificativ de la legea normală de probabilitate, fapt ce pune sub semnul îndoielii
reprezentativitatea valorii medii. In acest sens în analiză s-a optat pentru valoarea
mediană, indicator statistic al tendinţei centrale a cărui reprezentativitate nu depinde în
aşa mare măsură de distribuţia societăţilor.
Reprezentarea grafică a valorii mediane a indicatorului ROA se regăseşte în
Figura 3.1. Se observă că Societăţile specializate în comerţ înregistrează evoluţia cea
mai fluctuantă a ROA marcată de scăderi şi creşteri bruşte de la un an la altul. A doua
evoluţie a ROA, ca spectaculozitate, este cea a societăţilor specializate în consultanţă –
198
RATINGUL
trend crescător până în 2006, urmat de unul descendent până în 2009, când valoarea
ROA aproape atinge nivelul din 2005. ROA celorlalte domenii are o evoluţie
nefavorabilă, tendinţa generală fiind de scădere.
Figură 3.1 Evoluţie valori mediane ROA (2005-2009)
Valoarea mediană a indicatorului ROE, pentru aceeaşi perioadă şi pe cele patru

subdomenii prezintă o evoluţie relativ asemănătoare cu cea indicatorului ROA şi se
regăseşte în Figura 3.2.
Figură 3.2 Evoluţie valori mediane ROE
În cazul ROE, minimul este atins în sectorul consultanţă, sector al cărui ROE
evoluează spectaculos, crescând brusc până în 2006, după care urmând un trend
descendent până în 2009. Celelalte domenii evoluează similar, pornind în 2005 cu
valori bune şi foarte bune ale ROE, dar care se deteriorează până în 2009 cu 50-60% în
medie faţă de nivelul din 2005.
În fine, al treilea indicator de performanţă care a fost analizat este RRG, a cărui
evoluţie se regăseşte în Figura 3.3.
199
RATINGUL
Figură 3.3 Evoluţie valori mediane RRG
Maximul RRG este înregistrat de societăţile din IT specializate în alte activităţi

decât cele de consultanţă, editare de programe şi comerţ chiar în primul an al perioadei
analizate şi este cu mult peste valorile RRG ale societăţilor din celelalte sectoare. Însă,
după 2005, RRG scade brusc şi se menţine la o valoare redusă până în 2008 când
începe să se redreseze. Sectorul comerţ se distinge din nou (ca şi în cazul ROA) cu
fluctuaţii ample ale valorii RRG.
În sinteză, din analiza celor trei indicatori ROA, ROE şi RRG se poate observa
impactul negativ al Crizei Globale asupra performanţelor societăţilor din sectorul IT
din România. Scăderile de performanţă sunt semnificative în special în subdomeniile
Editare de programe şi Consultanţă.
Criza Globală a fost prin excelentă, în faza ei de început, o criză a lichidităţii,
motiv pentru care este interesant de văzut care a fost impactul acesteia în sectorul IT
din România. Indicatorul analizat este Lichiditatea curentă, a cărui evoluţie pe cele
patru subdomenii se regăseşte în Figura 3.4.
Figură 3.4 Evoluţia valorii mediane a lichidităţii curente
200
RATINGUL
Pe ansamblul perioadei analizate, la extreme se află specializarea comerţ – cu

evoluţia cea mai puţin favorabilă şi specializarea altele – cu evoluţia cea mai bună şi,
de asemenea, cu valorile cele mai ridicate ale lichidităţii curente. Totuşi, în ciuda
acestor fluctuaţii, nivelul lichidităţii curente al societăţilor analizate se încadrează în
intervalul de siguranţă financiară pe aproximativ toată perioada, excepţie făcând
societăţile specializate în comerţ care, începând cu 2007, înregistrează o scădere
accentuată a lichidităţii.
Reprezentarea grafică a valorilor medii calculate a indicatorului Gradul de
îndatorare se regăseşte în Figura 3.5.
Figură 3.5 Evoluţia valorilor mediane a gradului de îndatorare
Se observă valori ridicate ale acestui indicator, valorile mediane neîncadrându-

se în intervalul de siguranţă financiară în ceea ce priveşte gradul de îndatorare.
Evoluţiile favorabile ale acestui indicator sunt înregistrate de societăţile specializate în
comerţ în perioada 2006-2007 şi alte activităţi pe ansamblul perioadei. Societăţile
specializate în consultanţă au cel mai ridicat grad de îndatorare care se menţine la un
nivel aproximativ constant în intervalul 2005-2009.
Reprezentarea grafică a valorilor medii calculate a indicatorului Solvabilitatea
se regăseşte în Figura 3.6.
Figură 3.6 Evoluţia solvabilităţii
201
RATINGUL
Se observă evoluţii fluctuante, cu schimbări bruşte de trend în cazul tuturor

societăţilor, indiferent de specializare. Evoluţii favorabile, pe ansamblu, au societăţile
specializate în comerţ şi consultanţă. Cele specializate pe alte activităţi înregistrează
valorile cele mai bune ale solvabilităţii pe aproape toată perioada analizată, mai puţin
în 2009.
Un alt aspect urmărit în acest studiu se referă la valorile statistice cele mai
reprezentative pentru 10 indicatori pe cele patru domenii de activitate din care rezultă
o serie de aspecte.
Tabel 3.1 Evoluţia valorilor indicatorilor reprezentativi în Firmele de consultanţă -

