Dioxidul de carbon, metanul, oxizii de azot, ozonul, împreunǎ cu vaporii de apǎ formeazǎ în mod natural

gazele de serǎ. Majoritatea gazelor poluante ce ajung printre acestea au o capacitate diferitǎ de a
absorbi cǎldura şi rǎmân în atmosferǎ perioade lungi de timp, ceea ce le sporeşte acţiunea dǎunǎtoare.
Efectul nociv de serǎ se produce atunci când gazele existente în atmosferǎ depǎşesc cantitatea normalǎ.

Cele mai importante gaze care deregleazǎ acest efect sunt:

Dioxidul de carbon (CO2). Conţinutul atmosferic de dioxid de carbon (gazul cu efect de serǎ de
provenienţǎ antropicǎ cel mai frecvent) a crescut până la 25% de la debutul revoluţiei industriale cu o
frecvenţǎ de 280 pǎrţi pe milion (ppm) pânǎ la 350 ppm. Eliminǎrile de CO2 de origine antropicǎ au
condus la sporirea cu 59% a potenţialului efectului de serǎ. CO2 este unul dintre principalele substanţe
emise la arderile de combustibil fosil. Circa 90% din energia comercializatǎ pe plan mondial este produsǎ
de cǎtre combustibili fosili : pǎcurǎ, cǎrbune brun, gaz natural şi lemn.

Metanul (CH4) contribuie cu aproape 18% la creşterea efectului de serǎ. Metanul este principalul
component al gazului natural ars de cǎtre utilajele de încǎlzit. El provine din: descompunerile vegetale,
câmpurile inundate de orez, mlaştinile, gazele de baltǎ, aparatul digestiv al numeroaselor animale, în
special bovinele şi termitele, arderile anaerobe (descompunerea vegetaţiei în lipsă de O2). Metanul mai
provine în egalǎ mǎsura de la scurgerile conductelor de gaze, de la centrele de tratament, de la
instalaţiile de stocaj şi de la minele de cǎrbune

Pulberile pot provoca organismului uman diferite simptome, având în general acţiune iritantă,
infectantă, toxică, alergică şi cancerigenă. Modul de acţiune al pulberilor asupra organismului depinde
de structura lor fizică şi chimică. Acţiunea iritantă este consecinţa formei ascuţite sau a unei anumite
durităţi a particulelor care declanşează o reacţie de apărare din partea ţesuturilor sau organelor expuse.
Pulberile induc pe lângă disconfort şi boli specifice numite conioze. În funcţie de organul sau ţesutul
afectat acestea pot fi dermoconioze, oftalmoconioze, enteroconioze sau pneumoconioze.

Legislatia mediului este un domeniu foarte vast alcatuit din nenumarate acte

normative (hotarari si ordonante de Guvern, ordine emise de diferite autoritati,
regulamente UE etc.) Incercam sa va indicam in aceasta pagina cele mai
relevante/importante acte normative in materie, in forma lor actualizata.

Legea 17 1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării

teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României

Legea 107 1996 a apelor

Legea 111 1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi

controlul activităţilor nucleare
Legea 214 2011 pentru organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor

Legea 255 1998 privind protecţia noilor soiuri de plante

Legea 178 2000 privind produsele cosmetice

Legea 289 2002 privind perdelele forestiere de protecţie