Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sub 9. Misiune, Dialog Ecumenism Si Antiecumenism
Sub 9. Misiune, Dialog Ecumenism Si Antiecumenism
1
desunitatea istorică a creştinilor. Biserica este una în fiinţa ei, iar unitatea este un
dar dat de Iisus Hristos – Biserica este Trupul lui Hristos (1 Cor 12, 27), iar Hristos
este Capul Bisericii (Col 1, 18); în acelaşi timp unitatea ei este o misiune de realizat
din partea creştinilor ca răspuns al lor la darul dumnezeiesc al unităţii (Cf Ef. 4, 12-
13): „spre zidirea trupului lui Hristos, până ce toţi vom ajunge la unitatea
credinţei...”.
Lucrarea de mântuire a lui Hristos a fost îndreptată spre împăcarea cu Tatăl, a
unora cu alţii şi cu creaţia. În lumina acestor consideraţii teologice, Biserica ortodoxă
consideră angajamentul în restabilirea văzută a unităţii creştine ca fiind inspirat de
Duhul Sfânt, după cuvintele Apostolului: „Dumnezeu Cel ce ne-a împăcat cu Sine prin
Hristos şi ne-a dat şi nouă slujirea împăcării” (2 Cor 5, 18).
Prin urmare schisma nu se află în interiorul Bisericii, ci în separarea
confesiunilor creştine de Biserica cea una, neîmpărţită. Cauzele multiple ale acestei
desunităţi creştine se reduc în esenţă la faptul că creştinii nu au răspuns şi nu
răspund în Duhul Bisericii cele una la darul dumnezeiesc al unităţii ei.
A depăşi această situaţie înseamnă în primul rând a identifica situaţia la
adevărata ei dimensiune, adică a sublinia realitatea schismei şi a identifica cauzele
care au dus la apariţia sa. (Georges Florovsky)
Ecumenismul este „o ocazie excepţională, mai ales azi, într-un moment în
care se dezmembrează nu numai structuri mondiale, ci şi popoare şi naţiuni
europene” IB.
Mişcarea Ecumenică este acest efort comun al creştinilor diferitelor
confesiuni, angajaţi în ea de a răspunde împreună la acest dar dumnezeiesc al
unităţii Bisericii, având ca scop final realizarea văzută a unităţii creştine şi a unirii
Bisericilor.
Acesta este şi motivul pentru care Biserica ortodoxă a fost una dintre
promotoarele Mişcarii Ecumenice născută la începutul secolului XX şi s-a angajat încă
de la început cu toată sinceritatea, participând activ la toate acţiunile acesteia.
În acord cu celelalte Biserici ortodoxe locale, BOR este membră activă în
Mişcarea Ecumenică şi în alte organizaţii ecumenice, datorită preocupării sale pentru
restabilirea unităţii creştine. Ea consideră că (cf hotărârii şedinţei 3 pre-conciliare
Panortodoxe, 1986) că participarea ortodoxă la Mişcarea Ecumenică nu este în
contradicţie cu natura şi istoria Bisericii ortodoxe. Ea este purtătoarea credinţei
apostolice pe care o face cunoscută în cadrul noilor condiţii istorice.
În conformitate cu eclesiologia ortodoxă, scopul fundamental şi final al
Mişcarii Ecumenice este unul singur, anume unirea tuturor Bisericilor, sau mai
exact a tuturor confesiunilor creştine în integritatea învăţăturii de credinţă
apostolica, mărturisită de Biserica una, nedivizată, păstrată în Biserica ortodoxă.
Unul dintre principalele organisme ale Mişcarii Ecumenice este Consiliul
Mondial al Bisericilor, din care face parte şi BOR. Nu include toate Bisericile şi
confesiunile, este un organism ecumenic bine structurat, fără a avea caracter
eclezial.
Dialogul ecumenic şi colaborarea Bisericilor în cadrul acestui organism,
slujeşte cauza refacerii unităţii creştinilor, dar nu este identic cu unirea ca atare. Este
un forum unde Bisericile urmează să clarifice punctele de divergenţă/convergenţă.