645 întreprinderi
2005 2006 2007 2008 2009 2005 2006 2007 2008 2009
Media Media Media Media Media Mediana Mediana Mediana Mediana Mediana
LC 916.81 664.79 510.85 926.01 427.26 170.15 171.37 157.80 158.96 165.68
GI1 172.73 84.93 94.48 101.17 104.74 67.83 71.27 70.37 71.69 70.45
SP -72.73 15.07 5.52 -1.17 -4.74 32.17 28.73 29.63 28.31 29.55
PR 18.97 26.07 23.53 21.47 22.98 9.56 15.45 14.03 10.47 8.80
SOLV 210.90 87.42 93.57 379.30 179.97 44.35 34.70 36.84 41.42 44.49
LI 887.37 604.17 476.84 894.46 398.01 143.63 137.51 121.13 126.14 138.21
ROE 192.17 801.24 977.14 521.01 100.52 25.01 77.96 71.88 43.18 26.88
ROA 23.00 36.67 31.32 27.76 22.51 10.19 24.53 21.05 14.73 10.11
RRG 53.45 241.14 84.52 82.84 89.72 8.75 15.31 12.77 9.14 7.47
GI2 663.46 1380.67 2270.27 1090.65 926.00 55.06 64.76 85.16 72.99 66.07
Valorile înregistrate de cei doi indicatori ai tendinţei centrale, media şi mediana,

confirmă nereprezentativitatea valorii medii comparativ cu valoarea mediană. Practic,
existenţa câtorva valori extreme conduce la deplasări semnificative ale valorii medii.
Impactul negativ al Crizei Globale asupra firmelor din subdomeniul Consultanţă este
evident în cazul indicatorilor de performanţă ROE, ROA şi RRG, valorile mediane ale
acestora înregistrând scăderi semnificative în anii 2008 şi 2009, comparativ cu anii
2005-2007. In acelaşi timp indicatorii de lichiditate (LC – lichiditate curentă şi LI-
lichiditate imediată) tind să nu difere semnificativ de la un an la altul, fapt confirmat şi
de aplicarea unor teste statistice de egalitate a valorii mediane ale acestora. Gradul de
îndatorare, ca măsură a expunerii societăţilor, deşi nu variază semnificativ de la un an
la altul are nivele ridicate.
Un comportament asemănător al acestor indicatori se regăseşte şi în cazul

firmelor din subdomeniul Editare programe, conform Tabelului 3.2.
202
RATINGUL
Tabel 3.2 Evoluţia valorilor indicatorilor reprezentativi în firmele de EDITARE

PROGRAME - 49 întreprinderi
2005 2006 2007 2008 2009 2005 2006 2007 2008 2009
LC 1049.86 492.94 1129.76 1057.75 726.67 143.57 152.83 168.65 150.29 161.89
GI1 89.72 89.81 87.00 82.65 91.62 68.04 64.07 63.05 65.56 60.04
SP 10.28 10.19 13.00 17.35 8.38 31.96 35.93 36.95 34.44 39.96
PR 25.49 25.89 23.83 20.44 20.54 15.96 18.24 15.83 9.30 12.14
SOLV 148.14 114.97 174.41 375.83 516.20 36.71 52.36 44.80 43.38 32.39
LI 1008.89 466.71 1122.68 1049.96 717.33 137.33 149.91 168.65 132.46 157.32
ROE 573.57 569.20 1409.52 708.37 45.96 77.23 71.36 48.24 31.09 27.56
ROA 37.86 35.07 27.53 22.18 24.45 40.92 26.86 14.19 19.10 12.31
RRG 54.35 72.73 54.25 45.09 37.13 14.26 18.63 12.88 8.13 10.35
GI2 3275.75 1161.35 2251.97 1522.45 161.83 83.80 44.87 66.31 57.63 54.69
Performanţa societăţilor din subdomeniul Editare programe este ridicată în perioada

dinainte de criză, 2005-2007, dar a avut aceeaşi tendinţă de scădere în perioada de criză.
Gradul de îndatorare este şi el ridicat, dar nu atinge nivelele societăţilor din subdomeniul
Consultanţă, în vreme ce lichiditatea se păstrează cam la aceleaşi nivele.
Performanţa subdomeniului Comerţ este mai ridicată în perioada de criză decât în
cazul primelor două subdomenii analizate, conform datelor din Tabelul 3.3. In acelaşi timp,
poate şi datorită specificului subdomeniului, indicatorii de lichiditate înregistrează valori
mai scăzute. Gradul de îndatorare se păstrează şi în acest caz la nivele ridicate de peste 60%.
Tabel 3.3 Evoluţia valorilor indicatorilor reprezentativi în firmele de Comerţ -11

întreprinderi
2005 2006 2007 2008 2009 2005 2006 2007 2008 2009
LC 2052.16 291.99 316.84 1767.34 756.88 205.3 167.36 165.19 130.41 105.77
GI1 57.45 67.69 81.17 63.12 65.97 69.79 71.02 49.68 66.03 68.35
SP 42.55 32.31 18.83 36.88 34.03 30.21 28.98 50.32 33.97 31.65
PR 22.08 20.38 29.19 21.37 24.48 11.24 8.95 21.84 11.46 12.23
SOLV 24.31 45.03 55.8 159.87 80.03 19.99 34.04 31.3 39.45 33.24
LI 1791.63 227.72 292.51 1425.2 623.22 135.57 115.79 156.54 101.41 79.96
ROE 631.63 564.75 60.14 42.36 42.97 96.46 71.12 78.56 42.49 25.09
ROA 35.69 21.66 34.22 21.51 20.85 29.99 8.06 40.35 16.29 16.46
RRG 181.15 153.92 150.98 43.05 35.65 10.97 6.78 23.44 9.56 11.12
GI2 3083.06 1504.11 185.02 228.32 487.85 230.96 245.07 95.92 130.66 124.91
203
RATINGUL
Din eşantionul de peste 700 de întreprinderi doar două s-au declarat în

subdomeniul Fabricare echipamente, iar analiza acestora este inutilă pentru că ambele
sunt în pierdere în toţi cei 5 ani analizaţi.
În categoria Alte activităţi se regăsesc 66 de întreprinderi a căror performanţă,
conform Tabelului 3.4 se află situată în media sectorului IT. Se constată nivele foarte
ridicate ale indicatorilor de lichiditate şi un grad de îndatorare mai scăzut.
Tabel 3.4 Evoluţia valorilor indicatorilor reprezentativi în firmele cu Alte activităţi:

