UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA‟ DIN IAŞI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ŞI ŞTIINŢE SOCIAL POLITICE

SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Proiect

Iaşi
2020
Tema 1
Consecințe şi dificultăți întâmpinate de tinerii instituționalizați, din Iaşi,
în integrarea lor în societate şi în sfera educaţională

1. Descrierea şi justificarea problemei

Se cunoaşte faptul că pe perioada politicii comuniste, până în 1989, existau limite şi

interziceri stricte în societatea din România. Printre acestea se numără şi interzicerea avortului,
acest lucru având drept scop încurajarea creşterii natalităţii însă, această interzicere nu a dus
numai la creşterea natalităţii ci şi la creşterea abandonului. Astfel, viaţa copiilor abandonaţi fiind
în mâna instituţiilor specializate, şi care au scopul de a oferii îngrijire şi educare ca într-un mediu
familial pentru ca copilul să fie pregătit de viitorul său în societate. Cu toate acestea, o instituţie
nu va putea oferii, în întregime, copilului acea educaţie şi acele deprinderi de viaţă independentă
ca într-o familie. Aceste discrepanţe între mediul familial şi cel instituţional se datorează
sentimentului de acceptare al copilului precum şi a relaţiilor de ataşament al acestuia cu
persoanele din jur. Un copil abandonat se va considera nedorit şi va căuta motivele pentru care a
fost abandonat ajungând la a se învinovăţii pe sine pentru acţiunea părinţilor. Pe toată perioada
vieţii, copilul abandonat se va diferenţia de ceilalţi prin faptul că el nu are o familie, că el nu este
dorit şi iubit, acest lucru instalându-se în creierul său precum şi în a celor din jur ajungându-se
astfel la discriminare şi marginalizare.

Tânărul instituţionalizat a fost copilul abandonat care a ajuns într-o instituţiei de ocrotire
pe baza unei decizii a Comisiei pentru Protecţia Copilului. Tinerii instituţionalizaţi se confruntă
cu diverse probleme precum: lipsa unei locuinţe; lipsa bunurilor mobile şi imobile; lipsa unei
pregătiri adecvate în vederea angajării; traume emoţionale datorate abandonului şi a vieţii
instituţionale; lipsa de încredere în sine şi stima de sine scăzută; aceştia se mai confruntă cu
marginalizare şi cu prejudecare din partea societăţii. În perioada instituţionalizării se ştie că
tinerii primesc totul de-a gata, şi consideră că acest lucru se întâmplă şi atunci când ei vor ieşii de
pe porţile sistemului de aceea ei nu ştiu cum să folosească bunurile sau banii, nu ştiu valoarea pe
care aceştia o au în societate şi aceşti tineri sunt nesiguri şi dependenţi de alte persoane.

Iaşi
2020
 Din cauza dificultăților de integrare în societate , majoritatea tinerilor instituționalizați
ajung să trăiască pe străzi , să devina victime ale traficului de droguri sau de persoane sau de
persoane si a exploatării sexuale . Centrul de Resurse Judiciare (CRJ) a obținut informații de la
toate Direcțiile de Asistență și Protecție a Copilului din care reiese ca 66 de copii din centrele de
plasament au fost abuzați sexual în perioada 2011-2015 .Potrivit Autorității Naționale pentru
Protecția Drepturilor Copilului Adopți, doar in primele 6 luni ale anului 2016, au fost înregistrate
6.736 astfel de cazuri , dintre care 1.555 s-au soluționat prin integrarea copiilor in sistemele de
plasament de stat sau privat. Responsabilitatea integrării în societate a tinerilor, revine: Direcţiei
Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului; Autorităţii Naţionale pentru Ocuparea
Forţei de Muncă; Organizaţiilor nonguvernamentale; Inspectoratelor şcolare; Biserici şi alte
organizaţii religioase.

Tinerii instituţionalizaţi reprezintă o categorie defavorizată de persoane din punct de

vedere social deoarece aceştia nu au avut parte de o realitate socială, întrucât mediul lor de
dezvoltare a fost între pereţii unei instituţii acolo unde, deşi au primit servicii benefice şi utile
pentru o creştere adecvată, ei nu şi-au putut dezvolta capacităţi de viaţă independentă aşa cum
societatea propriu-zisă cere. Odată ieşiţi de pe porţile instituţiilor ei devin ţinte ale marginalizării
din partea societăţii, fiind discriminaţi şi arătaţi cu degetul, intitulaţi chiar copii din casa de copii.

Discriminarea tinerilor instituţionalizaţi este un lucru încă întâlnit în zilele noastre şi

influenţează atât prezentul cât şi viitorul acestora întrucât le accentuează sentimentul de nedorit,
dat la o parte, acest sentiment fiind implementat în ei de mici copii atunci când au fost
abandonaţi de către familie iar odată cu ieşirea din instituţii aceşti tineri considerau că vor fi
oameni ca toţi ceilalţi însă descoperă că în continuare sunt persoane diferite şi că oricât şi-ar dori,
o să rămână toată viaţa copii din casa de copii. Această discriminare este întâlnită şi în cadrul
educaţional, atât de elevi cât şi de cadre didactice.

Învățământul trebuie să ofere șanse egale tuturor copiilor, dar de cele mai multe ori apare
în discuție termenul de etichetă, ce defavorizează imaginea copiilor ce nu au primit șansa la o
viață normală . De aceea consider că tema aceasta nu este suficient de abordată de persoanele
specializate si că constituie o problemă socială care necesită o atenţie sporită.

Iaşi
2020
2. Descrierea grupului şi a populaţiei ţintă

Iaşi
2020