Comunicarea nu este insa „doar comunicare”, adica „doar” transmiterea

unui mesaj fie el o simpla informatie, un gand, un sentiment, o idee, o

judecata de valoare. Comunicarea este un proces care include mai
multe elemnte, iar acestea determina caracterul complex al comunicarii
si eficienta acesteia. Comunicarea nu este doar „concretul” interactiunii
noastre cu cei din jur, ci mai ales abstractul, imaterialul, subliminalul. De
aici deriva si dificultatea in comunicare pe care o intalnim la multi dintre
semenii nostri, cu toate problemele pe care aceasta le creeaza.
Omul de stiinta si psihologul german Friedmann Schulz von Thun, unul
dintre cei mai recunoscuti experti in comunicare din lume, a elaborat in
1981 in urma mai multor cercetari modelul comunicational cunoscut sub
denumirea de „patrat comunicational” sau „modelul celor 4 laturi ale
comunicarii” sau „modelul celor 4 urechi”.

Sculz von Thun porneste de la premiza ca orice afirmatie are un efect

cvadruplu asupra interlocutorului si asta se intampla independent de
vointa noastra. De fapt, fiecare afirmatie contine 4 tipuri de mesaje:
1. Informatia concreta – despre ce este vorba concret, situatia, faptele si
datele obiective. La acest nivel sunt valabile trei criterii:

Public
• adevarat/neadevarat (sunt informatiile concrete corecte sau
incorecte)
• relevant/irelevant (sunt informatiile concrete importante sau nu
pentru tema in discutie)
• suficient/insuficient (sunt informatiile concrete suficiente pentru
tema in discutie sau mai trebuiesc luate in calcul si alte aspecte)
Vorbitorul trebuie sa exprime situatia, faptele si datele concrete intr-un
mod clar si fara echivoc, in conformitate cu cele trei criterii enuntate.
Ascultatorul trebuie sa prelucreze informatia primita tot corespunzator cu
cele trei criterii.
2. Autoevaluarea – pozitia vorbitorului fata de informatia concreta, felul in
care acesta se pozitioneaza si evalueaza mesajul obiectiv (mesaj despre
MINE). Orice afirmatie contine un indiciu asupra personalitatii
vorbitorului: emotii, valori, nevoi, comportamente. Acest lucru se poate
intampla explicit (vadit) sau implicit, constient sau inconstient.
Ascultatorul reactioneaza intrebandu-se referitor la vorbitor: Ce fel de
persoana este? Ce este cu el? In ce stare se afla? etc. Aceasta latura a
comunicarii este si cea mai controversata datorita consecintelor majore
asupra interactiunii dintre oameni.
3. Relatia – pozitia vorbitorului fata de interlocutor, care cuprinde doua
aspecte: pe de-o parte, parerea vorbitorului despre interlocutor (mesaj
despre TINE) si pe de alta parte parerea vorbitorului despre relatia lui cu
interlocutorul (mesaj despre NOI). Vorbitorul transmite indicii referitoare
la relatia cu ascultatorul prin expresii, tonul vocii, gestica, mimica,
contact vizual, accentuare, dinamica, etc. Vorbitorul transmite aceste
indicii in mod explicit (vadit) sau implicit. Ca urmare a acestor indicii
ascultatorul se simte respectat sau umilit, pretuit sau respins, important
sau ignorat, etc. Acest aspect relational ingreuneaza comunicarea si
conduce la neintelegeri, conflicte, interese contrare, reactii exagerate,
neputinta, etc.
4. Apel – solicitarea pentru interlocutor ca acesta sa intreprinda ceva.
Fiecare afirmatie are scopul de a-l determina pe interlocutor sa faca
ceva in mod direct sau indirect (manipulativ). Ascultatorul se intreaba:
Ce trebuie sa fac eu? Cum trebuie sa gandesc? Ce trebuie sa simt?
Atat vorbitorul cat si interlocutorul (ascultatorul) sunt responsabili pentru
calitatea comunicarii dintre ei, adica daca vorbitorul isi foloseste „limba”
in patru feluri si ascultatorul trebuie sa-si foloseasca „urechea” in patru
moduri. Practic vorbitorul se foloseste de patru limbi pentru care
ascultatorul trebuie sa aiba 4 urechi. Comunicarea pe deplin inteleasa
este in fapt cazul ideal si nu cel normal.

Public
Pentru a intelege mai bine mecanismul comunicarii vom exemplifica prin
doua exemple clasice:
1. Un cuplu casatorit merge cu masina. Sotia conduce. La un semafor sotia
opreste la culoarea rosie. Dupa un timp se face verde.
Sotul: S-a facut verde!
Sotia: Conduc eu sau tu?
Sa analizam acum cele 4 laturi ale comunicarii din ambele perspective:
sot – sotie:
A. Sotul

• Informatia concreta: Semaforul este verde!

• Autoevaluare: Ma grabesc!
• Relatia: Eu conduc mai bine ca tine!
• Apelul: Porneste odata!
B. Sotia:

• Informatia concreta: Semaforul s-a facut verde!

• Autoevaluare: Te grabesti?
• Relatia: Conduc eu sau tu?
• Apelul: Sotia apasa acceleratia.
2. Popescu a corectat raportul de vanzari pentru directorul de vanzari.
Acesta, dupa ce l-a citit vine, la Popescu.
Director Vanzari: In raport este in continuare aceeasi greseala!
Popescu: Daca imi spuneati de la inceput era deja corectata!
A. Director Vanzari:

• Informatia concreta: Exista o greseala!

• Autoevaluare: Sunt nemultumit ca nu a fost inca corectata!
• Relatia: Nu sunteti capabil sa faceti o corectura!
• Apelul: Corectati greseala!
B. Popescu:

• Informatia concreta: In raport exista o greseala!

• Autoevaluare: Tocmai lucrez la un alt raport. Cand ma eliberez o
sa fac corectura!
• Relatia: Daca imi spuneati de la inceput era deja corectata!
• Apelul: Ma apuc imediat sa fac corectura!

Public
Din aceste exemple va puteti da seama cat de exploziva poate fi
comunicarea chiar si in situatii banale din viata de zi cu zi. Comunicarea
nu poate fi eficienta decat daca mesajul transmis este inteles la toate
cele patru nivele exact asa cum l-ati gandit. Nu este important cum
ganditi dumneavoastra mesajul, ci cum este el inteles de catre
interlocutor.

Public