66 întreprinderi
2005 2006 2007 2008 2009 2005 2006 2007 2008 2009
LC 803.62 620.62 568.47 695.85 707.80 173.80 181.45 197.75 173.40 212.00
GI1 80.84 87.87 90.89 97.00 131.20 76.05 73.95 62.70 69.55 51.05
SP 19.16 12.13 9.11 3.00 -31.20 23.95 26.05 37.30 30.45 48.95
PR 34.75 26.99 25.38 19.74 22.84 28.60 14.50 14.90 9.70 17.75
SOL 64.25 79.28 196.68 186.02 496.40 37.35 54.95 42.75 51.55 34.65
LI 751.78 485.89 532.67 652.84 682.46 170.50 157.65 166.45 154.10 169.90
ROE 4182.86 1995.90 1150.83 44.65 85.28 98.95 68.20 42.60 32.50 21.25
ROA 44.61 28.56 28.73 23.47 26.94 41.85 22.45 18.95 11.85 17.60
RRG 124.25 167.14 83.46 36.17 57.00 37.05 13.95 14.50 8.85 17.10
GI2 13817.15 3744.86 4076.29 1308.76 -7.74 164.10 86.10 50.55 47.25 30.20
3.2 MODELE ECONOMETRIE ÎN INDUSTRIA IT
Performanţa unei întreprinderi depinde în mare măsură de structura sa

financiară, respectiv cât din activitatea sa este finanţată prin capitaluri proprii şi cât
prin împrumuturi. Conform teoriei clasice există un raport optim între cele două surse
de finanţare, raport care conduce la minimizarea costului capitalului societăţii şi
implicit la maximizarea valorii societăţii. În acest sens am considerat că este interesant
de văzut dacă la nivelul societăţilor IT din România există o legătură semnificativă
între performanţa acestora, măsurată prin ROE şi ROA şi gradul de îndatorare (ca
măsură a expunerii societăţii şi implicit ca măsură indirectă a structurii financiare a
societăţii), respectiv lichiditatea acestora.
În analiză s-au luat în considerare cele 778 de societăţi pe cei 5 ani,
construind-se modele econometrice de panel pentru fiecare subdomeniu, de forma:
204
RATINGUL
unde: - reprezintă valoarea indicatorului ROA înregistrată de societatea i în anul t;

- reprezintă valoarea indicatorului ROE înregistrată de societatea i în anul t;
- reprezintă valoarea indicatorului GI (grad îndatorare) înregistrată de societatea
i în anul t;
- reprezintă valoarea indicatorului LI (lichiditate imediată) înregistrată de
societatea i în anul t;
Din Tabelul 3.5 se observă că ROA este influenţată semnificativ de evoluţia
gradului de îndatorare şi de evoluţia lichidităţii curente. În cadrul specializării editare
programe, o modificare cu 1% a gradului de îndatorare va conduce la o modificare cu
0.0704% a ROA, iar o modificare cu 1% a lichidităţii curente va conduce la o modificare
a ROA cu 0,0030%. În cazul ROE, lichiditatea curentă nu reprezintă un factor de influenţă
în nici unul din cele 4 subdomenii, iar gradul de îndatorare influenţează ROE a societăţilor
care sunt specializate doar în editare de programe şi comerţ. Astfel, în cazul editării de
programe, o modificare cu 1% a gradului de îndatorare va determina o modificare cu
3,2305% a ROE. Se observă că ambii indicatori de performanţă sunt influenţaţi negativ de
gradul de îndatorare, indiferent de subdomeniu.
Tabel3.5 Rezultatele empirice privind studiul legăturii dintre ROA, gradul de

îndatorare şi lichiditatea curentă
Coeficienţii Estimaţii Coeficienţii Estimaţii

punctuale punctuale
Editare programe
0.0704*** 3.2305*
0.0030*** 0.0060
Consultanţă
0.0030*** 0.0833
0.0007*** 0.0022
Comerţ
0.1371*** 3.0832**
0.0055*** 0.0062
Altele
0.0288*** 3.3742
0.0190*** 0.0468
Notă: * Semnificativ cu un prag de risc de 10%; ** Semnificativ cu un prag de risc de 5%;***
Semnificativ cu un prag de risc de 1%
205
RATINGUL
Tabel 3.6 Distribuţia gradului de îndatorare în 2009

Interval de variaţie GÎ Total
[0 – 30%) [30% – 60%)  60% cazuri
Editare programe
Nr. cazuri 10 (20.41%) 14 (28.57%) 25 (51.02%) 49 (100%)
ROE mediană 33.53% 65.91% 0
ROA mediană 31.67% 36.31% 1.81%
Consultanţă
Nr. cazuri 133 (20.62%) 129 (20.00%) 383 (59.38%) 645 (100%)
ROE mediană 56.11% 43.88% 2.40%
ROA mediană 47.12% 23.43% 2.66%
Comerţ
Nr. cazuri 3 (27.27%) 2 (18.18%) 6 (54.55%) 11 (100%)
ROE mediană 21.41% 89.35% 17.55%
ROA mediană 21.19% 42.35% 3.02%
Altele
Nr. cazuri 20 (30.30%) 16 (24.24%) 30 (45.46%) 66 (100%)
ROE mediană 53.89% 56.90% 0
ROA mediană 48.23% 32.86% 0
Analiza întreprinsă a pus în evidenţă distribuţia valorii mediane pentru ROA şi

ROE, pe cele 4 domenii în funcţie de „trei zone” denumite: zona verde (0 – 30%),
zona maro(30%-60) şi zona roşie (peste 60%). Astfel:
1. Pentru editare programe
→ ROE mediană pentru zona verde are valoarea de 33,53%, pentru
zona maro valoarea înregistrată este de 65,91%, iar pentru zona
roşie valoarea indicatorului este de 0%.
→ ROA mediană pentru zona verde are valoarea de 31,67%, pentru
roşie valoarea indicatorului este de 1,81%.
2. Pentru Consultanţă
206
RATINGUL

