Gradul de autonomie in luarea deciziilor depinde de sistemul economic al ţăii in care

intreprinderea işi desfăşoară activitatea, de cadrul juridic existent ca şi de o serie de

factori ce pot frâna libertatea de acţiune a intreprinderii.

Enumerăm:

- influenţa diferitelor grupe de presiune;

- dificultatea de a dispune de anumite influenţe,etc.
Scopul principal al intreprinderii este acela de a fabrica bunuri sau de a
furniza servicii pentru a satisface cerinţele pieţei, existând un context relaţional
economic client – furnizor, in care intreprinderea joacă alternativ unul dintre aceste
roluri.

produs → produs→

Furnizo Intreprindere Client

r

←finanţe ←finanţe

Inteprinderea industrială, ca formă specifică de intreprindere, reprezintă o

unitate economică in care se desfăşoară, in mod nemijlocit, procesul de producţie
industrială.

Intreprinderea industrială poate fi definită ca o unitate de bază a economiei

naţionale, care dispune de resurse fizice, umane şi financiare, pe care un colectiv de
oameni le foloseşte pentru realizarea procesului de producţie, pe baza principiilor de
eficienţă şi rentabilitate in vederea obţinerii de bunuri a executării de lucrări şi
servicii cu caracter industrial, destinate satisfacerii cerinţei pieţei interne şi externe.

Din obiectul activităţii ei, o intreprindere industrială are rolul de

aadministra, cu eficienţă maximă, mijloacele de care dispune pentru a asigura
indeplinirea ritmică şi integrală a producţiei prevazute, folosirea completă a
capacităţii de producţie, modernizarea proceselor tehnologice, creşterea
productivităţii muncii, reducerea continuă a cheltuielilor de producţie şi sporirea pe
aceasta bază a profitului. O intreprindere industrială poate fi caracterizată prin
existenţa a trei trăsături de bază: