Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pentru prima data termenul de criminalistica a fost folosit in anul 1893, de Hans Gross, judecator de
instructie austriac, in lucrarea sa “Indreptarul judecatorului de instructie in sistemul criminalisticii”
aparuta la Munchen.
Autorul lasa sa se inteleaga prin acest termen experienta acumulata in timp de catre Politie, in
munca de descoperire si identificare a infractorilor. In acea perioada criminalisticii i se mai atribuia
si denumirea de “Politie Tehnica” sau “Politie Stiintifica”, ca o recunoastere a faptului ca mijloacele
si procedeele criminalistice era folosite in principal de catre organele de Politie.
Criminalistica poate fi definita ca stiinta care elaboreaza si foloseste mijloace si metode stiintifice
pentru descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea si interpretarea probelor juridice, efectuarea
expertizelor si constatarilor tehnico-stiintifice, in scopul identificarii faptuitorului si administratii
probelor necesare aflarii adevarului in procesul judiciar.
Criminalistica are legatura cu toate stiintele juridice, in principal cu dreptul procesual penal, cu
dreptul penal, dreptul procesual civil si dreptul civil.
Din randul stiintelor sociale, criminalistica are legatura cu: psihologia, psihiatria, criminologia si
logica. Criminalistica identifica cine a comis infractiunea, indicand persoana acesteia, dand
posibilitatea criminologilor sa-l studieze in evolutia sa. Criminologia raspunde la intrebarea: “De ce
s-a comis crima?” , iar criminalistica raspunde la intrebarea: ”Cine a comis infractiunea?”.
Sarcinile principale:
-cauta urme de dovezi cum ar fi amprentele, fire de par, fibre sau urme de pantof folosind sisteme
de iluminare alternative cand este necesar
-analizeaza in detaliu spatii alese de la locul faptei si ridica amprente, aderand la proceduri de
pastrate adecvate
-indeplineste functii de consilier tehnic si colaboreaza cu alti oameni ai legii pentru a face schimb de
informatii in activitatile de la locul faptei
-munca implica activitati desfasurate afara, expus vremii, la inaltime sau adancime, in locuri stramte
sau planuri inclinate si presupune stat in picioare precum si pozitii neuzuale(ghemuit, incovoiat,
stand in genunchi, taras)
Mediul socio-organizational
-expertul criminalist lucreaza in echipa, munca lui presupune interactiuni si cu persoane din afara
echipei(infractori, victime, martori)
-expertul criminalisti isi indeplineste sarcinile cu exactitate, in caz contrat, consecintele erorilor pot
fi grave
Riscuri
-apar datorita contactului cu substante toxice, noxe chimice si chiar germeni patogeni la locurile
investigate
-intercatiunile cu infractorii pot reprezenta situatii de risc care pot lua diferite forme.
Deprinderi necesare:
-legislatie si guvernare
-functionaresti
-limba romana
-psihologie
-administratie si management
-educatie si instruire