Istoria comunicării reflectă unul dintre cele mai importante procese care au avut loc

în istoria umanității. Acest proces are două caracteristici principale care marchează un
înainte și un după în schimburile umane: dezvoltarea limbajului și utilizarea simbolurilor în
comunicare.
Se spune că istoria comunicării începe cu crearea limbajului. Limbajul este considerat
o abilitate unică a rasei umane și caracteristica responsabilă de a face posibilă dezvoltarea
societăților. Acest lucru se datorează faptului că, cu limbajul, indiferent cât de complex este
mesajul, transmiterea acestuia este posibilă.
Cu toate acestea, crearea limbajului a fost precedată de comunicarea artistică. Toate
formele de comunicare pe care rasa umană le-a folosit de-a lungul istoriei au făcut posibilă
organizarea actuală a societăților și crearea sistemelor economice și politice.
Prin urmare, comunicarea este motivul fundamental pentru care rasa umană a reușit
să atingă nivelul de dezvoltare pe care îl are astăzi.
Preistorie - Originea comunicării
Prin esență, oamenii au fost întotdeauna grupați în colective. Originea comunicării
este o consecință a nevoii umane de a trăi în comunitate. Primele grupuri umane erau
nomade și nu aveau sisteme de vorbire, deoarece limbile nu începuseră nici măcar să se
dezvolte.
Se spune că comunicarea a apărut în jurul anului 300.000 î.Hr. În acel moment, cel
mai probabil, primii oameni au comunicat între ei folosind sunete onomatopeice. Cuvintele
nu existau; Zgomotele erau folosite pentru a comunica sentimentele de pericol, bucurie,
prezența apei și așa mai departe.
Nu toți oamenii primitivi erau capabili de cuvinte simple, dar cei care puteau, au avut
tendința de a se reproduce mai mult cu oamenii de sex opus, impresionându-i cu
capacitățile lor. Cei incapabili să comunice au rămas în urmă în istorie și au dispărut.
Abilitatea de a vorbi a făcut posibil ca oamenii primitivi să împărtășească tehnici
despre cum să creeze instrumente mai bune și să coopereze între ei. Aceste caracteristici
au fost principalele motive pentru care acești oameni au avut mai mult succes decât ceilalți.
Aceștia au fost înaintașii actualei rase umane.
Cultura vorbirii
Înainte de dezvoltarea agriculturii, în jurul anului 10 000 îHr, oamenii nomazi au
început să folosească cuvinte în viața lor de zi cu zi pentru a comunica între ei. Aceasta a
dat naștere la ceea ce poate fi denumit o cultură a vorbirii, în care cuvintele erau principalul
mijloc de comunicare între membrii societăților primitive.
Această dezvoltare culturală a vorbirii ca instrument fundamental de comunicare a
avut loc încă de la 180.000 î.Hr. Până la crearea primelor manuscrise, în anul 3500 a. În
această perioadă, gesturile fizice și vorbirea erau singurele forme de comunicare pe care le
avea rasa umană.

Public
 Cu toate acestea, oamenii au dezvoltat și sisteme de dans și artă rock care au servit
la reprezentarea evenimentelor care au avut loc în societăți. Aceste reprezentări au servit și
ca simboluri comunicaționale. Pictura peșterilor a fost dezvoltată în jurul anului 30.000 î.Hr.
Utilizarea petroglifelor, pictogramelor și ideogramelor
După ce pictura a fost dezvoltată, a fost nevoie de câteva milenii pentru ca oamenii să
vină cu o nouă metodă de comunicare, alta decât vorbirea. Prima metodă care a fost
dezvoltată a fost petroglifele, care erau sculpturi realizate în pietrele peșterilor și în locurile
considerate importante.
Primele petroglife au fost create la aproximativ 20.000 de ani de la crearea artei
rupestre. Petroglifele au fost folosite pentru a surprinde un eveniment specific prin
reprezentare artistică.
Pe de altă parte, dezvoltarea pictogramelor a venit din anul 9000 î.Hr. C., la numai o
mie de ani de la apariția primilor petroglifi.
Pictogramele sunt considerate prima formă de scriere, deoarece prin aceste povestiri
despre evenimente au fost spuse. În jurul anului 5000 a. C., o mare cantitate de grupuri
umane folosite deja pentru a folosi petroglifele.
Mai târziu, pictogramele au evoluat în ideograme. Simbolurile din ideograme
reprezentau o idee anume, care semăna cu desenul. De exemplu, desenul unei stele a
reprezentat cerul.
Invenția scrierii cuneiforme
Scrierea cuneiformă a fost primul sistem formal de scriere. Aceasta a fost dezvoltată
în Mesopotamia, o regiune considerată una dintre leagănele civilizației umane. Acest tip de
scriere a apărut în anul 3500 a. C. și a fost una dintre cele mai importante contribuții
culturale ale civilizației mesopotamiene la lume.
Pentru a dezvolta scrieri, a fost folosit un instrument special care a fost așezat în lut,
cu care scriitorul a creat forme care reprezentau cuvinte. Aceste prime cuvinte nu au fost
mai mult decât simple reprezentări, dar mai târziu scrierea cuneiformă a dezvoltat un sistem
de cuvinte mai complex, similar cu limbajul modern.
Toate marile civilizații mesopotamiene au folosit acest script până când s-au adaptat
la sistemul alfabetic, în jurul anului 100 î.Hr. C.
Dezvoltarea hieroglifelor
Vechii egipteni au dezvoltat un sistem de scriere în aceeași perioadă în care
mesopotamienii au creat scrierea cuneiformă. În Egipt, desenele, numite hieroglife, erau
folosite pentru a reprezenta cuvinte sau lucruri prin intermediul lor.
Acest sistem nu era deloc similar cu cel din Mesopotamia. Cu toate acestea, avea
anumite elemente conceptuale foarte asemănătoare cu acestea din urmă. De exemplu,
ambele sisteme au folosit simboluri pentru a crea cuvinte.

Public
 Diferențele structurale dintre cele două limbi fac foarte puțin probabil că a existat vreo
relație între Mesopotamia și Egipt. Au fost dezvoltate în perioade de timp similare, dar
independent.
Sistemul hieroglific consta dintr-o serie de imagini reprezentând silabe. Unindu-le
împreună au creat cuvinte. Din hieroglife a fost posibil să se știe să pronunțe anumite
cuvinte, deoarece fiecare a reprezentat o consoană și o vocală.
Dezvoltarea altor sisteme de scriere
Scrierea chineză (din care au evoluat alte limbi precum japoneza și coreeana) a fost
dezvoltată independent, ceea ce o face să prezinte un stil destul de diferit atât de scrisul
cuneiform, cât și de alfabetul fenician.
Sistemele de scriere s-au dezvoltat și în America precolumbiană. Se crede că singurul
sistem lingvistic complex care a existat pe continentul american înainte de sosirea
coloniștilor a fost Maya. Cu toate acestea, vechea cultură olmecă avea și sisteme care ar
putea fi chiar strămoși ai mayașilor.
Aceste sisteme de culturi aborigene americane s-au dezvoltat independent de
europeni și asiatici. Din același motiv, au caracteristici unice și complet diferite.
Crearea alfabetului
Creatorii primului alfabet bazat pe sunet au fost fenicienii. Civilizația feniciană a
dezvoltat primul alfabet în jurul secolului al XI-lea î.Hr. și a fost răspândit în toată Marea
Mediterană de către comercianții din regiune.
La rândul său, acest limbaj avea trei variante, care erau foarte asemănătoare, dar
prezentau anumite modificări adaptate regiunii căreia îi aparțineau. Acest alfabet a fost
folosit aproape 1000 de ani, până în 100 î.Hr. C.
Din acest alfabet a fost creat alfabetul grecesc, care la rândul său este considerat
precursorul tuturor alfabetelor folosite astăzi. Prin urmare, contribuția fenicienilor este
predecesorul alfabetului modern și al multor limbi de astăzi.
Crearea sistemului poștal
Sistemul poștal a fost o invenție a marilor imperii ale antichității pentru a putea
comunica mesaje pe distanțe mari. Acest lucru a fost deosebit de util pentru împărați,
deoarece aceștia trebuiau să trimită în mod constant comenzi în zone îndepărtate. În timp
ce egiptenii au creat un sistem poștal rudimentar, precursorii acestui sistem sunt chinezii.
Deși China a fost una dintre primele țări care a organizat sisteme de acest fel,
Imperiul Persan a creat primul sistem oficial de poștă în 550 î.Hr. Mai presus de toate,
chinezii au folosit sistemul pentru a trimite mesaje între entități guvernamentale. În Persia a
fost folosit și în scopuri civile.
Evul Mediu - Primele sisteme de imprimare
Deși Johannes Gutenberg este menționat de obicei ca precursorul presei moderne,
unii călugări chinezi foloseau deja o metodă similară în jurul anului 800 d.Hr.

