Planul

Introducere

Capitolul I. Noţiuni generale despre fenomenul corupţiei..............6 - 29

1.1 Caracteristica criminalistică a infracţiunilor de corupţie............................6 - 16

1.2 Organizarea şi planificarea urmăririi penale în cazul infracţiunilor de
corupţie, obiectul probaţiunii.........................................................................17 - 21
1.3 Versiuni înaintate şi activităţi de verificare a lor...........................................22 - 29

Capitolul II. Acţiuni premărgătoare pornirii urmăririi penale......................30 - 73

2.1 Situaţii tipice şi selectări metodologice privind efectuarea

cercetărilor infracţiunilor de corupţie............................................................30 - 33
2.2 Depistarea şi documentarea infracţiunilor de corupere activă.....................34 - 56
2.3 Depistarea şi documentarea infracţiunilor de corupere pasivă.................... 57 - 73

Capitolul III. Tactica acţiunilor de urmărire penală......................74 - 110

3.1 Audierea persoanei care a declarat infracţiune de corupţie........................77 - 79

3.2 Audierea martorilor....................................................................................... 79 - 80
3.3 Organizarea şi reţinerea persoanei bănuite în flagrant delict......................80 - 87
3.4 Audierea bănuitului........................................................................................87 - 91
3.5 Tactica efectuării confruntării.......................................................................91 - 92
3.6 Tactica efectuării percheziţiei şi ridicării de obiecte......................................92 - 97
3.7 Tactica cercetării la faţa locului...................................................................97 - 100
3.8 Colectarea mostrelor pentru cercetarea comparativă................................101 - 103
3.9 Ordonarea expertizelor şi constatărilor tehnico – ştiinţifice
şi medico – legale.........................................................................................103 - 110

Încheiere
Bibliografie
 Introducere

Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia. Importanţa

cunoaşterii criminalisticii, inclusiv a corupţiei nu mai trebuie demonstrată. Corupţia
reprezintă o ameninţare pentru democraţie, pentru supremaţia dreptului, echităţii
sociale şi a justiţiei, erodează principiile unei administraţii eficiente, subminează
economia de piaţă şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor statului. Astfel, ca
reprezentarea cît mai exactă a diverselor aspecte ale acestui fenomen infracţional –
sociale şi criminologice, juridico – penale şi faptice şi altor aspecte este absolut
indispensabilă pentru determinarea şi punerea în practică a celor mai eficiente
instrumentarii de prevenire şi combatere a comportamentelor corupţionale.
În acest context aderarea Republicii Moldova la Grupul de state europene
împotriva corupţiei (GRECO), la Convenţia penală şi Convenţia civilă privind
corupţia a impus armonizarea legislaţiei naţionale cu imperativele actelor
internaţionale, fapt care în mare măsură şi-a găsit reflectare în noul Cod penal -
reglementarea infracţiunilor de corupţie pasivă, corupere activă, precum şi
sancţionarea acestor fapte în sectorul privat – infracţiunile de luare de mită şi dare de
mită. Implementarea acestor norme cu tratamentul juridico – penal din alte ţări, în
primul rînd din spaţiul european, urmărindu-se, în cele din urmă, folosirea unei practici
judiciare ce s-ar înscrie în cerinţele legalităţii şi principiilor de respectare a drepturilor
şi libertăţilor persoanei, considerente care şi determină, în viziunea noastră, actualitatea
acestor cercetări.
Lupta împotriva criminalităţii şi, bineînţeles, şi împotriva corupţiei, se
desfăşoară în toate statele prin măsuri concentrate de prevenire şi de constrîngere cu
aplicare de sancţiuni penale. Însă nimeni nu a găsit o soluţie garantată cu eficacitate
pentru reducerea şi, în cele din urmă, eliminarea criminalităţii din viaţa societăţii.
Referitor la fenomenul corupţiei este un adevăr unanim acceptat, potrivit căreia
urmărirea şi pedeapsa penală, sancţiunea contravenţională sau disciplinară contra

2
indivizilor corupţi pot elimina delicventul, dar nu pot eradica corupţia. În consecinţă,
combaterea corupţiei poate fi realizată eficient în situaţia, cînd concomitent, în
complex cu perfecţionarea cadrului legislativ se va purcede şi la reducerea economică,
politică şi spirituală a societăţii.
Aria tot mai largă, complexitatea şi continua desfăşurare a formelor de
manifestare a acestui fenomen (corupţie) determină în evaluarea lui diferite opinii,
operîndu-se uneori cu noţiuni retorice, cu afirmaţii inexacte sau exagerate. În această
ordine de idei ni se pare actuală abordarea în mod ştiinţific şi sistematic a formelor de
manifestare a corupţiei, delimitînd „corupţia” în sens juridico – penal de „corupţia”
percepută de opinia publică.
Nepunînd la îndoială valoarea teoretico – ştiinţifică şi aplicativă a studiilor
nominalizate se cere totuşi de precizat că în marea lor majoritate acestea erau
fundamentate pe reglementările de drept anticipate, păstrînd amprenta unor valori
depăşite, deseori intrînd în contradicţie cu raporturile juridice nou apărute.
De aceea studiul nostru apare ca o actualitate teoretico – ştiinţifică şi cu unele
soluţii practice în acest domeniu.
Necesitatea unui asemenea studiu mai este determinată şi de priorităţile
programului de guvernare al Republicii Moldova, în care combaterea corupţiei, ca şi a
criminalităţii în general, este considerată drept obiectiv principal al politicii generale a
ţării, fapt care impune conceperea şi elaborarea unei strategii anticorupţionale
adecvate, inclusiv şi în soluţii de drept penal şi la care, prin acest studiu încercăm să
ne aducem contribuţia.
Este cert, că reglementările şi interpretările juridico – penale internaţionale sînt
necesare pentru o cunoaştere mai profundă a comportamentelor infracţionale, în
vederea aplicării corecte a legislaţiei naţionale referitoare la sancţionarea faptelor de
corupţie. Precizînd gradul de studiere a subiectului corupţiei, conştientizăm faptul, că o
abordare ştiinţifică a acestui fenomen nu este acceptată decît în contextul
interdisciplinar, dat fiind caracterul universal al acestuia – social – economic, politic –
manifestări, care, în cazul cercetării noastre, sînt doar conturate punîndu-se accentul pe
normativul penal al corupţiei potrivit titlului tezei.

3
 Scopul şi obiective cercetării. Prin această lucrare mi-am propus analizarea şi
interpretarea fenomenului corupţiei, reflectat în reglementările de drept şi în literatura
de specialitate atît în R. Moldova cît şi din alte ţări, studierea complexă a metodologiei
de depistare, documentare a infracţiunilor de corupere activă şi pasivă, căci
metodologia de investigare a acestor genuri de infracţiuni.
Scopurile trasate sînt intermediate de obiectivele cercetării, la care am referiri:
- noţiuni generale despre fenomenul corupţiei;
- caracteristica criminalistică a infracţiunilor de corupţie;
- organizarea şi pklanificarea urmăririi penale a infracţiunilor de corupţie;
- obiectul probaţiunii;
- versiuni înaintate şi activităţi de verificare a lor;
- acţiuni premărgătoare pornirii urmăririi penale;
- depistarea şi documentarea infracţiunilor de corupere activă;
- depistarea şi documentarea infracţiunilor de corupere pasivă;
- tactica acţiunilor de urmărire penală.
Inovaţia ştiinţifică a lucrării. Avînd la bază o diversitate largă de surse
normative, bibliografice atît din R. Moldova, cît şi din alte ţări, fiind conlucrate cu
minuţiozitate în lucrare se pune în evidenţă:
- organizarea şi planificarea urmăririi penale a infracţiunilor de corupţie;
- acţiuni premărgătoare pornirii urmăririi penale;
- depistarea şi documentarea infracţiunilor de corupere activă;
- depistarea şi documentarea infracţiunilor de corupere pasivă;
- particularităţile tactice desfăşurării acţiunilor de urmărire penală.
Structura lucrării. Este determinată de scopurile, sarcinile şi obiectivele
cercetării de cercul problemelor abordate, nivelul şi gradul de studiere al acestora în
jurisprudenţă.
Lucrarea constă din introducere, trei capitole, încheiere şi bibliografie.
Capitolul I este destinat aspectelor de ordin general privind fenomenul
corupţiei, caracterizarea criminalistică a infracţiunilor de corupţie, organizarea şi
planificarea urmăririi penale a infracţiunilor de corupţie, obiectul probaţiunii, versiuni

4
înaintate şi activităţi de verificare a lor.
Capitolul II este consacrat acţiunilor premergătoare pornirii urmăririi penale,
situaţiilor tipice şi selectării metodologice privind efectuarea cercetărilor infracţiunilor
de corupţie. Depistarea şi documentarea infracţiunilor de corupere activă şi depistarea
şi documentarea infracţiunilor de corupere pasivă.
Capitolul III. Tactica acţiunilor de urmărire penală pe baza cercetărilor
întreprinse se propun procedee tactice privind desfăşurarea:
- audierea persoanei care a declarat infracţiune de corupţie;
- audierea martorilor;
- organizarea şi reţinerea persoanei bănuite în flagrant delict;
- audierea bănuitului;
- tactica efectuării confruntării;
- tactica efectuării percheziţiei şi ridicării de obiecte;
- tactica cercetării la faţa locului;
- colectarea mostrelor pentru cercetarea comparativă;
- ordonarea expertizelor şi constatărilor tehnico – ştiinţifice şi medico – legale.

5
 Capitolul I. Noţiuni generale despre fenomenul corupţiei

1. 1 Caracteristica criminalistică ale infracţiunilor de corupţie

Corupţia, mai precis fenomenul ei, a fost permanent obiectul unor studii din
partea specialiştilor. Fenomenul corupţiei este probabil cel mai vechi fenomen social,
care s-a dezvoltat treptat în societatea umană şi a atins apogeul o dată cu apariţia
statalităţii.1 Istoria demonstrează că anume acest fenomen a fost un catalizator al
diferitelor evenimente, ce au stagnat, iar în alte cazuri, dimpotrivă, au stat la baza
dezvoltării societăţii. Desigur, cel de-al doilea aspect este destul de discutabil, însă nu
putem să nu recunoaştem că în istorie au fost destule momente paradoxale şi, în unele
cazuri, anume corupţia în diferite perioade a dat imboldul principal dezvoltării mai
rapide a statului.
Evident că sursa principală a corupţiei a constituit-o mentalitatea persoanei,
dorinţa ei de a se evidenţia, voinţa de a avea putere şi surse materiale, de a-şi asigura o
viaţă mai bună. Anume aceste scopuri provoacă persoana la diferite acţiuni care, din
punct de vedere moral, nu sînt acceptate de societate. în acelaşi timp, societatea deseori
acceptă astfel de acţiuni din partea statului sau a unor indivizi, sub pretextul
„necesităţilor sociale".
O altă sursă a constituit-o obiceiul, larg răspândit în justiţia medievală, în
scopul răscumpărării pedepsei. Fiscalizarea treptată a economiei şi, respectiv, a întregii
societăţi, dublată de o elementară lăcomie de bani din partea oficialilor, a făcut posibilă
formarea unor condiţii obiective pentru ca dreptul de judecată să se altereze simţitor.
Cu alte cuvinte, s-a produs şi fiscalizarea dreptului: pentru o anumită sumă de bani
puteai răscumpăra orice pedeapsă.
Acest obiectiv nu şi-a pierdut actualitatea până în prezent, obiceiul
transformându-se într-o realitate de toate zilele, recunoscută de majoritatea membrilor
societăţii. Faptul răscumpărării pedepsei în actualul sistem judiciar al Republicii

1
V. Dobrinoiu, Corupţia în dreptul penal român, Editura ATLAS LEX, Bucureşti, 1995

6
Moldova nu este o excepţie, ci în majoritatea cazurilor o regulă. Un rol important în
acest sens îl joacă însăşi legislaţia imperfectă, care oferă posibilitatea de a o tălmăci în
funcţie de necesitate în cauzele examinate2.
Pe timpuri, un alt domeniu în care corupţia de asemenea se putea manifesta era
legat de politica imunităţilor.3 Este vorba despre dreptul acordat de către domnie
unor persoane fizice şi juridice (feudali, mănăstiri, oraşe) de a judeca anumite
diferende, fără intervenţia anumitor agenţi ai statului, precum şi acordarea unor
facilităţi de ordin fiscal, cum ar fi perceperea de sine stătătoare a unor impozite,
cedarea venirilor, scutiri de impozite şi de dări. Pentru obţinerea acestor privilegii se
apela la mituirea unor funcţionari publici. Pe de altă parte, către sfârşitul secolului al
XVI-lea a /ut loc treptata înlocuire a regimului de imunităţi cu unul de scutiri, efectuat
într-un iod arbitrar sau, mai bine zis, preferenţial. Astfel, s-a făcut observată tendinţa
de a elibera de povara obligaţiilor fiscale pe unii membri ai familiei sau rude ale
urmaşilor foştilor domni.
Observăm legătura dintre manifestările corupţiei din trecut şi perioada
prezentă, cînd guvernatorii de diferit nivel acordă un şir de drepturi, facilităţi şi scutiri
diferi-lor persoane în funcţie de statutul lor, nivelul material şi gradul de rudenie.
Un rol important de asemenea îl are „lobbysmul", adică presiunea legislativă a
reprezentanţilor organelor de stat şi a altor persoane în interesul unor structuri
comerciale, partide politice şi organizaţii nestatale. însă, spre deosebire de alte ţări, în
Republica Moldova acest „lobbysm" al intereselor societăţilor comerciale etc, ia forma
apărării drepturilor acestora în detrimentul intereselor statului şi autorităţilor publice,
ignorării posibilităţilor reale ale lor, lipsei controlului efectiv asupra valorifică-i
eficiente şi conform destinaţiei a mijloacelor financiare statale şi lipsei unui cadru
juridic bine determinat privind responsabilitatea acestor persoane.
Din cîte observăm, pe parcursul timpului, fenomenul „corupţiei" nu a suferit
modificări esenţiale, ci doar s-a transformat treptat o dată cu dezvoltarea societăţii,
căpătînd formele unei „corupţii" acceptabile pentru societatea contemporană.

2
Legea privind combaterea corupţiei şi protecţionismului. Nr.900-XIII din 22.07.95.
3
M.Avram, V.Gurin, A.Donciu. Depistarea, cercetarea şi calificarea infracţiunilor de corupţie. Chişinău 2005.

7
 Aşadar, corupţia este un fenomen social negativ, care rezidă în folosirea de
către persoane a funcţiei deţinute şi a posibilităţilor legate de ea în scopul obţinerii
ilicite a nor venituri, bunuri materiale sau a altor foloase şi avantaje personale.
Corupţia porneşte de la ascunderea realităţii cu scopul de a obţine rezultate la care nu
se poate ajunge promovând adevărul şi continuă prin introducerea unui sistem de
clientelism, în promovarea rudelor, prietenilor, aliaţilor politici (aşa-numitul cumetrim
şi nepotism). Indiferent de faptul cum se manifestă, activ sau pasiv, corupţia are
întotdeauna câteva componente: una penală — vizibilă şi sancţionabilă; una de
ilegalitate — sancţionabilă, dar greu de dovedit şi, în sfârşit, una de imoralitate,
mereu prezentă, ir care practic nu este pasibilă de pedeapsă.4
Corupţia administrativă, deosebit de frecventă, care cuprinde spaţiul dintre
fapta funcţionarului de a pretinde recompense pentru îndeplinirea unui act legal sau
ilegal şi deturnarea, în interes personal, a averii publice. în general, această formă de
corupţie se caracterizează prin eludarea sau chiar încălcarea de către funcţionar a
dispoziţiilor legale.
Corupţia economică, fenomen cu un spectru foarte larg care vizează, în special,
servirea diversificată (preferenţială) a clienţilor, precum şi coruperea funcţionarilor
unor întreprinderi concurente.
Corupţia politică, una din cele mai răspândite şi mai periculoase, dar şi mai
perfecţionate şi mai ascunse forme de corupţie, care se manifestă iniţial prin acordarea
de foloase necuvenite şi care evoluează apoi spre şantaj şi sfârşeşte prin atragerea
funcţionarului într-o organizaţie ilegală sau care urmăreşte scopuri şi interese ce
contravin legii.
Locul pe care îl ocupă cel corupt poate fi diferit, începând cu o persoană
oficială din legislativ sau executiv şi terminând cu un întreg partid politic. în acest
context, se cere de menţionat faptul că lipsa unui control asupra autorităţilor publice
centrale poate favoriza în mod direct dezvoltarea corupţiei politice. Iată de ce, un rol
deosebit în contracararea acestui fenomen îl are sistemul politic şi de guvernământ
existent în ţară. Este important în acest sens procesul de desemnare a deţinătorilor

4
V. Dobrinoiu, Corupţia în dreptul penal român, Editura ATLAS LEX, Bucureşti, 1995

8
puterii (sistemul electoral), care trebuie să fie bine echilibrat, şi procesul de control al
exercitării atribuţiilor de către deţinătorii puterii, prin instituirea unor organe
independente de control.
Corupţia poate fi definită drept ansamblul faptelor ilegale săvârşite de către
anumiţi indivizi, grupuri sau organizaţii în scopul obţinerii unor avantaje materiale sau
morale, sau a unor poziţii sociale şi/sau politice superioare prin utilizarea mituirii,
fraudei, escrocheriei, înşelăciunii, traficului de influenţă şi altor acţiuni ilegale5.
Potrivit unor specialişti, pentru a înţelege mai bine fenomenul corupţiei au fost
evidenţiate un şir de trăsături specifice, care ar pune în evidenţă esenţa fenomenului
dat. Aşadar, corupţia ar însemna:
Săvârşirea unui act oficial interzis de actele normative în vigoare.
Comportament care deviază de la îndatoririle normale ale unui funcţionar
public sau violează legile îndreptate împotriva exercitării anumitor tipuri de influenţă.
Fenomen antisocial caracterizat prin mituire — corupere a funcţionarilor de
stat şi din alte organizaţii, constând în utilizarea de către aceştia, în scopuri personale, de
grup, corporative, a atribuţiilor de serviciu, a autorităţii şi posibilităţilor pe care le
acordă serviciul.
Fenomen antisocial, expresie a unor manifestări de dereglare normativă, de
diluare şi deformare a moralităţii sociale sau de degradare spirituală a societăţii, atât la
nivel macro-social, cît şi la nivel individual6.
Fenomen antisocial constând în utilizarea interesată (în scopuri personale) de
către un individ a atribuţiilor sale de serviciu.
Totalitatea faptelor şi actelor unor indivizi care, profitând de funcţia sau
poziţia lor, folosesc mijloace ilicite pentru obţinerea unor avantaje personale.
Prin urmare, au fost evidenţiate şi mecanismele corupţiei: Are loc o afacere
(înţelegere, convenţie), în cadrul căreia persoana aflată în serviciul public sau în alt
serviciu „vinde" în mod ilegal atribuţiile şi favorurile sale, bazate pe autoritatea
funcţiei şi posibilităţile legate de această autoritate, unor persoane fizice sau juridice,

5
C.Gurschi în coautorat. Jurisprudenţa privind infracţiunile de corupţie (aspecte teoretice şi practice) Chişinău 2003
6
E.Obreja în coautorat. Corupţia în Moldova. Chişinău 2002.

9
unor grupuri, inclusiv organizaţii criminale, iar „cumpărătorul" capătă posibilitatea de
a utiliza instituţia de stat sau de alt fel, în scopurile sale: pentru îmbogăţire, evitarea
răspunderii prevăzute de lege, evitarea controlului, instituirea prin diverse reglementări
a unor privilegii de ordin economic, administrativ, financiar (fiind de acord cu cele
expuse, considerăm că afacerea de asemenea poate fi unipersonală, manifestată prin
acţiunile unui individ în scopuri personale).
Persoana aflată în serviciul public sau în alt serviciu extorchează o recompensă
suplimentară (sau obţine bunuri personale).
Are loc mituirea (coruperea) activă a persoanei, uneori însoţită de o puternică
influenţă psihică asupra acesteia.
Un rol important în formarea structurilor corupte îl joacă atât mentalitatea
naţională, religioasă, de drept şi alte tradiţii, dar, nu în ultimul rând, şi nivelul de
dezvoltare economică a societăţii. Fenomenul corupţiei coexistă şi cu alte fenomene
negative din societate, precum economia subterană (ilegală) şi criminalitatea
organizată. Formal, corupţia poate fi tratată drept o formă a economiei subterane.
Totodată, economia subterană este sursa principală care nutreşte corupţia.
Prin urmare, putem spune că fenomenul corupţiei nu ar putea exista fără
necesitatea de a obţine o „protecţie" din partea structurilor de stat pentru nişte afaceri
ilegale sau semilegale. Aşadar, vorbind, de exemplu, despre evaziunea fiscală şi legătura
ei cu fenomenul corupţiei, se are în vedere că evaziunea fiscală există în orice stat, chiar
şi acolo unde este un nivel foarte jos al corupţiei. Atunci, însă, când sistemul de audit
fiscal supravieţuieşte numai datorită mitelor, evaziunea fiscală capătă proporţii
deosebit de mari. Când se menţionează legătura dintre operaţiunile ilicite de import-
export, de asemenea se are în vedere, că din moment ce este vorba de volume
comparabile, precum volumul comerţului exterior, astfel de operaţiuni pot avea loc
doar sub protecţia funcţionarilor de stat. Dacă se vorbeşte despre privatizarea ilicită,
aceste tranzacţii pot lua proporţii atât de mari numai fiind favorizate de funcţionarii de
stat. Numeroase delapidări în proporţii deosebit de mari pot avea loc dacă nu se iau
anumite măsuri din partea statului, deci acestea se produc sub protecţia tacită a

10
statului.7
Economia subterană cuprinde toate formele de activitate economică care nu
sînt reflectate de statistica oficială, tipuri de activităţi economice care generează
valoare adăugată — legale sau ilegale, dar neînregistrate din considerentul evaziunii
fiscale ori a condiţiilor nefavorabile pentru activitatea în cadrul economiei legale.
Rezultatele numeroaselor studii comparative ale indicilor economiei neoficiale şi
ale performanţei economice a statelor (Heritage Fondation, Transparency International,
Freedom House Rankings) demonstrează cantitativ atît dependenţa dintre creşterea
gradului de corupere a ţării, a volumului de tranzacţii subterane, cît şi diminuarea
performanţei reformelor şi dezvoltării economice a ţării.
Corupţia, fiind o problemă transnaţională, a devenit obiectul de preocupare la
cel mai înalt nivel al politicii mondiale. Numai în 1999 a avut loc Forul Mondial
privind Combaterea Corupţiei (februarie, Washington, organizat de vicepreşedintele
SUA, Al Gore.), Conferinţa a IX-a Internaţională Anticorupţie (septembrie, Durban,
Republica Africa de Sud, Transparency International), întrunirea a doua Anticorupţie
(noiembrie Budapesta, Universitatea Central-Europeană).
Preşedinţie Băncii Mondiale, James D. Wolfensonn, declara la Consiliul
Guvernatorilor Băncii Mondiale la întrunirea Anuală în Plen (septembrie, 1999): „...
Ţările pot elabora politici fiscale şi monetare substanţiale, dar dacă ele nu au un sistem
de guvernare eficient, dacă ele nu abordează problema corupţiei, dacă nu au un sistem
legislativ care protejează drepturile omului, dreptul de proprietate, şi respectarea
contractelor, care creează cadrul legal pentru procedurile de faliment şi un sistem fiscal
previzibil, dacă ele nu au un sistem financiar reglementat adecvat şi transparent,
dezvoltarea lor este fundamental eronată şi nu va fi durabilă".
Conform datelor statistice analizate a corupţiei, efectuate în baza datelor
oficiale în continuare voi încerca să redau analiza statistică a corupţiei. De la
bun început se cer unele precizări. Au fost supuse cercetării datele
statistice ale MAI pe anii 2003-2006, o problemă, care apare la efectuarea
analizei statistice a corupţiei, constă în faptul că Direcţia Informaţie şi Evidenţă

7
A. Grigorovici, Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976

11
Operativă a MAI prelucrează şi generalizează informaţia statistică primară într-un fel
care permite reflectarea activităţii organelor de afaceri interne şi a stării criminalităţii
doar într-o manieră foarte generală, iar elaborarea unui studiu ştiinţific doar în baza
datelor generalizate nu întotdeauna are sorţi de izbîndă.
Cercetările ştiinţifice şi datele statistice dovedesc că numărul infracţiunilor de
corupţie constituie anual circa 0,6-0,8% din numărul total de infracţiuni înregistrate.
Infracţiunile de mită (luare şi dare) în ultimii zece ani constituie în medie 0,2%
din numărul total de infracţiuni depistate şi oscilează de la 285 în anul 2003 la 417 în
anul 2006.
Începând cu anul 2003 indicii infracţiunilor „descoperite” a fost înlocuit cu
criteriul „dosarele penale terminate (pe care urmărirea penală este finisată) şi trimise
procurorului”.
Numărul de infracţiuni de corupţie înregistrate pe perioada anilor 2003-2006

2003 2004 2005 2006

Corupere activă 25 75 115 137
Corupere pasivă 59 190 216 239
Mită (general) 285 307 371 417

Procentul de cauze penale trimise procurorului (pe care urmărirea penală este
finisată):

2003 2004 2005 2006

Corupere activă 96,9% 97,5% 93,0% 96,0%
Corupere pasivă 92,0% 91,5% 93,0% 86,1%
Mită (general) 82,9% 100% 94,7% 90,3%

Procentajul numărului de infracţiuni de corupţie înregistrate pe anul 2006 faţă de

2005 se prezintă astfel (în creştere):
Corupere activă +19,1%
Corupere pasivă +10,6%
Mită (general) +20,4%

Nivelul de descoperire a cazurilor de corupţie este destul de înalt şi alcătuieşte în

ultimii 4 ani peste 90 % (în 2004 pe infracţiunea de mită este chiar de 100 % din to-

12
 talul cazurilor de mită înregistrate), în timp ce celelalte tipuri de infracţiuni sînt
descoperite, în cel mai bun caz în proporţii de 80-90 %.
Explicaţia este simplă: infracţiunea de mita este depistată şi trecută în evidenţă,
de obicei, atunci cînd făptuitorul deja este identificat.
Cazurile de corupere au fost stabilite în:
- organele de poliţie - (27%), inclusiv (17,3%) cazuri de instigare a colaboratorilor
de poliţie la luare de mită,
- organele administrării publice - (6,5%);
- structurile comerciale - (12,3%);
- organele vamale - (12,3%);
- sfera medicinii - (10%);
- organele justiţiei - (4,6%);
- sectorul de invăţămant - ( 4,24%).
După trăsăturile sale criminologice infracţiunile de corupţie se deosebesc
radical de celelalte infracţiuni. Infracţiunile de acest tip nu sînt comise cu aplicarea
armei de foc sau a dispozitivelor explozive;
- foarte rare sînt cazurile cînd ele se comit pe străzi şi în parcuri (în medie 4%
cazuri de mituire pe an, în timp ce în aceste locuri sînt comise, în genere,
aproximativ l2% din totalitatea de infracţiuni);
- de persoane în stare de ebrietate (cel mult un caz pe an);
- în grup; de persoane care anterior au comis infracţiuni (2% - 3%, iar din
totalul infracţiunilor 15%-17%);
- de către persoane fără loc de muncă sau care nu-şi fac studiile (5,7%), în
general pe ţară de infracţiuni au fost comise de aceste persoane (49,3%);
- nu s-a atestat nici un caz de mituire comis de minori.
Trăsăturile inerente personalităţii infractorului care este tras la răspundere pentru
corupţie diferă mult de cele ale infractorului „obişnuit".
Bunăoară, femeile comit a zecea parte din totalul infracţiunilor, în timp ce din
numărul persoanelor trase la răspundere penală pentru corupţie ele alcătuiesc tocmai
36,5 %. Din totalul infracţiunilor comise în Republica Moldova 63% sînt săvîrşite de

13
persoane în vîrstă de pîna la 30 de ani, pe cînd între infractorii învinuiţi de corupţie
acestea constituie doar 8,5 %. În schimb, persoanele în vîrstă de peste 30 de ani
formează 37 % din totalul de infractori şi 83,6 % din infractorii traşi la răspundere
penală pentru corupţie. Minorii comit în medie 15 % din numărul total de
infracţiuni şi nici o infracţiune de corupţie. Studii superioare au 16,7 % dintre
infractori, în timp ce persoanele corupte au studii superioare în proporţie de 52,6 %.
Prezintă interes şi faptul că din numărul total de infracţiuni comise de persoane cu
funcţii de răspundere 50% le revin infracţiunilor comise pe linia de activitate a poliţiei
economice, pe cînd în ansamblul de infracţiuni atare categorie are o pondere de 10%.
Acest indicator plasează Moldova pe un loc mediu între ţările în tranziţie, în
ceea ce private dimensiunea mitei în comparaţie cu veniturile anuale ale populaţiei,
Moldova este plasată printre primele cinci dintre cele mai corupte ţări. Au fost estimate
cantitativ legătura directă dintre frecvenţa intervenţiilor statului şi dimensiunile
mitelor, precum şi legătura inversă dintre gradul de privatizare şi indicele de corupţie.
Concluzionând asupra celor menţionate mai sus, am putea spune că economia
subterană şi corupţia reprezintă o cale deschisă pentru dezvoltarea criminalităţii
organizate, între aceste fenomene există o conexiune, ele susţinându-se una pe alta.
Pentru a percepe şi a cunoaşte mai bine modalităţile de combatere a corupţiei,
este evident faptul că ar fi mai bine să numim şi determinantele ei, adică factorii
corupţiei.8 Unul dintre autori a grupat aceste determinante în felul următor:
• factorii politici — lipsa voinţei politice de a combate corupţia; neclaritatea
problemei separaţiei puterii legislative, executive şi judecătoreşti la diferite
niveluri; lipsa unei politici unice şi a unui program de stat cu privire la
contracararea corupţiei; supremaţia intereselor de partid asupra intereselor
societăţii;
• factorii informativi-legislativi — legislaţia imperfectă, lipsa unui mecanism de
realizare a actelor normative din domeniu;
• factorii organizaţionali — interacţiunea slabă între organele competente,
neajunsuri în organizarea activităţii de control, eficacitate redusă a controlului