3. Pentru comerţ
4. Pentru alte activităţi
Din analiza principalilor indicatori statistici ai tendinţei centrale şi de variaţie a
ratei rentabilităţii activelor şi ratei rentabilităţii că peste 50% din firmele ce desfăşoară
activităţi de consultanţă se situează în zona verde neavând probleme de dificultăţi
financiare permanente.
207
RATINGUL
CONCLUZII
Cel trei componente ale sistemului de analiză respectiv poziţia, performanţa

financiară şi fluxurile de numerar se bazează atât pe o analiză generală cât şi pe o
analiză de detaliu cu ajutorul metodei ratelor.
Pe de altă parte se impune compatibilizarea informaţiei financiare din contul de
profit şi pierdere specifice entităţilor româneşti, cu informaţia din contul de venituri
(pentru firmele americane sau olandeze) şi care permite analiza pe baza aceluiaşi
sistem corelat de indicatori.
În acest moment, structura contului de profit şi pierdere din România trebuie să
fie modificată pe baza modelului propriu prezentat.
Numai în acest mod credem că se pot face comparaţii între firmele româneşti de
IT şi cele americane sau europene în privinţa performanţei financiare a acestora.
În acelaşi timp considerăm că diferitele substări atât ale poziţiei, performanţei
financiare şi fluxurilor de numerar se vor reflecta în mod nemijlocit în ratingul acestor
entităţi şi pe care în considerăm senzorul modelului de analiză economico-financiară
astfel proiectat, ca o abordare sintetică a riscurilor în afaceri în general, riscului de
faliment în mod special.
Analiza aspectelor legate de conţinutul economic a riscurilor a demonstrat lipsa
unei abordări unice a noţiunii de risc, general acceptată de majoritatea economiştilor.
Astfel, au fost identificate două tipuri de abordări a riscurilor. În cadrul abordării
statistico-matematice, riscul este definit ca probabilitatea apariţiei unui eveniment sau
abaterea posibilă de la o valoare prognozată. Pe de altă parte, prin abordarea
psihologică a noţiunii, riscul este privit ca o reflectare a aşteptărilor oamenilor, riscul
existând doar în conştiinţa acestora şi depinzând de procesul decizional. Considerăm
că ambele abordări sunt necesare pentru înţelegerea noţiunii de risc. Doar prin
coroborarea acestora poate fi explicată atitudinea faţă de risc a agenţilor economici,
atitudine influenţată de utilitatea rezultatului scontat de fiecare investitor.
Metodele de evaluare a riscului în activitatea economică sunt variate şi
complexe. În prezent, nu există diferenţe semnificative între metodele şi instrumentele
de evaluare a riscului utilizate.
Problematica riscului şi modul de abordare al acestuia, cauzele care-l generează
şi efectele pe care le determină, constituie una dintre cele mai importante probleme în
vederea eficientizării activităţii agenţilor economici în scopul obţinerii unei
profitabilităţi ridicate.
208
RATINGUL
Riscul face partea din activitatea de zi cu zi iar modul de abordare al acestuia,

preferinţa pentru risc sau aversiunea faţă de risc este o problemă subiectivă, care ţine
de percepţie, de gândirea factorilor de decizie, de calitatea actului managerial.
Deficienţele în calitatea actului managerial duc în mod inevitabil la apariţia factorilor
de risc care determină deteriorarea activităţii entităţii economice, apariţia simptomelor
de faliment şi în final chiar falimentul entităţii economice.
Anticipaţiile evoluţiilor viitoare a mediului economic şi a mediului în care îşi
desfăşoară activitatea agenţii economici reprezintă o coordonată esenţială în analiza
economico – financiară. Jucătorii de pe piaţă îşi bazează deciziile pe anticipaţiile
viitoare care la rândul lor sunt determinate de deciziile pe care aceştia le iau în prezent,
decizii care pot determina sau nu apariţia ulterioară a factorilor de risc.
Analiza rentabilităţii unei entităţii economice (rentabilitatea fiind de faptul
finalitatea desfăşurării activităţii economice a entităţii economice), este incompletă
dacă nu se ia în considerare şi riscul, care este posibil sau nu să apară, până la
atingerea acelei rentabilităţi. Orice activitate comportă în derularea ei riscuri pe care
agenţii economici sunt dispuşi să şi le asume sau nu, în măsura în care aceste riscuri
sunt compensate cu o rentabilitate economică corespunzătoare.
Riscul este legat de părţile care sunt implicate în derularea afacerii, de natura
activităţii sau când este vorba despre investiţii de natura obiectul de investiţii, de
resursele ce sunt implicate în realizarea activităţii sau a investiţiei, de motivaţiile care
există pentru toţi cei implicaţi în realizarea activităţii şi de anvergura acesteia.
Dacă se cunoaşte structura riscului respectiv, cauzele care l-au generat şi
efectele, dificultăţile pe care acesta le generează, acestea pot fi controlate, diminuate
sau uneori chiar înlăturate în procesul desfăşurării activităţii economice.
Într-o economie în care concurenţa guvernează viaţa economică, una dintre
modalităţile de diminuare a riscului unui investitor, este diversificarea portofoliului
afacerii. Mediul de afaceri este însă serios afectat de evenimentele care au loc pe scena
politică şi ca urmare instabilitatea politică este la rândul ei un factor generator de risc.
Se poate concluziona că riscul reprezintă unul dintre cele mai largi concepte,
greu de definit de către investitori şi a cărui analiză este imperios necesară, pentru a se
putea asigura astfel finalitatea procesului investiţional: asigurarea unei rentabilităţi şi
obţinerea de profit.
Fiecare investitor este necesar ca odată cu evaluarea resurselor, să cuantifice şi
riscul pe care îl implică angajarea sa într-o afacere, pentru că riscul este echivalent cu
vulnerabilitatea entităţii economice şi poate apărea în toate sectoarele de activitate.
Analiza diagnostic pe baza standingului financiar poate determina o cuantificare
209
RATINGUL
a riscului la un moment dat.

