Particularitati morfofunctionale ale deficientilor vizuali

A-Probleme neurofiziolgice:
-Modificariale proceselor bioelectrice- electroencefalograma prin disparitia ritmului alfa precum si prin
scaderea marimi tuturor oscilatiilor electrice ale scoartei dar pe masura cevederea creste (la slabi
vazatori), creste si przenta ritmului alfa ca si amplitudinea tuturor oscilatiilor electrice, iar centrul
activitatii electrice se deplaseaza din zona centrala catre cea occipitala a scoartei (L.A.Novicova). Deci la
deficientii vizuali, in functie de gradul deficientei, focarul activitatii electrice din occipital se deplaseaza
spre centrul perceptiei tactil-kinestezice.
-Scaderea vitezei de formare a reflexelor conditionate si a mobilitatii lor;
-Inhibarea reactiilor motorii la declansarea reactiilor de orientare, exprimad prudenta: teama de
necunoscut inhiba miscarile, reduce mobilitatea;
-Lipsa unor excitatii luminoase pot produce unele dereglari ale functiilor controlate de sistemul
diencefalic-hipofizar (metabolismul apei si al glucidelor-enurezisul nocturn este mai prezent la copiii
nevazazori -la copiii operati de cataracta s-a constatat o normalizare a metabolismului apei) W.Roth.
-Ca urmare a lipsei impulsurilor de lumina in copilaria timpurie se produc si disfunctii hipofizare-Saua
turceasca are dimensiuni mai mici;
B- Particularitati fizice
Deficienta vizuala limiteaza si franeaza libertaea de miscare, fapt ce se rasfrange asupra dezvoltarii fizice(
rolul exercitiului de timpuriu)
-Dezvoltarea motorie la orbi este intarziata( P. Oleron) ,dificultati de echilibru, miscari retinute
sovaitoare, ritm, de coordonare. Mersul este rigid (mersul de barza), cerceteaza solul, bratele nu se misca
simetric.Nu sunt antrenate toate grupurile musculare, dificultati de reprezentare a propriului corp.
-Atitudini posturale deficiente-capul si gatul aplecate inainte sau lateral, umerii cazuti(lipseste
autocontrolul vizual) apar tinute cifotice si scoliotice;
-Apar unele blindisme -leganarea capului,a piceoarelor, fercatul mainilor.
C-Dificultatile perceptiei la ambliopi
Acestea apar in toate fazele actului perceptiv.
-Impulsul declansator poate fi diminuat dat fiindca nu pot fi sesizati datorita vederii prea slabe nu se
declanseaza reflexul de orientare;
-Dificultati de localizare a obiectului perceptiei (campul vizal ingust, vedera slaba, sensibilitate de
contrast redusa);
-dificultati analitico-sintetice a obiectului (obiecte prea mici sau prea mari), dificultatile analizei
determina dificultati de sinteza.Apare pericolul perceperii mai usor doar a elementelor neesentiale,
explorarea vizuala se desfasoara redundant, lent, haotic, parcurge diferite trasee la intamplare, revine
asupra lor, pierde din vedere aspectele esentiale;
-Perceptia vizuala este lipsita de caracterul instantaneu, de automatizare;
-Identificarea unui obiect imlica raportarea acestuia la oanumita clasa de obiecte- aici intervine
educatorul;
-Copilul ambliop trebuie sa faca apel la un efort suplimentar de concentrare, de mobilizare a experietei
optice anterioare, dar se poate intalni si o tendinta de a ghici obiectul perceptiei(rolul educatorului de a
echilibra cele doua tendinte)
D-Caracteristici perceptuale la nevazatori
-Infomatia principala se obtine prin celelalte modalitati senzoriale si in special prin complexul
functional tactil-kinestezic si pe cale auditiva. Rezltate foarte bune se obtin in domeniul diferentierii
tactile, dar nu prin tactul pasiv ci prin palpare aciva.Observarea pe cale tactil-kinestezica, explorarea unui
obiect are o desfasurare discontinua, prin detasari, salturi reveniri miscari repetate de inaintare in
cunoasterea unor parti a obiectului si miscari inverse, de revenire (V.Preda). Tot astfel se realizeaza, pe
baza exercitiului,diferentierile audditive. Dintr-un ansamblu de sunete nevazatorul selecteaza sunetele
importante pentru el ca semnale.