8
V. Cuşnir, Corupţia. Reglementări de drept. Activităţi de prevenire şi combatere, Chişinău, 1999

14
 departamental;
• factorii de cadre — lipsa sistemului unic de selectare şi pregătire a funcţionarilor
de stat, profesionalismul scăzut, încălcări privind selectarea şi repartiza rea
cadrelor, protecţionismul, protecţia socială slabă a funcţionarilor;
• factorii economici — criza în economia naţională, neajunsurile în sfera
producerii şi a distribuirii bunurilor materiale, evidenţa insuficientă a valorilor
materiale şi a bunurilor publice;
• factorii moral-psihologici — criza morală în societate, tradiţiile
nedezvoltate
• ale eticii serviciului de stat, modificări patologice în conştiinţa socială.
Programul de luptă contra corupţiei trebuie elaborat pornind de la
următoarele principii de bază:
O victorie absolută asupra corupţiei nu este cu putinţă. Evident că
fenomenul co rupţiei nu poate să dispară, deoarece factorul uman joacă rolul
principal, iar dat fiind faptul că persoana este condusă de emoţiile şi dorinţele
sale, perma nent va exista motivarea pentru a acţiona în interes personal sau
material. Ast fel, ajungem la primul criteriu de luptă împotriva corupţiei —
educarea unei personalităţi cu un moral înalt.
Nu există ţări condamnate apriori la o corupţie cronică de proporţii.
Republica Moldova nu constituie o excepţie de la această regulă. Majoritatea
statelor dez voltate, cu un nivel scăzut al corupţiei, s-au confruntat cu această
problemă. Posibilitatea soluţionării diferitelor probleme arată nivelul de
dezvoltare a statalităţii.
Îngrădirea corupţiei nu se poate face printr-o singură campanie. După
încheierea oricărei campanii poate urma o nouă răbufnire a corupţiei, mult mai
periculoasă. Desigur, doar un program corect şi consecvent poate aduce
rezultate pozitive în lupta împotriva corupţiei. Numai o politică permanentă în
combaterea cau zelor şi urmărilor corupţiei nu va permite apariţia unui nou val
al corupţiei.
Corupţia nu poate fi îngrădită doar prin metode legislative şi prin lupta contra

15
manifestărilor ei. Atunci când corupţia a luat proporţii şi a afectat vârfurile
puterii, înlăturarea condiţiilor care generează corupţia este mult mai productivă
decât un atac nepregătit împotriva manifestărilor ei.
Nici unul dintre numeroasele obstacole care stau în calea instaurării şi
asigurării legalităţii şi constituţionalităţii nu este astăzi mai periculos decât
concreşterea criminalităţii din sectorul privat cu corupţia din sectorul public.
Atâta timp cît salariul în sectorul public va fi infim, în timp ce câştigurile ilicite
între orice imaginaţie, legea nu va fi niciodată executată în modul cuvenit. în
condiţiile când salariul funcţionarilor este mai mic decât coşul minim de consum,
nu poa te fi discutată chestiunea privind îndeplinirea exactă din partea lor a
obliga ţiilor de serviciu. Evident că atunci când pe cântar sînt puse bunăstarea
perso nală (a familiei) şi interesele de serviciu, în condiţiile când statul nu-şi
9
onorează obligaţiile, bunăstarea personală va fi permanent pe locul întâi .
Criminalizarea economiei şi corupţia din sectorul public reprezintă două feţe
ale aceleiaşi medalii. Să lupţi contra uneia, fără a te atinge de cealaltă, nu are rost.
Programul anticorupţie trebuie să fie realizat la cel mai înalt nivel al
conducerii politice a ţării şi în maximă colaborare cu instituţiile civile. Numai atunci
când întreaga societate va fi antrenată în luptă împotriva corupţiei şi această
societate se va bucura de susţinerea politică, legislativă şi materială a conducerii
statu lui, numai atunci se vor putea crea condiţii favorabile pentru realizarea
10
unui program anticorupţie .

9
Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, intrată în vigoare la 27 august 1994
10
C.Gurschi în coautorat. Jurisprudenţa privind infracţiunile de corupţie (aspecte teoretice şi practice) Chişinău 2003.

16
1.2 Organizarea şi planificarea cercetărilor infracţiunilor de corupţie, obiectul
probaţiunii.

1. Descoperirea şi sancţionarea infracţiunilor de corupţie presupune (alături de

alte activităţi - efectuarea măsurilor operative de investigaţii, alte feluri de activităţi
extrajudiciare, care au un regim juridic specific şi care n-au fost cuprinse de obiectul de
studiu al prezentei lucrări, cu excepţia unor referiri generale) o urmărire penală
completă, al cărui unic scop îl constituie aflarea adevărului cu privire la faptele şi
împrejurările comiterii acestor infracţiuni, persoana făptuitorului.
Întru realizarea acestora este absolut necesar ca organul de urmărire penală să
apeleze la toate mijloacele tehnico-ştiinţifice, tactice şi metodologice pe care le pune la
îndemână ştiinţa Criminalisticii. Folosirea eficientă a acestor instrumente nu poate fi însă
concepută decât într-un mod organizat, printr-o planificare judicioasă, singura modalitate
aptă să asigure un fundament ştiinţific urmăririi penale a celor corupţi.
2. Organizarea urmării penale serveşte realizării scopului procesului penal:
constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca
orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici
o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală prin determinarea direcţiilor
şi întinderii cercetărilor necesare elucidării, sub toate aspectele, a faptelor încriminate de
lege în cadrul celor menţionate alături de organizare se include şi planificarea
urmăririi penale, care reprezintă un element de legătură dintre scopul, sarcinile
urmăririi penale şi acţiunile concrete (actele de urmărire) de realizare a lor.
Planificarea se materializează în obiectivele urmării penale, versiunile şi
problemele de clarificat, metodele şi mijloacele disponibile. Întreaga organizare a
cercetărilor, planificarea lor se cere înţeleasă într-un sens dinamic nu fixist, planul
trebuind să se coreleze, în permanenţă, cu datele obţinute pe parcursul urmăririi penale.
Totodată organizarea urmăririi penale privind infracţiunile de corupţie trebuie să se
supună regulilor fundamentale ale procesului penal, sase raporteze la principiile de bază
şi specifice ale acestei ştiinţe.

17
 Un loc important în desfăşurarea cercetărilor infracţiunilor de corupţie are planul
de urmărire penală ale cărui elemente constitutive sunt versiunile şi problemele ce se cer
rezolvate în verificarea fiecărei versiuni, precum şi activităţile întreprinse pe baza
metodelor ştiinţifice criminalistice cu ajutorul cărora se rezolvă aceste probleme.
Versiunile elaborate şi precizate permit planificarea continuă a întreitului proces,
remarcând faptul, că ca şi în cazurile altor infracţiuni, planul cercetării unei infracţiuni
de corupţie necesită corectări, completări. De regulă, în plan, mai detaliat sunt
reflectate măsurile preliminare (inclusiv - operative de investigaţii), acţiunile de
neamânat, precum şi cele cu caracter organizaţional, iar celorlalte le este caracteristică o
probabilitate mai înaltă. Planificarea activităţii de urmărire penală în cazul investigării
unei infracţiuni de corupţie (cum şi la cercetarea multor alte infracţiuni), capătă arma
unui plan scris.
Pe baza experienţei organelor judiciare în dependenţă de cantitatea versiunilor
elaborate, planul poate căpăta mai multe forme. La prezenţa a 2-3 versiuni e potrivit
următorul model:

Planul
De urmărire penală
__________________________________________________
__________________________________________________
Argumentarea versiunilor______________________________
___________________________________________________
Data efectuării
Nr. art.

Versiunile

clarificatProbleme de

Observaţii

Activităţi de urmărire Însărcinări Persoana

penală şi măsuri privind care execută
organizaţionale efectuarea
măsurilor
operative de
investigaţie

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
Dar atunci, când sunt elaborate mai multe versiuni în cauzele penale mai
complexe, cu mai multe fapte de mituire şi mai mulţi participanţi, versiunile pot fi
expuse pe o coală de hârtie separat sau cu întocmirea planurilor pe episoade după un alt
model:

18
 Planul

de urmărire penală

Versiunea (epizodul) ___________________________________________

____________________________________________________________
_____________________________________________________________

Data efectuării
Nr. art.

Versiunile

clarificatProbleme de

Observaţii
Activităţi de urmărire Însărcinări Persoana
penală şi măsuri privind care execută
organizaţionale efectuarea
măsurilor
operative de
investigaţie

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

P. S. După denumirea planului din aliniat se expune fabula scurtă a cazului

cercetat.

Fiecare plan de urmărire penala se întocmeşte luând în consideraţie momentele

specifice cazului concret, locul efectuării actelor de investigare şi caracteristicile
persoanelor participante la realizarea lor.
O atenţie deosebită la planificarea întregului proces al cercetărilor i sau a unor
etape cer problemele utilizării mijloacelor tehnico-criminalistice (precum şi tehnicii
speciale), necesare pentru descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii.
Atenţia sporita se datorează faptului, că cele mai valoroase urme se produc
anume în momentul transmiterii ofertei, dării-luării de mită, un act de scurtă durată, şi
urmele produse, de regulă, fără întârziere se distrug de infractori, sau se deformează.
De aceea, în plan trebuie de prevăzut cu exactitate maximă locul, timpul, procedura
utilizării mijloacelor tehnico - criminalistice, specialiştii-executanţi.
3. Totodată, trebuie să menţionăm că aflarea adevărului printr-un proces
judiciar presupune o investigaţie de o anumită întindere în care sunt descoperite,
verificate, clarificate o serie de date, de împrejurări, capabile să servească la conturarea
elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv la identificarea autorului faptei, la
probarea vinovăţiei sale.

19
 Pentru determinarea acestor elemente organele penale de specialitate trebuie să
răspundă la o suită de întrebări, denumită convenţional "formula celor 7 întrebări", sau
alături de aceasta, "formula celor 4 întrebări".
Formula celor 7 întrebări, întâlnită mai întâi în jurispradenţa romană - quis?
quid? ubi? quibus auxillis? curr? quomado? quando? qu'on? -cunoscută sub denumirea
"disticul lui Daries ", are ca destinaţie clarificarea următoarelor aspecte:
■ ce faptă s-a comis şi care este natura ei?
■ unde s-a comis fapta cercetată?
■ când a fost săvârşită?
■ cine este autorul ei?
■ cum, în ce mod a săvârşit-o?
■ cu ajutorul cui?
■ în ce scop a fost comisă?
Formula celor 4 întrebări, considerată întrucâtva superioară calitativ primei
formule, deoarece delimitează mai clar conţinutul infracţiunii. Astfel,
a. determinarea obiectului infracţiunii, respectiv a relaţiei sociale lezate
prin săvârşirea faptei penale, ca şi a obiectului nemijlocit asupra căruia s-a
exercitat acţiunea ilicită;
b. stabilirea laturii obiective a infracţiunii, în primul rând a acţiunii sau
inacţiunii, incriminate de lege, a raportului de cauzalitate între acestea şi
urmările faptei, precum şi a locului, timpului, modului, a altor circumstanţe
în care a fost săvârşită fapta.
c. identificarea subiectului activ al infracţiunii, a tuturor participanţilor
(complici, instigatori, tăinuitori), ca şi identificarea subiectului pasiv al faptei
penale;
d. determinarea laturii subiective a infracţiunii, prin stabilirea formei
vinovăţiei (intenţie directă sau indirectă, imprudenţă sau neglijenţă) ca şi a
mobilului faptei.

20
4. Raportând formulele sus menţionate la faptele şi împrejurările care trebuie dovedite
la descoperirea infracţiunilor de luare şi dare de mită, mijlocire a mituirii, primire a
recompensei nelegitime, traficului de influenţă, ele sunt următoarele:
1. Faptul luării - dării de mită, mijlocire a mituirii, primirii recompensei
nelegitime;
2. Obiectul mitei: natura bunurilor, avantajelor, altor valori ce-l formează şi alte
caracteristici ale lui;
3. Participanţii la infracţiune (mituit, mituitor, intermediar ş.a.);
4. Timpul, locul şi modul de transmitere a mitei;
5. Caracterul acţiunii (inacţiunii) persoanei cu funcţie de răspundere
sau funcţionarului înfăptuite contra bani, bunuri, altor valori şi avantaje;
6. Mobilul şi scopurile celor implicaţi în infracţiunea de corupţie;
7. Prezenţa în acţiunile făptuitorilor a elementelor altor infracţiuni;
8. Prezenţa circumstanţelor agravante sau atenuante;
9. Prezenţa extorcării de mită sau autodenunţului;
10.Cauzele şi condiţiile care au favorizat la săvârşirea infracţiunii de corupţie.
În literatura de specialitate, referitor la întrebările care trebuiesc clarificate de
organul judiciar în cazurile descoperirii infracţiunilor de corupţie în acelaşi sens se
pronunţă şi autorii Ion Mircea, N.P. Iablocov.
Rezumând pe marginea celor expuse considerăm că întrebările la care trebuie
dat răspuns în procesul urmăririi penale diferă nu numai de la o categorie la alta de
infracţiune, dar şi în cadrul aceleiaşi categorii de infracţiuni, date fiind particularităţile în
care se comit, fapt care pe deplin se referă şi la infracţiunile de care ne ocupăm.

21
 1.3 Versiuni înaintate şi activităţi de verificare a lor

1. Activităţile organului de urmărire penală în vederea investigării infracţiunilor

de corupţie în mare maură sunt determinate de sarcinile care stau în faţa lui la diferite
etape ale schemei metodologice de cercetare alese. Astfel, sarcina înlăturării
incertitudinii informaţionale prevede realizarea unor măsuri în scopul acumulării datelor
necesare.
Întru realizarea acestei sarcini organul judiciar apelează la sistemele de evidenţa
aflate în exploatare, care permit completarea informaţiei privind persoanele bănuite,
legaturile şi posibilităţile acestora. De rând cu aceasta, deseori apare necesitatea obţinerii
unor informaţii despre competenţa, obligaţiunile de serviciu a persoanei cu funcţii de
răspundere sau funcţionarului, despre statutul social şi modul lui de viaţa, referitor la
personalitatea lui etc. Aşa date pot fi acumulate înfăptuind unele măsuri operative de
investigaţii, executând controale, alte activităţi extrajudiciare, precum şi din declaraţiile
unor cetăţeni. În acest scop pot fi folosite şi materiale de arhivă.11
În alte cazuri rezolvarea anumitor probleme ale investigării devine posibilă
clarificând statutul, structura, condiţiile funcţionarii întreprinderii, organizaţiei, instituţiei în
care îşi exercită atribuţiile persoana bănuita. Aceste realizări pot fi obţinute de organul de
urmărire penală întreprinzând verificări, controale la activităţii economico - financiare de
producere, stării de evidenţă, pieţei de desfacere, altor aspecte ale activităţii
întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor în cauză. Măsuri analogice pot fi înfăptuite nu
numai în organizaţia în care activează persoana coruptă, ci şi în unitatea în care lucrează
mituitorul, precum şi în altele, care au avut sau au relaţii cu primele.

2. Consideram necesar de accentuat că activităţile organelor judiciare, îndeosebi la

etapa declanşării urmăririi penale, impun respectarea strictă a secretului, altfel în caz
contrar, infractorii dându-şi seama despre scopul şi sensul măsurilor efectuate vor
întreprinde contra acţiuni în vederea distrugerii urmelor existente, creării diferitor
obstacole, contracarări, pentru a împiedica desfăşurarea cercetărilor.

11
V. Tarhon, Infracţiuni pentru care se aplică proceduri s

22
 Reacţiuni, obstacole şi împotriviri
urmăririi penale din partea celor
corupţi
Pregătirea şi planificarea Tăinuirea obiectului mitei,
minuţioasă a infracţiunii, bunurilor şi valorilor
camuflarea acţiunilor ilicite. dobândite în mod ilicit.

Presiuni, influenţe asupra Tinderea celor corupţi de a

martorilor, revizorilor, stabili "contacte" cu
experţilor altor participanţi persoanele care efectuează
în proces. urmărirea penală.
încercări de a Eschivarea celor corupţi
compromite persoanele prin diverse metode şi
oficiale care efectuează procedee de răspundere.
urmărirea penală.
Realitatea acestui pericol creşte în cazurile când persoanele bănuite posedă
antecedente penale, în trecut au fost trase la răspundere penală pentru infracţiuni
analogice, sau când datorită funcţiilor exercitate sunt informate în ceia ce priveşte
tactica şi metodica investigării acestor categorii de infracţiuni.
3. Pentru a atribui cercetărilor un caracter strict orientat şi bineînţeles cât se
poate de efectiv, investigatorul evaluând materialele colectate elaborează versiunile
de urmărire penală, prin care s-ar putea explica infracţiunea de corupţie,
împrejurările în care s-a comis sau este pregătită, determinându-se faptele,
problemele care trebuiesc clarificate, consecutivitatea masurilor ce ţin a fi
întreprinse în acest scop.

Evaluarea datelor privitor la o infracţiune de corupţie

I. S-au clarificat (pe deplin, parţial) faptul şi împrejurările infracţiunii

II. Au fost descoperite (toate, unul, cîteva) acte de mituire

III. Sînt stabilite (toate, unele) persoane care pot fi martori (martori - oculari)

IV. Sînt descoperite obiecte, documente şi alte înscrisuri, care vor servi ca
mijloace materiale de probă

V. Sînt fixate acţiunile (toate, cele mai importante)făptuitorului (altor

participanţi), care fac posibilă aflarea adevărului

23
 4. Versiunile deţin poziţia centrală în cadrul planului de urmărire penală,
întrucât anume prin ele se materializează una din metodele tactice fundamentale menite
să orienteze întreaga activitate a organului de urmărire penală spre stabilirea faptelor şi
împrejurărilor infracţiunii, adică spre aflarea adevărului.
După obiectul şi întinderea lor versiunile elaborate pot fi:
Versiuni principale - care se referă la fapta în ansamblul ei, deci la
elementele constitutive ale infracţiunii;
Versiuni secundare - presupunerile referitoare la unele aspecte izolate
ale infracţiunii, dar bineînţeles importante pentru soluţionarea cauzei.
Clar lucru, că o versiune secundară este subordonată direct unei versiuni
principale şi că se elaborează şi se verifică înaintea celei principale.
Pentru elaborarea unor versiuni în cazul cercetării infracţiunilor de corupţie (fireşte
ca şi în cazul altora) investigatorul trebuie să respecte unele condiţii generale şi anume:
1. Deţinerea unor date, informaţii despre fapta cercetată, suficiente în
acest sens sub raport cantitativ şi calitativ.
2. Conceperea unor versiuni apropiate de realitate solicită pregătirea
multilaterală, experienţa şi intuiţia investigatorului.
3. Folosirea unor forme logice de raţionament (deducţie, inducţie, raţionamentul
prin analogie).
4. Ţinând cont de faptul că actele de corupţie în marea majoritate se comit în
secret, calitatea şi cantitatea datelor dispuse de organul judiciar reprezintă o premiză
esenţială pentru formularea versiunilor.
Provenienţa acestor date, pe care se întemeiază o versiune sau alta, este de regulă
de natură procesuală, deşi pot fi folosite şi informaţii din izvoare extraprocesuale
(rezultatele activităţii operative de investigaţii); dar remarcând totodată necesitatea
verificării lor, contrapunerii cu alte probe, pentru a evita orientarea greşită a cercetărilor.
Concepând cele consemnate trebuie să menţionăm că, la etapa preliminară a
efectuării cercetărilor versiunile de urmărire penală se elaborează în primul rând, pentru a

24
stabili dacă într-adevăr a avut loc un act de corupţie. în acest sens cele mai tipice
versiuni pot fi:
■ Funcţionarul într-adevăr a primit oferta în împrejurările care decurg
din informaţiile deţinute;
■ Funcţionarului într-adevăr i s-a înmânat bani, un bun oarecare, dar nu ca
mită, ci în legătură cu alte motive, împrejurări şi destul de legitim
-restituirea unei datorii, un act de donaţie, achitarea onorariului etc.
■ Acţiunile înfăptuite de funcţionar în folosul unei anumite persoane
sunt legitime şi dânsul n-a primit nici o ofertă;
■ Funcţionarul n-a primit nici o ofertă şi n-a înfăptuit nici careva acţiuni
în folosul persoanei, care chipurile i-a înmânat-o, are loc o eroare.
■ Are loc un act de calomnie.
A avut loc o altă infracţiune (de exemplu - escrocheria, şantajul etc.)
Aceste versiuni explică în cea mai mare maură faptele şi împrejurările unui act de
corupţie care a fost deja comis (produs în trecut). în alte cazuri la prezenţa datelor
despre extorcarea unei oferte, versiunile elaborate, în esenţa lor nu numai că trebuie să
explice cele întâmplate dar şi să conţină presupuneri, prognoze ale eventualelor acţiuni,
evenimente care vor constitui infracţiunea de corupţie. Spre exemplu, investigând
cazurile luării de mită în trecut de către un funcţionar concret (în legătură cu sesizarea
privitor la un nou caz de extorcare a mitei din partea lui) investigatorul trebuie sa
elaboreze versiuni particulare, privind comportarea posibilă a mituitului şi mituitorului
în momentul reţinerii lor asupra faptului transmiterii şi luării mitei. Apreciind
particularităţile locului şi timpului conceput de mituitor şi mituit pentru întâlnire,
caracteristicile bunului, valorii ofertei, ce ţine a fi înmânată, experienţa participanţilor în
acest domeniu, investigatorul prognozează posibila reacţie a mituitului, căile posibile de
fugă a acestuia, precum şi modul de dezbăierare a lui de obiectul mitei, eventualele
acţiuni ale intermediarului, altor complici etc.
6. Situaţiile care se creează în anchetă la etapa ulterioară decurg din
rezultatele obţinute în urma acţiunilor preliminare, fiind determinate de gradul de
trecere de la probabilitatea fiecăreia din versiuni la certitudinea faptei, de atitudinea

25
făptuitorului faţa de probele privind vinovăţia sa, precum şi de faptul recunoaşterii sau
negării ei.
Bineînţeles, noile versiuni de urmărire penală elaborate la etapa în cauza
posedă un caracter mai particular decât la începutul cercetărilor şi au ca obiecte
stabilirea unor anumite elemente constitutive ale infracţiunii de corupţie, clarificarea
unor împrejurări, aspecte specifice faptei în cauză. Totodată trebuie să menţionăm, că şi
la etapa a doua, atunci când se stabilesc unele noi episoade ale infracţiunii, când se obţin
date suplimentare, necunoscute până la acel moment, poate fi necesară elaborarea unor
noi versiuni privind esenţa şi conţinutul faptei produse.
După elaborarea versiunilor de urmărire penală urmează o etapă de maximă
importanţă în stabilirea adevărului - verificarea versiunilor. Verificarea versiunilor are un
caracter complex, vizând multe aspecte, multe împrejurări şi impunând totodată
necesitatea respectării unor reguli tactice, şi anume:
a) verificarea concomitentă a tuturor versiunilor şi problemelor;
b) verificarea iniţială a acelor probleme a căror amânare poate stângeni
aflarea adevărului;
c) clarificarea integrală a fiecărei probleme, până la eliminarea versiunii
ca necorespunzătoare realităţii.
7. Alegerea unor sau altor acţiuni preliminare şi tactica desfăşurării lor sunt
determinate de obiectivele cercetărilor de faptul în ce direcţii se caută probele.
În cazurile infracţiunilor de corupţie probele necesare mai frecvent sunt
căutate:
1. la locul de muncă a mituitului. în acest scop nemijlocit se cercetează atât încăperea
în ansamblu (spre exemplu biroul funcţionarului) cât şi obiectele aparte, aflate în
încăpere (safeul, masa de lucru, şifonierul etc), ori hainele mituitului. în procesul
acestor cercetări (percheziţii) pot fi stabilite date privitor la persoanele, care dispun de
careva informaţii despre faptul mituirii, descoperite documente, înscrisuri (spre exemplu
- contracte, conturi precum şi înscrierile de pe calendarul de birou, din agenda de
notiţe etc), care reflectă acţiunile funcţionarului în favoarea mituitorului, poate fi
localizat obiectul mitei (bani, bunuri etc), constatate alte urme ale infracţiunii.

26
2. la domiciliul mituitului (inclusiv vilă, garaj etc). în aceste locuri de rând cu datele
de importanţă probatore sus menţionate, pot fi descoperite documente care
demonstrează interesul funcţionarului în vederea îndeplinirii sau neîndeplinirii anumitor
acţiuni, obiectul mitei, alte bunuri de provenienţă ilicită.
3. la domiciliu şi locul de muncă al mituitorului pot fi constatate unele urme
infracţionale dintre cele arătate mai sus precum şi noi probe, (spre exemplu, despre
provenienţa obiectului mitei, aparţinerea lui mituitorului).
4. la domiciliu şi locul de muncă al intermediarului. Deseori, în aceste locuri pot fi
descoperite diferite valori, bunuri căpătate în urma serviciilor acordate făptuitorului,
înscrisuri care mărturisesc despre o eventuală transmitere a mitei, alte urme ale
infracţiunii.
5. la locul de înmânare a mitei sau unde a avut loc întâlnirea intermediarului cu
mituitul ori mituitorul. În urma cercetării acestor locuri pot fi fixate secvenţele cele
mai importante legate de transmiterea obiectului material al
mitei, este posibilă stabilirea unora sau a tuturor participanţilor la infracţiune, a martorilor,
a unei părţi al bunului transmis, a ambalajului lui etc.
6. în locurile de realizare a valorilor, bunurilor primite ca mită. Cercetările înfăptuite în
această direcţie permit fixarea actului de cumpărare - vânzare, mijloacelor băneşti
obţinute. Concomitent pot fi stabiliţi şi martori.
8. La investigarea infracţiunilor de corupţie s-a cristalizat o anumită legitate privind
consecutivitatea acţiunilor de anchetă penală. În acele cazuri, când investigatorul dispune
de date autentice despre faptul, că într-un anumit loc şi timp, făptuitorul sau complicii
săi intenţionează înmânarea - luarea de mită sau întreprind măsuri spre ascunderea
urmelor, distrugerea probelor, este necesară reţinerea acestora în flagrant delict ori
înfăptuirea percheziţiei la mituit, mituitor sau intermediar.
Reţinerea persoanelor corupte în flagrant delict impune consecutivitatea altor
acţiuni de anchetă. Imediat după aceasta este necesară percheziţio-narea celor reţinuţi, în
caz de necesitate şi examinarea lor corporală. Ulterior se organizează cercetarea locului
unde sa produs fapta se efectuează ascultarea martorilor, bănuitului, percheziţii la
domiciliu şi locul de muncă al ultimului, expertize criminalistice, alte acte procedurale,

27
precum şi măsuri operative de investigaţii. O astfel de consecutivitate reiese din
necesitatea acumulării sistematice şi neîntrerupte a materialului probatoriu.
Consecutivitatea corectă, este o condiţie necesară dar nu şi în de ajuns pentru
cercetarea completă a infracţiunii. Caracterul sistematic al cercetărilor şi anume
realizarea treptată a sarcinilor anchetei, pe etape, în scopul construirii unei sisteme
probatorii integre - credem, că va fi condiţia suficientă în acest sens. Anume datorită
acestui fapt unele acte de urmărire penală pot fi efectuate în mod repetat. Aceasta
permite investigatorului să concretizeze informaţia iniţială, să înlăture momentele
contradictorii apărute în procesul cercetărilor. Spre exemplu, ascultarea uneia şi
aceleiaşi persoane poate fi efectuată de mai multe ori în legătură cu noile împrejurări
apărute, (atenţionăm, că cele spuse n-au nimic comun cu practica defectuoasă privind
ascultarea multiplă a unei persoane pe unele şi aceleaşi întrebări). Pot fi la fel efectuate
suplimentar şi expertize, şi verificări şi alte acte de cercetare.
În acele situaţii, când cercetarea faptelor de corupţie începe cu efectuarea
percheziţiei la mituit, mituitor sau intermediar, consecutivitatea acţiunilor de anchetă
este următoarea: percheziţia; aplicarea sechestrului pentru asigurarea confiscării;
cercetarea urmelor infracţiunii şi dispunerea examinărilor tehnico-ştiinţifice a celor care
pot fi distruse ori dispărea; ascultarea făptuitorilor; pregătirea, ordonarea şi efectuarea
expertizelor.
În cazul prezenţei unei situaţii informativ - nedeterminate, iniţial, se planifică şi
se înfăptuieşte ascultarea reclamantului, martorilor. în funcţie de rezultatele obţinute, se
v-a decide care vor fi ulterioarele acţiuni de anchetă. Conţinutul şi consecutivitatea lor
sunt determinate de caracterul şi plinătatea informaţiilor deţinute după aceste ascultări.
Daca informaţiile căpătate se referă la careva acţiuni ilicite concrete sau maşinaţii,
afaceri ilegale, atunci, eforturile investigatorului trebuie îndreptate spre descoperirea şi
fixarea urmelor infracţiunii de corupţie: cercetări criminalistice, ascultarea altor martori,
ordonarea expertizelor necesare.
În cazurile când datele obţinute în urma ascultărilor se referă la obiecte
materiale (corpuri delicte, documente etc.) se efectuează percheziţii, reţineri (arestări),
cercetări, expertize grafologice, fizico-chimice, complexe etc.