Standingul prin corelarea unor metode cantitative şi calitative de analiză,
constituie un element important şi determină luarea unor decizii cât mai apropiate de
realitate şi cât mai corecte în vederea realizării scopului urmărit.
Problematica riscului este mult abordată în literatura de specialitate, are un
suport informaţional vast şi o interpretate foarte diversificată.
Modelul de rating „M” pe care l-am conceput în urma analizelor întreprinse a
numeroşi indicatori financiari atât pe cele 778 de entităţi cât şi pe cele 20 de entităţi
care asigură reflectarea tuturor aspectelor financiare care au impact asupra evoluţiei
viitoare a activităţii, a profitului şi a capacităţii de rambursare a creditelor acestor
entităţi.
Dintre indicatorii analizaţi au fost selectaţi ratele financiare de lichiditate şi
performanţă.
Atât modelul propriu de rating cât şi modelul agregat sunt compatibile şi oferă
un ghid important în analiza de rating a entităţilor din industria IT.
Performanţa unei societăţi depinde în mare măsură de structura sa financiară,
respectiv cât din activitatea sa este finanţată prin capitaluri proprii şi cât prin
împrumuturi. Conform teoriei clasice există un raport optim între cele două surse de
finanţare, raport care conduce la minimizarea costului capitalului societăţii şi implicit
la maximizarea valorii societăţii. În acest sens am considerat că este interesant de
văzut dacă la nivelul societăţilor IT din România există o legătură semnificativă între
performanţa acestora, măsurată prin ROE şi ROA şi gradul de îndatorare (ca măsură a
expunerii societăţii şi implicit ca măsură indirectă a structurii financiare a societăţii),
respectiv lichiditatea acestora.
Din analiza statistică întreprinsă se observă că ROA este influenţată
semnificativ de evoluţia gradului de îndatorare şi de evoluţia lichidităţii curente. În
cadrul specializării editare programe, o modificare cu 1% a gradului de îndatorare va
conduce la o modificare cu 0.0704% a ROA, iar o modificare cu 1% a lichidităţii
curente va conduce la o modificare a ROA cu 0,0030%. În cazul ROE, lichiditatea
curentă nu reprezintă un factor de influenţă în nici unul din cele 4 subdomenii, iar
gradul de îndatorare influenţează ROE a societăţilor care sunt specializate doar în
editare de programe şi comerţ. Astfel, în cazul editării de programe, o modificare cu
1% a gradului de îndatorare va determina o modificare cu 3,2305% a ROE. Se observă
că ambii indicatori de performanţă sunt influenţaţi negativ de gradul de îndatorare,
indiferent de subdomeniu.
210
RATINGUL
Analiza întreprinsă a pus în evidenţă distribuţia valorii mediane pentru ROA şi

ROE, pe cele 4 domenii în funcţie de „trei zone” denumite: zona verde (0 – 30%),
zona maro(30%-60) şi zona roşie (peste 60%).
Din analiza principalilor indicatori statistici ai tendinţei centrale şi de variaţie a
ratei rentabilităţii activelor şi ratei rentabilităţii că peste 50% din firmele ce desfăşoară
activităţi de consultanţă se situează în zona verde neavând probleme de dificultăţi
financiare permanente.
Concluzia care se impune este una singura, aceea ca riscul guvernează
întreaga viaţă iar cunoaşterea lui este principala metodă de îmbunătăţire a calităţii
vieţii.
211
RATINGUL
BIBLIOGRAFIE
Cărţi
1. Anghel I. (2002) - Falimentul - radiografie şi predicţie, Editura Economică;
2. Backer, M., Elgers, P., T., Asebrook, R., J., (1988) - Financial Accounting, Harcout
Brace Jovanivich, Publisher, Orlando, Florida, USA;
3. Băileşteanu Gh. (2005) - Diagnostic, risc şi eficienţă în afaceri, Editura Mirton,
Timisoara;
4. Bernstein L.A., Wild J.J.(2000) - Analysis of Financial Statements, McGraw-Hill, N.Y;
5. Buglea A.,L.E.Stark, (2003) - Evaluarea Intreprinderii, Ed. Mirton,Timisoara;
6. Buşe L. (2005) - Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti;
7. Cook R.A, Nelson J.L. (1998) - A Conapectus of Business Failure Forcasting,
www.saber.uca.edu;
8. Elliot A., Elliot J. (2002) - Financial Accounting & Reporting, Pearson Education
Limited,U.K;
9. Everingham G.K., Kleynhans J.E., Posthumus L.C. (2003) - Introductory GAAP, 3rd
ed., Juta, Landsdowne;
10. Feleagă N., Malciu I. (2002) - Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică,
Bucureşti;
11. Fernandes, J. E. (2005) - Corpoate Credit Risk Modelling: Rating System and
Probability of Default Estimation,
www.pwp.netcabo.pt/jedfernandes/CorporateCreditRisk.pdf;
12. Gaskin T. (1998) - Indicatori financiari perfecţi, Editura Naţional, Bucureşti;
13. Gheorghiu Al. (2004) - Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura
Economică, Bucureşti ;
14. Gheorghiu Al., Gheorghiu G. (2000) - Metoda cash-flow. Sisteme, metode şi tehnici
manageriale ale organizaţiei Editura Economică, Bucureşti;
15. Ghic G., Grigorescu C.J., (2009) - Analiza economico-financiara. Repere teoretice şi
practice, Editura Universitară, Bucureşti;
16. Greuning H.V. (2009) - Standarde Internaţionale de Raportare Financiară, Institutul
Irecson, Bucureşti,;
17. Greuning H.v., (2005) - Standarde Internaţionale de Raportare Financiară, Institutul
Irecson, Bucureşti;
18. Greuning H.V., Koen M. (2003)- Standardele Internaţionale de Contabilitate - Ghid
practic,Casa de Editură IRECSON, Bucureşti;
19. Halpern P., Weston J. F., Brigham E.F. (1998) - Finanţe manageriale, Editura
Economică, Bucureşti;
212
RATINGUL
20. Higgins R. (1992) - Analysis for Financial Management, Irwin Homewood, Boston,
M.A., U.S.A.;
21. Koch R. (2001) - Dicţionar de management şi finanţe, Editura Teora, Bucureşti;
22. Manolescu Gh. (1995) - Management financiar, Editura Economică, Bucureşti ;
23. Matiş D. (coord.) (2005) - Bazele contabilităţii, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca;
24. Matiş D., Pop A. (coordonatori) (2007) - Contabilitate financiară, Editura Alma Mater,
Cluj-Napoca;
25. Mihai I. (2010) - Gestiunea financiară a entităţii economice, Editura Meor Press,
Bucureşti;
26. Mihai I., (1997) - Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton,
Timişoara;
27. Mihalciuc M. ş.c. (1995) - Dicţionar poliglot explicativ, Editura Enciclopedică,
Bucureşti;
28. Mironiuc M. (2006) - Analiză economico-financiară, Editura Libris, Iaşi;
29. Moscviciov A. (coautor) (2008) - Analiza trezoreriei entităţii economice, Editura
Risoprint, Cluj-Napoca;
30. Moscviciov A. (coautor) (2010) - Raportarea şi analiza financiară a entităţii economice,
Editura Risoprint, Cluj-Napoca;
31. Moscviciov A. (coautor) (2010) - Standing financiar, Editura Risoprint, Cluj-Napoca;
32. Moscviciov A. (coautor) (2010) - Analiza financiară în bănci, Editura Risoprint, Cluj-
Napoca;
33. Neadles B.E. Jr., Anderson H.R., Caldwell J.C. (1991) - Principles of Accounting,
Houghton Miffin Company, Boston, U.S.A.;
34. Needles B.E.Jr., Anderson H.R., Cadwell J.C. (2001) - Principiile de bază ale
contabilităţii, Editura Arc, Bucureşti;
35. Nistor I. (2004) - Teorie şi practică în finanţarea entităţi economicelor, Editura Casa
Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca;
36. Oprea D. (1999) - Premisele şi consecinţele informatizării contabilităţii, Editura
Graphix, Iaşi;
37. Oprean D. (2005) - Gestiunea şi managementul afacerilor, Editura Presa Universitară
Clujană, Cluj-Napoca;
38. Petcu M. (2003) - Analiza economico-financiară a entităţii economice, Editura
Economică, Bucureşti, p.439;
39. Petcu M. (2009) - Analiza economico - financiara a întreprinderii. Probleme, abordari,
metode, aplicatii, Editura Economică, Bucureşti;
40. Petrescu S. (2006) - Analiză şi diagnostic financiar-contabil, Editura CECCAR,
Bucureşti;
41. Petrescu S. (2010) - Analiză şi diagnostic financiar-contabil, Editura CECCAR;
213
RATINGUL
42. Pisău Gh., Toma C., Mihăescu I. (1976) - Elaborarea şi introducerea sistemelor
informatice, Editura Tehnică, Bucureşti;
43. Pop A., (2002) - Contabilitatea financiară românească armonizată cu Directivele
Contabile Europene,Standardele Internaţionale de Contabilitate, Editura Intelcredo,
Deva;
44. Radu F. (1999) - Metode şi tehnici de analiză economico-financiară, Editura Scrisul
Românesc, Craiova;
45. Stancu I. (2007) - Finanţe, Editura Economică, Bucureşti;
46. Stănescu C., Işfănescu A., Băicuşi A., (1996) - Analiza economico-financiară, Editura
47. Sucală L. (2002) - Contabilitate şi fiscalitate, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca;
48. Trenca I. (2004) - Metode şi tehnici bancare, Editura Cartea Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca, 2004;
49. Trenca, I. (2006) - Fundamente ale managementului financiar, Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca;
50. Turliuc V., Cocriş V. (1997) - Monedă şi credit, Editura Ankarom, Iaşi;
51. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N. (2004) - Analiză economico-financiară, Editura
52. *** Concice Oxford English Dictionary, Fifth Edition, 1995;
53. *** Global Association of Risk Professionals: http://www.garp.com/;
54. *** International Risk Management Institute: http://www.isda.org/;
55. ***Risk Management Association (RMA): http://www.rmahq.org/;
56. ***Risk Theory Society: http://www.aria.org/rts/ .
Articole publicate în reviste de specialitate

