INTERFERAREA FARMACOLOGICĂ A SISTEMULUI COLINERGIC

Există foarte multe modalităţi de interferare farmacologică a sistemului colinergic.

Această influenţare se poate face prin acţionarea directă a receptorilor colinergici cu medicamente
agoniste sau blocante (antagoniste) ale acestor receptori, sau prin acţionarea lor indirectă, prin
intermediul acetilcolinei endogene.
În ceea ce priveşte acţionarea directă a receptorilor colinergici, existenţa mai multor
tipuri de receptori colinergici permite acţionarea lor selectivă, diferenţiată.

• Agoniştii receptorilor muscarinici produc în general efecte asemănătoare creşterii

tonusului sistemului nervos parasimpatic, motiv pentru care aceste substanţe se numesc de
obicei substanţe parasimpatomimetice sau, uneori, vagomimetice, plecând de la
considerentul că principalul nerv parasimpatic al organismului este nervul vag.

• Antagoniştii sau blocanţii receptorilor muscarinici produc în general efecte

asemănătoare cu diminuarea sau înlăturarea tonusului parasimpatic, motiv pentru care se
numesc de obicei substanţe
parasimpatolitice sau, uneori,
vagolitice.

• Agoniştii receptorilor nicotinici

de tip NN produc efecte tipice
pentru nicotină şi sunt numiţi de
obicei substanţe nicotinice.

• Blocantele receptorilor
nicotinici de tip NN produc
practic o paralizie chimică a
ganglionilor vegetativi şi, din
acest motiv, se numesc substanţe
ganglioplegice.

• În fine, substanţele care

acţionează selectiv asupra
receptorilor NM se numesc, prin
tradiţie, substanţe curarizante.
 Acţionarea indirectă a receptorilor colinergici se poate face prin creşterea sau scăderea
disponibilului de acetilcolină în fanta sinaptică.

Creşterea disponibilului de acetilcolină în fanta sinaptică creşte activitatea sinapsei

respective pe când scăderea disponibilului acesteia antrenează o diminuare a activităţii sinapsei
care poate merge până la paralizia acesteia. Practic există foarte multe posibilităţi în acest sens, dar
nu toate au implicaţii terapeutice reale. În ordinea firească a desfăşurării evenimentelor la nivelul
sinapsei,

• primă etapă în care se poate interveni constă în blocarea canalelor de sodiu voltaj
dependente ale terminaţiei presinaptice prin tetrodotoxină, toxina care se găseşte în
organele interne ale peştelui balon sau fugu, o delicatesă culinară pentru japonezi. Această
toxină foarte puternică împiedică transmiterea influxului nervos către sinapse producând
paralizie cu moarte care survine prin paralizia muşchilor respiratori.

• Într-o a doua etapă există posibilitatea blocării canalelor de calciu presinaptice (canale de
calciu de tip N) cu împiedicarea influxului de calciu care să elibereze acetilcolina în fanta
sinaptică. Acest fenomen poate fi produs, uneori, de doze mari de antibiotice
aminoglicozidice care, prin acest mecanism, pot determina paralizia muşchilor respiratori,
mai ales dacă aminoglicozidul a fost administrat în doze mari intraoperator. De asemenea,
prin acest mecanism antibioticele aminoglicozidice pot potenţa medicamentele curarizante
şi pot agrava miastenia gravis.

Împiedicarea eliberării de acetilcolină în fanta sinaptică este posibilă, de asemenea, prin

toxina botulinică dar, în acest caz, toxina acţionează asupra proteinelor implicate în procesul de
eliberare a acetilcolinei.

• Prin acest mecanism toxina botulinică produce paralizia sinapselor colinergice.

o În doze mari moartea se produce prin paralizia muşchilor respiratori.

o În doze mici, administrate local, toxina botulinică poate fi însă utilă terapeutic.

o Se poate utiliza pentru tratamentul unor contracturi patologice ale musculaturii striate,
cum se întâmplă, spre exemplu, în torticolis sau în parezele spastice, în combaterea
unor stări de hipersecreţie sudorală, cum se întâmplă în dishidroză, sau în cosmetică
pentru combaterea ridurilor.
 Tot asupra proteinelor implicate în procesul de eliberare a acetilcolinei în fanta sinaptică
intervine toxina păianjenului numit văduva neagră (black widow spider). Spre deosebire de
toxina botulinică, toxina acestui păianjen produce însă o descărcare masivă de acetilcolină în
fanta sinaptică.

• La nivelul musculaturii striate se produc iniţial spasme musculare generalizate iar

ulterior apare o paralizie generalizată, moartea survenind, de asemenea, prin
paralizia muşchilor respiratori.

Există şi posibilitatea împiedicării recaptării, fie a colinei din fanta sinaptică în terminaţia
presinaptică prin hemicolinium, fie a acetilcolinei din citoplasma terminaţiei presinaptice în
vezicula de depozit, prin vesamicol.

• Ambele substanţe determină o paralizie a sinapselor colionergice prin epuizarea

depozitelor presinaptice de acetilcolină.

În fine, există posibilitatea creşterii disponibilului de acetilcolină în fanta sinaptică prin

inhibarea metabolizării acesteia de către colinesterază. Substanţele care inhibă activitatea
colinesterazei sunt cunoscute sub numele de substanţe anticolinesterazice şi prezintă un mare
interes atât terapeutic cât şi toxicologic.