28
 9. Activitatea şablonată a organului de urmărire penală nu totdeauna asigură
descoperirea deplină a infracţiunilor de corupţie. Investigarea acestor delicte, care în cele
mai frecvente cazuri se manifestă ca infracţiuni corelative, în practică întâmpină diferite
dificultăţi legate de probaţiunea lor.
De acea investigatorul în astfel de situaţii caută sa lărgească spectrul izvoarelor de
informaţie. în acest scop este utilă organizarea unor controale, verificări ale activităţii
organizaţiei, în care-şi satisface serviciul făptuitorul, adresarea unor interpelări
administraţiei, consultarea diferitor specialişti, precum şi utilizarea cât mai eficientă a
metodelor şi mijloacelor operative de investigaţii.
Totodată, acţiunile întreprinse de organul judiciar trebuie să fie bine chibzuite,
organizate după cerinţele fiecărei cauze în parte, pe baza tacticii generale recomandate în
materie de criminalistică şi activitate operativă de investigaţii.

29
 Capitolul II. Acţiuni premergătoare pornirii urmăririi penale.

2.1 Situaţii tipice si selectări metodologice privind efectuarea cercetărilor infracţiunilor de

corupţie
1. Informaţiile privind comiterea infracţiunilor de corupţie parvin la organele
de urmărire penală din diferite surse (art. 262 Сod de Рrocedură реnală):
- declaraţiile, scrisorile cetăţenilor;
- sesizările din partea organizaţiilor sindicale şi altor organizaţii obşteşti;
- sesizările din partea întreprinderilor, instituţiilor, şi a persoanelor cu
funcţii oficiale;
- articole, notiţe sau scrisori publicate în mijloacele mass-media, dezbaterile
publice;
- autodenunţarea;
- descoperirea nemijlocită de către organul de cercetare penală, de către
anchetatorul penal, procuror, judecător sau instanţa de judecată, a elementelor
unei infracţiuni;
- rezultatele activităţii operative de investigaţii;
- denunţuri anonime.
Modurile de sesizare a organelor de urmărire penală sunt variate şi în literatura
de specialitate au fost avute în vedere diverse criterii de clasificare:
- sub aspectul sursei informative din care provine sesizarea poate fi
oficială şi neoficială, externă şi internă:
- în funcţie de organul sesizat sesizarea poate fi primară şi complimentară;
- în dependenţă de cantitatea informărilor organului sesizarea poate fi
principală şi secundară.
Sesizarea fiind un act dinamizator şi totodată procesual, se caracterizează printr-
un anumit volum şi calitate de informaţii, care conţine şi acea abilitate legală în virtutea
căreia se desfăşoară urmărirea penală. Volumul şi calitatea acestor informaţii
influenţează direct la începerea urmăririi penale precum şi la optarea corectă şi reuşită a
schemei metodologice de investigare a infracţiunilor de corupţie. în acest context ţinem

30
să menţionăm, că în dependenţă de aceşti factori pot fi remarcate două situaţii tipice în
care se poate pomeni investigatorul către momentul pornirii cercetărilor şi care în mare
măsură exprimă gradul de informare al organului de urmărire penală în vederea
declanşării urmăririi penale. Prima situaţie tipică poate fi definită informativ -
determinată, iar a doua — informativ - nedeterminată. De regulă, în cazul situaţiei
informativ-determinate organul judiciar este informat:
1. Despre unele fapte concrete de luare de mită de către o anumită persoană;
2. Despre persoanele care au dat mită;
3. Despre natura şi alte caracteristici ale bunurilor, foloaselor care au
constituit obiectul mitei;
4. Despre modul de săvârşire a infracţiunii;
5. Despre unele aspecte ale relaţiilor dintre infractori;
Referitor la locul, timpul si modul de transmitere a următoarei oferte.
În aşa situaţii informaţiile deţinute nu conturează un tablou complet şi distinct al
infracţiunii, dar in acelaşi timp în baza lor pot fi, în linii generale, desemnate şi realizate
două sarcini: în primul rând - alegerea schemei metodologice de investigare, iar în al
doilea rând - consemnarea, formularea întrebărilor, care vor constitui obiectul probaţiunii şi
consecutivitatea clarificării lor.
Pe de alta parte, in procesul investigării infracţiunilor de corupţie apar şi altfel de
situaţii, şi anume, când organul de urmărire penală are la dispoziţie doar o scurtă
informaţie privitor la o faptă concretă ce atestă probabilitatea comiterii unui act de
corupţie. Situaţiile de acest fel pot fi definite ca finformativ - nedeterminate.
Prezenţa uneia sau altei situaţii tipice presupune şi selectarea de către
investigator a metodicii respective de cercetare a acestor infracţiuni.12
2. în cazurile existenţei situaţiei informativ-determinate, cercetările pot fi înfăptuite după
schema metodologică definită - frontală. Esenţa acestei metodici constă in faptul, că
odată cu declanşarea urmăririi penale este posibilă planificarea şi efectuarea prin
surprindere a unor măsuri preliminare, destinate să consolideze datele faptice deţinute de
către investigator. La rândul său, rezultatele acestor măsuri vor servi ca factori
12
V. Tarhon, Infracţiuni pentru care se aplică proceduri speciale de urmărire şi judecată, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1968

31
contribuabili la desfăşurarea cercetărilor ulterioare. Cu alte cuvinte, schema
metodologică "frontală" permite de a stabili elementele principale ale infracţiunii, fapt
care asigură perceperea şi posibilitatea dovedirii modului de săvârşire a faptei,
aprecierea rolului fiecărui participant, vinovăţiei si mobilului lor, cât şi stabilirea
condiţiilor care au contribuit la naşterea şi producerea faptei incriminate. în cadrul
cercetărilor potrivit schemei metodologice frontale, de regulă, sunt reţinuţi, arestaţi
bănuiţii (învinuiţii), se preîntâmpină contactul lor cu alte persoane, se stabilesc bunurile
care constituie produsul infracţiunii investigate şi se aplică sechestrul pentru a împiedica
irosirea, înstrăinarea lor în scopul reparării pagubei, recuperării prejudiciului.
Realizarea schemei metodologice frontale cuprinde 3 etape şi include următoarele
activităţi (măsuri):
I-a etapă - studierea şi aprecierea informaţiilor iniţiale, elaborarea planului de
urmărire penală (versiunile, problemele, precizarea termenelor de rezolvare,
nominalizarea executanţilor); asigurarea cu mijloace tehnice (criminalistice şi speciale)
şi de transport, radio-recepţie, soluţionarea altor probleme organizaţionale.
A II-a etapă - efectuarea următoarelor măsuri preliminare: ascultarea
reclamantului; organizarea flagrantului, reţinerea şi arestarea făptuitorului; efectuarea
percheziţiilor la mituitor, mituit, intermediar, aplicarea sechestrului; efectuarea
cercetărilor la faţa locului, examinarea obiectului mitei, îmbrăcămintei şi altor lucruri
personale ale mituitorului, mituitului, ale înscrisurilor; examinarea corporală (în caz de
necesitate) a mituitului si mituitorului; ascultarea bănuitului. Totodată, în cadrul acestei
etape se precizează versiunile, se corectează şi se completează planul urmăririi penale, se
asigură interacţiunea cu alte organe, specialişti.
A III-a etapă - efectuarea acţiunilor de ancheta penală; interogarea martorilor;
ordonarea expertizelor necesare; interogarea învinuiţilor, inculpaţilor; efectuarea
confruntărilor si altor masuri in scopul creării unei sisteme probatorii logice,
necontradictorii.
3. Situaţia tipică informativ - nedeterminată este întâlnită destul de frecvent, îndeosebi
în cazurile când informaţia despre infracţiunile de corupţie survine la organele de
urmărire penală prin intermediul mijloacelor mas-media, prin denunţuri anonime, în

32
urma efectuării măsurilor operative de investigaţii etc. Datele comunicate in astfel de
situaţii, de regulă, sunt incomplete, deseori, neconcrete, pot fi incorect percepute si
redate de semnalator etc. Trăsătura principală a acestei situaţii - imposibilitatea
începerii urmăririi penale.
Cercetările corespunzătoare situaţiei descrise vor fi efectuate după altă
metodică potrivit unei scheme din 4 etape, care poate fi definită - investigativ -
acumulativă.
La I-a etapa investigatorul rezolvă două probleme: pe de o parte strânge , date
faptice in contextul sesizării iniţiale, din alta - le analizează, le apreciază si le aranjează
intr-o sistemă determinata.
În vederea strângerii datelor necesare pentru începerea urmăririi penale; si
preîntâmpinarea urmăririi penale nejustificate, organele competente recurg la măsurile
operative de investigaţii în conformitate cu art. 55 Cod de procedură penală şi art.6
al Legii privind activitatea operativă de investigaţii.
Investigatorul sistematizează datele acumulate si daca ele nu sunt
contradictorii cu cele precedente, decide pornirea urmăririi penale, efectuând cercetările
de mai departe potrivit schemei metodologice frontale, caracteristice situaţiei tipice
informativ-determinate.

33
 2.2 Depistarea şi documentarea infracţiunilor de corupţie pasivă

După cum s-a menţionat anterior, coruperea pasivă este recunoscută de

legislaţia penală a Republicii Moldova drept faptă a persoanei cu funcţii de răspundere,
care pretinde ori primeşte oferte, bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje
patrimoniale, fie acceptă servicii, privilegii sau avantaje, ce nu i se cuvin, pentru a
îndeplini u nu ori pentru a întîrzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni ce ţine de
obligaţiile ei serviciu, ori pentru a îndeplini o acţiune contrar acestor obligaţii, precum
şi pentru a obţine de la autorităţi distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau o oarecare
decizie favorabilă (art. 324 CP).
În procesul de combatere a infracţiunilor de corupere pasivă se pot utiliza
următoarele metode de depistare:
1.metode procesual-penale;
2. metode cu caracter operativ de investigaţie;
3. metode normative, prevăzute în unele legi ale Republicii Moldova deja
amintite;
4. metode complexe procesual-penale, normative şi operative de investigaţie.
Avînd în vedere complexitatea problemei abordate, o primă regulă tactică o reprezintă
instrumentarea acestui gen de cauze în echipă, de către procuror, alături de poliţişti
specializaţi, ofiţeri din alte instituţii abilitate cu dreptul de activitate operativă de
investigaţie şi specialişti criminalişti în baza unui plan de anchetă dinamic şi minuţios,
cuprinzînd multiplele versiuni logice, activităţi operative şi termenele de executare.
Metodele procesual-penale de depistare a acestei categorii de infracţiuni
sînt reglementate de prevederile art. 262-265 CPP şi ele pot fi următoarele:

a. Depistarea semnelor infracţiunii respective în urma depunerii de către

o persoană fizică sau juridică (victimă) la organele de constatare, de urmărire
penală sau procuratură a plîngerii despre faptul că de la ea se extorchează sau se
cere folosul necuvenit (comision ilicit) sau că valoarea cerută a fost deja transmisă
făptuitorului.

34
 Plîngerea pe care victima o depune la organele competente va servi numai ca
semnal iniţial referitor la faptă săvîrşită, însă pentru depistarea şi documentarea
semnelor infracţiunii de corupere pasivă este nevoie de o activitate bine planificată, cu
respectarea procedeelor de conspiraţie totală sau parţială.
De aceea, persoana responsabilă din organele indicate, care primeşte şi înregis-
trează plîngerea, trebuie să insiste ca autorul ei să indice în ea cele mai importante date
ale faptei săvîrşite sau ale faptei în curs de desfăşurare ori de pregătire şi anume:
- date referitoare la întreprinderea, instituţia, organizaţia de stat sau organul
administraţiei publice locale sau centrale în care activează persoana cu funcţii de
răspundere, genul lor de activitate şi dislocarea sediului administrativ;
- datele personale şi funcţia pe care o deţine făptuitorul în întreprinderea, instituţia,
organizaţia de stat sau organul administraţiei publice locale sau centrale;
- date cu privire la acţiunea ce ţine de obligaţiile de serviciu ale persoanei cu funcţii de
răspundere pe care trebuie s-o îndeplinească sau nu ori pentru a întîrzia sau grăbi
îndeplinirea ei, ori a îndeplini o acţiune contrar obligaţiilor funcţionale;
- date despre calitatea folosului necuvenit (comisionului ilicit) care urmează a fi
transmis sau care deja a fost dat făptuitorului: bani, titluri de valoare, alte bunuri
materiale sau avantaje patrimoniale, servicii, privilegii etc;
- date despre vremea, locul, împrejurările, condiţiile şi modalităţile de transmitere a
valorilor etc;
- date cu privire la relaţiile dintre depunătorul plîngerii şi persoana cu funcţii
de răspundere;
- adresa domiciliului, numerele de telefon de la serviciu, de acasă sau mobil;
- informaţia referitor la mijloacele de transport cu care se deplasează făptuitorul
(automobil propriu, de serviciu, al rudelor, al cunoscuţilor etc);
- date despre posibilii participanţi (rude, prieteni, colegi de serviciu, alte persoane) la
săvîrşirea actului de corupţie pasivă.
Dacă aceste date nu sînt cunoscute pe deplin de autorul plîngerii, atunci
organul competent va acumula informaţie suplimentară.

35
 În funcţie de modul cum a fost cerut folosul necuvenit (comisionul ilicit), se
vor efectua acţiunile de documentare a acţiunilor infracţionale ulterioare ale făptuitoru-
lui, în cazul cînd el intenţionează să extorcheze valorile necuvenite sau numai o parte
din ele, atunci este posibilă organizarea reţinerii persoanei cu funcţii de răspundere în
flagrant delict prin transmiterea sumei respective sub controlul organului operativ de
investigaţie şi a procurorului, aşa cum prevede pct. 4 art. 8 al Legii cu privire la acti-
vitatea operativă de investigaţie. în asemenea situaţii, apare problema găsirii banilor
(lei moldoveneşti, valută străină, titluri de valoare, alte valori materiale) preconizaţi
pentru transmitere funcţionarului corupt. în fiecare caz se cere ca banii să fie autentici şi
nu falsificaţi. Cel mai eficient va fi folosirea banilor care aparţin persoanei de la care ei
se extorchează, deoarece pe viitor obiectul actului de corupţie sau valoarea lui vor fi
restituite proprietarului-victimă a acţiunilor de corupţie. Totodată, pentru a fixa faptul
transmiterii-primirii obiectului actului de corupere pasivă, nu este obligatoriu
transmiterea întregii sume, ci doar a unei părţi din ea. Acest procedeu este un mijloc de
probare a infracţiunii deja săvîrşite, deoarece însuşi faptul de extorcare de către
persoana cu funcţii de răspundere a folosului necuvenit este deja o componenţă con-
sumată, prevăzută de art. 324 CP.
Pentru pregătirea corectă a reţineri bănuitului în flagrant delict se va planifica şi
executarea procedurii de înzestrare a victimei cu tehnică specială (audio, video), iar
acest fapt va trebui consemnat în procesul-verbal, cu indicarea datelor referitoare la
această tehnică specială. în cazul în care informaţia se va înregistra pe banda magnetică
a casetelor video sau audio, va trebui exclusă posibilitatea extragerii acesteia din
dispozitivul aparatelor de înregistrare audio sau video pînă la ridicarea de către per-
soana responsabilă, prin sigilarea dispozitivului de închidere.
În caz că persoana cu funcţii de răspundere numai cere banii sau alte valori
materiale, dar nu le extorchează, atunci nu este justificată organizarea reţinerii
făptuitorului în flagrant delict prin această metodă, fiindcă legislaţia menţionată nu
reglementează alte situaţii.
De aceea, trebuie delimitat modul de extorcare a comisionului ilicit de modul
de cerere simplă a banilor sau a altor valori materiale. E recunoscut faptul că, potrivit

36
pct. 12 al Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 6 din 11 martie 1996 cu mo-
dificările ulterioare „Cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală
pentru mituire", extorcarea folosului necuvenit (comisionului ilicit) constă în cererea lui
de către făptuitor sub ameninţarea săvîrşirii acţiunilor care vor cauza prejudicii
intereselor legale ale victimei, sau crearea intenţionată a unor condiţii care o impune
să dea banii sau bunurile materiale în scopul prevenirii consecinţelor nefaste pentru
interesele sale legale.
De la persoana care a depus plîngerea se va solicita o explicaţie detaliată
privind datele relatate în sesizarea făcută şi ea va fi rugată să nu destăinuie informaţia
altor persoane care n-au acces la examinarea cazului, chiar dacă ele sînt angajaţi ai
organelor de drept.
O condiţie esenţială la etapa primirii şi înregistrării plîngerii este păstrarea confi-
denţialităţii datelor expuse în ea şi limitarea cercului de persoane care ar putea avea
acces la informaţia dată, pentru a evita scurgerea necontrolată de informaţii.13
O cerinţă esenţială la această etapă este verificarea datelor expuse în plîngerea
înregistrată şi corespunderea lor cu realitatea. Aceste acţiuni se efectuează în cadrul unei
activităţi premergătoare pornirii sau nepornirii urmăririi penale în termenele re-
zonabile stabilite de procuror.
În scopul verificării veridicităţii informaţiei cu privire la fapta de corupere pasivă
se vor utiliza mai multe canale şi surse de colectare a datelor necesare.
Pentru efectuarea controlului veridicităţii informaţiei parvenite în organele de
constatare, de urmărire penală sau de procuratură, se folosesc atît procedee obişnuite, cît şi
unele cu caracter operativ de investigaţie.
În cazul în care actul a fost executat de către o persoană cu funcţii de
răspundere coruptă, atunci persoana responsabilă care examinează cazul va solicita în
mod oficial hotărîrea respectivă adoptată de organul vizat. Pentru ca persoana bănuită
să nu înţeleagă că activitatea sa este supusă controlului, se recomandă de a cere mai
multe hotărîri care au fost adoptate de organul sau funcţionarul dat, dar care nu sînt
suspecte. Paralel, din organul, instituţia, întreprinderea sau organizaţia respectivă, se so-
13
V. Tarhon, Infracţiuni pentru care se aplică proceduri speciale de urmărire şi judecată, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1968

37
licită şi alte documente, cum ar fi cele de contabilitate sau de cancelarie: registrele de
evidenţă, registrele de intrare-ieşire a corespondenţei, ordinul de numire în funcţie,
fişa de post a funcţionarului, referinţa de serviciu, plîngerile asupra acţiunilor persoanei
bănuite, alte acte.
Concomitent cu această acţiune este necesar de întreprins măsuri operative de in-
vestigaţie, prevăzute de art. 6 al Legii privind activitatea operativă de investigaţie.
Aceste măsuri vor fi aplicare în funcţie de situaţia concret creată, dar dacă acţi-
unea este prevăzută la alin. 3 al art. 324 CP (infracţiune gravă), se recomandă să se
efectueze următoarele măsuri operative: cercetarea domiciliului şi instalarea în el a
aparatelor audio, video, de fotografiat, de filmat etc; supravegherea domiciliului persoa-
nei bănuite prin utilizarea mijloacelor tehnice; interceptarea convorbirilor telefonice şi
a altor convorbiri; controlul comunicărilor telegrafice şi a altor comunicări; culegerea
informaţiei de la instituţiile de comunicaţii. Această măsură se efectuează cu au-
torizarea conducătorului organului care exercită activitatea operativă de investigaţie şi
a judecătorului de instrucţie. Se cere autorizaţia judecătorului de instrucţie, iar
rezultatele întreprinse vor fi documentate prin intermediul proceselor-verbale cu privi-
re la efectuarea măsurilor descrise.
În conjugare cu măsura indicată vor fi executate şi altele, precum: culegerea
informaţiei despre persoana cu funcţii de răspundere şi chiar depunătorul plîngerii,
urmărirea vizuală a lor, chestionarea persoanelor care prezintă interes operativ pentru
organe şi altele. Măsurile acestea se efectuează numai cu autorizaţia conducătorului
organului indicat, iar rezultatele vor fi documentate prin rapoarte, procese-verbale
sau note informative.
Datele acumulate în urma verificării circumstanţelor indicate în plîngere vor
servi ca temei pentru:
1. înaintarea versiunilor tipice şi concomitent a celor particulare;
2. recunoaşterea lor ca probe în cadrul viitoarei cauze penale;
3. pornirea procedurii de urmărire penală şi efectuarea acţiunilor de urmărire
4. penală în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

38
b. Depistarea semnelor infracţiunii de corupţie pasivă în urma parvenirii la
organele de constatare, de urmărire penală sau la procuratură a denunţului făcut
de o persoană fizică sau o persoană juridică despre săvirşirea faptei de corupere
pasivă.
Denunţul poate parveni de la următoarele categorii de persoane:
■ de la conducătorii întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei de stat ori de la
conducătorii organului administraţiei publice locale sau centrale în care activează
persoana cu funcţii de răspundere implicată în actul de corupere pasivă;
■ de la organele de stat abilitate cu funcţii de control care, în cadrul controalelor
efectuate în întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile de stat sau în organele
administraţiei publice, relevă acte de corupere săvîrşite de către factorii de decizie din
structurile respective;
■ de la persoane care ocupă diferite funcţii atît în întreprinderile, instituţiile sau
organizaţiile de stat, cît şi în organele şi organizaţiile nestatale şi care, în virtutea
îndeplinirii activităţilor determinate de statutul lor, devin posesorii unor informaţii
despre actul de corupere pasivă săvîrşit de făptuitor: lucrători din organizaţiile care
efectuează operaţiuni financiare, lucrători ai serviciului cadastral, notari, avocaţi etc.
■ de la colegii de serviciu al făptuitorului care nu pot tolera atitudinea criminală a
acestuia faţă de executarea corectă şi cinstită a obligaţiilor de serviciu;
■ de la rudele, foştii prieteni sau cunoscuţi ai persoanei cu funcţii de răspundere cu care
făptuitorul se află în relaţii sociale şi care cunosc date despre infracţiunea săvîrşită;
■ de la rudele, prietenii, cunoscuţii sau colegii persoanei de la care se cere, se
extorchează folosul necuvenit (comisionul ilicit) sau care a transmis bani sau bunuri
materiale persoanei corupte;
■ de la alte persoane.
Persoana responsabilă din organele competente care primeşte denunţul trebuie
să ceară ca acest act să corespundă cerinţelor art. 263 CPP (Plîngerea şi denunţul), adi-
că trebuie să cuprindă numele, prenumele, calitatea, domiciliul petiţionarului, de-
scrierea faptei care formează obiectul denunţului, indicarea făptuitorului, dacă acesta
este cunoscut, şi a mijloacelor de probă.

39
 Denunţul trebuie să fie consemnat într-un proces-verbal semnat de autorul lui şi
de persoana oficială din organele indicate. Este obligatoriu ca persoanei care depune
denunţul să i se explice răspunderea penală pe care o poartă în caz că denunţul este
intenţionat calomnios, fapt care se consemnează în procesul-verbal şi autorul denun-
ţului semnează.
În cazul denunţului se presupune că autorul cunoaşte date despre faptul că o
persoană cu funcţii de răspundere pretinde, acceptă sau a primit un folos necuvenit (co-
mision ilicit) sau se pregăteşte să-l primească, de aceea, în sesizare va indica aceleaşi
date ca şi în plîngere şi anume:
- date referitoare la întreprinderea, instituţia sau organizaţia de stat, ori organul
administraţiei publice locale sau centrale în care activează persoana cu
funcţii de răspundere care cere sau extorchează comisionul ilicit;
- datele personale, funcţia acestui funcţionar şi cercul de împuterniciri pe care le are el
în legătură cu funcţia deţinută;
- actul săvîrşit sau neexecutat pentru care persoana suspectată de comiterea faptei
prejudiciabile cere sau extorchează comisionul ilicit, ori 1-a primit deja;
- calitatea folosului necuvenit (oferte, bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje
patrimoniale, servicii, privilegii etc);
- alte date expuse anterior.
Aceste date vor fi mai detaliat expuse de autorul denunţului într-o explicaţie
depusă organului respectiv.
Totodată, autorul denunţului poate să cunoască şi date foarte importante pentru
activitatea operativă şi de urmărire penală despre persoana care a promis, a oferit sau a
dat comisionul necuvenit. Aceste date vor ajuta organul de constatare, de urmărire
penală sau de procuratură să acumuleze mai multe probe în dovedirea vinovăţiei per-
soanelor implicate în actul de corupţie.
Şi în aceste cazuri este necesar de respectat regulile anterior indicate.
1. Protecţia informaţiei. În acest scop, conducătorul organului competent va
dispune examinarea denunţului unei persoane sau grup de persoane cu experienţă
în acest domeniu. Se va cere de la autorul denunţului să nu divulge datele pe care le

40
deţine şi să coopereze nemijlocit numai cu acei angajaţi ai organelor de drept care
examinează denunţul. Se va limita accesul altor persoane, inclusiv şi a celor din cadrul
organelor de drept, la informaţia expusă în denunţul examinat.14
2. Se va planifica şi efectua un control de verificare a datelor expuse în denunţ
şi în explicaţia autorului acestei sesizări.
Metodele şi procedeele de verificare a informaţiei deţinute de organele
competente sînt similare procesului verificară datelor din sesizarea în formă de
plîngere.
În cadrul efectuării acţiunilor de verificare a datelor acumulate la etapa iniţială
se va proceda la evitarea sau minimalizarea scurgerii de informaţii, pentru ca persoana
bănuită să nu-şi dea seama că este supusă controlului.
Probele acumulate în procesul controlului vor fi multilateral analizate. în
primul rînd, se va preciza dacă nu este cazul de calomniere a unui funcţionar în scop de
răzbunare, de concurenţă neloială, de ocupare pe viitor a funcţiei pe care o deţine cel
supus controlului şi altele.
Datele colectate pe parcursul verificării vor servi ca temei pentru a prelungi
controlul în cadrul dosarului operativ sau pentru a înceta examinarea sesizării.
Dacă se confirmă că fapta de corupere pasivă a fost săvîrşită sau este în curs de
săvîrşire sau pregătire, atunci activitatea de control preventiv va fi prelungită pentru a
acumula datele necesare pentru pornirea urmăririi penale.

c) Depistarea semnelor infracţiunii de corupţie pasivă în urma autodenunţului

depus de persoana care a săvîrşit fapta indicată.
Această metodă de depistare a genului de infracţiuni examinat este foarte rar
întîlnit în practica organelor de drept, dar cu toate acestea, ea nu trebuie exclusă pe de-
plin din arsenalul activităţii organelor respective. O asemenea formă de sesizare a or-
ganelor de drept e posibilă în cazul în care făptuitorul a comis un act de corupere pasivă
în anumite împrejurări deosebite precum ar fi:
■ săvîrşirea actului de corupere pasivă sub influenţa constrîngerii aplicate de subiectul

14
Gh. Nistreanu, Prevenirea infrcaţiunilor prin măsuri de siguranţă, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 1991

41
 care a dat folosul necuvenit (comisionul ilicit);
■ săvîrşirea acestor fapte prejudiciabile de către un grup de persoane cu funcţii de
răspundere de la o întreprindere, instituţie sau organizaţie de stat ori din organele
administraţiei publice, între care apar contradicţii serioase referitor
la repartizarea cotei-părţi din comisionul acaparat pentru fiecare participant
la infracţiune;
■ săvîrşirea de către persoana cu funcţii de răspundere a faptei de corupere pasivă sub
influenţa constrîngerii din partea conducătorilor ierarhic superiori;
■ comiterea de către făptuitor a actului de corupere pasivă ca urmare a constrîngerii
fizice sau psihice aplicate împotriva acestuia de către reprezentanţii lumii
criminale.
Autodenunţarea va fi primită în corespundere ce cerinţele art. 264 CPP. Se reco-
mandă ca această formă de sesizare să fie făcută numai în scris. Totodată, procedura de
autodenunţare se va efectua cu înregistrarea audio sau video a declaraţiei despre să-
vîrşirea de către persoana indicată a infracţiunii de corupere pasivă.
Persoanei care face declaraţia de autodenunţare i se explică dreptul de a nu spu-
ne nimic şi de a nu se autodenunţa şi că, în caz de autocalomnie, care împiedică
constatarea adevărului, ea nu va avea dreptul la reparaţia prejudiciului material sau
moral.
Cauzele care îl determină pe făptuitor să procedeze la autodenunţare pot fi di-
verse: incompatibilitatea conştiinţei sale cu fapta sâvîrşită; teama că organele de drept
vor descoperi fapta infracţională şi în privinţa lui va fi aplicat arestul preventiv;
dezvăluirea unor date despre asemenea crime săvîrşite de alte persoane corupte în cer
cărora făptuitorul a fost atras involuntar; ameninţările la viaţa şi sănătatea fapt torului
din partea unor persoane criminale sau structuri criminale.
Totodată, autodenunţarea poate servi ca o formă destul de eficientă la depista
semnelor infracţiunilor de corupţie, dacă ofiţerii organelor de constatare şi urmărire
penală vor lucra intens cu făptuitorul pentru a-1 convinge sau a-1 determina să
colaboreze cu organele de drept, inclusiv să facă asemenea sesizare la organele
competente.

42
 După depunerea autodenunţului şi înregistrării lui se vor lua măsuri de verific a
datelor care au fost prezentate de persoana bănuită. Şi în aceste situaţii se utilizează
metodele obişnuite de control a informaţiei deţinute de organele competente sau n suri
operative de investigaţie.
Se iau măsurile necesare pentru excluderea scurgerii de informaţie şi pentru
protecţia persoanei bănuite care a făcut autodenunţul şi alte persoane care deţin date
convingătoare despre fapta cercetată.
Datele acumulate vor servi drept temei pentru pornirea urmăririi penale şi
efectuarea acţiunilor de urmărire penală.

d. Depistarea şi documentarea semnelor faptei de corupere pasivă în urma

stabilirii infracţiunii nemijlocit de către colaboratorii organului de constatare,
urmărire penală sau ai procuraturii.
În asemenea cazuri se utilizează metoda complexă cu caracter operativ şi
norma De menţionat că această metodă de depistare a infracţiunilor de corupere pas are
posibilităţi nelimitate în activitatea de contracarare a fenomenului de corupţie
domeniul activităţii de stat.
Pentru ca activitatea de depistare şi documentare a faptelor prejudiciabile de
rupere pasivă să fie eficientă, complexă şi legală este necesar ca reprezentanţii
organelor abilitate cu depistarea şi cercetarea infracţiunilor de corupţie să cunoască în
social următoarele aspecte:
1. întreprinderile, instituţiile sau organizaţiile de stat ori organele administra
publice în care se pot comite asemenea infracţiuni:
a. întreprinderile de stat, adică agenţii economici subordonaţi Aparatului
Guvernului, Ministerelor, altor autorităţi administrative centrale sau organe
administraţiei publice locale (municipale) cu capital de stat; societăţi
comerciale cu capital de stat majoritar.
Informaţia referitoare la întreprinderile de stat este stocată la Camera înregistră-
rii de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale.

43
 b. Instituţiile de stat din domeniul privatizării, licenţierii unor genuri de activitate,
învăţămîntului, ocrotirii sănătăţii, transporturilor, protecţiei drepturilor
consumatorilor, documentării populaţiei, efectuării expertizelor medico-legale,
psihiatrice şi judiciare, protecţiei mediului înconjurător, informaticii, geodeziei,
cartografiei, cadastrului, standardizării şi metrologiei, asigurărilor de stat, finanţelor,
sociologiei, judiciare şi altele.
c. Organizaţiile de stat. în această categorie se includ diverse organizaţii de stat,
înregistrate la Camera înregistrării de Stat a M.D.I. Din ele putem menţiona: Agenţia
Naţională Reglementare în Energetică, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare,
Comisia Naţională Electorală Centrală, Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile,
Comisia Interdepartamentală Maşini de Casă şi Control; Inspectoratul de Stat
Supraveghere şi FNR şi altele.
d. Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice. în această categorie
de organe se includ ministerele, alte autorităţi administrative centrale şi alte autorităţi.

2. Categoriile de persoane cu funcţii de răspundere care pot comite fapte

prejudiciabile de corupere pasivă.
Potrivit art. 123 CP, prin persoană cu funcţii de răspundere se înţelege persoana
căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice
locale ori într-o subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin
stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi
şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor adminis-
trative de dispoziţie ori organizatorico-economice.
Prin persoană cu înaltă funcţie de răspundere se înţelege persoana cu funcţii de
răspundere al cărei mod de numire sau alegere este reglementat de Constituţia Repu-
blicii Moldova şi de legi organice, precum şi persoanele cărora persoana cu înaltă fun-
cţie de răspundere le-a delegat împuternicirile sale.
Persoane cu funcţii de răspundere sau cu înaltă funcţie de răspundere sînt:

44
 — Preşedintele Republicii Moldova, Preşedintele Parlamentului şi locţiitorii lui,
Prim-ministrul şi locţiitorii lui, deputaţii în Parlamentul Republicii Moldova, membrii
Guvernului, Preşedintele Adunării Populare a UTA Găgăuzia şi locţiitori lui,
Preşedintele Curţii de Conturi şi adjuncţii lui, Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie şi
adjuncţii lui, preşedinţii Curţii de Apel şi adjuncţii lor, preşedinţii instanţelor
judecătoreşti teritoriale şi de specialitate, judecătorii, Procurorul General, adjuncţii lui
şi procurorii ierarhic inferiori ş.a.
Aceste funcţii sînt prevăzute de Constituţia Republicii Moldova şi de acte
legislative speciale privind statutul juridic al acestor funcţionari.
De asemenea, la categoria persoanelor cu funcţii de răspundere vor fi atribuiţi:
directorii de întreprinderi, instituţii şi organizaţii de stat (birouri, comisii, agenţii
etc); locţiitorii lor; şefii de direcţii, secţii, subsecţii sau sectoare de activitate de pro-
ducţie ori economico-financiară; contabilii-şefi, inginerii-şefi, şefii de şantiere şi locţii-
torii lor; şefii de depozite etc.
3. Genurile de activitate pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea, întîrzierea sau
grăbirea executării cărora persoanele cu funcţii de răspundere pot pretinde, primi
sau accepta folosul necuvenit (comisionul ilicit).
Practica judiciară şi literatura de specialitate consideră că asemenea activităţi pot fi:
- acordarea de ajutor (acordul, permisiunea, susţinerea) persoanelor interesa
te în crearea unor structuri comerciale sau a unor întreprinderi republicane
sau municipale cu scopul de a „pompa" în aceste structuri mijloace ale între
prinderilor de stat;
- vînzarea la preţuri scăzute a proprietăţii de stat (republicane sau
municipale) în beneficiul unor structuri care desfăşoară activităţi de întreprinzător,
evitînd vînzarea prin intermediul licitaţiei sau organizînd licitaţii fictive;
- încheierea unor acorduri comerciale prejudiciabile pentru stat (cu privire la
închirierea unor clădiri, a mijloacelor de transport ş.a.m.d.);
- acordarea unor garanţii bancare, de asemenea, a creditelor şi împrumuturi
lor fără a prevedea obligaţii reciproce din partea partenerilor, ceea ce favorizează
delapidarea mijloacelor băneşti;

45
 - acordarea de ajutor la crearea întreprinderilor „fantomă", la înregistrarea în-
treprinderilor fără perfectarea actelor juridice, la deschiderea în bănci a conturilor
bancare fără înregistrarea întreprinderii; la transferarea clientului pentru deservire
în altă bancă fără a verifica perfectarea actelor juridice şi a mijloacelor băneşti pe
cont;
- refuzul persoanelor cu funcţii de răspundere de a înregistra întreprinderile
concurente care deţin monopolul asupra fabricării unor categorii de mărfuri sau asupra
unei ramuri din sfera comerţului, în schimbul unui comision ilicit;
- susţinerea concurenţei neloiale pe piaţa de desfacere a mărfurilor. Se poate
manifesta în forme atît juridice, cît şi economice sau în ambele forme.
- amînarea achitării plăţilor fiscale în bugetul local, acordarea de înlesniri fis-
cale, vamale sau eliberarea licenţelor preferenţiale;
- obţinerea de la factorii de decizie a introducerii modificărilor şi
schimbărilor în actele normative, convenabile anumitor structuri (de întreprinzător, cri-
minale);
- eliberarea delicvenţilor de răspundere juridică. La această categorie de
acţiuni pot fi atribuite: primirea consultaţiei de la lucrătorii organelor fiscale, poliţiei,
de la lucrătorii bancari în problemele eschivării de la plata impozitelor, de la
controalele bancare; obţinerea unor decizii favorabile prin falsificarea materialelor
reviziilor documentare, a controalelor de audit, a datelor despre mijloacele impozabile,
falsificarea declaraţiilor fiscale; obţinerea informaţiei confidenţiale din bănci, burse,
fonduri de investiţii, fonduri imobiliare, instituţii de statistică, inspecţii fiscale,
procuratură, poliţie; adoptarea deciziei favorabile pentru delicvent privind rezultatele
investigaţiilor de serviciu, materialele de control şi cercetările în cauzele penale;
tăinuirea materialelor compromiţătoare parvenite în organele de drept, în mass-media.
E important de ştiut că licenţele sînt eliberate de Camera de Licenţiere a
Republicii Moldova, iar în unele cazuri, prevăzute în art. 6 al Legii nr. 451 -XV
privind licenţierea unor genuri de activitate, de către autorităţile executive ale
administraţiei publice locale.
- impozitare, achitare a datoriilor la bugetele de stat şi local sau la fondul so-

46
cial, de care sînt responsabili angajaţii organelor Serviciului Fiscal de Stat;
- privatizare a unor întreprinderi de stat, imobile, terenuri, mijloace de
transport, subsoluri etc, cu perfectarea actelor în serviciile de privatizare;
- înregistrare a unor întreprinderi sau firme de către angajaţii Camerei
înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale;
- eliberare a unor garanţii de stat la primirea creditelor sau împrumuturilor
ori scutirea de datorii istorice, înfăptuită prin intermediul unor structuri ale
Guvernului;
- efectuare a controalelor financiare sau a reviziilor de către angajaţii organe
lor control financiar şi revizie;
- activitate a Curţii de Conturi a Republicii Moldova la efectuarea
controalelor financiare de stat.

În procesul de depistare şi documentare a faptelor prejudiciabile de corupere

activă, organele competente sînt obligate să colecteze datele necesare din diferite surse,
dar procedeele trebuie să aibă un suport juridic prevăzut de legi, de hotărîri ale
Guvernului sau de acte normative departamentale. Se recomandă de utilizat, prelucrat
şi analizat următoarele feluri de informaţii şi anume:
■ Informaţii ce se conţin în materialele de control efectuate de Guvern şi
serviciile lui teritoriale din care rezultă comiterea de către persoanele cu funcţii de
răspundere a unor încălcări a obligaţiilor de serviciu cu semne de corupere pasivă sau
alte infracţiuni de serviciu.
■ Informaţii acumulate de organele procuraturii referitoare la sferele de
activitate economico-financiară, administrativă, culturală etc. a întreprinderilor,
instituţiilor sau organizaţiilor de stat ori a organelor administraţiei publice în care au
fost comise încălcări a obligaţiilor de serviciu cu caracter corupţional.
■ Informaţii primite de la locul de muncă al persoanei cu funcţii de
răspundere despre plecarea ei în delegaţii peste hotarele republicii din contul
persoanelor fizice sau juridice cu un comportament dubios.

47
 ■ Informaţii acumulate de la locul de serviciu cu privire la primirea de către
persoana cu funcţii de răspundere a unor recompense, daruri, cadouri şi anumitor
servicii pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
■ Informaţii parvenite de la diverse persoane cu privire la participarea nemij-
locită a funcţionarului public la activitatea de întreprinzător.
■ Informaţii acumulate de organele de constatare, de urmărire penală şi
procurori în timpul studierii declaraţiilor de venituri şi proprietate depuse de persoanele
cu funcţii de răspundere la încadrarea lor în serviciu şi ulterior prezentate în fiecare an.
■ Informaţii parvenite la organele competente de la conducătorii de
autoritate publică, de la alte instituţii, întreprinderi şi organizaţii de stat referitoare la
actele de corupţie săvîrşite de funcţionarii din subordine.
■ Informaţii parvenite de la colaboratorii titulari ai subdiviziunilor
operative, infiltraţi în organizaţiile criminale.
■ Informaţia parvenită de la persoanele care colaborează în mod confidenţial
cu organele care exercită activitatea operativă de investigaţie, de asemenea infiltraţi
operativ în organizaţiile criminale.
■ Informaţii referitoare la modul de viaţă şi comportamentul unor persoane cu
funcţii de răspundere, ale căror cheltuieli în mod vădit depăşesc veniturile oficiale
obţinute de la locul de serviciu.
În cazul depistării, în procesul controlului prealabil, a elementelor componente
ale unor încălcări, inclusiv infracţiuni, Comisia centrală de control sau comisiile depar-
tamentale de control înaintează materialele respective spre examinare Centrului pentru
Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei. Serviciile specializate ale CCCEC
efectuează controlul de facto al declaraţiilor, care constă în confruntarea informaţiei şi
datelor expuse în declaraţie cu informaţia şi documentele de care dispun autorităţile
publice competente sau cu cele aflate în arsenalul organelor de drept abilitate cu funcţia
de depistare şi cercetare a acestui gen de infracţiuni.
■ Informaţia parvenită de la serviciile competente ale Curţii de Conturi. în
conformitate cu alin. 5 art. 25 al Legii nr. 312-XIII privind Curtea de Conturi,
hotărîrile adoptate de Curtea de Conturi pe marginea rapoartelor de control sînt

48
prezentate ordonatorilor de credite ai autorităţilor administraţiei publice respective.
Despre încălcările comise este informat organul de resort ierarhic superior, după caz,
organele financiare şi de drept respective. Totodată, potrivit lit. „h" art. 26 al legii
indicate, pe lîngă exercitarea funcţiilor de control, Curtea de Conturi remite CCCEC
materialele referitoare la încălcările financiare depistate ce conţin elemente
constitutive ale infracţiunii.
■ Informaţia prezentată de organele de control financiar şi revizie de pe
lîngă Ministerul Finanţelor. Conform prevederilor Regulamentului „Cu privire la
efectuarea reviziilor economico-financiare", aprobat prin HG nr. 253 de la 10
martie 2003, colaboratorii acestei instituţii, în cazul în care, pe parcursul reviziei, au
constatat comiterea unor fapte ce presupun răspunderea penală, inclusiv a celor de
corupţie, consemnează constatările într-un act de revizie intermediară. Actul indicat,
avînd anexate documentele respective şi alte probe, se înaintează spre examinare
organului de urmărire penală care a solicitat efectuarea reviziei în termenul şi condiţiile
prevăzute de legislaţie. De asemenea, art. 9 al Regulamentului Departamentului control
financiar şi revizie, aprobat prin HG nr. 667 din 27.04.2002 despre unele măsuri
privind asigurarea activităţii Ministerului Finanţelor, stipulează că neangajaţii acestei
instituţii, în cadrul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, sînt obligaţi să transmită orga-
nelor de drept materialele reviziilor şi controalelor ce conţin semnele constitutive ale
infracţiunii, să informeze structurile puterii de stat despre abuzurile şi contravenţiile
depistate.
■ Informaţii acumulate de la organele Serviciului Fiscal de Stat. Conform
cerinţelor art. 8 al Regulamentului cu privire la modul de funcţionare a organelor
Serviciului Fiscal de Stat, adoptat prin HG nr. 1736 din 31.12. 2002 cu privire la
reglementarea activităţii organelor Serviciului Fiscal de Stat, şefii inspectoratelor
fiscale sînt obligaţi să întreprindă măsuri de combatere a corupţiei şi protecţionism ului
în organele fiscale.
■ Informaţii parvenite de la organizaţiile abilitate cu atribuţiile de efectuare
a operaţiunilor financiare în virtutea executării măsurilor de prevenire şi combatere a
spălării banilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 633-XV (Monitorul Oficial, nr.

49
139-140/ 1084 din 15.11.2001) cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor
şi finanţării terorismului. în conformitate cu cerinţele art. 4 al legii indicate,
organizaţiile care efectuează operaţiuni financiare (bănci, sucursale ale băncilor străine,
alte instituţii financiare şi filiale ale acestora; burse de valori, alte burse, fonduri de
investiţii, companii de asigurare, companii fiduciare, oficii comerciale de dealeri şi
brokeri, alte întreprinderi, organizaţii şi instituţii care exercită operaţiuni de primire,
transmitere, înstrăinare, transport, transfer, schimb sau păstrare a mijloacelor
financiare sau a bunurilor; instituţii care legitimează ori înregistrează dreptul de pro-
prietate; organe ce acordă asistenţă juridică, notarială, contabilă, financiar - bancară şi
orice alte persoane fizice şi juridice care încheie tranzacţii în sfera sistemului financiar-
bancar; cazinouri, localuri de odihnă, înzestrate cu aparate pentru jocuri de noroc,
instituţii care organizează şi desfăşoară loterii sau jocuri de noroc) sînt obligate, în
cazul depistării unor circumstanţe care de notă caracterul suspect al operaţiunilor
financiare, în curs de pregătire, de realizare sau deja realizate, inclusiv săvîrşite de
persoane cu funcţii de răspundere sau alţi funcţionari publici, să informeze Centrul
pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei în termen de 24 de ore; la
solicitarea în scris a CCCEC aceste organizaţii prezintă informaţiile, documentele,
materialele disponibile referitoare la efectuarea operaţiunilor financiare limitate sau
suspecte.
■ Informaţii acumulate de autorităţile care exercită controlul legalităţii
operaţiunilor efectuate de organizaţiile financiare. Conform Legii nr. 633-XV din
15.11.2001, asemenea autoritate este creată în cadrul CCCEC şi este obligată
să prezinte Centrului indicat, organelor de urmărire penală, organelor procuraturii şi
instanţelor judecătoreşti informaţia (documente, materiale, alte date) cu privire la
rezultatul verificării persoanelor fizice, inclusiv a celor cu funcţii de răspundere sau alţi
funcţionari publici, în legătură cu obţinerea ilicită a banilor sau altor bunuri.
Totodată, autoritatea care exercită controlul legalităţii operaţiunilor efectuate
de organizaţiile financiare este obligată prin lege să acorde sprijinul necesar organelor
nominalizate în procesul de verificare a materialelor sau în cazul urmăririi penale.

50
 ■ Informaţii acumulate de organele de constatare, de urmărire penală sau
de procuratură în procesul de cercetare a altor infracţiuni, inclusiv din categoria celor
de corupţie. Potrivit alin. 3 art. 262 CPP, în cazul depistării infracţiunii nemijlocit de
către lucrătorul organului de urmărire penală, acesta întocmeşte un raport, în care
expune circumstanţele depistate şi dispune înregistrarea infracţiunii. Informaţii
acumulate de serviciile competente în procesul efectuării controlului financiar şi fiscal
pentru neadmiterea legalizării mijloacelor băneşti şi a altor valori dobîndite nelegitim
în vederea coruperii persoanelor cu funcţii de răspundere. Lit. „f” art. 6 al Legii privind
combaterea corupţiei şi protecţionismului stipulează că preîntîmpinarea corupţiei şi
protecţionismului se realizează prin efectuarea unor măsuri speciale de control financiar
şi fiscal pentru neadmiterea legalizării (spălării) de mijloace acumulate nelegitim în
vederea mituirii persoanelor abilitate cu exercitarea funcţiilor de administrare.
■ Informaţia parvenită din întreprinderile, organizaţiile sau subdiviziunile
create sub acoperire în scopul depistării unor infracţiuni concrete, inclusiv de corupere
pasivă. Legea privind activitatea operativă de investigaţie prevede la lit. „f” art. 13 că
la realizarea sarcinilor activităţii operative de investigaţie organele împuternicite cu
exercitarea ei au dreptul să înfiinţeze, în modul stabilit de legislaţie, întreprinderi,
organizaţii şi subdiviziuni pentru soluţionarea sarcinilor prevăzute de legea indicată.
■ Informaţii acumulate de organele competente în procesul examinării
petiţii lor cetăţenilor, inclusiv a celor străini şi apatrizi, adresate organelor de stat,
întreprinderilor şi organizaţiilor în scopul asigurării protecţiei drepturilor şi intereselor
lor legitime în conformitate cu prevederile Legii nr. 190-XIII cu
privire la petiţionare.
■ Informaţii cu caracter anonim: scrisori, cereri şi adresări anonime,
intervenţii telefonice cu autori neidentificaţi, date parvenite de la persoane care nu
doresc să-şi dezvăluie identitatea. Temeiul juridic al acestei proceduri este stipulat în
alin. 2 art. 10 al Legii nr. 190-XIII, care prevede că petiţiile nesemnate autori se
examinează de către organele corespunzătoare doar în cazul în ca acestea conţin
informaţii ce vizează securitatea naţională şi ordinea public

51
 ■ Informaţii acumulate din mass-media: articole din ziare şi reviste, emisiuni
radiofonice şi televizate, date de la conferinţele de presă sau interviurile nepublicate în
presă din care rezultă că a fost comis un act de corupere pasivă
Potrivit art. 12 al Legii nr. 416- XII, organele competente sînt abilitate cu atribuţii de a lua
măsuri de investigare operativă şi alte măsuri necesare, prevăzute de legislaţie, pentru
stabilirea, prevenirea, curmarea infracţiunilor, pentru identificarea şi punerea sub
urmărire a persoanelor care le-au săvîrşit.
■ Informaţiile parvenite de la persoane fizice şi juridice în formă discretă s
confidenţială prin intermediul sistemului telefonic (linia fierbinte).
■ Informaţii acumulate de serviciile competente ale organelor de drept în
tipul însoţirii operative a procesului de desfăşurare a urmăririi penale şi al dezbaterilor
judecătoreşti asupra cauzelor penale privind infracţiuni excepţional
de grave sau deosebit de grave ori săvîrşite de membrii grupărilor criminale
sau organizaţiilor (asociaţiilor) criminale, pînă la intrarea în vigoare a hotărîrilor
definitive.
E cunoscut faptul că anume în situaţia dată reprezentanţii criminalităţii
organizate caută să corupă persoanele cu funcţii de răspundere: lucrători operativi ai şi
a celor de drept, ofiţeri de urmărire penală, procurori ce conduc sau exercită urmării
penală, judecători de instrucţie, judecători ai instanţei judecătoreşti (de fond, de ap de
recurs), reprezentanţi ai instituţiilor penitenciare etc, pentru a elibera infractorii de
răspundere penală (încetarea sau clasarea nejustificată a cauzelor penale, achitai ilegală
a inculpaţilor, recalificarea infracţiunilor săvîrşite de învinuiţi, inculpaţi în infracţiuni
uşoare sau mai puţin grave, aplicarea ilegală a prevederilor legislaţiei penale referitor la
eliberarea inculpaţilor de răspunderea penală etc). Pentru a contra aceste tendinţe
periculoase ale lumii criminale, se instituie procedura de protecţie procedurii de
urmărire penală şi de examinare judiciară a cauzelor penale, iar ace posibilităţi
trebuiesc folosite de organele de constatare, de urmărire penală şi procurori pentru a
depista faptele de corupere pasivă sau corupere activă.

52
 Documentarea măsurilor operative de investigaţii efectuate in procesul de
verificare a informaţiei parvenite in organele de constatare, urmărire penală sau
procuratură despre fapta de corupere pasivă.
Măsurile operative de investigaţii se documentează prin întocmirea următoare-
lor acte:
1. Decizie cu privire la efectuarea unui anumit gen de activitate operativă de in-
vestigaţie.
Acest act trebuie să fie motivat şi să cuprindă următoarele aspecte: data şi locul
întocmirii; numele, prenumele şi calitatea persoanei responsabile care o întocmeşte;
fabula cazului la care se referă, obiectul acţiunii, temeiul legal al acţiunii preconizate,
semnătura celui care a întocmit-o.
Deciziile sînt de două tipuri:
a. Decizie în care se cere aprobarea conducătorului organului care exercită
activitatea operativă de investigaţii şi autorizaţia judecătorului de instrucţie. Asemenea
decizii se emit pentru efectuarea următoarelor măsuri operative de investigaţie:
cercetarea domiciliului şi instalarea în el a aparatelor de înregistrare audio, video, de
fotografiat, de filmat etc; supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor
tehnice; interceptarea convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri; controlul
comunicărilor telegrafice şi al altor comunicări; culegerea informaţiei de la instituţiile
de telecomunicaţie.
b. Decizie în care se cere numai aprobarea conducătorului organului care
exercită activitatea operativă de investigaţie. Asemenea decizii se emit pentru efectu-
area unor măsuri operative de investigaţie cum ar fi: urmărirea şi documentarea cu
ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice moderne; colectarea mostrelor pentru
cercetarea comparativă; cercetarea corespondenţei condamnaţilor; marcarea cu
substanţe chimice sau cu alte substanţe speciale; infiltrarea operativă în organizaţiile
criminale a colaborator lor titulari din subdiviziunile operative şi a persoanelor care
colaborează în mod confidenţial cu organele care exercită activitatea operativă de
investigaţie, utilizînd acte de identitate şi alte documente de acoperire.

53
 2. Proces-verbal prin care se înregistrează acţiunile efectuate în cadrul
realizării măsurilor operative de investigaţie.
Acest act trebuie să cuprindă: locul şi data efectuării măsurii operative de
investigaţie; funcţia, numele şi prenumele persoanei responsabile care întocmeşte
procesul-verbal; numele, prenumele şi calitatea persoanelor care au participat la
efectuarea măsurii operative de investigaţie; data şi ora începerii şi terminării măsurii
operative de investigaţie; descrierea amănunţită a faptelor constatate, precum şi a
măsurilor luate în cadrul efectuării măsurii operative de investigaţie; menţiunea privind
efectuarea, în cadrul realizării măsurii operative de investigaţie, a fotografierii, filmării,
înregistrării audio, interceptării convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri, privind
mijloacele tehnice, utilizate la efectuarea măsurii respective, condiţiile şi modul de
aplicare a lor, obiectele faţă de care au fost aplicate aceste mijloace, rezultatele
obţinute, precum şi menţiunea că, înainte de a se utiliza mijloacele tehnice, despre
aceasta s-a comunicat factorilor care participă la desfăşurarea măsurii operative de
investigaţie.
3. Explicaţie, adică act în formă scrisă în care se înregistrează informaţiile
obţinute pe cale verbală de la diferite persoane în procesul chestionării lor. în explica
ţie trebuie să fie indicate numele de familie şi prenumele persoanei responsabile, funcţia
pe care o deţine; numele de familie, prenumele, anul naşterii, adresa domiciliului, a
locului de muncă şi numărul de telefon al persoanei chestionate; informaţia referitor la
evenimentul cercetat, semnătura persoanei responsabile şi a celui chestionat.
4. Raportul întocmit de către colaboratorul organului de constatare în adresa şe-
fului organului respectiv referitor la informarea despre anumite aspecte din
activitatea de efectuare a măsurilor operative de constatare.
5. Raportul întocmit de către ofiţerul de urmărire penală în adresa conducăto-
rului organului de urmărire penală în cazul depistării infracţiunii nemijlocit de către
acesta, în care expune circumstanţele depistate şi dispune înregistrarea infracţiunii în
ordinea prevăzută de instrucţiunile interne departamentale.
6. Nota informativă a lucrătorului organului de constatare sau, după caz, a ofi-
ţerului de urmărire penală care constată anumite circumstanţe şi aspecte ale

54
procesului activităţii de efectuare a măsurilor operative de investigaţie.
Toate materiale acumulate în procesul verificării datelor parvenite la organele de
resort prin intermediul plîngerii, denunţului, autodenunţului sau autosesizării organului
de urmărire penală vor fi acumulate în cadrul unui dosar operativ (dosarul mare).
Pentru cauza penală (dosarul mic) vor fi legalizate numai acele date care pot deveni
probe cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorului, pentru a se
constata dacă este sau nu cazul să se transmită dosarul penal în judecată în condiţiile legii
şi pentru a se stabili răspunderea acestuia.
Prin intermediul acţiunilor efectuate pentru documentarea faptelor de
corupere pasivă vor fi colectate date referitor la următoarele aspecte:
■ Persoana bănuitului: numele de familie şi prenumele lui; anul şi locul
naşterii; studiile şi ce instituţie a absolvit; antecedentele penale anterioare în caz că a
fost condamnat şi a tăinuit acest lucru; locul de trai şi membrii familiei; starea
fizică şi psihică a sănătăţii şi comportamentul persoanei suspecte; trăsăturile
ei negative şi înclinaţia de a primi foloase necuvenite sau necesităţile urgente de a
căpăta bani în mod ilegal (este cuiva dator, a pierdut la jocuri de noroc, îşi
construieşte casă, garaj, alt imobil, este necesară o intervenţie chirurgicală
costisitoare etc); obiceiurile pe care le are, dorinţa lui de a se îmbogăţi în mod ilegal,
altele;
■ Modul de viaţă al persoanei bănuite: are un spaţiu locativ luxos care se
deosebeşte vădit de cel al persoanelor obişnuite; deţine mijloace de transport scumpe;
este îmbrăcat în vestimentaţia unor firme de lux şi se evidenţiază cu mult de persoanele
cu un mod modest de viaţă; frecventează des localurile de agrement, precum ar fi
cazinourile, magazinele de elită, băile scumpe, restaurantele; efectuează deplasări
personale în străinătate, inclusiv pentru călătorii de odihnă în staţiuni scumpe; deţine
conturi bancare în bănci pe numele său, ale rudelor apropiate sau ale unor cunoscuţi
implicaţi în afaceri ilegale; se ocupă suplimentar cu o activitate de întreprinzător
interzisă persoanei cu funcţii de răspundere; care sînt veniturile legale şi cheltuielile
reale şi dacă suportă cheltuieli:

55
 - proporţii simple (valoarea comisionului primit constituie pînă la 500 de uni-
tăţi convenţionale de amendă);
- proporţii mari (valoarea comisionului primit depăşeşte 500 de unităţi
convenţionale de amendă, dar nu mai mult de 1500 de unităţi convenţionale de amendă);
- proporţii deosebit de mari (valoarea comisionului primit depăşeşte 1500 de
unităţi convenţionale de amendă).
■ Metoda de intrare în posesia comisionului ilicit: pretinde, acceptă sau pri-
meşte comisionul în formă simplă, prin extorcare, prin şantajare, prin violenţă fizică
etc.
■ Persoanele care beneficiază nemijlocit de comisionul ilicit: personal
făptuitorul, o persoană terţă (rude, prieteni, cunoscuţi, amante etc).
■ Posesorul comisionului ilicit: persoană simplă, funcţionar public, persoană
care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie ne
statală; grup criminal organizat sau organizaţie criminală.
■ Scopul şi motivul actului săvîrşit pentru a demonstra forma de vinovăţie a
făptuitorului.
Dacă în materialele acumulate vor exista indicii ale infracţiunii de corupere pa-
sivă, atunci examinarea lor este pusă în sarcina ofiţerului de urmărire penală sau a
procurorului, care va porni urmărirea penală în temeiul art. 324 (Corupere pasivă) Cod
penal, cu respectarea prevederilor art. 274 Cod de procedură penală.
În funcţie de datele acumulate şi versiunile înaintate se planifică şi efectuarea
acţiunilor de urmărire penală şi a altor măsuri operative de investigaţie prevăzute de le-
gea respectivă care, din diferite considerente tactice, n-au fost efectuate anterior.
Succesul cercetării infracţiunilor de corupere pasivă depinde numai de combina-
rea acţiunilor de urmărire penală cu măsurile operative de investigaţie.
Metodele de depistare şi de documentare a infracţiunilor de corupere pasivă
pot fi utilizate şi în procesul de depistare şi documentare a altor infracţiuni săvîrşite în
scopuri de profit de către persoane cu funcţii de răspundere, cum ar fi: abuzul de putere
sau abuzul de serviciu (art. 327 CP), excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de
serviciu (art. 328 CP), falsul în acte publice (art. 332 CP) şi altele.