1. Brown L. D., Pinello, A. S. (2007) - To What Extent Does the Financial Reporting
Process Curb Earnings Surprise Games?, Journal of Accounting Research, 00218456,
Dec2007, Vol. 45, Issue 5;
2. Crane, M., Dyson, R. A. (2009) - Risks în Applying the New Business Combination
Guidance to Intangible Assets, CPA Journal, 07328435, Jan2009, Vol. 79, Issue 1;
3. Davis, M., Largay III, J. A. (2008) - Consolidated Financial Statements, CPA Journal,
07328435, Feb2008, Vol. 78, Issue 2;
4. Epstein B. J., Jermakowicz E. K. (2009) - IFRS Converges to US GAAP on Segment
Reporting, Journal of Accountancy, April 2009, vol.207,issue 4,p.50 (AN 37212765);
5. Epstein, B. J (2009) - The Economic Effects of IFRS Adoption, CPA Journal,
07328435, Mar2009, Vol. 79, Issue 3;
6. Everingham G.K., Kleynhans J.E., Posthumus L.C. (2003), - Introductory GAAP, 3rd
214
RATINGUL
ed., Juta, Landsdowne;
7. Greenspan, A. (2008) - We will never have a perfect model of risk, Financial Times,
17 March 2008;
8. Greenspan, J. W. (2009) - Are FASB Statements Becoming More Understandable?,
Hartwell, Carolyn L., CPA Journal, 07328435, Feb2009, Vol. 79, Issue 2;
9. Horngren T.Ch. (2001) - Financial Accounting, Fourth Edition, Prentice-Hall, Inc. ;
10. Langmead, J. M., Soroosh, J. (2009) - International Financial Reporting Standards:
The Road Ahead, CPA Journal, 07328435, Mar2009, Vol. 79, Issue 3;
11. Larry B. (2008) - Yes for IFRS, but not in 2008, International Financial Law Review,
02626969, Jan2008, Vol. 27, Issue 1;
12. Malkowsky, G. (2009) -Time For A „Little GAAP, Journal of Accountancy,
00218448, Mar2009, Vol. 207, Issue 3;
13. McSwain, D. N., Patton, T. K. (2008) - Benco, Daniel C., Intangibles: Governments'
Forgotten Capital Assets, CPA Journal, 07328435, Apr2008, Vol. 78, Issue 4;
14. Mead, D. M. (2008) - SEA Performance Reporting, CPA Journal, 07328435,
Jan2008, Vol. 78, Issue 1;
15. Miller, P. B. W., Bahnson, P. R. (2007) - Refining Fair Value Measurement, Journal
of Accountancy, 00218448, Nov2007, Vol. 204, Issue 5;
16. Moehrle St. R, Reynolds-Moehrle J. A. (2008) - The Proposed Conceptual
Framework, CPA Journal, 07328435, Nov2008, Vol. 78, Issue 11;
17. Moscviciov A. (coautor) (2008) - Cash Flow Analysis Model, Categ B+, Revista
Analele Universitatii din Oradea, TOM XVII, Vol.III,Editura Universitatii din
Oradea;
18. Moscviciov A. (coautor) (2008) - Decisions Regarding the Financial Structure of the
Company, Categ B+, Revista Analele Universitatii din Oradea, TOM XVII,
Vol.III,Editura Universitatii din Oradea;
19. Moscviciov A. (coautor) (2008) - Financial Equilibrium in Romanian Companies,
The 3rd Annual IUE-Suny Cortland International Economics Conference, Izmir
University of Economics, Izmir, Turkey;
20. Moscviciov A. (coautor) (2008) - Financial Rating of the Enterprise, International
Journal of Business Research, JIBE, No.1, Las Vegas, USA
21. Moscviciov A. (coautor) (2008) - Leverage Financiang versus Self Financing, Revista
Economică, Supliment nr.3, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu;
22. Moscviciov A. (coautor) (2008) - The Analysis of the Banking Liquidity Risk,
Journal of International Business and Economics, JIBE, No.1, Las Vegas, USA
23. Moscviciov A. (coautor) (2008) - The Financial Structure and its Role in the
Financing of the Entity, Categ B+, Revista Analele Universitatii din Oradea, TOM
XVII, Vol.III,Editura Universitatii din Oradea;
215
RATINGUL
24. Moscviciov A. (coautor) (2009) - Evolution of Global Financial Crisis,

Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu;
25. Moscviciov A., (2009) - The Roots of the World Financial Crisis, Categ B+, Revista
Analele Universitatii din Oradea, Editura Universitatii din Oradea;
26. Moscviciov A. (coautor) (2009) - Tresaury Flow Analysis in Romanian Companies,
International Journal of Business research, JIBR, No.1, Las Vegas, USA
27. Moscviciov A. (coautor) (2010) - Financial Ratio Analysis Used in the IT
Enterprises, Categ B+, Revista Analele Universitatii din Oradea;
28. Moscviciov A. (coautor) (2010) - Financial Standing in the IT Romanian Companies,
Universitatea din Miskolc, Ungaria;
29. Moscviciov A. (coautor) (2010)- Financial Structure Ratios, Revista Economică,
Supliment nr.3, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu;
30. Moscviciov A. (coautor), (2010) - Models of the Company’s Solvency Analysis,
Categ B+, Revista Analele Universitatii din Oradea, TOM XVII, Vol.III, Editura
Universitatii din Oradea;
31. Moscviciov A. (coautor) (2010) - Study on the Financial Stages of the Operational
Cycle, Universitatea din Miskolc, Ungaria;
32. Moscviciov A. (coautor) (2010) - The IT Annual Reports used in the Financial
Analysis, Categ B+, Revista Analele Universitatii din Oradea;
33. Moscviciov A., (2010) - A System of Assessing the Performance of Romanian IT
Companies, Revista economică, Nr. 6(53)/2010 vol II, Universitatea Lucian Blaga,
Sibiu;
34. Moscviciov A., (2010) - Analysis of Liquidity in Romanian IT Companies, Revista
economică, Nr. 6(53)/2010 vol I, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu;
35. Moscviciov A. (2011) - Nokia Financial Position Analysis, Lucian Blaga University
of Sibiu, The Faculty of Economic Science, Sibiu, cotată B+;
36. Palepu K.G., Healy P.M., Bernard V.L., (2008) - Business Analysis and Valuation.
Using Financial Statements, 2nd ed., Thompson Learning, City, OH;
37. Thomson J. C. (2008) - When Accounting Finally Becomes Global, CPA Journal,
07328435, Sep2008, Vol. 78, Issue 9;
38. Toerner M. C. (2009) - A Guide to Using the Accounting Standards Codification,
CPA Journal, 07328435, Feb2009, Vol. 79, Issue 2;
39. Tribunella H.T. (2009) - Questions on International Financial Reporting Standards,
CPA Journal, 07328435, Mar2009, Vol. 79, Issue 3;
40. xxx HIGHLIGHTS, Journal of Accountancy, 00218448, Mar2009, Vol. 207, Issue 3;
41. xxx International Financial Reporting Standards (IFRS), (2008) Journal of
Accountancy, 00218448, Sep2008, Vol. 206, Issue 3;
xxx
42. Journal of Accountancy, April 2009, vol.207, issue 4, p.12 (AN 37212687);
216
RATINGUL
43. xxx FINANCIAL REPORTING. Journal of Accountancy, 00218448, Dec2007, Vol.
204, Issue 6;
44. xxx The Role of Mark-to-Market Accounting in the Financial Crisis. CPA Journal,
07328435, Jan2009, Vol. 79, Issue 1;
Dicţionare şi standarde
1. Coteanu I.,Seche L., Seche. M (1998) - DEX, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti;
xxx
2. Standardele Internaţionale de Contabilitate 2001, (2001), Editura Economică,
Bucureşti.
Reglementări naţionale
1. HG 364 din 10.05.1999, pentru aprobarea Normelor metodologice privind încheierea
contractelor de administrare a companiilor/societăţilor naţionale, a societăţilor
comerciale, la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar
majoritar, precum şi a regiilor autonome, publicat în M. Of. nr.213 din 14.05.1999;
2. HG 704 din 22.12.1993 pentru aprobarea unor măsuri de executare a Legii
contabilităţii nr.82/1991, publicată în M.Of.nr.208 din 10.08.1994;
3. Legea 31/1990, privind societăţile comerciale, republicată în M.Of.nr.1066 din
17.11.2004;
4. Legea 85/2006, privind procedura insolvenţei, publicată în M.Of. nr. 359 din
21.04.2006;
5. Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în M.Of. nr.454 din 18.06.2008 ;
6. OMF 403 din 22.04.1999, pentru aprobarea Reglementărilor Contabile Armonizate cu
Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele de
Contabilitate Internaţionale, publicat în M.Of.nr.480 din 4.10.1999;
7. OMFP 94 din 29.01. 2001, pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu
Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale
de Contabilitate, publicat în M.Of.nr.85 din 20.02.2001;
8. OMFP nr. 1752 din 17.11.2005, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme
cu directivele europene, publicat în M.Of. nr. 1090 din 30.11.2005;
9. OMFP nr. 3055, pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele
europene, publicat în M. Of. Partea I nr. 766 din 10.11.2009;
10. Regulamentul BNR nr.3 din 19.03.2009, privind clasificarea creditelor şi
plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor
specifice de risc de credit, publicat în M.Of.nr.200 din 30.03.2009;
217
RATINGUL
11. Regulamentul BNR nr.5 din 22.07.2002, privind clasificarea creditelor şi
plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor
specifice de risc de credit, publicat în M.Of.nr.626 din 23.08.2002.
Reglementări internaţionale
1. xxx Committe on Accounting Terminology, Accounting Terminology Bulletin No.1,
New York: American Institute of Certified Public Accountants, 1953, par.9;
xxx
2. Statement of the Accounting Principles Board No.4, „Basic Concepts and
Accounting Principles Underlying Financial Statements of Business Enterprises, New
York: American Institute of Certified Public Accountants, 1970, par.40 ;
xxx
3. Statement of Financial Accounting Concepts No.1, „Objectives of Financial
Reporting by Business Enterprises” (Stamford, Conn: Financial Accounting Standards
Board, 1978), par.9.
Pagini internet
1. http:// www.ebscohost.com
2. http:// www.proquest.com
3. http:// www.springerlink.com
4. http://dexonline.ro
5. http://www.albany.edu/acc/courses/acc681.fall00/681book/node16.html
6. http://www.britannica.com/eb/article-9126502/information-system
7. http://www.ceciliav.ro/dictionar-juridic-englez-roman-litera-C.html#indexd
8. http://www.dictionaronline.ro/dictionar_englez_roman.aspx
9. http://www.techweb.com/encyclopedia/defineterm.jhtml?term=information+system.
10. www.capital.ro
11. www.e-juridic.ro
12. www.equity.stern.nyu/ ˜ ealtman
13. www.zf.ro
218