Reprezentarile
Dificultatile perceptiei se rasfrang asupra reprezentarilor. Reprezezentarile sunt copii active ale realitatii,
constituirea lor, ca si actualizarea lor este functie de modul de utilizare a datelor perceptiei in actvitati:
cititul, scrisul identificarea obiectelor, orientarea in spatiu, jocuri, lucru in atelier,etc.
La ambliopi R. se formeaza preponderent pe cale vizuala a carei insuficienta aduce unele note specifice,
la nevazatori R. se formeaza pe baza experientei senzoriale dobandite prin analizatorii valizi.
Nevazatorii percep spatiul intr-un mod propriu. Daca nu ar avea reprezentari spatiale nu s-ar putea orienta
in spatii, orbirea nu impiedica o reprezentare adecvata a universului (P. Henri). N. au o reprezentare
unitara asupra spatiului, o viziune tactila.
Reprezentarile la n. se formeaza greu si numai sub indrumarea educatorului (uneori copiii cu vedere mai
scazuta au reprezentari mai bogate decat altii care vad mai bine).
bagajul reprezentarilor copiilor n. este mai sarac
reprezentarile au un caracter lacunar(datorita investigatiilor doar partiale), reprezentarea trenului se
rezuma la scara sau zgomotul rotilor, sau la elemente nesemnificative cum ar fi frigul si mirosul de tigara
In cazul calitatilor strict vizuale de neinlocuit pe alte cai senzoriale pot aparea reprezentarile
substitutive (inlocuirea senzatiei de lumina cu cea de caldura, asocierea culorilor cu obiectele care le
reprezinta de ex. zapada, iarba), astfel de substituiri au o valoare cognitiva redusa, dar se pot construi
prin substitutie, imagini veridice al caror corespondent real nu poate fi investigat: piata, parcul, etc. unde
se pot folosi machetele.
In situatia cecitatilor tardive o mare parte din reprezentari se sterg, iar altele se pastreaza. Este importanta
identificarea reprezentarilor copiilor, pentru a putea fi corectate cele gresite si completate cele lacunare.

Dezvoltarea gandirii si limbajului

Deficienta vizuala nu afecteaza gandirea. Intarzierea vizuala poate sa aiba originea in prima perioada a
deficientului vizual, perioada inteligentei senzoriomotrice. Lipsa vederii impune alte scheme de actiune,
decat cele care implica vederea dar acest lucru se realizeaza numai prin exercitii bine alese.
Tulburararea senzoriala proprie orbilor din nastere impiedicand de la bun inceput adaptarea schemelor
senzoriomotrice si intarziind coordonarea lor generala, "coordonarile verbale nu sunt suficiente pentru a
compensa aceasta intarziere si este necesara o educatie mai indelungata a actiunii pentru a se ajunge la
constituirea operatiilor comparabile cu acelea ale copilului normal".( J. Piaget)
Dezvoltarea memoriei
Considerarea memoriei orbilor si ambliopilor ca fiind mai buna decat a cea a persoanelor cu vedere, nu-si
gaseste spijin in datele experimentale.
Orbii congenitali memoreaza, recunosc si reproduc date de analizatorul auditiv, cutanat, motor, gustativ,
olfactiv, iar cei cu cecitate survenita si ambliopii recurg si la reprezentarile vizuale. Memoria intuitiva a
deficientilor vizuali se bazeaza pe alte modalitati senzoriale: tactil, auditiv sau in cazul resturilor de
vedere se bazeaza si pe reprezentari. Cel mai raspandit tip de memorie este tipul mixt (tactil-auditiv).
Lipsa experientei concret senzoriale determina predominarea memorarii materialului verbal si
reproducrea sub forma verbala. Vazatorii percep in mod repetat si spontan obiectele, orbii nu au acest
avantaj, cunoasterea concret senzoriala se realizeaza in mi mica masura in mod spontan fiind necesare
eforturi suplimentare.
Orbii sunt ingraditi nu numai in posibilitatea perceperii repetate ci si in privinta materialelor intuitive.
Acest fapt nu determina neaparat consecinete negative, orbii acordand o deosebita importanta memorarii
cat mai trainice a ceea ce au priceput pentru prima data si fac un efort de memorare mai mare fiind nevoiti
sa recurga mai des in datele memoriei.
Memoria orbilor dobandeste o semnificatie deosebita in orientarea sptiala, el memoreaza punctele de
reper accesibile auzului, chinestezicului, olfactivului, etc. El tine minte numarul pasilor de la un punct de
cotitura la altul, P. Villey vorbeste chiar despre o memorie musculara. In experimentele cu privire la
memorie, cea verbala este bine dezvoltata.
Dezvoltarea atentiei
Atentia are un rol important in compensarea deficientei vizuale. In lipsa informatiei vizuale creste
orientarea atentiei in directia stimulilor tactili kinestezici, auditivi si de alta natura, isi formeaza o
atitudine specifica in raport cu semnificatia lor semnalizatoare. In orientarea sptiala, obtine performante
deosebite in distributia atentiei sesizand cu usurinta neregularitati ale drumului, diverse semnale necesare
orientarii, zgomote, pasii pietonilor, etc. In situatia unor trasee necunoscute si dificile, atentia
nevazatorului este dificila ducand la oboseala sau chiar epuizare.
La orbi atentia prezinta unele semne exterioare, cum ar fi: imobilitatea totala in cazul perceperii auditive,
miscari strict necesare in timpul lucrului la o masina, in timpul lectiei luand adeseori o postura de panda.
Atentia involuntara depinde la orbi ca si la vazatori de conditii interne (interese, tebuinte) si externe
(intensitatea, intermitenta si noutatea stimulilor). Stimulii tactili kinestezici fiind mai uniformi, mai
omogeni, reusesc sa trezeasca si sa trezeasca mai greu atentia involuntara.
Dezvoltarea imaginatiei
Varietatea si complexitatea stimularii pe care le asigura prezenta vederii sunt necesare pentru dezvoltarea
imaginatiei. Totusi, pe masura ce experienta perceptiva a nevazatorlui devine mai bogta si mai vie, si
cand se dezvolta gandirea si limbajul face posibilai combinarea imaginativa creativa.
Urmari in planul comportamentului socio-afectiv
Unele caracterizari ale afectivitatii deficientului, cum ar fi: infantilism , instabilitate emotionala, stari
nevrotice, negativism , egoism, comportament asocial, fire suspicioasa, agresiva, stare de anxietete etc. nu
sunt o consecinta automata a eficientei vizuale ci mai curand o consecinta a conditiilor social educative in
care el s-a dezvoltat.
Campul experientei colective este mai redus la deficientul vizual dar aceasta nu se intampla din cauza
tendintei orbilor de a se inchide in sine si nici pentru ca intervin trasaturi de caracter egoiste care
impiedica dezvoltarea sentimentului de comuniune ci din cauza unor conditii de viata care nu stimuleaza
si nu prilejuiesc o dezvolatre relationala mai ampla. Persoana nevazatoare trebuie pregatita pentru relatiile
sociale altfel pot apare stari depresive, neincredere in cei din jur, inchidere in sine.
Deficitul vizual nu-l handicapeaza neconditionat pe n., "din aceasta slabiciune a vazului ia nastere o
mare forta".(A. Adler). Deficientul vizual nu este un "asocial". Printr-o educatie corespunzatoare orice
comportament asocial poate fi prevenit.
Limbajul
Limbajul oral este insusit de catre nevazari in conditii aproape normale si se ajunge la o stapanire aproape
perfecta a exprimarii verbale. Totusi se evidentiaza urmatoarele prticularitati:
-ritmul incetinit in dezvoltarea limbajului,mai ales la varsta anteprescolara si prescolara, posibilitatea unei
pronuntii neprecise;
-lipsa totala sau frecventa redusa a elementelor expresive, mimico gestculare a limbajului;
dificultatile intelegerii unor nuante,exprimate de catre auzitori cu mijloace mimico gesticulare ,
inacesibile perceperii pur auditive;
-dificultati intampinate in stabilirea legaturilorintre imaginile obiectelor si fenomenelor, pe de o parte, si
cuvintele care le designeaza, pe de alta parte- de aici rezulta decalajul intre capacitatea de exprimare
verbala si fondul redus de reprezentari, utilizarea unor sabloane verbale sau uneori chiar neconcordanta
intre notiuni si cuvinte si mascarea verbala a deficitului notional (verbalism).