56
2. 3. Depistarea şi documentarea infracţiunilor de corupere activă

Pentru depistarea şi cercetarea corectă, obiectivă, completă şi sub toate

aspectele a infracţiunilor de acest gen, este necesar ca angajaţii organului de constatare,
de urmărire penală şi a procuraturii trebuie să cunoască perfect:
- încadrarea juridico-penală a infracţiunii de corupere activă, prevăzută de art.
325 Cod penal;
- Metodele de depistare a acestui gen de infracţiuni care sînt aproape similare
cu cele de depistare a faptelor de corupere pasivă;
- Tactica şi metodica verificării şi documentării faptelor de corupere activă.
Potrivit legislaţiei penale, coruperea activă este recunoscută ca o faptă
prejudiciabilă de a promite, oferi sau da unei persoane cu funcţii de răspundere,
personal sau prin mijlocitor, oferte, bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje
patrimoniale servicii, privilegii sau avantaje ce nu i se cuvin, distincţii, funcţii, pieţe de
desfacere sau o oarecare decizie favorabilă, în scopul de a îndeplini sau nu ori pentru a
întîrzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni ce ţine de obligaţiile ei de serviciu, ori pentru
a îndeplini o acţiune contrar acestor obligaţii.
De menţionat că infracţiunea de corupere activă se săvîrşeşte în majoritatea
cazurilor în conjugare directă şi nemijlocită cu coruperea pasivă. De aceea, metodele ş
mijloacele de relevare a semnelor faptei de corupere pasivă vor servi drept surse d
depistare a infracţiunilor de corupere activă şi invers.
Prin urmare, în procesul de combatere a faptelor de corupere activă, se
utilizează următoarele metode de depistare a semnelor infracţiunii respective prevăzute
de nou; legislaţie procesual-penală a Republicii Moldova, de Legea cu privire la
activitate; operativă de investigaţie, alte legi cu caracter procesual şi acte normative, de
instrucţiunile şi regulamentele departamentale interne şi anume:15
1. Metode procesual-penale
2. Metode operative de investigaţie
3. Metode normative prevăzute de alte legi sau hotărîri ale Guvernului

15
Depistarea, cercetarea şi calificarea infracţiunilor de corupere, Editura ARC, Chişinău, 2005

57
 4. Metode complexe (combinate) procesual-penale, normative şi operative de
investigaţie
După cum am menţionat anterior, metodele procesuale de relevare a infracţiu-
nilor de corupere activă sînt pe deplin reglementate de articolele 262-265 Cod de
procedură penală, şi pot fi următoarele:
a. Depistarea semnelor infracţiunii de corupere activă în urma depunerii
de către victimă în calitatea sa de persoană cu funcţii de răspundere a plîngerii cu
privire la cazurile de tentativă a unor persoane de a o corupe, adică de a-i promite,
ofer sau da un comision ilicit.
În calitate de victimă va fi persoana cu funcţii de răspundere, statutul căreia este
conform cu prevederile art. 123 Cod penal, adică persoana căreia, într-o întreprindere,
instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o subdiviziune
a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere
sau în virtutea unor însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vedere exercitării
funcţiilor autorităţii publice sau a actelor administrative de dispoziţie or
organizatorico-economice.
De asemenea, victima poate să fie şi o persoană cu înaltă funcţie de răspundere
adică persoană cu răspundere, al cărui mod de numire sau alegere este reglementat de
Constituţia Republicii Moldova şi de legile organice, precum şi de către persoanele
cărora persoana cu înaltă funcţie de răspundere le-a delegat împuternicirile sale (art.
123 Cod penal).
Victima se va adresa cu plîngere la organele de constatare, de urmărire penală or
procurorului din diverse motive pentru faptul că beneficiarul comisionului ilicit
promis, oferit sau a încercat să-i dea valorile indicate în dispoziţia art. 324 CP. în primul
rînd, această persoană cu funcţii de răspundere este un angajat cinstit şi nu acceptă
încălcări de lege, inclusiv cele care violează sfera sa de activitate. în al doilea rînd,
funcţionarul se teme ca prin acţiunile făptuitorului infracţiunii de corupere activă să
fie provocat şi, în aşa fel, să fie supus urmăririi penale. în al treilea rînd, prin declararea
cazului de corupere activă, persoana cu funcţii de răspundere care a încercat să-1

58
corupă, îşi manifestă atitudinea negativă faţă de acele persoane care încearcă prin
metode ilegale să-şi soluţioneze problemele lor.
Concomitent cu înregistrarea plîngerii, conducătorul organului de constatare,
de urmărire penală sau procurorul va dispune sesizarea respectivă unui angajat ex-
perimentat sau unui grup de lucrători din diferite servicii pentru verificarea imediată a
informaţiei şi adoptarea deciziei de pornire a urmăririi penale sau de nepornire a ei.
Evident că victima va prezenta o declaraţie privind împrejurările comiterii actu-
lui de corupere activă: se va stabili cine este făptuitorul; pentru care acţiune sau in-
acţiune a persoanei cu funcţii de răspundere i-a fost promis, oferit sau s-a încercat de a
i se da comisionul ilicit; dacă intră sau nu în cercul de atribuţii ale victimei acţiunea sau
inacţiunea pe care şi-o dorea făptuitorul; dacă avea sau nu funcţionarul respectiv
posibilitatea reală de a putea soluţiona solicitarea beneficiarului comisionului ilicit;
dacă a executat funcţionarul anumite acţiuni în favoarea făptuitorului sau nu; dacă da,
atunci acţiunile persoanei cu funcţii de răspundere au fost îndeplinite în limitele legii
sau cu încălcarea normelor stabilite fiind silit sau şantajat etc.
Totodată, se verifică minuţios dacă nu este o situaţie de denunţare calomnioasă,
cînd persoana cu funcţii de răspundere, cu bună ştiinţă, avînd ură pe persoana care are
necesitatea de a-şi soluţiona legal problemele ce întră în atribuţiile sale de serviciu, o
denunţă ilegal pentru a o face pe aceasta din urmă să sufere nejustificat. Ca motiv
poate servi faptul că persoana cu funcţii de răspundere care a adresat plîngerea, ea
însăşi poate fi o persoană coruptă care a încercat să extorcheze comisionul ilicit şi fiind
refuzată categoric, încearcă să se răzbune pe persoana cinstită şi face declaraţie
calomnioasă.
În cazul în care vor fi prezente indiciile componenţei de infracţiune a faptei de
corupere activă, atunci se va decide pornirea urmăririi penale şi efectuarea acţiunilor de
urmărire penală şi a măsurilor operative de investigaţie.
Recomandăm, în caz că victima este de acord, să se organizeze reţinerea făptui-
torului în flagrant delict în momentul cînd va încerca să-i transmită persoanei cu funcţii
de răspundere comisionul ilicit sau o parte a acestei valori, deoarece legea nu interzice

59
această măsură în privinţa unei persoane simple care este autorul faptei de corupere
activă.16
b. Depistarea semnelor infracţiunii de corupere pasivă în urma parvenirii la
organele de constatare, de urmărire penală sau la procuratură a denunţului făcut
de o persoană fizică sau juridică despre săvîrşirea infracţiunii de corupere activă,
despre fapta indicată în curs de desfăşurare sau de pregătire.
Denunţul trebuie să corespundă pe deplin cerinţelor indicate în art. 263 CPP şi
să fie înregistrat conform instrucţiunii privind modul de primire, înregistrare, evidenţă
şi examinare a sesizărilor şi a altor informaţii despre infracţiuni.
Practica ne demonstrează că cel mai frecvent sesizările sub formă de denunţ
aparţin persoanelor din mediul familial, din mediul profesional, din alte medii ale
făptuitorului.
Din mediul familial, denunţătorii sînt, de regulă, rude apropiate ale făptuitoru-
lui, mai ales soţia / soţul nemulţumiţi, invidioşi, răzbunători, inclusiv din cauză că su-
feră de pe urma transmiterii comisionului ilicit.
Din mediul profesional, denunţătorii pot fi colegii de serviciu, şefii sau subordo-
naţii persoanelor cu funcţii de răspundere care pretind, acceptă sau primesc comisionul
ilicit. Unii din denunţători sînt persoane oneste care îşi îndeplinesc cinstit obligaţiile de
serviciu şi nu permit afectarea imaginii organului, instituţiei, întreprinderii sau
organizaţiei de stat în care activează, alţii sînt răzbunători, invidioşi, nemulţumiţi că nu
iau parte la căpătarea cîştigului nemeritat.
Din mediul celor antrenaţi în comiterea actului de dare-primire a comisionului
ilicit pot fi persoanele care sînt obligate să devină intermediari în actul de corupţie,
persoanele care trebuiau să susţină făptuitorul coruperii active cu mijloace financiare
sau materiale şi cunosc esenţa faptei etc.
Persoanele care deţin anumite informaţii despre fapta de corupere activă deja
comisă sau în curs de desfăşurare, sau pregătire, nu întotdeauna sînt predispuse să se
adreseze cu denunţ la organele respective. Prin urmare, organele de constatare, de ur-
mărire penală sau procurorul, cunoscînd asemenea situaţii, sînt obligaţi să conlucreze

16
Силла А., Закон и взятка, Кишинэу, 1984

60
cu persoanele indicate, pentru a le convinge să colaboreze cu organele de drept chiar de
la etapa de înaintare a denunţului pînă la examinarea cauzei penale în instanţa de
judecată.17
Formele de lucru cu viitorii autori ai denunţului sînt diverse şi vor fi aplicate
în funcţie de situaţia concretă: discuţii cu deţinătorul de informaţie despre fapta de
corupere activă, chemarea acestor persoane la respectarea legilor, care prevăd că orice
persoană care posedă date despre infracţiuni, inclusiv de corupere activă, este obligată
să le denunţe organelor de drept; prevenirea despre răspunderea penală în caz că ele
vor tăinui infracţiunea săvîrşită, acumularea unor materiale compromiţătoare în
privinţa persoanei care deţine informaţia pentru a o determina să depună denunţul în
privinţa făptuitorului coruperii active, alte metode legale.
c. Depistarea semnelor infracţiunii de corupţie activă în urma
autodenunţului făcut de persoana care din proprie iniţiativă a promis, a oferit sau a
dat comisionul ilicit, sau se pregăteşte să săvîrşească acest lucru.
Dacă persoana de la care a fost extorcat folosul necuvenit de către persoana cu
funcţii de răspundere va încerca să se adreseze cu un autodenunţ, atunci se recomandă
ca organul de constatare, de urmărire penală sau procurorul să consemneze sesizarea
sub formă de plîngere, dar nu autodenunţ. Aceasta se explică prin faptul că persoana de
la care a fost extorcată valoarea respectivă va apărea în calitate de victimă, deoarece,
potrivit prevederilor art. 325 CP, persoana care a promis, a oferit sau a dat bunurile
sau serviciile enumerate la art. 324 CP este eliberată de răspundere penală dacă ele i-au
fost extorcate.
În situaţia dată, informaţia despre fapta de corupere activă va fi examinată în
conformitate cu regulile procesuale stabilite de art. 263 (Plîngerea şi denunţul) CPP
precum a fost indicat anterior privind depistarea şi documentarea semnelor de corupere
pasivă.
Autosesizarea va fi acceptată numai dacă situaţia concretă corespunde condiţii-
lor ce decurg din dreptul material şi anume:

17
V. Cuşnir, Corupţia. Reglementări de drept. Activităţi de prevenire şi combatere, Chişinău, 1999

61
 ■ Persoana (autorul autosesizării) care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori
servicii a comis fapta prejudiciabilă din proprie iniţiativă, fără ca comisionul ilicit să fi
fost extorcat de persoana cu funcţii de răspundere;
■ Persoana (autorul autosesizării) care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori
servicii s-a autodenunţat, neştiind că organele de urmărire penală au fost la
curent cu fapta pe care a săvîrşit-o.
Angajaţii organului de constatare, de urmărire penală sau procurorul, primind
autosesizarea, trebuie să fie prudenţi şi să respecte cu stricteţe prevederile art. 264
(Autodenunţare) CPP. în caz contrar, datele expuse în sesizarea dată nu vor avea putere
probantă şi nu vor fi recunoscute ca probe în procesul urmăririi penale şi în instanţa de
judecată pentru demonstrarea infracţiunii de corupere pasivă săvîrşită de persoana
respectivă.
Concomitent cu înregistrarea autosesizării referitor la infracţiunea de corupţie
activă şi, evident, a faptei de corupere pasivă, organul respectiv va lua o explicaţie de-
taliată de la autorul sesizării indicate.
Totodată, se va planifica verificarea datelor expuse de către autorul
autodenunţului, atît prin acţiuni obişnuite, cît şi prin efectuarea acţiunilor operative de
investigaţie, prevăzute de art. 6 al Legii privind activitatea operativă de investigaţie.
Persoanele responsabile din organele de constatare, de urmărire penală sau
procurorii, primind autodenunţarea, vor lua măsurile deja descrise pentru protecţia
informaţiei şi evitarea scurgerii ei şi pentru a proteja persoana care a făcut sesizarea
dată.
În caz de necesitate, datele privind infracţiunea de corupere activă şi cea de
corupere pasivă vor fi codificate; examinarea autodenunţului va fi încredinţată unui
cerc cît mai redus de specialişti; va fi limitat accesul altor persoane, inclusiv din cadrul
organului de drept care cercetează cazul, la informaţia respectivă.
d. Depistarea semnelor infracţiunii de corupere activă în urma colectării şi
acumulării informaţiei despre fapta săvîrşită nemijlocit de către lucrătorii
organelor de constatare, de urmărire penală sau procurori.

62
 Pentru a putea organiza mai eficient activitatea de depistare şi documentare a
semnelor infracţiunii de corupere activă, ofiţerii organelor de constatare, de urmărire
penală şi procurorii trebuie să cunoască în detaliu categoria organelor în care se pot co-
mite asemenea fapte şi categoria de persoane pasibile de a deveni făptuitori.
Faptele prejudiciabile de corupere activă, evident, se pot săvîrşi în organele în
ca re se pot comite şi actele de corupere pasivă, deoarece aceste infracţiuni sînt strîns
legate între ele şi apar ca două feţe ale uneia şi aceleiaşi monede. Ca şi la coruperea
pasivă, infracţiunile de corupere activă se pot comite în:
1. întreprinderile, instituţiile sau organizaţiile de stat ori organele
administraţi publice:
a) întreprinderile care aparţin statului, adică agenţi economici din cadrul
ministerelor sau organelor administraţiei publice locale (municipale) cu capital de
stat; societăţi comerciale cu capital de stat majoritar. Informaţia referitor la
întreprinderile de stat se poate solicita de la Camera înregistrării de Stat a Ministerului
Dezvoltării Informaţionale;
b) instituţiile de stat din domeniul privatizării, licenţierii unor genuri de
activitate, învăţămîntului, medicinii, transportului, protecţiei drepturilor
consumatorilor, documentării populaţiei, efectuării expertizelor judiciare, protecţiei
mediului înconjurător şi altele;
c) organizaţiile de stat. Informaţia referitor la numărul şi denumirea acestor
organizaţii de stat poate fi interpelată de la Camera înregistrării de Stat a Ministerului
Dezvoltării Informaţionale; organele administraţiei publice.

2. Categoria de persoane care pot întruni semnele făptuitorului faptei de

corupere activă.
Infracţiunile de corupere activă pot fi săvîrşite de persoane fizice care doresc să-
soluţioneze în întreprinderile, instituţiile, organizaţiile de stat sau în organele
administraţiei publice locale sau centrale pe căi legale, ilegale ori ocolite, în regim de
urgenţă sau cu tăinuirea unor împrejurări nefavorabile pentru ele sau rudele lor apro-
piate, diverse necesităţi precum ar fi:

63
 1. promovarea unor proiecte de legi, hotărîri ale Parlamentului sau Guvernului
Republicii Moldova favorabile pentru anumite categorii de persoane fizice sau
juridice;
2. perfectarea actelor de identitate personală (certificatul de naştere, buletinul
de identitate, paşaportul internaţional), permise de conducere a mijloacelor de transport,
paşapoarte tehnice de înregistrare a mijloacelor de transport, obţinerea unor numere
preferenţiale de înmatriculare a automobilelor etc, care se pot perfecta în primării şi
serviciile Ministerului Dezvoltării Informaţionale;
3. solicitarea licenţelor pentru anumite genuri de activitate profitabile precum
ar fi: activitatea legată de metalele nobile şi pietrele preţioase; activitatea legată de
jocurile de noroc; organizarea şi desfăşurarea loteriilor, întreţinerea cazinourilor,
exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, stabilirea mizelor la competiţiile
sportive; importul alcoolului etilic; importul şi/ sau comercializarea angro a băuturilor
alcoolice şi a berii importate; fabricarea alcoolului etilic, a producţiei alcoolice, a berii
şi/ sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic, a producţiei alcoolice şi a
berii produse de producătorii autohtoni; importul articolelor de tutun; importul şi/
sau prelucrarea industrială a tutunului, fabricarea articolelor din tutun şi/ sau
comercializarea angro a tutunului fermentat şi a articolelor din tutun şi altele. E
important de ştiut că licenţele sînt eliberate de Camera de Licenţiere a Republicii Mol-
dova, iar în unele cazuri prevăzute în art. 6 al Legii nr. 451-XV privind licenţierea unor
genuri de activitate, de către autorităţile executive ale administraţiei publice locale;
4. scutirea de impozite, datorii la bugetele de stat şi local sau la fondul social,
pe care le pot oferi unii angajaţi ai organelor Serviciului Fiscal de Stat;
5. privatizarea unor întreprinderi de stat, imobile, terenuri, mijloace de trans-
port, subsoluri etc, responsabili de care sînt angajaţii organelor de privatizare;
6. înregistrarea unor întreprinderi sau firme fantomă ori refuzul de a înregistra
unele întreprinderi concurente structurilor economiei subterane, realizată prin
intermediul unor angajaţi ai Camerei înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării
Informaţionale;

64
 7. eliberarea unor garanţii de stat la primirea creditelor sau împrumuturilor ori
scutirea de datorii istorice, înfăptuită prin intermediul unor structuri ale Guvernului;
8. obţinerea unor decizii favorabile în urma efectuării controalelor financiare
sau a reviziilor de către angajaţii Departamentului Control Financiar şi Revizie;
9. obţinerea unor hotărîri favorabile în cursul controlului financiar de stat, efe-
ctuat de serviciile abilitate ale Curţii de Conturi a Republicii Moldova;
10. scutirea de anumite pedepse pentru comiterea contravenţiilor
administrative în sfera: protecţiei muncii şi sănătăţii populaţiei; atentării asupra
patrimoniului; protecţiei mediului ambiant, monumentelor istorice şi de cultură; in-
dustriei şi utilizării energiei termice şi electrice; gospodăriei agricole; încălcării regulilor
sanitar-veterinare; gospodăriei comunale şi amenajării; comerţului, financiară şi a
îndeletnicirilor meşteşugăreşti; apărării ordinii publice; a ordinii de administrare;
menţinerii ordinii în instanţele judecătoreşti;
11. evitarea pedepselor cu caracter penal, care se pot manifesta prin nepornirea
urmării penale; încetarea sau clasarea cauzelor penale; suspendarea condiţionată a
urmăririi penale şi eliberarea de răspundere penală; achitarea inculpatului în instanţa de
judecată, micşorarea pedepsei, schimbarea categoriilor de pedeapsă penală sau
eliberarea de răspunderea ori pedeapsa penală;
12. obţinerea unor decizii favorabile în cauzele civile de litigii din sfera
relaţiilor civile, familiale, a muncii, a comerţului, a finanţelor etc;
13. trecerea ilegală sau neîntemeiată peste hotarele vamale ale Republicii
Moldova a mărfurilor, obiectelor şi altor valori de contrabandă, a substanţelor
narcotice, psihotrope, cu efect puternic, toxice, otrăvitoare, radioactive, explozive, a
deşeurilor nocive, a armamentului, dispozitivelor explozive, a muniţii lor sau a
valorilor culturale;
14. efectuarea unor expertize medico-legale sau judiciare favorabile pentru
partea interesată;
15. efectuarea licitaţiilor de mărfuri industriale, agricole şi alte tipuri de
mărfuri, inclusiv a celor cu strigare şi negociere directă;

65
 16. angajarea la serviciu într-o funcţie privilegiată în întreprinderile,
instituţiile, organizaţiile de stat sau în organele administraţiei publice de diferite
niveluri;
17. alte chestiuni.
Persoanele responsabile abilitate cu contracararea fenomenului corupţiei vor
colecta informaţia din următoarele surse:
● Informaţia cu caracter anonim: scrisori anonime, intervenţii telefonice cu
autori neidentificaţi; date parvenite nemijlocit de la persoane care nu acceptă să-şi
dezvăluie identitatea.
● Informaţia din mass-media: articole din ziare şi reviste; emisiuni radiofonice şi
televizate; informaţii de la conferinţele de presă; informaţii din interviuri încă
nepublicate în mod oficial în mijloacele de presă.
● Informaţii referitoare la comportamentul unor persoane care îşi rezolvă pro-
blemele lor ce ţin de domeniul public cu multă uşurinţă, într-un mod suspect
sau dubios; nejustificat sau ilegal, obţinînd diverse avantaje, servicii, distincţii, funcţii,
pieţe de desfacere sau o oarecare decizie favorabilă.
● Informaţia obţinută de organele de constatare, de urmărire penală sau pro-
curori în cadrul cercetării unor materiale, cauze penale despre diverse infracţiuni,
inclusiv din categoria celor săvîrşite.
● Informaţia parvenită de la colaboratorii titulari ale subdiviziunilor operative
infiltraţi, conform legii, în organizaţiile criminale.
● Informaţii parvenite de la persoanele care colaborează în mod confidenţial
cu organele care exercită activitatea operativă de investigaţie.
● Informaţia parvenită de la organele de revizie şi control sau credit: acte de
inventariere, acte de revizie, acte de diverse controale şi verificări.
● Informaţia parvenită de la serviciile Curţii de Conturi a Republicii Moldova
publicate în Monitorul Oficial sau rămase nepublicate.
● Informaţii obţinute în urma verificărilor efectuate de organele de control asu-
pra adoptării, conform legii în vigoare şi a ordinii stabilite, a actelor în intere
sul persoanelor interesate.

66
 ● Informaţia parvenită prin intermediul mijloacelor telefonice (linia fierbinte)
instalate în incintele ministerelor, departamentelor şi altor instituţii ale autorităţilor
publice.
● Informaţia parvenită de la lucrătorii întreprinderilor, instituţiilor sau subdi-
viziunilor create sub acoperire anume în scopul depistării infracţiunilor, inclusiv a
celor de corupere activă.
● Informaţii acumulate de organele competente în procesul de urmărire şi susţine-
re operativă a procedurii de cercetare penală şi de la dezbaterile judecătoreşti în cauze
penale privind infracţiuni deosebit de grave, excepţional de grave sau săvîrşite de
reprezentanţii grupărilor criminale ori a organizaţilor (asociaţii lor) criminale, pînă la
adoptarea şi intrarea in vigoare a hotărîrilor definitive.
• Altă informaţie dobîndită de către organele competente din alte surse în pro-
cesul de depistare a infracţiunilor de corupere pasivă, despre care s-a vorbit în
paragraful anterior.
Informaţia referitor la comiterea infracţiunii de corupere activă sau a faptei în
curs de desfăşurare ori pregătire trebuie să fie bine protejată şi în acest scop se
limitează accesul angajaţilor din organele de constatare, de urmărire penală sau
procuratură la materialele preventive; în caz de necesitate se procedează la codificarea
informaţiei incluse în registrul respectiv, alte metode acceptabile şi adoptate în funcţie
de situaţia concretă.

Activitatea de verificare şi documentare a datelor parvenite la organele

competente referitor la fapta prejudiciabilă de corupere activă

O activitate serioasă la etapa iniţială o constituie procedura de verificare şi

documentare a datelor incluse în denunţul înregistrat.
Aşa cum s-a menţionat anterior, angajaţii organelor de constatare, de urmărire
penală sau procurorii, în cadrul unui dosar operativ vor utiliza atît procedee obişnuite
de control, cît şi măsuri operative de investigaţie prevăzute de Legea privind acti-
vitatea operativă de investigaţie.

67
 Se recomandă ca informaţia referitor la fapta de corupere activă să fie verificată
şi documentată de către o echipă de specialişti în componenţa ofiţerilor organului de
constatare, a ofiţerului de urmărire penală, a procurorului, a unor ofiţeri din alte ser-
vicii ale organului de poliţie, cu participarea inspectorilor criminalişti şi, după caz, a
altor specialişti.18
Din arsenalul metodelor obişnuite, angajaţii organelor indicate vor utiliza:
- audierea detaliată a deţinătorului de informaţie cu respectarea tuturor regu-
lilor de tactică şi metodică criminalistică, astfel încît să se poată realiza o imagine
completă a faptei de corupere activă. în obţinerea declaraţiilor trebuie să
se insiste asupra relevării tuturor aspectelor şi împrejurărilor legate de fapta
de corupere activă, de persoana făptuitorului — posesorul comisionului ilicit, de
persoanele care pot confirma datele prezentate de denunţător, de persoana cu funcţii de
răspundere căreia îi este destinat comisionul ilicit, de calitatea şi natura foloaselor
necuvenite etc;
- solicitarea de la organul în care lucrează persoana cu funcţii de răspundere a
documentelor care nemijlocit vizează actul de corupţie şi alte documente care pot avea
tangenţă la fapte de corupţie. Totodată, pentru a nu da temei ca posesorul comisionului
ilicit să bănuiască că este supus controlului, angajaţii organelor competente vor cere şi
alte feluri de documente: de contabilitate, de cancelarie, de evidenţă etc;
- audierea unor persoane care deţin date cu privire la fapta de corupere activă,
care pe viitor vor fi audiate în calitate de martori în cadrul cauzei penale;
- solicitare - instrucţiunilor, regulamentelor, ordinelor, contractelor din care
decurg atribuţiile persoanei cu funcţii de răspundere;
- alte acţiuni.
Este foarte important ca lucrătorii organelor competente să întreprindă măsuri
efective ca persoanele care au fost audiate în cadrul procedurii de verificare a infor-
maţiei să nu divulge datele despre care s-a discutat.