Public
 Sistemul chinez nu era la fel de avansat ca cel al lui Gutenberg. Au folosit blocuri de
lemn cu inscripții, care au fost scufundate în cerneală și puse pe hârtie, astfel încât
simbolurile să fie marcate deasupra.
Această metodă de tipărire a fost utilizată și în alte țări asiatice, precum Japonia și
Coreea; a fost folosit mai mult decât orice pentru crearea de texte religioase. În principal,
această amprentă a fost folosită în textele budiste și taoiste ale vremii.
Epoca modernă - Crearea presei Gutenberg
Johannes Gutenberg a fost un inventator suedez care a dezvoltat mai întâi conceptul
de imprimantă mobilă, care era fabricată din metal. Invenția lui Gutenberg a fost mult mai
eficientă decât orice altă invenție tipografică creată până atunci. De fapt, sistemul
Gutenberg a fost atât de automatizat încât a fost dezvoltat folosind sisteme de mașini pentru
extragerea vinului.
Automatizarea sistemului nu a trebuit să fie tipărită manual, ceea ce a contribuit la
masificarea tipăririi ziarelor și la răspândirea comunicării umane mai eficient în întreaga
lume.
Epoca contemporană - Începutul anului mass media
Joseph Niepce este considerat inventatorul fotografiei după ce a folosit prima cameră
pentru a crea o imagine în 1826. Această invenție a fost primul pas al umanității pentru
masificarea comunicării.
În 1854 Antonio Meucci a creat primul telefon din istoria omenirii. În 1876 Alexander
Graham Bell a fost primul care a brevetat această descoperire.
În 1886 Graham Bell a conceput o metodă de îmbunătățire a sistemelor fotografice
care erau încă rudimentare la acea vreme. Capacitatea de a comunica prin telefon este, de
asemenea, unul dintre cele mai mari progrese ale umanității în comunicare.
În 1877 Thomas Edison a fost responsabil pentru crearea primei camere capabile să
înregistreze imagini în mișcare. Acest eveniment este ultimul mare precursor al masificării
comunicării înainte de popularizarea radioului și a cinematografiei.
Apariția radioului a avut loc în a doua decadă a secolului al XX-lea, când un semnal
radio a fost transmis pentru prima dată și vânzarea de receptoare pentru a asculta radio a
început să se răspândească în întreaga lume.
În anii 1950, când televiziunea sa răspândit, a fost lansată o revoluție a comunicării
care nu a încetat să crească până în prezent. Încetul cu încetul, știrile și programele de
divertisment au devenit parte din viața de zi cu zi a familiilor din întreaga lume.
Tehnologie moderna
Astăzi, omenirea trece printr-o etapă istorică a comunicării numită „Era Internetului”.
Se consideră că această etapă a început cu crearea World Wide Web, sistemul care v-a
făcut să puteți accesa orice site web atâta timp cât aveți acces la un dispozitiv conectat la
această rețea.

Public
 Ultimul deceniu al secolului XX a prezentat o mare schimbare pentru rasa umană.
Telefoanele mobile au devenit populare, permițând oamenilor să comunice indiferent unde
se aflau.
La mijlocul anilor 90, comunicarea prin Internet s-a răspândit extrem de repede.
Dezvoltarea sistemelor de chat și a forumurilor online a devenit rapid populară. Acest lucru
a fost proiectat în creșterea platformelor precum AOL și MSN Messenger.
Tehnologia prin satelit și crearea internetului sunt, fără îndoială, cele mai importante
influențe moderne asupra dezvoltării comunicării.
Mai mult, în ultimele două decenii dezvoltarea smartphone-urilor și apariția rețelelor
sociale au caracterizat în principal creșterea comunicațională a umanității.
Aplicațiile de mesagerie mobilă au înlocuit vechile tehnologii de mesagerie web. Mai
mult, accesul ușor (ieftin) la tehnologia comunicației a permis aproape tuturor ființelor
umane să aibă capacitatea de a comunica cu oamenii, indiferent unde se află în lume.

Public