Cu toate acestea trebuie subliniat rolul limbajului in compensarea deficientei vizuale. Creste intr-o
insemnata masura rolul cuvantului care utilizat intr-un mod adecvat si in stransa legatura cu experienta
perceptiva, vine sa completeze, sa precizeze, sa sistematizeze si sa generalizeze aceasta experienta.
Din experimentele facute s-a dovedit ca rezultatele perceptiei tactil kinestezice, de identificare a unor
obiecte a fost mult usurata daca a fost pregatita print-o descriere verbala premergatoare.
Unele particularitati ale pronuntiei
In lipsa controlului vizual fiind limitata imitarea miscarilor articulare precum si corectarea pronuntiei
proprii este posibila manifestarea unor abateri de la normal. Unii specialisti afirma ca lipsa modelului
vizual al pronuntiei determina frecvente defecte de articulare care cuprind mai ales cele labiale si
dentale.Ex. diferentierea auditiva a sunetelor m si n este dificila pentru copilul cu def viz. dat faptului ca
modelul de pronuntie exclusiv auditiv se imita greu, deoareace nu ofera copilului decat rezultatul actului
de articulare (inel si pron. imel, tinichigiu si pron. timichigiu).
Copilul orb trebuie pus in situatia sa simta, sa pipaie, imaginile articulatorii ale unor sunete, pronuntate
de prof. Se poate semnala si o extrema opusa cand deficientii vizuali in dorinta de a realiza o exprimare
cat mai concreta dau dovada de o dictiune cat mai exagerata si un debit verbal crescut (betia de cuvinte).
In analiza abaterilor de la dezvoltarea normala a limbajului oral trebuie amintit gradul defectului vizual si
momentul survenirii lui. Alti factori ce pot fi enuntati sunt cei extraoptici (defecte auditive, def. mintala
defectele motrice, etc.).
Orientarea spatiala
Componenta motrica a orientarii sptiale
Mersul: pe distante scurte, perimetrul incaperilor cu atingerea peretelui cu mana, atingerea din ce in ce
mai rara, de la un obiect la altul, in sir indian. Se urmareste tinuta in timpul mersului.
Alergatul: pe loc, cu miscarea bratelor, cu insotitor, alergatul intre doua sfori paralel legate, alergatul in
cerc tinind in mana un tarus.
Statul intr-un picior.
Saritul.
Intoarcerea: capului, trunchiului.
Cotirea unui colt cu sau fara atingeri
Rostogolirea
Urcatul si coboratul
Cataratul: cu mainile si picioarele.
Echilibrul
Componenta senzoriala
Educatia auzului: identificarea unor zgomote(sunetul apei,
frigiderului, sunetele produse de parchet), localizarea sunetelor.
Educatia sensibilitatii tactile si kinestezice: in timpul deplasarii
primeste prin talpa piciorului nu doar auditiv ci si inf. tactil-
kinestezice
Educatia receptorilor termici ai analizatorului cutanat.
Educarea aparatului vestibular
Educarea analizatorului olfactiv
Componenta cognitiva
In activitatea de orientare sunt angajati diferiti factori de nat. cogn., ei trebuind sa suplineasca lipsa
functiei viz. N. trebuie sa aiba o imag. cat mai corecta despre corpul sau, despre diferitele parti ale
corpului si despre rap. dintre ele si med. inconj.
Este imp. cunoasterea reperelor spatiale (sus-jos), cunoasterea mediului in care are loc depl.. N. are
nevoie de o structurare pe plan mintal a med. de parcurs, a intregului traseu, care sa dea un sens
tatonarilor intermediare si in parte sa le elimine. Este vb. despre o harta mintala sau o harta itinerar. Este
necesara o invatare gradata:
studiul sch. corporale
poz. corpului in rap. cu dferite obiecte
inv. conceptelor spatiale
cunoasterea mediului inconj. (de al clasa pana la sp. largi)
ex. de depl. pe portiuni din mat. diverse(pavaj, ciment, iarba)
se invata strada, bordura, identificarea zgomotelor de circulatie , inv. punctelor cardinale fol. machete,
planuri, harti
este imp. descrierea verbala a traseelor parcurse
Componenta afectiv-motivationala
Este important ca nevazatorul sa aiba o dorinta reala de a se deplasa independent. Trebuie incurajat,
stimulat.