18
V. Tarhon, Infracţiuni pentru care se aplică proceduri speciale de urmărire şi judecată, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1968

68
 Concomitent cu efectuarea acţiunilor obişnuite se recomandă a efectua şi măsuri
operative de investigaţie prevăzute de art. 6 al Legii privind activitatea operativă de
investigaţie.
Angajaţii organului de constatare şi de urmărire penală, cu autorizaţia condu-
ctorului organului respectiv, vor proceda la:
- chestionarea persoanelor din anturajul făptuitorului faptei de corupere pasivă;
- culegerea informaţiei ce prezintă interes operativ referitor la fapta săvîrşită
sau la cea în curs de desfăşurare ori pregătire;
- identificarea altor persoane care pot deţine informaţii cu privire la: făptuito-
rul coruperii active, persoana cu funcţii de răspundere pentru care este destinat
comisionul ilicit, natura şi calitatea comisionului ilicit, data şi locul transmiterii
valorilor necuvenite, întîlnirile cu persoana cu funcţii de răspundere
pentru a discuta detaliile transmiterii beneficiului ilicit, întîlnirea cu persoane
de la care făptuitorul coruperii active va împrumuta banii sau bunurile materiale
necesare pentru a le transmite persoanei cu funcţii de răspundere în calitate de
comision ilicit;
- alte acţiuni din această categorie.
În procesul executării măsurilor operative de investigaţie se utilizează
mijloacele tehnice speciale, inclusiv aparate de fotografiat, camere de luat vederi,
magnetofoane, aparataj de depistare a substanţelor marcatoare (fluorescente şi altele).
Totodată, specialiştii vor folosi şi substanţele chimice speciale fluorescente
pentru marcarea banilor, titlurilor de valoare, documentelor necesare, bunurilor
materiale i a altor obiecte.
Documentarea acţiunilor şi a măsurilor operative de investigaţie în
procesul verificării datelor cu privire la faptele prejudiciabile de corupere activă
Rezultatele acţiunilor executate vor fi documentate şi se vor întocmi
ordonanţele i procesele-verbale necesare.
După cum am menţionat la compartimentul documentării infracţiunilor de
corupere pasivă, la fel în cazurile de documentare a faptelor de corupere activă,

69
lucrătorii responsabili vor întocmi decizii, procese-verbale, explicaţii, rapoarte şi note
informative.
În cadrul efectuării acţiunilor de verificare cu caracter obişnuit şi a măsurilor
operative de investigaţie vor fi acumulate şi documentate date referitor la următoarele
aspecte:
- persoana făptuitorului coruperii active: numele şi prenumele; locul de trai,
genul de activitate, antecedentele penale, starea familială, locuieşte la bloc sau
este posesorul unei case individuale, deţine automobil de lux sau altă avere;
- atitudinea membrilor familiei (soţie / soţ, copii, părinţi), a prietenilor şi
cunoştinţelor faţă de intenţia de a promite, a oferi sau a da foloase necuvenite;
- problemele pe care le are posesorul comisionului ilicit şi pe care încearcă să le
rezolve sau deja le-a rezolvat prin coruperea persoanei cu funcţii de răspundere;
- sursele din care poate fi constituit comisionul ilicit: salariul personal sau salariul
membrilor familiei, acumulările financiare în decursul a mai multor ani, mijloacele
băneşti obţinute din vinderea unor bunuri materiale; banii împrumutaţi de la rude, prieteni,
cunoscuţi, luaţi din băncile comerciale în calitate de credit, bani şi bunuri materiale
primite de făptuitor în calitate de mită; mijloace financiare sau bunuri materiale obţinute
în urma săvîrşirii unor infracţiuni, precum ar fi furturi, jafuri, tîlhării, escrocherii, şantaje,
delapidări a proprietăţii de stat, obşteşti sau a unităţilor comerciale; mijloace băneşti
nelegalizate, dobîndite ca urmare a eschivării de la achitarea impozitelor, din circulaţia
ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor, din proxenetism şi
prostituţie; bani proveniţi din conturile organizaţiilor (asociaţiilor) criminale; imobilul
personal sau al membrilor familiei (apartamente, vile, terenuri, întreprinderi
individuale, localuri, baruri, alte bunuri de acest gen aflate în proprietatea privată a
făptuitorului);
- cercul de persoane antrenate în executarea nemijlocită a acţiunii de corupere
activă: făptuitorul va transmite personal comisionul ilicit sau va face uz de serviciul
unui intermediar sau de alţi complici, ori de persoane care nu-şi dau seama că se comite
o infracţiune;

70
 - modul de transmitere a comisionului necuvenit: va fi transmis direct de către
făptuitor, de intermediar; va fi depus pe contul bancar al persoanei cu funcţii
de răspundere; va fi încheiat un contract de cumpărare-vînzare între funcţionarul
corupt şi făptuitor; va fi perfectat un testament de moştenire, un act de donaţie etc.
- data şi timpul transmiterii beneficiului necuvenit: în timp de zi sau de noapte;
timp de vară sau de iarnă, de ploaie sau ninsoare etc;
- locul săvîrşirii actului de dare a banilor, titlurilor de valoare, a bunurilor ma-
teriale etc: în birou, în bar sau restaurant, în salonul automobilului, în stradă, în spaţiu
liber etc;
- calitatea comisionului ilicit: bani, titluri de valoare, oferte, bunuri sau avan-
taje patrimoniale, servicii, privilegii sau alte beneficii;
- calitatea persoanei cu funcţii de răspundere căreia îi este destinat beneficiul
necuvenit: organul în care aceasta lucrează, funcţia pe care o deţine, cercul de atribuţii
(drepturi şi obligaţii) pe care le posedă şi care decurg din postul ocupat; actele pe care le
poate adopta sau semna; acţiunea pe care trebuie s-o execute în favoarea făptuitorului
coruperii active sau deja a îndeplinit-o, sau nu trebuia s-o îndeplinească etc.
Datele acumulate în cadrul dosarului operativ vor fi minuţios analizate pentru a
decide care din documentele disponibile vor fi legalizate pe viitor în procesul efectuării
urmăririi penale.
Totodată, informaţia deţinută de angajaţii organului de constatare sau de
urmărire penală va servi ca material preventiv pentru a construi, înainta şi controla
versiuni cu caracter general şi a celor cu caracter particular.
Din categoria versiunilor tipice pot face parte următoarele:19
- a avut loc actul dării folosului necuvenit (comisionului ilicit) fără a fi
acceptat sau primit de persoana cu funcţii de răspundere;
- a avut loc fapta dării-primirii folosului necuvenit (beneficiului ilicit);
a avut loc extorcarea valorilor ce constituie obiectul material al actului de corupere;
- faptele de dare-primire a foloaselor ilegale se săvîrşesc de făptuitori sistematic;

19
V. Cuşnir, Corupţia. Reglementări de drept. Activităţi de prevenire şi combatere, Chişinău, 1999

71
 - persoana cu funcţii de răspundere a înţeles greşit comportamentul persoanei
care are de rezolvat probleme şi a depus neîntemeiat plîngerea la organele de drept;
- alte persoane care au denunţat organele de constatare, de urmărire penală sau
procuratura despre actul de corupere activă, au tratat neadecvat informaţia
respectivă şi au sesizat greşit organul de drept;
- valorile materiale au fost promise, oferite sau date în mod legal, şi actul de
corupere nu s-a realizat, deoarece denunţătorul acestor valori era dator funcţionarului
public şi prin această tranzacţie a fost stinsă o datorie reală;
- alte versiuni.
Concomitent cu versiunile de ordin general vor fi constituite, înaintate şi
verificate şi versiunile de ordin particular, care vor depinde de fiecare situaţie concretă
şi vor cuprinde împrejurările concrete de comitere a faptei de corupere activă, cum ar
fi: locul, timpul, calitatea nemijlocită a comisionului ilicit, persoanele implicate în
acţiunile infracţionale, tehnologia de dare-primire a beneficiului, formele de
promisiuni sau oferte de bunuri şi servicii, mijloacele de transport sau alte mijloace
tehnice utilizate în acţiunea de corupere etc.
Rezultatele activităţii de verificare şi documentare a faptei de corupere
activă
Activitatea de verificare şi documentare a faptei prejudiciabile de corupere
activă trebuie să se încheie cu acumularea datelor referitor la întregul spectru al
componenţei de infracţiuni prevăzute de art. 325 CP, pentru a putea demonstra
următoarele aspecte:
- fapta concretă de corupere activă: promiterea, oferirea sau darea bunurilor şi
serviciilor unei persoane cu funcţii de răspundere, numărul actelor de corupere activă,
timpul şi consecutivitatea lor;
- persoana făptuitorului, numărul persoanelor implicate în fapta de corupere
activă, calitatea de autor, organizator, instigator sau complice; din ce anturaj
face parte;
- calitatea comisionului ilicit: bani, titluri de valoare (acţiuni, obligaţii, cecuri,
cambii, bilete de ordin, acreditive, bonuri de trezorerie, obligaţii ale împrumutului de

72
stat) oferte, bunuri, avantaje, servicii etc; valoarea lor: obişnuită, mare sau deosebit de
mare;
- împrejurările realizării actului de corupere pasivă: data, locul, mijloacele
tehnice utilizate pentru atingerea scopului propus de făptuitor;
- acţiunea pe care trebuia sau nu trebuia să o îndeplinească ori pe care trebuia
să o tergiverseze sau să o îndeplinească de urgenţă; dacă executarea acţiunii ţinea de
competenţa persoanei cu funcţie de răspundere sau nu;
- alte circumstanţe ce ţin de realizarea intenţiei făptuitorului etc.
În caz de prezenţă a semnelor componenţei de infracţiune, ofiţerul de urmărire
penală va porni urmărirea penală în temeiul art. 325 CP, respectînd cerinţele art. 274
CPP.

73
Capitolul III. Tactica acţiunilor iniţiale de urmărire penală.

Începerea urmăririi penale este un moment procesual deosebit, constituind

momentul iniţial al procesului penal, dar şi faptul că implică drepturi şi obligat
specifice atît pentru organele de urmărire penală, cît şi pentru ceilalţi participant la
proces.
Atît modalităţile începerii urmăririi penale, cît şi măsurile ce se impun a fi luate
cu această ocazie sînt prevăzute în cuprinsul art. 274 CPP, care prevede că organul de u
mărire penală, sesizat în condiţiile art. 262 CPP, dispune, prin rezoluţie, începerea
urmăririi penale dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare
efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii
penale prevăzute în art. 275 CPP.
Din cele relatate se poate rezuma că pentru începerea urmăririi penale este
necesară îndeplinirea următoarelor condiţii:
a. săvîrşirea unei fapte prevăzute de legea penală;
b. existenţa unei sesizări a organului de urmărire penală care să cuprindă un minim

de date sau informaţii pe baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi

penale. în cazul în care sesizarea nu conţine minimul informaţional, se proceda
a efectuarea actelor premergătoare;
c. inexistenţa vreunuia din cazurile de împiedicare a începerii urmăririi penal

prevăzute în art. 275 CPP.

Ca motiv pentru începerea urmăririi penale pentru faptele de corupţie, servesc
sesizările verbale şi scrise despre infracţiunile săvîrşite sau în curs de pregătire parvenite
la organul de urmărire penală sau procuratură.
În cazul existenţei vreuneia din circumstanţele prevăzute de art. 275 CPP,
organul de urmărire penală, în conformitate cu pct. 4 art. 274 CPP, înaintează
procurorului propunerea de a nu porni urmărirea penală20.
Rezoluţia sau, după caz, procesul-verbal de începere a urmăririi penale, emisă
de organul de urmărire penală, în termen de 24 ore se supun confirmării de către

20
Codul de procedură penală al R.Moldova din 14 martie 2003

74
procurorul efectuează conducerea activităţii de urmărire penală. Concomitent cu
confirmarea urmăririi penale, procurorul fixează şi termenul de urmărire.
La începerea urmăririi penale pentru faptele de corupţie, organul de urmărire
penală stabileşte un plan de acţiuni primordiale.
Planul urmează să fie elaborat ţinîndu-se cont de faptul că ofiţerul de urmărire
efectuează nemijlocit urmărirea şi concomitent conduce efectuarea măsurilor operative
de investigaţie necesare.
Organizarea şi efectuarea primelor măsuri ce nu suferă amînare depinde de
situaţia creată la moment în fiecare caz aparte. Este imposibil de prevăzut toate
circumstanţele pentru a face nişte recomandări generale privind investigarea
infracţiunilor de corupţie. Analizînd practica, am ajuns la concluzia că, de obicei, la
pornirea urmăririi penale ofiţerul de urmărire penală poate să se ciocnească de trei
situaţii neordinare şi anume:
1. crima e deja săvîrşită şi au survenit consecinţe;

2. infracţiunea e în proces de pregătire;

3. informaţia despre săvîrşirea infracţiunii nu este bine documentată şi necesită un

control adăugător în scopul stabilirii existenţei ei defacto, stabilirea persoanelor

nevinovate şi a consecinţelor survenite.
Pornind de la aceste situaţii concrete, ofiţerul de urmărire penală planifică şi
efectuează acţiunile necesare.
Astfel, stabilind că infracţiunea e deja săvîrşită, se recomandă de procedat la:
- audierea persoanelor ce au declarat infracţiunea;
- audierea martorilor;
- efectuarea percheziţiilor la bănuit în scopul depistării obiectelor dobîndite pe
cale ilicită, documentelor necesare, inscripţiilor, schemelor;
- ridicarea documentelor ce relevă infracţiunea;
- audierea bănuitului;
- audierea complicilor;
- efectuarea (după caz şi necesitate) a percheziţiilor la complici;
- efectuarea confruntărilor;

75
 - dispunerea unor expertize. revizii, constatări tehnico-ştiinţifice;
- reţinerea bănuitului, aplicarea în privinţa lui a măsurii preventive.
Dacă infracţiunea e în proces de pregătire, ofiţerul de urmărire penală are
posibilitatea reală de a verifica veridicitatea informaţiei parvenite. încredinţîndu-se că
informaţia este obiectivă e necesar să stabilească dacă persoana în cauză este subiect al
infracţiunii de corupţie, care sînt obligaţiunile ei de serviciu, posibilitatea efectuării
acţiunilor în interesul altor persoane (la corupţie pasivă şi activă), care sînt relaţiile
dintre reclamat şi declarant. La stabilirea circumstanţelor date e oportun de întreprins
următoarele:
- de audiat, conform art. 105 CPP, persoana care a remis sesizarea privind
infracţiunea;
- de organizat efectuarea unor măsuri operative de investigaţie necesare la
probarea faptei infracţionale (transmiterea banilor sau altor bunuri sub control,
interceptarea convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri);
- reţinerea persoanei în flagrant;
- percheziţionarea ei corporală;
- cercetarea la faţa locului;
- efectuarea percheziţiei la domiciliu, la locul de muncă;
- ridicarea şi cercetarea documentelor necesare;
- efectuarea confruntărilor;
- cercetarea obiectelor ce au servit ca obiect al infracţiunii;
- dispunerea efectuării expertizei criminalistice (chimice, grafologice), constatării
tehnico-ştiinţifice;
- audierea martorilor.
În cazul cînd nu sînt stabilite cu certitudine fapta infracţională, persoana
bănuită sau consecinţele survenite, e necesar de studiat şi de ridicat documentele ce
reglementează funcţionarea organului în care activează persoana bănuită de săvîrşirea
infracţiunii, de studiat obligaţiunile ei de serviciu, după caz şi necesitate, de dispus
efectuarea unor revizii, în scopul elucidării unor aspecte ce ţin de fapta infracţională, de
audiat în calitate de martor persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul instituţiei

76
date sau din alte instituţii, de dispus organizarea efectuării unor măsuri operative de
investigaţie (interceptarea convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri, supravegherea
domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice).
La stabilirea circumstanţelor săvîrşirii infracţiunii, prejudiciului cauzat, e
necesar de procedat la audierea persoanei bănuite, după caz şi necesitate, se efectuează
percheziţii la domiciliu şi la locul de muncă al persoanei în cauză, la complici, se
efectuează confruntări.
În procesul efectuării urmăririi penale, se recomandă de respectat tactica şi
metodica efectuării unor acţiuni de urmărire penală care au o importanţă deosebită şi
de rezultatele cărora în mare măsură depinde acumularea probelor necesare. Se propune
examinarea următoarelor acţiuni de urmărire penală:

3.1. Audierea persoanei care a declarat infracţiunea de corupţie

La instrumentarea dosarelor penale ce ţin de coruperea pasivă (art. 324 CP),

coruperea activă (art. 325 CP), traficul de influenţă (art. 326 CP), primirea de către un
funcţionar a recompensei ilicite (art. 330 CP), audierea persoanei care a declarat
infracţiunea este un element de primă importanţă21.
În cadrul audierii persoanei în cauză, avem posibilitatea de a obţine informaţia
care, uneori, nu poate fi dobîndită din alte surse, de aceea audierea se efectuează imediat
după pornirea procesului penal. Numai prin audierea persoanei date avem posibilitatea
de a stabili persoana care a săvîrşit sau se pregăteşte să săvîrşească infracţiunea, putem
stabili obiectul infracţiunii şi interesul pentru care ea se comite. Persoana se audiază în
calitate de martor conform condiţiilor prevăzute de art. 105 CPP. Din start e necesar de
stabilit un contact psihologic cu persoana, care ar permite înlăturarea sentimentului de
neîncredere în organele statale, care ar putea deja să prevaleze la ea. Este oportun de a
da voie persoanei, într-o formă liberă, să comunice tot ce cunoaşte despre infracţiune,
iar în scopul precizării unor aspecte se vor pune întrebările corespunzătoare; se
interzice punerea unor întrebări provocatoare. Cu mult tact se va încerca a stabili
21
Codul penal al R.Moldova din 18 aprilie 2002.

77
motivul adresării la organele de drept cu declaraţia despre infracţiune.
Deci, din discuţia cu persoana în cauză urmează să stabilim:
- care au fost motivele ce au făcut-o să se adreseze organelor de drept;
- cînd şi cui urmează să transmită bunurile (sau le-a transmis deja);
- cine a fost iniţiatorul transmiterii bunurilor, s-a ajuns sau nu la înţelegerea
despre forma şi cantitatea bunurilor ce urmează să fie transmise;
- în cazurile cînd ele au fost deja transmise, de clarificat particularităţile bunurilor
transmise, condiţiile transmiterii;
- cui concret au fost transmise bunurile;
- pentru care interes, acţiune sau inacţiune a persoanei cu funcţii de răspundere
sau a funcţionarului autorităţii publice a fost transmis sau urmează să fie
transmis bunul;
- cine în afară ea este la curent cu fapta infracţională.
În funcţie de caz, urmează de clarificat şi alte circumstanţe ce ţin de infracţiune.
în particular, persoanei i se propune să descrie detaliat locul unde se află instituţia în care
activează făptuitorul; i se recomandă să întocmească o schiţă referitor la dislocarea
cabinetului, biroului sau locului de serviciu al funcţionarului, să indice amplasarea
mobilei din birou, a coşului de hîrtii, a cuierului în care pot atîrna hainele
funcţionarului şi în care pot fi puşi banii sau hîrtiile de valoare ori unele obiecte mici
(bijuterii); se constată în care parte a încăperii se află fereastra şi în care parte se deschide,
ce fel de spaţiu se află după ea; cine din personalul instituţiei a intrat în birou în timpul
discuţiei referitor la extorcarea banilor sau bunurilor materiale; dacă a mai intervenit el
anterior în organul sau organizaţia respectivă cu privire la soluţionarea chestiunii so-
licitate, dacă da, atunci care a fost rezultatul adresării sale, a fost depusă vreo plîngere
referitor la nesoluţionarea solicitării sale, ce răspuns a primit la intervenţia sa; alte
detalii.22
Dacă persoana deja a transmis banii, titlurile de valoare sau unele obiecte mici
(bijuterii) care fac parte din obiectul acţiunii de corupere (sau numai o parte din acest
obiect), atunci se precizează detaliat în ce au fost împachetaţi banii, ce bancnote erau,

22
Кузнецова Н. Обсуждение борьбы с корупцией, Государство и право, Nr. 2, Москва, 1993

78
de unde i-a luat, de la cine i-a împrumutat; care sînt semnele particulare ale obiectelor
predate, valoarea lor, în ce au fost ele împachetate, care erau seninele particulare ale
materialului care a servit pentru împachetarea obiectului; care a fost modul de
transmitere a banilor sau valorilor materiale; pe cine a informat despre faptul acţiunii
întreprinse etc.

3.2. Audierea martorilor

Persoana care deţine informaţii despre actul de corupţie va fi audiat în

conformitate cu cerinţele art. 105,109 CPP, iar în caz că e minor, şi cu respectarea
prevederilor art. 481 CPP.
În procesul audierii, se cere de aflat în primul rînd de unde cunoaşte martorul
datele cu privire la actul de corupţie şi dacă sursa respectivă este de încredere, ce
cunoaşte el concret: a auzit de la anumite persoane despre fapta săvîrşită sau în curs de
pregătire ori desfăşurare, sau a văzut evenimentul transmiterii banilor, titlurilor de
valoare ori a unor obiecte; care e sursa folosului necuvenit; care e acţiunea ce urma să
fie îndeplinită sau neîndeplinită de funcţionar; cine mai cunoaşte despre faptul
săvîrşirii actului de corupere pasivă sau activă.
În cazul în care va fi audiat funcţionarul căruia s-a încercat de a-i transmite
folosul necuvenit contrar voinţei sale, atunci acest martor, care pe viitor va fi
recunoscut ca persoană vătămată, va da depoziţii referitor la persoana care a propus
sau a încercat să-i transmită valorile în calitate de obiect al actului de corupere; dacă îl
cunoaşte şi anterior a avut anumite relaţii în legătură cu atribuţiile sale de serviciu;
dacă provocatorul este o persoană necunoscută, atunci martorul trebuie să descrie
semnele fizice ale persoanei şi vestimentaţia lui; ce chestiuni (acţiuni, inacţiuni)
pretindea să fie îndeplinite (neîndeplinite) de către funcţionar; dacă s-a adresat anterior
persoana cu pricina la funcţionarul audiat sau la alte persoane cu funcţii de răspundere
pentru soluţionarea solicitării sale legale sau ilegale; dacă persoana care a propus sau a
încercat să transmită banii, titlurile de valoare sau bunurile materiale într-adevăr avea
necesitatea de a se adresa la instituţia respectivă sau ea a folosit această metodă pentru
a defăima funcţionarul cinstit, dacă da, atunci care au fost motivele adevărate ale

79
acţiunii întreprinse de ea.

3. 3 Organizarea şi realizarea reţinerii persoanei bănuite în flagrant delict

Organizarea reţinerii persoanei în flagrant delict

Constatarea infracţiunilor flagrante reprezintă, practic, cea mai sigură
modalitate de probare a faptelor de corupţie. în conformitate cu prevederile art. 513
CPP, se consideră flagrantă infracţiunea descoperită în momentul săvîrşirii ei.
Este, de asemenea, flagrantă şi infracţiunea al cărei făptuitor, imediat după
săvîrşire, este urmărit de către victimă, martori oculari sau alte persoane ori este
surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte
obiecte care ar da temei de a-1 presupune participant la infracţiune.
Coruperea pasivă, coruperea activă, traficul de influenţă şi primirea de către un
funcţionar a recompensei ilicite sînt infracţiuni care se consumă instantaneu, ceea ce
face ca acestea să nu poată fi uşor constatate în flagrant. Actul de corupere presupune
desfăşurarea unor acţiuni conjugate din ambele părţi. De aceea, probele acumulate sînt
iile pentru descoperirea atît a faptei de dare, cît şi de luare a folosului (avantajului)
necuvenit, iar ambele infracţiuni să fie investigate prin modalităţi tactice similare23.
Surprinderea în flagrant nu se realizează pentru a constata săvîrşirea
infracţiunii, ci pentru a se constata primirea banilor sau a altor foloase de către
funcţionarul necinstit, moment situat la o dată ulterioară consumării infracţiunilor în
discuţie. Excepţii întîlnim în cazul primirii de foloase necuvenite, cînd prinderea în
flagrant poate să coincidă cu săvîrşirea infracţiunii.
Organizarea reţinerii în flagrant a bănuitului (bănuiţilor) de comiterea faptelor de
corupţie presupune, obligatoriu, efectuarea atentă a unor activităţi de pregătire,
raportate nu numai la fapte, în sine, dar şi la modul de sesizare. Organele de urmărire
penală pot fi sesizate din oficiu sau prin denunţ despre săvîrşirea unui act de corupţie.
în practică, însă, sînt destul de rare cazurile în care persoana care dă sau oferă, ca şi cea
căreia i se oferă ori care acceptă folosul necuvenit, să sesizeze organul de urmărire penală.

23
Materialele conferinţei ştiinţifico-practice Internaţionale din 18-19 aprilie 2003 Criminalitatea în R. Moldova, strategia
actuală, tendinţele şi măsurile de prevenire şi combatere.

80
Explicaţia este simplă: cele două părţi acţionează în mod conjugat, ambele fiind
prudente şi atente la secretul acţiunilor lor deoarece, în cazul coruperii pasive şi a
coruperii active, şi cel care dă şi cel care primeşte folosul necuvenit profită de pe urma
angajamentelor ilegale.
Cel mai frecvent sesizările despre faptele de corupţie provin din următoarele
medii:
• din mediul familial, denunţătorii sînt, de regulă, rude apropiate, chiar şi
soţia/soţul, nemulţumiţi, invidioşi, răzbunători, pentru că nu profită de cîştig,
sau invers, pentru că suferă prin darea de mită;
• din mediul profesional, denunţătorii sînt, în primul rînd, colegii de serviciu,
şefii sau subordonaţii, unii oneşti, alţii răzbunători, invidioşi, dar şi
nemulţumiţi că nu s-au „bucurat" de cîştigul operat, în urma unei anumite
complicităţi la comiterea actului de corupţie;
• din mediul celor antrenaţi în actul de corupţie, cum ar fi, de exemplu, cei obligaţi
să mituiască sau forţaţi să plătească o sumă de bani peste aşteptările lor, inclusiv
cei care pot să profite, în urma denunţului.
Iniţial, în funcţie de complexitatea actelor, de amploarea lor, dar şi de modul
de sesizare, organele de drept trebuie să acţioneze cu multă rigoare la pregătirea
flagrantului, apelînd la modalităţile procesual-penale, tehnico-tactice criminalistice, în
care le includem şi pe cele proprii poliţiei sau unor servicii speciale de investigaţie.
Elementele de referinţă în pregătirea flagrantului. Fireşte că primul element
luat în calcul pentru pregătirea surprinderii în flagrant, îl reprezintă modul în care s-a
făcut sesizarea. De exemplu: în cazul sesizării din oficiu, organul de drept va verifica
datele existente despre fapte şi făptuitori. Va fi investigată, în primul rînd, persoana
mituitorului sau a celui care oferă folosul necuvenit. Se va verifica dacă are sau nu
antecedente penale, ce profesie are şi unde este angajat, dacă sînt explicaţii plauzibile
în cazul denunţului sau autodenunţului şi alte date care ar face verosimilă
probabilitatea săvîrşirii faptei şi identificarea subiecţilor activi ai infracţiunii.
Verificarea acestor date se poate realiza prin metode tipice: supravegherea
persoanei în locuri publice, investigarea acesteia, interceptări şi înregistrări. Se va
verifica ce relaţii există între persoana care urmează să dea bani sau alte foloase
81
necuvenite şi persoana care urmează să primească aceste bunuri, urmînd a se stabili
dacă nu cumva aceste relaţii sînt de duşmănie sau dacă nu se urmăreşte, de fapt,
compromiterea acesteia din urmă.
În cazul sesizării prin denunţ. Din perspectiva urmăririi penale, denunţul este
alternativa cea mai bună pentru stabilirea unor astfel de acte. în aceste cazuri, este
posibilă audierea detaliată a denunţătorului, audiere care va fi efectuată potrivit tuturor
regulilor tactice criminalistice, astfel încît să se poată realiza o imagine completă a
faptelor infracţionale.
Audierea denunţătorului se va desfăşura cu respectarea atît a regulilor
procedurale, cît şi a regulilor tactice criminalistice care guvernează audierea martorilor
în dependenţă de personalitatea sau gradul de cultură, vîrsta şi, bineînţeles, poziţia
socială a audiatului.
În obţinerea declaraţiei, trebuie insistat asupra tuturor aspectelor legate de
faptă, de făptuitor şi de persoanele care pot confirma afirmaţiile acestuia. Totodată, va
fi descrisă persoana funcţionarului, locul în care acesta îţi desfăşoară activitatea. De
asemenea, trebuie să dea explicaţii cu privire la natura bunurilor sau valorilor pretinse
de funcţionar, la împrejurările, condiţiile în care urmează să înmîneze aceste bunuri.
În cazul în care înmînarea banilor sau bunurilor se va face printr-un
intermediar, se impune obţinerea aceloraşi date privind persoana, locul său de
activitate, modul în care vor fi predate bunurile.
Problemele esenţiale urmărite în realizarea flagrantului. Potrivit unei
experienţe semnificative a organelor de drept, problemele legate de pregătirea reţinerii
făptuitorului în flagrant delict sînt:
• identitatea funcţionarului, profilul personalităţii, calitatea oficială a acestuia,
atribuţiile sale de serviciu, locul de muncă;
• locul în care s-a consumat sau urmează să se consume fapta ilicită. Identificarea
locului vizează denumirea oraşului, strada, topografia imobilului, descrierea şi
localizarea mobilierului, dispunerea locurilor în care s-ar putea ascunde banii
sau bunurile. Pentru determinarea acestor locuri, conform codului de
procedură penală, se pot instala sisteme tehnice de înregistrare, care vor

82
 surprinde şi săvîrşirea faptei ca atare;
• determinarea modului de operare, a circumstanţelor în care se va comite
infracţiunea. Totodată, trebuie stabilit dacă există intermediari, dacă banii vor fi
daţi direct funcţionarului sau vor fi lăsaţi într-un loc indicat anterior. Raportat
la modurile de operare mai noi, trebuie văzut dacă nu se recurge la depunerea la
bancă a unei sume de bani sau dacă nu există o simulare de acte comerciale sau
financiare, aparent legale.
Alcătuirea echipei de prindere în flagrant. Echipa de prindere în flagrant va fi
coordonată de către procuror şi va fi alcătuită din inspectori şi criminalisti specialişti în
domeniul înregistrărilor şi interceptării comunicaţiilor. în cazul în care informaţiile
provin de la servicii speciale, în măsura în care specialiştii acestora au calitatea de organ
de investigaţii, vor fi cooptaţi în echipe şi cadre ale acestor organisme. Vor fi stabilite
atribuţii precise şi clare pentru fiecare membru al echipei în funcţie de competenţa
materială a fiecăruia. Aceştia vor transmite conducătorului echipei în permanenţă
datele pe care le deţin.
Stabilirea modului de acţiune al echipei care realizează flagrantul este o
măsură deosebit de importantă. Vor fi stabilite diverse variante de acţiuni, ţinînd cont de
datele pe care le deţin, de comportamentul autorilor. Aceste variante vor cuprinde pe
larg atribuţiile fiecărui membru al echipei, inclusiv modul său de acţiune. în cazuri
excepţionale, complexe, unii membri ai echipelor nu trebuie să cunoască sarcinile
celorlalţi24.
Este evident că fiecare caz presupune modalităţi particulare de pregătire a
constatării infracţiunii flagrante. Totuşi se pot contura cu adevărat cîteva măsuri ce
trebuie luate de către membrii echipei pentru derularea acestei acţiuni:
• Supravegherea atentă a locului unde urmează să se deruleze infracţiunea.
• Protejarea participanţilor la comiterea faptelor, începînd cu denunţătorul şi
terminînd cu organele de drept.
• Stabilirea modalităţilor şi mijloacelor de comunicare între membrii echipei.
• Apelarea la mijloacele tehnice, logistice adecvate acţiunii.
24
E.Stancu Tratat de criminalistică ed.II Bucureşti 2002.

