COMPORTAMENTUL DE CULEGĂTOARE

Comportamentul de culegătoare include albinele care adună nectar, polen, propolis sau apă
pentru a satisface nevoile coloniilor. Furajarea are loc într-o gamă largă de temperaturi de la 10
la 40˚ (așa cum a fost revizuit de Abou-Shaara 2014).

Sub 10˚C, albinele reduc călătoriile de hran (Joshi și Joshi 2010). Începutul activității de
hrană a fost înregistrat la o medie de 6,57˚C, în timp ce cea mai mare activitate a fost la
20˚C (Tan et al. 2012).

Într-un alt studiu, Woyke et al. (2003) au descoperit că

10˚C este temperatura la care este inițiată hrana.

Acești autori au observat, de asemenea, că

numărul de culegători a crescut de zece ori atunci când temperatura a crescut la 12˚C.
În mod negativ, la o temperatură de 43˚C, a fost observată cea mai scăzută activitate de
cules (Blazyte-Cereskiene et al. 2010).

Comportamentul de cules este o mare provocare pentru albinele melifere, deoarece apare adesea în
medii variabile.

Albinele culegătoare au strategii specifice pentru a-și regla căldura corpului la temperaturi
ambientale scăzute. Culegătorii folosesc căldura solară atât pentru a crește temperatura
corpului, cât și pentru a economisi energie.

Ele se schimbă între o strategie energetică dirijată de investiții și una economisitoare, în funcție de
dacă pot maximiza rata de aport printr-o temperatură corporală mai mare sau nu, în acest din urmă
caz fiind nevoiți să se concentreze pe optimizarea eficienței energetice (Stabentheiner și Kovac
2014).

Albinele culegătoare au o capacitate ridicată de a gestiona echilibrul dintre rata de aport și

eficiența energetică în mediul lor extrem de schimbător (Stabentheiner și Kovac 2016). În
timpul zborului la temperaturi diferite, albinele lucrătoare sunt capabile să răspundă la
aceste variații (Roberts și Harrison 1999; Woods și colab. 2005).

Potrivit lui Heinrich (1980),

temperatura capului albinelor a fost cu 7˚C peste și 3˚C sub temperatura aerului ambiant la
17˚C și, respectiv, aproape de 46˚C.
Când temperatura capului a atins 46˚C, albinele regurgitau nectarul ca o picătură din stomacul
lor de miere (gușa) și îl mențin în mișcare în și în afara corpului pentru a atenua temperaturile
capului.

Temperatura toracică maximă a apei care colectează albinele carniole a fost de 44,5˚C la
temperaturi ambiante de la 13,6 la 27,2˚C (Schmaranzer 2000). Acest autor a menționat că durata
de colectare a apei a crescut liniar de la 42 la 110 s odată cu creșterea temperaturii ambientale.

În general,
timpul activ al albinelor furajere este legat de zi, în timp ce timpul inactiv (somnul) este legat de
noapte (Eban-Rothschild și Bloch 2008), dar în timpul zilei ora de dormit poate fi modificată
pentru a se potrivi cu disponibilitatea furajului ( Klein și Seeley 2011).
În timpul comportamentului de dans, Stabentheiner et al. (1995) au arătat că albinele furajere
carniole urmează o strategie de heterotermie selectivă.
Temperatura suprafeței toracice a variat de la 31,4 la 43,9˚C în interiorul stupului,
culegătorii reglând temperatura toracică până la 40,7˚C sau la un nivel scăzut (37,9˚C) în
cazul unei concentrații mari de zaharoză sau, respectiv, a surselor de hrană mai puțin
profitabile.

Utilizarea ciclurilor lumină-întuneric a arătat că stingerea luminii a fost principalul indicator de

mediu pentru ritmurile locomotorii circadiene (mers) ale albinelor melifere italiene (Moore și
Rankin 1993).

În timpul nopții, chiar și în prezența luminii lunii, nu există activitate în afara coloniei.
Durata de viață a albinelor care caută hrană variază de la 2 la 17 zile (în medie 7,7 zile;
Visscher și Dukas 1997).
Expunerea continuă a albinelor furajere la temperaturi ridicate ar putea duce la o durată de
viață scurtă.