Ratingul Intreprinderilor Romanesti Aranjat

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ratingul Intreprinderilor Romanesti Aranjat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANDREI MOSCVICIOV

2 MODELE DE RATING ÎN INDUSTRIA IT..........................................116

3 STUDIU STATISTIC CU PRIVIRE LA PRINCIPALELE CORELAŢII DIN

Pentru orice investitor majoritar, minoritar sau speculator, raportarea financiară

În România, raportările financiare preiau experienţa occidentală începând cu

Componentele modelului de analiză în industria informatică pe care l-am

1.1 ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERILOR DIN DOMENIUL IT

În literatura economică există numeroase abordări ale modalităţilor de analiză a

Analiza pe bază de bilanţ trebuie efectuată după repartizarea rezultatului

Tabel 1.1 Active şi pasive monetare

ACTIVE MONETARE PASIVE MONETARE

Activele şi pasivele nemonetare sunt bunuri tangibile (imobilizări şi stocuri) şi

Tabel 1.2 Active şi pasive nemonetare

ACTIVE NEMONETARE PASIVE NEMONETARE

În bilanţ, activele sunt prezentate în ordinea lichidităţii, începând cu activele

Fără îndoială că în cadrul analizei poziţiei financiare trebuie să se regăsească

1.1.1 BILANŢUL FINANCIAR ŞI BILANŢUL FUNCŢIONAL – SURSE DE INFORMAŢII

Criteriile de clasament al activelor şi pasivelor bilanţului diferă în funcţie de

Tabel 1.3Structura bilanţului financiar

ACTIV (NEVOI) PASIV (SURSE)

Pe bilanţul contabil actual se operează o serie de corecţii, atât în activ, cât şi în

Tabel 1.4Bilanţ financiar corectat

ELEMENTE DE ACTIV ELEMENTE DE PASIV

Active imobilizate (mai mari de un an) Capitaluri permanente:

atât proprietarilor, cât şi creditorilor.

Construcţia bilanţului financiar implică respectarea unor principii şi reguli care

Tabel 1.6 Bilanţ financiar agregat 20 firme din domeniul IT (2005-2009)

B. ACTIVE CIRCULANTE XXX XXX XXX XXX XXX

Prezentarea tabelară a bilanţului financiar pune în evidenţă două părţi distincte

elementelor care îl compun (necesarul de finanţat şi resursele de finanţare

Tabel 1.7 Bilanţ financiar – 20 firme din domeniul IT (2005-2009)

Total active nete 147.853.459 137.288.345 120.590.289 135.486.206 129.602.718

Un alt principiu al bilanţului funcţional se referă la stabilitate, respectiv durata

Tabel 1.8Bilanţ funcţional

Activ = Utilizări Pasiv = Resurse

Tabel 1.9Bilanţ funcţional în 20 firme din domeniul IT

Activ = Utilizări 2005 2006 2007 2008 2009

- necesarul financiar direct legat de ciclul de exploatare (stocurile şi creanţele).

Tabel 1.10 Corelaţii ale bilanţului funcţional

Dar această formă a bilanţului poate fi simplificată în continuare prin stabilirea

Tabel 1.11Corelaţii Fond de rulment - Nevoie de fond de rulment

Necesar sau utilizări de resurse Resurse

Bilanţul funcţional este construit pe ideea de a pune în evidenţă funcţiunile

Modelul sintetic al acestui tip de bilanţ este următorul:

Tabel 1.12Model sintetic de bilanţ funcţional

NEVOI – ACTIV SURSE - PASIV

Bilanţul funcţional satisface,aşadar, atât necesitatea aprecierii evoluţiei

exploatare şi din afara exploatării. Ciclul de exploatare (aprovizionare -

Schematic, conţinutul bilanţului funcţional se prezintă astfel:

Tabel 1.13 Conţinutul bilanţului funcţional

Stocuri de utilizări Stocuri de resurse

2. Active ciclice: 2. Surse ciclice: de

Trezoreria de activ sau pasiv

Sursa: prelucrări proprii

Acest tip de bilanţ se apropie de bilanţul funcţional prin prezenţa în pasiv a

Tabel 1.14 Bilanţ „Pool de fonds”

Activ = Utilizări Pasiv = Resurse

Portofoliu de active Portofoliu de resurse

1.1.2 ANALIZA ACTIVELOR POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERILOR DIN

1.1.2.1 ANALIZA EVOLUŢIEI ACTIVELOR

O primă dimensiune în componenta de analiză a poziţiei financiare o reprezintă

Tabel 1.15 Bilanţul celor 20 de firme IT din România

Figură 1.1 Evoluţia activului total pe perioada 2005-2009 - 20 întreprinderi IT

Sursa: ilustrare proprie pe baza situaţiilor financiare agregate (2005-2009)