83
 Toate aceste măsuri vor servi la realizarea flagrantului ca atare, identificarea şi
ridicarea bunurilor sau valorilor, conservarea unor mijloace materiale de probă şi
fixarea rezultatelor.
Pregătirea de capcane criminalistice şi folosirea altor mijloace tehnice
criminalistice, în cazurile de flagrant, în infracţiunile de corupere pasivă sau corupere
activă se recurge frecvent la capcane cu substanţe fluorescente, scriindu-se cuvîntul
„Mită" cu un creion fluorescent pe bancnotele sau pe alte valori ce urmează a fi înmînate
drept folos necuvenit. Totodată, în procesul-verbal de pregătire a acţiunii vor fi
înregistrate şi seriile acestor bancnote. După flagrant, bancnotele vor fi supuse unei
constatări tehnico-ştiinţifice.
Tot drept capcane criminalistice mai sînt folosite prafurile invizibile, care
devin vizibile, fluorescente sub acţiunea lămpii cu raze ultraviolete. Aceste prafuri se
depun pe bani sau diverse bunuri, fiind apoi preluate de mîna acelora care vin în
contact cu ele.
Pentru eliminarea riscului contaminării probelor, se recomandă ca
operaţiunea de marcare sau pudrare să se realizeze de către specialistul criminalist cu
cîteva minute înaintea flagrantului şi să nu aibă acces la aceste obiecte nici o altă
persoană, cu excepţia denunţătorului.
În ultimul timp, pentru a nu deteriora bancnotele şi a nu le scoate din circuitul
financiar, se recomandă de a face copii xerox a acestor bancnote în prezenţa
persoanelor participante Ia pregătirea flagrantului. Copiile xerox se semnează de
persoanele responsabile de efectuarea reţinerii a făptuitorului în flagrant delict şi de
participanţii acestei acţiuni de urmărire penală şi se anexează la procesul-verbal
respectiv.
Mijloacele tehnice de înregistrare sau supraveghere. Organele de drept pot
utiliza mijloace tehnice de înregistrare video şi audio. Aceste înregistrări reprezintă
procedee tehnice de înmagazinare, relevare, conservare şi evidenţiere a probelor a
căror forţă probatorie este egală cu a celorlalte probe. Utilizarea lor face posibilă
documentarea directă a faptelor de corupţie chiar în faza consumării infracţiunii de
luare sau dare de mită. în cazul infracţiunii de primire de foloase necuvenite,

84
infracţiunea flagrantă există cînd funcţionarul a îndeplinit deja un act în virtutea
funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia.
După efectuarea înregistrărilor, organul de urmărire penală va întocmi un
proces-verbal care va cuprinde, în afara datelor prevăzute de art. 260 CPP, şi
următoarele:
• autorizaţia dată de judecătorul de instrucţie, conform legii.
• numele posturilor telefonice între care se poartă convorbirea;
• numele persoanelor care poartă convorbirea;
• data, ora şi durata fiecărei convorbiri;
• numele şi calitatea persoanei care a realizat înregistrarea;
• numărul de ordine al casetei, din evidenţa serviciului care efectuează
înregistrarea;
• înregistrările redate în formă scrisă.
La procesul-verbal se ataşează caseta original, fiind sigilată de către organul
de investigaţie. Aceste înregistrări se vor putea expertiza la cererea procurorului,
instanţei sau părţii vătămate.
Din punct de vedere tehnico-tactic criminalistic, la realizarea acestor
înregistrări se vor avea în vedere următoarele:
• Specialistul însărcinat cu înregistrarea convorbirilor va transmite imediat
mesajele cu valoare sau semnificaţie infracţională organului de urmărire penală,
orice întîrziere prejudiciind activitatea de probare a infracţiunii.
• Alegerea mijloacelor de înregistrare video, fotografice, în funcţie de condiţiile
specifice în care se va realiza înregistrarea. Astfel, se va ţine cont de
particularităţile sau topografia locului de întîlnire, de spaţiul închis sau deschis,
timpul de zi sau noapte, sursele de radiaţii electomagnetice etc.
• În cazul denunţului se va putea utiliza procedeul montării pe corpul
denunţătorului a unor aparate de înregistrare a întregii convorbiri.
Deşi CPP nu prevede prezenţa martorilor asistenţi, credem că prezenţa unor
martori nu ar fi de prisos. Ei nu trebuie să aibă, fireşte, legătură cu cei implicaţi în
activitatea ilicită. Martorii asistenţi sînt aleşi înainte de trecerea la prinderea făptuitori
85
lui şi vor însoţi echipa în toate activităţile derulate, însă ei nu trebuie să fie martori
oculari în momentul în care are loc înmînarea bunurilor.
2. Realizarea flagrantului
Desfăşurarea propriu-zisă a acţiunii de surprindere în flagrant va parcurge
următoarele etape:
Supravegherea locului în care va fi surprins făptuitorul. Fiecare membru al
echipei va supraveghea zonele sau spaţiile, persoanele care i-au fost încredinţate, ei vor
comunica în permanenţă cu conducătorul echipei, informîndu-1 prompt asupra unor
elemente noi, neanticipate, care pot afecta desfăşurarea flagrantului, cum ar fi:
trimiterea de către autor a unor complici cu mesajul de a li se da banii sau bunurile;
transmiterea către denunţător de a reveni în altă zi sau de a preda banii la o anume
adresă, ori a-i depune într-un cont în bancă, apariţia unor noi persoane care doresc să
dea bani sau bunuri.
Realizarea efectivă a flagrantului. în funcţie de complexitatea acţiunii, echipa
va alege momentul intervenţiei, asigurîndu-se de efectul elementului surpriză asupra
infractorului, element tactic semnificativ pentru destrămarea sistemului de apărare al
acestuia. Regulile tactice criminalistice care trebuie urmate în aceste momente sînt
următoarele:
• Intrarea cu rapiditate în spaţiul infracţional, în aşa fel încît făptuitorul să nu
poată să fugă. Dacă spaţiul este deschis, se vor bloca toate direcţiile, iar dacă
spaţiul este închis, se vor bloca toate căile de acces spre uşi sau geamuri, membrii
echipei, prestabiliţi, vor avea grijă ca făptuitorul să nu distrugă obiectele sau
banii aflaţi la vedere ori asupra sa, să nu încerce să se sinucidă.
• Conducătorul echipei, ceilalţi membri trebuie să-şi decline identitatea,
prezentînd legitimaţia, astfel încît toate persoanele prezente să audă. Totodată,
se atrage atenţia că orice atingere adusă reprezentanţilor organelor de drept de
faţă constituie infracţiunea de utilaj.
• Identificarea funcţionarului, subiect activ al infracţiunii pe baza documentelor de
identitate pe care le are asupra sa. Vor fi reţinute toate datele din documentul de
identitate.

86
 • Identificarea tuturor persoanelor care se găsesc în acel loc şi care ulterior ar
putea furniza date despre activităţile desfăşurate de făptuitor, despre bunuri şi
bani, în calitate de martori oculari. Pînă la finalizarea operaţiunii, aceste
persoane vor rămîne la faţa locului pentru audiere şi pentru semnarea actului de
constatare.
• Efectuarea percheziţiei corporale a autorului faptei de corupere pasivă. înainte
de percheziţie se recomandă să se propună făptuitorului să declare ce obiecte
sau bunuri are asupra sa, în biroul de serviciu, dacă e necesar, să explice
provenienţa lor.
• Descrierea desfăşurată în procesul-verbal a locului găsirii bunurilor luate ca
folos necuvenit şi descrierea acestora, inclusiv după iluminarea lor cu lampa cu
raze ultraviolete. Iluminarea cu aceeaşi lampă a mîinilor şi hainelor
infractorului, totodată urmărindu-se cu stricteţe ca nimeni dintre membrii
echipei de reţinere să nu se atingă de obiectele infractorului şi de el însuşi.25
• Înregistrarea video a acestor acţiuni.

3.4. Audierea bănuitului

Conform art. 63 CPP, bănuitul este persoana fizică faţă de care există anumite
probe că a săvîrşit o infracţiune, audierea lui se efectuează conform condiţiilor prevăzute
de art. 104 CPP. în art. 64 CPP sînt stipulate drepturile şi obligaţiile bănuitului, care
urmează să fie aduse la cunoştinţă persoanei audiate înainte de a începe audierea.
Tactica audierii bănuitului în cazurile de corupţie are specificul său, deoarece,
ca regulă, persoanele bănuite de săvîrşirea infracţiunilor date au un nivel avansat de
cunoştinţe şi sînt nişte personalităţi ce deţin funcţii de stat. Depoziţiile bănuitului ne
pot ajuta la stabilirea tuturor circumstanţelor infracţiunii în cazul în care el depune
mărturii veridice. De regulă însă, bănuitul se străduieşte să folosească toate mijloacele
posibile pentru a ne induce în eroare, face tot posibilul ca ofiţerul de urmărire penală să
aibă iluzia sincerităţii, de aceea, de fiecare dată cînd se procedează la audierea
bănuitului, e necesar de întocmit un plan aparte în care să fie incluse toate

25
E.Stancu Tratat de criminalistică ed.II Bucureşti 2002

87
circumstanţele ce urmează a fi clarificate, lucru pentru care ofiţerul de urmărire penală
urmează să studieze şi să analizeze amănunţit documentele din dosar, să-şi facă
însemnările respective despre prevederile actelor normative ce reglementează
activitatea instituţiei unde activează bănuitul şi în care sînt stipulate obligaţiunile lui de
serviciu, pe care le-a încălcat, să verifice care circumstanţe sînt deja stabilite şi probate,
care circumstanţe urmează a fi clarificate, prin ce metodă, ce întrebări concrete trebuie
adresate bănuitului.
De menţionat că este important ca înainte de audiere să fie bine studiată
personalitatea bănuitului pentru a clarifica ce studii are, care-i starea lui familială, cîţi
copii are, de ce bunuri dispune (imobil, automobile, conturi în bancă). Datele acestea
sînt necesare pentru a întocmi un tablou psihologic cît mai complet al persoanei
bănuite, lucru care ne-ar ajuta să decidem asupra tacticii audierii. De fapt, nu pot fi
făcute nişte recomandări concrete ce ar purta un caracter general la cercetarea
infracţiunilor date, deoarece în mare măsură tactica aleasă depinde de intuiţia ofiţerului
de urmărire penală, de probele acumulate la momentul audierii, de personalitatea
bănuitului.
Pornind de la situaţia creată, ofiţerul de urmărire penală singur ia decizie
asupra timpului cînd urmează să efectueze audierea. De regulă, pentru infracţiunile ce
ţin de corupţia pasivă, activă, traficul de influenţă, primirea de către un funcţionar a
recompensei ilicite acţiunea dată poartă un caracter de acţiune ce nu suferă amînare.
Dar şi aici trebuie să fim precauţi. în cazul în care nu dispunem de informaţie deja
verificată şi probată, ar fi oportun de amînat audierea pînă la obţinerea informaţiei şi
probarea ei. La instrumentarea dosarelor pornite în legătură cu faptele de abuz de
putere sau abuz de serviciu, exces de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, refuz
de a executa legea, fals în acte publice, e oportun de a efectua audierea bănuitului din
momentul cînd avem probe concrete ce atestă faptul săvîrşirii infracţiunii anume de către
persoana în cauză. Orice audiere a bănuitului se efectuează în prezenţa unui avocat ales
de acesta sau numit din oficiu. Faptul dat nu poate fi ignorat de către ofiţerul de urmărire
penală, care din Mart urmează să-i reamintească avocatului drepturile de care el
dispune la audierea bănuitului, pentru a exclude intervenirea lui neautorizată în

88
procesul audierii, fapt ce poate avea drept consecinţă refuzul de a da depoziţii sau
alegerea unei poziţii de apărare.
La audierea bănuitului în cazul unor astfel de infracţiuni are importanţă nu
numai timpul, dar şi locul audierii. Nu se recomandă audierea persoanei cu funcţii de
răspundere bănuită de săvîrşirea infracţiunii în biroul său de serviciu, faptul dat îl pune
pe bănuit într-o situaţie psihologică mai avantajoasă faţă de ofiţerul de urmărire penală.
În cazul coruperii pasive, se clarifică aspectele referitoare la toate elementele
componenţei de infracţiuni, mai cu seamă a laturii obiective şi subiective.
În funcţie de circumstanţele săvîrşirii infracţiunii concrete, audierea bănuitului
vizează explicarea aspectelor esenţiale pentru stabilirea tuturor împrejurărilor în care
s-a comis fapta şi în particular — referitor la vinovăţia făptuitorului.
Aşadar, se precizează: instituţia în care activează funcţionarul, funcţia pe care
o deţine şi cercul de atribuţii pe care le are în corespundere cu postul ocupat şi dacă le
cunoaşte pe toate în măsura necesară; data şi locul în care pentru prima datăl l-a cunoscut
pe beneficiarul folosului necuvenit, dacă acesta i-a fost prezentat de cineva, atunci
trebuie de stabilit persoana respectivă şi împrejurările în care a făcut cunoştinţă, de
precizat cine a mai fost prezent la acest eveniment şi ce cunosc ei cu această ocazie; actul
care a fost îndeplinit de persoana cu funcţii de răspundere sau care trebuia să-1 execute
ori să-1 tărăgăneze, pentru care funcţionarul a primit folosul necuvenit sau urma să-1
primească; dacă acţiunile îndeplinite intră în cercul atribuţiilor sale de serviciu sau
făptuitorul a executat ilegal o acţiune pe care nu avea dreptul s-o îndeplinească; modul
de transmitere a banilor, a titlurilor de valoare sau a bunurilor materiale (obiectul
actului de corupere a fost transmis direct, prin intermediul unor terţe persoane, prin
întocmirea unui contract de cumpărare-vînzare, de donaţie, de împrumut, prin
utilizarea unor locuri tăinuite, a unor procedee sofisticate de depunere pe conturile
bancare, pe cârduri, prin intermediul poştei electronice etc); prezenţa persoanelor
intermediare la săvîrşirea actului de corupere; care din persoane a fost iniţiatorul
săvîrşirii acţiunilor ilegale; de clarificat dacă actul adoptat de funcţionar sau de
instituţie în mod colegial este legal sau a fost adoptat cu încălcarea legislaţiei; alte
chestiuni.

89
 În cazul coruperii active, trebuie să se clarifice aspecte similare infracţiunii de
corupere pasivă, care în particular vizează: persoana care a avut iniţiativa să promită,
să ofere sau să dea bani, titluri de valoare, bunuri materiale, alte avantaje persoanei cu
funcţii de răspundere; faptul dacă beneficiarul folosului necuvenit a cunoscut anterior
că făptuitorul a mai acceptat, primit sau nu a respins valori de la alte persoane; actul de
care persoana beneficiară era interesată să fie îndeplinit în favoarea sa sau neîndeplinit
în defavoarea altor persoane; scopul acţiunii efectuate de funcţionar; identitatea
persoanei cu funcţii de răspundere care a îndeplinit sau trebuia să îndeplinească actul
solicitat şi dacă îndeplinirea acestuia întră în atribuţiile de serviciu ale persoanei cu
funcţii de răspundere, motivul care 1-a determinat să aleagă anume acest funcţionar;
împrejurările în care bănuitul a făcut promisiuni, a oferit sau a dat valorile
funcţionarului; reacţia persoanei cu funcţii de răspundere la promisiunile beneficiarului
obiectul actului de corupţie de a oferi, promite sau înmîna sume de bani, titluri de
valoare, bunuri materiale sau alte avantaje patrimoniale sau de altă natură;
persoanele care au cunoscut intenţia beneficiarului folosului necuvenit de a-şi
rezolva în alte condiţii decît cele legale solicitările şi cuantumul sumelor sau
bunurilor oferite sau înmînate funcţionarului, inclusiv dacă au fost de faţă la
acest moment.
În cazul traficului de influenţă, audierea bănuitul va viza următoarele
aspecte: scopul intervenţiei traficantului, dacă a făcut-o pentru el sau pentru
altă persoană, data şi împrejurările în care a înmînat banii ori alte valori; cine
este persoana cu fun cţii de răspundere pe lîngă care a promis să intervină, dacă a
argumentat că îl cunoaş te, avînd vreo influenţă asupra lui; dacă această persoană
cu funcţii de răspundere există în realitate şi dacă soluţionarea solicitării intră în
atribuţiile de serviciu ale acesteia şi dacă a luat legătura cu funcţionarul
respectiv; dacă a înmînat realmente funcţiona rului sumele de bani sau foloase,
în ce împrejurări şi dacă au fost de faţă alte persoane; dacă a mai procedat în
mod asemănător şi cu alte persoane cu funcţii de răspundere, cine sînt acestea şi
ce le-a oferit 26.

26
T.Mrejeru în coautorat. Infracţiuni de corupţie (aspecte teoretice şi practice). Bucureşti 2000

90
 În cazul primirii de către un funcţionar a recompensei ilicite, audierea
bănuitului trebuie să scoată la iveală următoarele aspecte tipice: atribuţiile de
serviciu ale fun cţionarului care nu deţine statutul de persoană cu funcţii de
răspundere, activitatea pe care o îndeplineşte sau serviciile pe care le prestează în
favoarea persoanei de la care a primit recompensa ilicită; în ce constă folosul
necuvenit primit; dacă a existat vreun acord prealabil cu beneficiarul folosului
necuvenit din care ar rezulta că funcţionarul va fi recompensat material pentru
acţiunea sau serviciul îndeplinit; dacă recompensa ilicită viza efectiv cercul de
atribuţii de serviciu ale funcţionarului sau ale altei persoane şi dacă a mai
procedat astfel în alte împrejurări; cine a mai participat la executarea acţiunilor
sau acordarea serviciului pentru care au fost remuneraţi ilegal, alte aspecte.

3.5. Tactica efect uării confruntărilor

Efectuarea confruntărilor se recomandă în cazurile în care victima

acţiunilor de corupţie sau martorii în cauza penală cooperează activ cu organele
de urmărire penală.
Asemenea acţiuni de urmărire penală se vor desfăşura în limitele
cerinţelor pre văzute de art. 113 CPP şi numai în cazul în care există divergenţe
între declaraţiile per soanelor audiate. Confruntările se pot face la iniţiativa
ofiţerului de urmărire penală sau a procurorului. însă această acţiune se poate
efectua şi la cerinţa unor participanţi la proces: a bănuitului, învinuitului, părţii
vătămate etc.
Acţiunea indicată se planifică din timp şi se selectează întrebările care vor
fi puse de către ofiţerul de urmărire penală sau procuror. Totodată, persoanele
responsabile de desfăşurarea acestei acţiuni trebuie să prevadă din timp ce
întrebări pot să parvină din partea persoanelor participante la confruntare.
Ca subiect de cercetare în cadrul acţiunii indicate pot fi relaţiile dintre
părţi, fap tele şi circumstanţele în privinţa cărora declaraţiile depuse anterior se
contrazic: fun cţiile pe care le ocupă părţile şi care sînt relaţiile între ele (de serviciu, de
rudenie, amicale etc); acţiunile de pretindere, de primire, de acceptare de către făptuitor
91
a obiectului actului de corupţie; acţiunile de promitere, oferire sau dare persoanei cu
funcţii de răspundere a folosului necuvenit (comisionul ilicit); acţiunile de primire sau
extorcare a folosului necuvenit în cazul traficului de influenţă; acţiunile de primire de
către un funcţionar a recompensei ilicite; mărimea folosului necuvenit, locul şi timpul
săvîrşirii actului de corupţie; tehnologia transmiterii-primirii folosului necuvenit; decizia
adoptată de către funcţionar sau organul respectiv în favoarea persoanei interesate
etc.

3.6.Tactica efectuării percheziţiei şi ridicării de obiecte

Temeiurile pentru efectuarea percheziţiei şi a ridicării de obiecte sau

documente sînt expuse în art. 125, 126 CPP. Percheziţia se efectuează în baza
ordonanţei motivate a organului de urmărire penală şi numai cu autorizaţia
judecătorului de instrucţie, în cazul delictului flagrant ea poate fi efectuată în baza
ordonanţei motivate fără autorizaţia judecătorului de instrucţiune, urmînd ca acestuia să i
se prezinte imediat, dar nu mai tîrziu de 24 ore de la terminarea percheziţiei, materialele
obţinute în urma efectuării.
În cazul ridicării documentelor ce conţin informaţii secret de stat, comercial,
bancar, precum şi ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice, ordonanţa de
ridicare la fel urmează să fie autorizată de către judecătorul de instrucţie.
Pregătindu-se pentru efectuarea percheziţiei, ofiţerul de urmărire penală
urmează să stabilească ce anume are de căutat, care sînt particularităţile individuale ale
obiectului, unde poate fi el ascuns, care sînt suporturile ce păstrează o anumită
informaţie şi unde pot fi depistate aceste mijloace de acumulare a datelor
informaţionale27.
De regulă, la efectuarea percheziţiilor în încăperi (case de locuit, birouri de
serviciu, garaje etc.) ofiţerul de urmărire penală nu are posibilitatea de a face
cunoştinţă în prealabil cu interiorul acestor încăperi. în astfel de cazuri el urmează să se
orienteze pe loc ce are de făcut, iar în cazul efectuării percheziţiei în case de locuit,
apartamente, e necesar de întreprins măsuri ce ar exclude intrarea sau ieşirea din aceste

27
Legea privind combaterea corupţiei şi protecţionismului. Nr.900-XIII din 22.07.95

92
încăperi a persoanelor care deja se aflau în ele la începutul percheziţiei. Totodată,
trebuie să ia în considerare şi datele obţinute de la persoanele care au declarat actul de
corupere, inclusiv depoziţiile audierii lor în cadrul urmăririi penale şi schiţele prezentate
de aceste persoane ca anexă la procesul-verbal de audiere a victimei sau a martorilor.
Se recomandă ca percheziţia să fie efectuată de un grup de specialişti sub
conducerea ofiţerului de urmărire penală, deoarece specificul desfăşurării calitative a
acestei acţiuni de urmărire penală cere o activitate combativă şi efectuată în grup. Este
binevenit ca în echipă să participe şi specialişti din diferite domenii, avîndu-se în
vedere scopul propus şi obiectele căutate: inspectori criminalişti, economişti, experţi din
domeniul artelor, ingineri, inclusiv din domeniul informaticii etc. Un rol deosebit în
realizarea scopurilor urmărite în cadrul percheziţii îl poate avea specialistul psiholog,
care va avea sarcina de a urmări comportamentul bănuitului sau al persoanelor la care
se desfăşoară această măsură şi de a da sfaturile necesare ofiţerului de urmărire penală
în fiecare caz de reacţionare emoţională a acestora.
În timpul percheziţiei se caută bani, titluri de valoare, obiecte, valori de artă
care au fost utilizate ca folos necuvenit, părţi de material care a servit ca ambalaj, plicuri
în care au fost împachetaţi banii sau titlurile de valoare, cecuri, etichete de la diferite
mărfuri care ar putea demonstra procurarea anumitor mărfuri într-o anumită
perioadă de timp pe banii primiţi în calitate de obiect al actelor de corupţie; contracte
de cumpăra revînzare a unor imobile, loturi de pămînt, alte obiecte voluminoase; acte
de donaţie; contracte de creditare; recipise, acţiuni ale unor întreprinderi; documente
contabile; acte şi rapoarte ale reviziilor activităţii economico-financiare a
întreprinderilor; diferite agende şi înscrieri din care ar rezulta numărul participanţilor
la actul de corupţie şi rolul lor în gruparea infracţională; notiţe cu informaţii referitor
la activitatea funcţionarului corupt; scrisori, fotografii, telegrame care ar putea avea
tangenţă directă, parţială sau indirectă la explicarea cazului de corupţie; piesele de
vestimentaţie în care a fost îmbrăcat bănuitul în momentul cînd a primit obiectul
actului de corupere marcat cu substanţe speciale şi care ar fi temporar păstrat în
buzunarul hainei ridicate; încălţămintea în care a fost încălţat bănuitul în timpul cînd s-
a aflat într-un anumit loc, pentru a se înţelege despre condiţiile primirii obiectului

93
actului de corupere sau chiar primirea lui; batiste, prosoape, ştergare sau alte pînze cu
care bănuitul şi-a şters mîinile după contactul cu obiectele marcate cu substanţe
speciale; alte obiecte, lucruri sau documente care pot avea legătură cu cazul cercetat.
Este necesar de menţionat că, în ultimii ani, activitatea serviciilor de
administrare din întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile de stat sau din organele
administraţiei publice locale şi centrale este pe deplin asigurată cu mijloace tehnice
moderne — calculatoare de diferite generaţii. Anume în unităţile centrale şi periferice
ale acestor sisteme computerizate se acumulează majoritatea datelor care pot prezenta
interes deosebit ca probe pentru procesul de urmărire penală. Prin urmare, realizarea
scopului propus în cadrul percheziţiei va depinde în cea mai mare măsură şi de
măiestria ofiţerului de urmărire penală şi a specialistului din domeniul tehnicii de
calcul de a aplica procedee adecvate situaţiei concrete şi de a bloca urgent lucrul
calculatorului sau a calculatoarelor ori a întregului sistem integrat de calculatoare în
scopul păstrării informaţiei. De aceea, înainte de a începe executarea acţiunilor în
cadrul percheziţiei se recomandă ca ofiţerul de urmărire penală, lucrătorii serviciilor
respective şi specialiştii participanţi la măsura respectivă trebuie să posede o
informaţie clară şi veridică referitor la lucrul calculatoarelor şi la specialistul
departamental care are acces la deservirea lor. Datele necesare despre lucrul acestor
mijloace tehnice sau a întregului sistem computerizat se pot obţine de la specialiştii care
le deservesc, de la lucrătorii tehnici (dactilografe, traducători, operatori etc), de la
funcţionarii care sînt predispuşi să coopereze cu organele de urmărire penală în
depistarea şi descoperirea actelor de corupţie săvîrşite de unele persoane cu funcţii de
răspundere corupte. Evident, aceste informaţii, ca şi celelalte, trebuie să fie strict
confidenţiale, ca să nu dăuneze intereselor urmăririi penale. în serviciile în care există
un sistem integrat de calculatoare unite într-o reţea unică e binevenit de a şti care dintre
calculatoare este cel principal, pentru a începe lucru imediat de la acesta.
În funcţie de caz, ofiţerul de urmărire penală, în cooperare cu specialistul din
domeniul vizat, va adopta o soluţie eficientă pentru blocarea la timp a calculatorului
sau a întregului sistem în scopul păstrării iniţiale a informaţiei. în acest sens, putem
recomanda următoarele procedee:

94
 1. Se propune de a începe percheziţia înainte de începerea zilei de muncă, pentru a

nu permite accesarea sistemului computerizat.

2. În cazul în care percheziţia se desfăşoară în timpul zilei de lucru, se propune

deconectarea calculatorului sau a întregului sistem computerizat în prezenţa

echipei ce efectuează acţiunea de urmărire penală, cu condiţia ca nimeni din
persoanele interesate să nu poate interveni în lucrul calculatorului, spre a nu
distruge informaţia.
3. În situaţia în care persistă pericolul că cineva din persoanele interesate va avea

acces la ştergerea sau modificarea datelor din calculator, se recomandă

deconectarea necondiţionată a sursei de energie electrică ce alimentează
întreaga instituţie.
4. Dacă calculatorul sau sistemul computerizat este dotat cu surse suplimentare de

energie electrică (baterie de acumulatoare), atunci ofiţerul de urmărire penală şi

membrii grupului de specialişti vor lua măsuri adăugătoare de a proteja
calculatoarele deconectîndu-le înainte ca persoanele interesate să poată avea
acces la ele.
5. Se pot utiliza şi alte procedee, executarea cărora va fi dictată de împrejurările
concrete ale fiecărui caz.
În procesul percheziţiei se recomandă de ridicat întregul calculator
(computerul) şi anume: CPU (Unitatea Centrală de Prelucrare a Datelor), ansamblul
de componente hardware, software, imprimanta, modemul extern (conectat prin cablu
la unitatea centrală), monitorul, scanerul, alte elemente periferice. Dezasamblarea şi
ambalarea componentelor calculatorului se face cu atenţie şi precauţie, avîndu-se în
vedere păstrarea perfectă a sistemului tehnic al elementelor constitutive şi a integrităţii
informaţiei depozitată pe suporturile materiale de informaţie. Se propune ca, înainte
de a începe dezasamblarea componentelor calculatorului, să fie efectuată fotografierea
criminalistică a lor, starea de fapt să fie fixată pe banda magnetică a casetei video, să
fie întocmită o schemă a conexiunilor, să fie pregătite şi ataşate notiţe la fiecare punct
de legătură şi la fiecare terminaţie a cablului cu datele necesare, care ulterior vor da
posibilitatea asamblării componentelor calculatorului şi restabilirii conexiunilor.