În acord cu observaţiile delegaţiilor Bisericilor Ortodoxe Răsăritene şi
Orientale de la Chambesy, părintele profesor Valer Bel a subliniat următoarele
2
aspecte pozitive ale participării ortodoxe la Mişcarea Ecumenică în general şi la
Consiliul Mondial al Bisericilor în special:
ca forum de dialog privind unitatea creştină, Consiliul Mondial al Bisericilor a
servit ca platformă de întâlnire între Bisericile ortodoxe şi alte Biserici, unde
au avut posibilitatea să-şi mărturisească credinţa şi spiritualitatea
participarea la Mişcarea Ecumenică a permis Bisericilor ortodoxe să
depăşească orice forme impuse lor de situaţia politică, Consiliul Mondial
slujind ca factor legitim de întâlnire între Bisericile ortodoxe, care, altfel, ar fi
fost forţate de circumstanţele particulare să sămână izolate unele de altele
ortodoxia a avut ocazia să intre în contact şi în dialog cu alte confesiuni
creştine şi cu lumea, în general
toate au ajutat teologia şi spiritualitatea ortodoxă să se manifeste mai deplin
şi să se facă mai bine cunoscută dincolo de graniţele ortodoxiei
Consiliul Mondial a acordat Bisericilor Ortodoxe în perioada opresiunii
comuniste sprijin moral şi ajutor umanitar
Consliul Mondial a asistat şi sprijinit dialogul pentru comuniunea deplină
dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Ortodoxă Orientală
Există însă şi unele îngrijorări în legătură cu participarea Ortodoxiei la
Mişcarea Ecumenică
1. S-a constatat o depărtare de la bazele constituţionale, acesta tinzând să
devină un forum al schimbului de opinii fără bază creştină
2. Se minimalizează conceptul de erezie, acceptându-se o anumită relativizare a
credinţei creştine, datorită tratării unor subiecte departe de Scriptură şi
Tradiţie.
3. Ortodoxia recunoaşte că unitatea nu înseamnă uniformitate, ci există o
anumită diversitate legitimă în cadrul aceste unităţi, Consiliul Mondial nu este
preocupat de aceste limite
4. Ortodoxia este deschisă faţă de noile interpretări ale Scripturii, dar nu
acceptă noile teologii radicale: limbajul, inclusiv când se face referire la
Dumnezeu; hirotonia femeilor; morala sexuală şi avortul. Ortodoxia nu poate
accepta adaptarea limbajului Scripturii
5. Bisericile ortodoxe caută unitatea creştină prin dialog şi respect reciproc, iar
alte biserici fac prozelitism în rândul credincioşilor ortodocşi
6. Bisericile ortodoxe au demonstrat o deschidere spre alte religii, considerând
necesară întâlnirea cu ele pentru a promova respectul reciproc, cooperarea în
slujirea umanitară şi în interesul păcii, dar e împotriva sincretismului
7. Consiliul Mondial abordează anumite conflicte etnice şi politice, evitând
altele
8. Bisericile ortodoxe sunt considerate ca fiind „din Răsărit”, percepând teologia
şi spiritualitatea ortodoxă ca fiind fără relevanţă pentru Occidentul modern
9. Ortodocşii din organele de conducere ale Consiliului sunt în inferioritate
Din aceste motive BOR are rezerve faţă de orientarea actuală a Mişcarii
Ecumenice şi a Consiliului Mondial al Bisericilor. Ea dă prioritate unităţii panortodoxe
şi intensificării relaţiilor cu Bisericile ortodoxe locale, dar rămâne în acelaşi timp
deschisă Mişcarii Ecumenice, fiind convinsă că aceasta are nevoie de mărturia şi
misiunea specifică ortodoxiei. BOR crede că izolarea faţă de Mişcarea
3
Ecumenică ar putea contribui la agravarea tensiunilor confesionale şi naţionale în
zonele ţării în care convieţuiesc confesiuni şi naţionalităţi diferite.
Dacă pionerii Mişcarii Ecumenice din România s-au luptat cu convingerea că
unitatea văzută a Bisericii este un imperativ biblic şi istoric (Ion Bria), au apărut şi
voci care promovează o campanie antiecumenică precipitată, care nu e de bun
augur.
Florovsky a fost unul dintre criticii severi al ecumenismului contemporan.
Ecumenismul nu inseamna pt Florovsky o activitate sociala ci unirea in Biserica Una.
Este necesara(re) integrarea in traditie caci traditia este insasi Biserica in care Domnul
este mereu prezent. Miscarea ecumenica este o cautare a unitatii si nu unitatea insasi,
este o cale nu un fapt.
Geroge Florovsky a devenit un critic sever al ecumenismului contemporan,
desi a fost un sustinator fervent al prezentei ortodoxe in miscarea ecumenica, dar a
ramas dezamagit de directia gresita(sincretism religios) si de dezorganizarea acestei
miscari.