95
 Ofiţerul de urmărire penală, care este persoana responsabilă principală la
efectuarea acestei importante acţiuni de urmărire penală, este obligat să asigure
transportarea corectă a tuturor elementelor calculatorului în salonul automobilului şi
aparatajul să fie păstrat într-o încăpere (birou) curat, aerisit, uscat şi cu temperatură
medie.
Totodată, lucrătorii competenţi vor căuta şi ridica suporturile materiale pe care
este depozitată informaţia electronică: discuri, dischete, hardware şi software
suplimentare etc.
În cadrul examinării informaţiei din calculator, specialiştii vor scoate
informaţia necesară, care va fi materializată pe hîrtie şi ataşată la cauza penală. în
calculatoare st poate păstra informaţia referitor la evidenţa cererilor şi altor sesizări
parvenite la serviciile de administrare a întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei de stat
ori la organul administraţiei publice locale şi centrale; despre eliberarea unor răspunsuri
privind soluţiona rea solicitărilor persoanelor; despre unele contracte de cumpărare-
vînzare, acte de donaţie, procuri, adeverinţe, obligaţii, propuneri; vizînd documente de
contabilitate etc28.
Totodată, ofiţerul de urmărire penală este obligat să depisteze şi să ridice
anumite obiecte scoase din circuitul civil, precum ar fi: substanţe narcotice (droguri)
bani falşi, arme deţinute ilegal, literatură sau casete video cu imagini cu caracter
pornografic.
Conform art. 130 CPP, ofiţerul de urmărire penală, în cadrul percheziţiei în încă
peri, este în drept să extragă obiecte şi documente ce au importanţă pentru caz şi ca se
află în hainele, în lucrurile sau pe corpul persoanei la care se efectuează această acţiune
de urmărire penală.
În cadrul ridicării de obiecte sau documente, ofiţerul de urmărire penală şi
membrii echipei de specialişti caută anume acele obiecte şi documente care au
importanţă pentru cauza în curs de cercetare. Mai întîi documentele se examinează
vizual şi, fiii depistate cele necesare, se ridică în prezenţa persoanelor interesate. în
cazul cînd cercetează vizual mape cu diverse documente de cancelarie, din aceste mape

28
V.Gurin în coautorat. Corupţia. Chişinău 2000

96
se extrag acele acte care pot confirma fapta de corupere pasivă; actele care au fost
adoptate raport cu solicitarea înaintată (a fost refuzată neîntemeiat îndeplinirea ei, s-a
luat decizie favorabilă, dar ilegală sau s-a refuzat justificat). De asemenea, se ridică
diverse acte şi rapoarte cu privire la rezultatele reviziilor activităţii economico-
financiare întreprinderilor, organizaţiilor de stat sau a organelor administraţiei publice
loc; sau centrale ori a unor structuri executive ale organelor indicate, documente care
semne vădite de falsificare, alte documente.
Obiectele depistate şi ridicate pot fi diverse, însă ele trebuie să aibă legătură
evenimentul produs sau să fi fost procurate din sursele băneşti primite de făptuito
calitate de obiect al actului de corupţie.
În cadrul percheziţiei, specialiştii respectivi vor utiliza mijloace tehnice de fixai
situaţiei obiective: fotografierea criminalistică, înregistrarea pe bandă video şi mijloace
tehnice de căutare a obiectelor precum ar fi: detectoare de căutarea obiectelor metalice,
vergi metalice de străpungere a solului, a vrafurilor de cereale şi alte produse.
La efectuarea percheziţiei sau a ridicării de obiecte şi documente ofiţerul de
urmărire penală, în conformitate cu art. 131 CPP, întocmeşte un proces-verbal, copia
căruia se înmînează persoanei la care a fost făcută percheziţia.
De menţionat că în anumite cazuri, concomitent cu efectuarea percheziţiei sau
a ridicării de obiecte ori documente, ofiţerul de urmărire penală sau procurorul, cu
respectarea prevederilor articolelor 154-156 CPP, sînt în drept să colecteze mostre de
la bănuit sau învinuit, despre care lucru se întocmesc ordonanţe şi procese-verbale
separate cu privire la desfăşurarea acestei acţiuni de urmărire penală.

3.7. Tactica cercetării la faţa locului

Una dintre acţiunile ce nu suferă amînare la instrumentarea dosarelor de

corupţie este şi cercetarea la faţa locului, care poate fi efectuată pînă la pornirea
procesului penal. Condiţiile cercetării la faţa locului sînt reglementate de art. 118 CPP.
Cercetarea la faţa locului se efectuează în scopul descoperirii urmelor infracţiunii, a
mijloacelor materiale de probă pentru a stabili circumstanţele infracţiunii ori alte
circumstanţe care au importanţă pentru cauză.

97
 Cercetarea la faţa locului la domiciliul unei persoane poate fi efectuată doar cu
consimţămîntul ei. Fără permisiunea persoanei, căreia i se încalcă dreptul la
inviolabilitatea domiciliului, cercetarea la faţa locului poate fi efectuată doar în baza
ordonanţei motivate a organului de urmărire penală, cu autorizaţia judecătorului de
instrucţie.
Procedeele de efectuare a cercetării la faţa locului depind de împrejurările
concrete de săvîrşire a actului de corupţie, de perioada de timp care s-a scurs din
momentul consumării faptei, de condiţiile climaterice în care a avut loc evenimentul,
de pregătirea profesională şi nivelul de experienţă a ofiţerului de urmărire penală.
În primul rînd, persoanele responsabile vor contura graniţele locului care va fi
supus cercetărilor, vor lua măsuri de păstrare a urmelor şi obiectelor rămase la locul
vizat şi vor alege modalităţile, formele şi procedeele de efectuare nemijlocită a
cercetărilor.
La prima etapă, se va constata situaţia obiectivă la faţa locului, care va fi
descrisă în procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi care va fi fixată pe fotografia
criminalistică şi pe banda video.
Se vor căuta obiectul actului de corupţie; urme de încălţăminte, amprente
digitale şi palmare; plicuri în care au fost transmişi banii sau titlurile de valoare, părţi
ale ambalajului de hîrtie sau alt material în care a fost împachetat obiectul actului de
corupţie; urme de sînge, salivă sau alte secreţii sau eliminări de origine umană; diverse
documente de contabilitate şi cancelarie, contracte de cumpărare-vînzare, acte de
donaţie sau de creditare, recipise, obligaţii, acţiuni, procuri, scrisori, telegrame, colete,
fotografii, piese de vestimentaţie a făptuitorului sau a persoanei care a propus, oferit
sau dat folosul necuvenit şi rămase la locul cercetat, documente personale (adeverinţă
de naştere, buletin de identitate, paşaport, permis de conducere, legitimaţie de serviciu
etc.) ale unor persoane ce prezintă interes pentru urmărirea penală, inclusiv ale
făptuitorului; dischete, discuri, casete audio, casete video şi alte acte ori obiecte.
La a doua etapă, ofiţerul de urmărire penală va ridica toate obiectele, lucrurile
şi documentele depistate, pe care le va ambala, împacheta, sigila şi semna împreună cu
participanţii la procedura de cercetare la faţa locului.

98
 Trebuie de ţinut cont de regulile de împachetare a diverselor urme şi a
suporturilor materiale purtătoare de asemenea urme. Amprentele digitale şi palmare
vor fi fixate pe peliculă adezivă specială, de culoare opusă urmelor depistate. Urmele
de încălţăminte conturate pe suprafeţe netede se ridică de asemenea pe folie adezivă, iar
dacă ele sînt proaspăt lăsate şi umede — se pot imprima şi pe o coală de hîrtie. Urmele de
încălţăminte modelate în relief vor fi fixate şi ridicate cu ajutorul mulajelor din ghips.
Documentele se vor ridica cu ajutorul pensetelor în aşa mod ca pe ele să nu
rămînă amprentele digitale ale colaboratorilor organelor de urmărire penală sau ale
specialiştilor participanţi la măsura descrisă şi apoi împachetate în plicuri de hîrtie sau
pungi de polietilenă.
Îmbrăcămintea depistată trebuie să fie uscată, împăturită în aşa mod ca urmele
sau particulele microscopice să nu cadă de pe ea şi apoi împachetată în cutii de carton
sau hîrtie.
Urmele de origine umană (sînge, salivă, sudoare etc.) se ridică potrivit regulii
criminalistice pe tampoane de vată sau tifon, se împachetează în plicuri de hîrtie sau
eprubete de sticlă şi apoi se ambalează într-o cutie de carton.
Urmele de substanţă chimică specială care a fost utilizată la marcarea banilor
titlurilor de valoare, a unor obiecte folosite în calitate de folos necuvenit (comisii
ilicit), de asemenea se ridică pe tampoane de vată şi se împachetează în plicuri de hîrtie
sau eprubete de sticlă ori masă plastică.
O însemnătate deosebită o are cercetarea calculatoarelor aflate în birourile de
lucru ale funcţionarilor corupţi sau în locuinţele lor. Procedura indicată se efectuează
prezenţa şi cu participarea specialistului din domeniul informaticii. Ofiţerul de
urmărire penală şi membrii grupului operativ de urmărire penală vor lua cunoştinţă de i
formaţia care se păstrează în calculator şi în caz că anumite date vor prezenta interes
pentru procesul de urmărire penală, informaţia respectivă va fi scoasă pe hîrtie şi,
paralel, pe dischetă sau pe disc (CD) şi vor fi anexate la procesul-verbal de cercetare
faţa locului.
Cel mai productiv rezultat va fi obţinut atunci cînd de la faţa locului va fi ridic
integral calculatorul cu toate elementele sale periferice şi adus în incinta organului

99
drept, unde va fi supus unei cercetări de amploare.
Modalităţile de ridicare, dezasamblare şi asamblare a calculatorului vor fi acele:
ca şi în cazul percheziţiei, adică se ridică: CPU (Unitatea Centrală de Prelucrare a
Datelor), ansamblul de componente hardware, software, imprimanta, modemul extern
(conectat prin cablu la unitatea centrală), monitorul, scanerul, alte elemente periferii
Recomandăm ca înainte de a începe procedura de dezasamblare a componentei
calculatorului să fie efectuată fotografierea criminalistică a lor şi înregistrarea video a
stării acestor mijloace tehnice, să fie întocmită o schemă a conexiunilor, să fie pregătite şi
ataşate notiţe la fiecare punct de legătură şi la fiecare terminaţie a cablului cu datele
necesare, care ulterior vor da posibilitatea conectării componentelor calculatorului
restabilirii conexiunilor.
Dezasamblarea şi ambalarea componentelor calculatorului se face cu atenţie
precauţie de către specialistul în domeniul informaticii, avînd ca scop păstrarea
perfectă a sistemului tehnic al calculatorului, a elementelor constitutive şi a integrităţii
informaţiei depozitate pe suporturile materiale de informaţie.
La încheierea acţiunii respective, ofiţerul de urmărire penală este obligat să
întocmească procesul-verbal, în care trebuie să fixeze rezultatele cercetării la faţa locului
să indice toate probele care au fost ridicate pentru a fi examinate ulterior în incinta
organului de urmărire penală sau cercetate mai detaliat de către specialişti în cadrul
constatărilor tehnico-ştiinţifice şi medico-legale sau de către experţi în cadrul efectuării
diverselor expertize.
De menţionat că participanţii la efectuarea acestei acţiuni de urmărire penală
vor respecta pe deplin toate regulile criminalistice prevăzute pentru desfăşurarea
cercetării la faţa locului, iar urmele, suporturile materiale purtătoare de diverse urme,
obiectele, lucrurile, firele de păr, fibrele de material, particulele microscopice ridicate,
documentele sau alte corpuri materiale vor fi împachetate, ambalate, sigilate şi semnate
de către ofiţerul de urmărire penală şi participanţii respectivi.

3.8.Colectarea mostrelor pentru cercetarea comparativă

În funcţie de situaţia concretă în procesul desfăşurării urmăririi penale, de

100
necesitatea efectuării unor constatări tehnico-criminalistice sau dispunerea efectuării
anumitor expertize, organul de urmărire penală este în drept, iar în majoritatea
cazurilor este obligat să procedeze la colectarea mostrelor pentru cercetarea
comparativă.
Această acţiune penală este reglementată de prevederile articolelor 154-156
CPP, potrivit cărora organul de urmărire penală colectează mostre care reflectă
particularităţile omului viu, ale substanţei, obiectului etc. dacă investigarea lor are
importanţă pentru cauza penală.
Colectarea mostrelor se face numai în baza ordonanţei ofiţerului de urmărire
penală sau a procurorului care conduce sau exercită urmărirea penală, în care se indică:
persoana care va colecta mostrele, persoana de la care se vor colecta mostrele; care
anume mostre şi în ce număr (cantitate) trebuie colectate; cînd, unde şi la cine trebuie
să se prezinte persoanele de la care vor fi colectate mostrele; cînd şi cui trebuie să fie
prezentate mostrele după colectare29.
Reprezentanţii organului de urmărire penală, conform legislaţiei de procedură
penală, sînt în drept să colecteze mostre de la persoanele bănuite sau învinuite de
săvîrşirea infracţiunilor de corupţie. în unele cazuri strict determinate, mostrele vor fi
colectate şi de la martori ori partea vătămată, dar numai în cazul în care trebuie să se
verifice dacă aceşti participanţi la procesul de urmărire penală au lăsat urme în locul
unde s-a produs evenimentul de dare-primire a folosului necuvenit (comisionul ilicit)
sau pe obiectul actului de corupţie.
Recomandăm ca mostrele să fie colectate cu participarea specialiştilor din
domeniile vizate: inspectori criminalişti, medici-legişti, specialişti ingineri, specialişti
biologi etc.
În cauzele penale referitoare la cercetarea infracţiunilor de corupţie apare
necesitatea de a colecta următoarele mostre: sînge, păr, microparticule de pe corp;
salivă, sudoare sau alte eliminări ale organismului; amprente digitale; înscrieri, obiecte,
piese vestimentare şi părţi ale lor, alte materiale ce reflectă deprinderile persoanei
respective; fonograma vocii, fotografii sau înregistrări video; corpuri materiale,

29
M.Avram, V.Gurin, A.Donciu. Depistarea, cercetarea şi calificarea infracţiunilor de corupţie. Chişinău 2005

101
substanţe; alte substanţe şi obiecte.
O însemnătate deosebită o are colectarea mostrelor în cazul în care banii, titlurile
de valoare, obiectele materiale sau alte valori vor fi marcate cu substanţe chimice sau alte
substanţe. în astfel de situaţii, se vor colecta mostre de creion sau praf cu care a fost
marcat obiectul actului de corupţie urmînd a fi pus ulterior la dispoziţia experţilor
criminalişti pentru efectuarea expertizelor respective.
Totodată, în procesul de examinare a hainelor şi mîinilor persoanei bănuite de
faptul de corupţie, la colectarea mostrelor de substanţe chimice, specialiştii for utiliza
mănuşi sterile şi vată sterilă extrasă dintr-un pachet neînceput, iar mostrele vor fi
împachetate în plicuri sau pachete noi, care n-au fost folosite la alte acţiuni de urmărire
penală. Se recomandă ca acţiunile date să fie înregistrate pe bandă video. Aceste
proceduri de precauţie vor exclude pe viitor apariţia unor pretenţii referitor la sursa de
provenienţă a prafului special pe bucăţile de vată cu care au fost extrase mostrele de
particule microscopice de pe mîinele persoanelor bănuite şi a altor obiecte care au
intrat în contact cu valorile extorcate (marcate).
Înainte de a începe efectuarea acestei acţiuni de urmărire penală, persoanele
responsabile vor planifica desfăşurarea procedurii de colectare a mostrelor, vor stabili
persoana (persoanele) care va fi invitată în calitate de specialist, va indica metodele şi
procedeele care vor fi utilizate pentru colectarea mostrelor şi, de asemenea, mijloacele
tehnice care vor fi necesare de aplicat la colectarea lor.
Recomandăm ca specialistul să fie folosit în toate cazurile indicate, deoarece
pe viitor, în cadrul urmăririi penale sau al dezbaterilor judecătoreşti, acest participant
va putea fi audiat pentru a da depoziţii cu privire la modalitatea şi corectitudinea
obţinerii acestor mijloace de probă.
Pentru a colecta mostrele necesare, ofiţerul de urmărire penală sau, după caz,
procurorul, asigurînd prezenţa specialistului necesar, va cita bănuitul, învinuitul care
este cercetat în stare de libertate, sau martorul, ori partea vătămată pentru a se prezenta
în incinta organului de urmărire penală. în prezenţa specialistului le va aduce la
cunoştinţă, contra semnătură, ordonanţa de colectare a mostrelor şi le va explica
drepturile şi obligaţiile lor.

102
 Ofiţerul de urmărire penală sau procurorul, cu participarea specialistului, va
colecta mostrele necesare, care, cu excepţia documentelor, se împachetează şi se sigilează,
iar pachetele se semnează de reprezentantul organului de urmărire penală, de specialist
şi de persoanele care au participat la desfăşurarea acestei acţiuni de urmărire penală.
Procedura de colectare a mostrelor necesare pentru cercetarea comparativă se
documentează prin întocmirea unui proces-verbal, cu respectarea dispoziţiilor
articolelor 260 şi 261 CPP, în care se descriu toate acţiunile efectuate pentru colectarea
mostrelor vizate şi consecutivitatea efectuării lor, metodele şi mijloacele tehnice
aplicate, precum şi înseşi mostrele. Mostrele colectate se anexează la acest proces-
verbal, care urmează a fi semnat de către ofiţerul de urmărire penală sau, după caz, de
procuror, de specialist şi de persoanele participante la desfăşurarea măsurii indicate.
În cazul în care ofiţerul de urmărire penală sau procurorul se confruntă cu
anumite impedimente în desfăşurarea acestei măsuri importante, ei sînt în drept să
colecteze mostrele prin efectuarea percheziţiilor sau a ridicărilor de obiecte şi
documente, acţiuni ce sînt prevăzute de articolele 125-132 CPP.

3.9. Ordonarea expertizelor şi constatărilor tehnico-ştiinţifice şi medico-

legale.

Temeiurile pentru dispunerea şi efectuarea expertizei sînt specificate în art. 142

CPP, conform căruia expertiza se dispune pentru constatarea circumstanţelor ce pot
avea importanţă probantă pentru cauza penală şi sînt necesare cunoştinţe speciale în
anumite domenii. în calitate de expert poate fi numită orice persoană care posedă
cunoştinţele necesare pentru a prezenta concluzii referitoare la circumstanţele apărute
în legătură cu cauza penală şi pot avea importanţă probantă pentru cauza penală.
Efectuarea expertizei se dispune prin ordonanţa motivată a ofiţerului de urmărire
penală, în care se indică circumstanţele cauzei, întrebările expuse expertului,
denumirea instituţiei de expertiză, materialele prezentate, termenul efectuării.
În funcţie de cazul concret de corupţie cercetat, de scopurile propuse pentru
probare, de probele materiale acumulate, de mostrele obţinute şi calitatea lor, ofiţerul
de urmărire penală sau procurorul va dispune efectuarea următoarelor expertize tipice
103
pentru dosarele de corupţie:
Expertiza dactiloscopică a urmelor digitale şi palmare
Expertului i se va prezenta urma în litigiu sau obiectul purtător de urme pe
suprafaţa sa şi mostrele amprentelor digitale ale persoanei interesate (bănuitului,
învinuitului, martorului sau părţii vătămate) expuse pe fişele dactiloscopice. în acest
caz, se propune pentru soluţionare următoarele întrebări: dacă obiectul în litigiu
conţine urme de degete sau palmare pe suprafaţa sa; dacă urma este veche sau
proaspătă; de la ce mînă şi de la ce deget provine urma; dacă urma prezintă elemente
suficiente pentru identificarea persoanei; care este mecanismul de formare a urmei; dacă
a fost îmbibat desenul papilar cu alte substanţe la crearea urmei; dacă urma ridicată de
la faţa locului şi amprenta prezentată sînt create de aceeaşi persoană sau de persoane
diferite.
Expertiza chimică
Pentru efectuarea acestei categorii de expertize este necesar de prezentat
expertului următoarele materiale: banii, titlurile de valoare, documentele sau obiectele
care au fost utilizate în calitate de obiect al actului de corupţie (folos necuvenit,
comision ilicit, remunerare ilicită) care au fost marcate cu substanţe chimice speciale,
inclusiv cu substanţe fluorescente; piese de vestimentaţie, lucruri, obiecte, documente
ridicate de la faţa locului sau în procesul de percheziţie ori ridicarea obiectelor sau
documentelor; tampoane cu substanţă chimică ridicate sub formă de mostre de la
persoana bănuită de săvîrşirea infracţiunilor de corupţie; alte materiale necesare cerute
de expert.
Expertului i se propune pentru soluţionare următoarele întrebări orientative: dacă
bancnotele, titlurile de valoare sînt autentice, confecţionate la întreprinderile specializate;
dacă sînt înscrieri adăugătoare pe bancnotele, titlurile de valoare, documentele,
lucrurile sau obiectele prezentate, dacă da, atunci care anume; dacă sînt substanţe
luminiscente străine pe suprafaţa bancnotelor, titlurilor de valoare, pe documentele,
lucrurile sau obiectele prezentate pentru cercetare; dacă pe tampoanele de vată, haine
(piesele de vestimentaţie), documente, lucruri sau obiecte sînt substanţe luminiscente
străine sau alte substanţe chimice şi dacă da, se aseamănă ele după componenţa chimică

104
cu substanţele luminiscente străine sau cu alte substanţe chimice de pe suprafaţa
bancnotelor, titlurilor de valoare, documentelor, lucrurilor sau obiectelor care au fost
utilizate în calitate de obiect al infracţiunii de corupţie.
Expertiza fotoscopică
Această expertiză are capacitatea de a stabili următoarele împrejurări:
a. de a identifica sunetul vocii (vorbirii) persoanei ce prezintă interes pentru

urmărirea penală, înregistrat pe suport magnetic (compact casete audio, casete

micro audio, casete video VHS, casete video VHS compact şi casete video 8 mm.
CD);
b. de a curăţa de distorsiuni, zgomote parazitare, sunete auxiliare semnalul util al
persoanei înregistrat pe suport magnetic (compact, casete audio, casete micro
audio, casete video VHS, casete video VHS compact şi casete video 8 mm.).
Expertului i se prezintă următoarele materiale: suportul magnetic deja indicat
cu înregistrarea vocii persoanei bănuite; mostre pentru cercetarea comparativă: mostre
libere ale vocii persoanei, adică înregistrări audio sau video executate înainte de
comiterea infracţiunii (înregistrări la diferite manifestaţii cu caracter liber: nunţi,
cumetrii, zile de naştere, interviuri etc); mostre convenţional libere, adică diverse
înregistrări ale vocii persoanei executate sub controlul organului de urmărire penală în
timpul audierii ca bănuit sau învinuit, în timpul desfăşurării confruntărilor, procesului
de reconstituire a faptei ori experimentului etc; mostre experimentale care au fost
colectate în conformitate cu prevederile articolelor 154-156 CPP în condiţii maximal
apropiate de situaţia concretă; procesul-verbal de descifrare a convorbirilor înregistrate
pe suport magnetic, alte materiale cerute de expert.
Expertului i se solicită răspuns la următoarele întrebări orientative: după
vocea de pe fonograma în litigiu care pronunţă cuvintele „...” aparţine persoanei
bănuite, învinuite sau altei persoane; care este numărul persoanelor ce participă la
discuţie; care replici din discuţie aparţin persoanei ce a pronunţat la început cuvintele
„...”; de curăţat în măsura posibilităţilor fonograma de distorsiuni, zgomote
parazitare, sunete auxiliare cu păstrarea maximă a semnalului util. De stabilit
conţinutul verbal al discuţiei înregistrate pe bandă de la cuvintele „...” pînă la cuvintele

105
„...”. De stabilit dacă nu sînt semnale caracteristice de montare a fonogramei în litigiu.
Expertiza traseologică a urmelor de picioare
Expertului i se va prezenta urma de picior ridicată de la faţa locului (mulaje)
sau obiectul purtător al urmei (folii adezive de culoare neagră sau transparente, coli de
hîrtie etc.) şi evident mostrele (modelele) de comparaţie ale persoanei bănuite,
învinuite, ale martorului sau părţii vătămate colectate pe folii adezive de culoare
neagră sau transparente.
Se vor propune pentru soluţionare următoarele întrebări: dacă urma prezentată
spre examinare este de picior de om; dacă se găseşte urma de picior de om pe obiectul
prezentat spre examinare; dacă da, conţine ea suficienţe elemente pentru identificarea
persoanei; de la ce picior provine urma; care este vechimea aproximativă a urmei; care
este direcţia de mişcare a persoanei care a lăsat urma; ce particularităţi patologice ale
mersului prezintă persoana care a lăsat urma (urmele); care este sexul, greutatea
aproximativă şi vîrsta persoanei ce a lăsat urma; dacă urma ridicată de la faţa locului şi
urma colectată ca mostră (model) de comparaţie sînt lăsate de una şi aceeaşi persoană
sau de persoane diferite.
Expertiza traseologică a urmelor de încălţăminte
Ofiţerul de urmărire penală sau procurorul va prezenta expertului urma de
încălţăminte (mulajul din ghips sau lut sau obiectul purtător de urme ale încălţămintei,
ori suportul material pe care au fost fixate urmele respective (folie adezivă, coală de hîrtie
etc).
Expertului i se vor propune pentru soluţionare următoarele întrebări: dacă urma
prezentată spre examinare a fost lăsată de persoană de sex masculin, feminin sau de un
copil; dacă urmele au fost lăsate de o singură persoană sau de mai multe persoane; care
sînt dimensiunile încălţămintei care a lăsat fragmentul de urmă; de la care picior este
fragmentul de urmă; dacă încălţămintea care a lăsat urma prezintă elemente de uzură
sau alte caracteristici individuale; dacă persoana care a lăsat urmele posedă unele
particularităţi ce-i afectează mersul; care este lungimea pasului, unghiul pasului, direcţia
de mişcare a persoanei; care este mecanismul de formare a urmei (alergare, săritură,
mers normal, purtarea unei greutăţi etc); dacă urma ridicată de la faţa locului şi urma

106
colectată ca model de comparaţie au fost lăsate de aceeaşi încălţăminte30.
Expertiza tehnică a documentului (textului dactilografiat sau tipărit)
Expertului i se prezintă materialele cu textul în litigiu în original şi mostrele
de texte colectate pentru cercetarea comparativă. în caz că textul a fost executat la
calculator — se prezintă şi calculatorul cu imprimanta lui sau numai imprimanta
respectivă. Acest fel de expertiză poate da răspuns la următoarele întrebări orientative:
textul prezentat la expertiză este în original sau este o copie; dacă este o copie, în ce
mod a fost realizată; care sînt tipul, marca, modelul maşinii de scris sau a
calculatorului folosite pentru scrierea sau imprimarea textului în litigiu; dacă posedă
maşina de scris sau, după caz, calculatorul defecte de uzură şi în ce constau ele; dacă
textul a fost scris în întregime la o maşină de dactilografiat sau la un calculator sau la
mai multe; dacă se observă în text ştersături, adăugiri, modificări, combinări, dacă da,
atunci prin ce mede au fost efectuate; dacă textul în litigiu a fost tipărit sau
dactilografiat cu maşina: scris sau calculatorul la care a fost executată mostra
(modelul) de comparaţie sau la altele.
Expertiza grafologică a impresiunilor de ştampilă
Pentru efectuarea acestei expertize, ofiţerul de urmărire penală sau procurorul
prezintă expertului actul original pe care se conţine impresiunea de ştampilă în litigiu
şi mostrele de comparaţie de la persoana fizică sau juridică care deţine originalul
ştampilei. Pentru soluţionare, expertului i se propun următoarele întrebări orientative:
dacă impresiunea de ştampilă este efectuată de aceeaşi ştampilă ca şi mostrele (modelele)
de comparaţie sau de ştampile diferite; care este procedeul de falsificare sau de
contrafacere a impresiunii de ştampilă; care este vechimea impresiunii de ştampilă.
Expertiza grafologică a actelor.
Expertului i se oferă actul în litigiu şi i se propune să răspundă la următoarele
întrebări orientative: dacă actul în litigiu este falsificat sau contrafăcut; dacă este falşi
ficat, care este procedeul de falsificare; care a fost conţinutul iniţial al textului; care i
fost procedeul de contrafacere.
Expertiza grafologică a semnăturii
30
Materialele conferinţei ştiinţifico-practice Internaţionale din 18-19 aprilie 2003 Criminalitatea în R.Moldova, strategia
actuală, tendinţele şi măsurile de prevenire şi combatere

107
 Pentru a efectua acest tip de expertiză, este necesar ca expertului să i se prezinte
actul în litigiu cu semnătura pusă la îndoială şi modelele (mostrele) semnăturilor
persoanelor ce prezintă interes pentru organele de urmărire penală. Prin intermediu
acestei expertize se poate primi răspuns la următoarele întrebări: dacă semnătura din
actul în litigiu este efectuată de persoana care a efectuat modelele (mostrele) de
comparaţie; care este procedeul de falsificare a semnăturii.
Expertiza grafologică a scrisului (înscrisurilor)
Expertului i se oferă materiale cu scrisul în litigiu, iar în unele cazuri şi modele
de comparaţie ale unor persoane ce prezintă interes pentru urmărirea penală. Se cere d
a da răspuns la următoarele întrebări orientative: dacă se observă în scrisul prezentat
spre cercetare modificări sau alterări şi în ce constau ele; dacă fragmentele de hârtie ai
constituit anterior un scris integru; dacă da, care este conţinutul textului de pe
fragmentele de hârtie arsă; care este natura substanţelor aplicate la scris; dacă suportul
con ţine vreun text executat cu substanţe invizibile; care este textul scrisului executat ci
substanţe invizibile; dacă sînt întâlnite în text dialecte, cuvinte parazitare sau unele
profesionalisme: dacă textul în litigiu a fost scris de persoana care a scris modelele
(mostrele) de comparaţie etc.
Expertiza biologică a firului de păr
Expertului i se oferă firul de păr ridicat de la locul faptei sau în cadrul
percheziţie corporale, percheziţiei sau ridicării de obiecte sau documente şi mostre
colectate de 1 persoanele care prezintă interes pentru stabilirea adevărului în cauza
penală cu privire la infracţiunile de corupţie.
Pentru cercetare se propun următoarele întrebări orientative: dacă firele
ridicate de ia faţa locului sau în cadrul percheziţiei corporale, percheziţiei sau ridicării de
obiecte ori documente sînt fire de păr sau de altă natură; dacă sînt fire de păr, sînt ele de
natură umană sau animală; dacă firele de păr au fost vopsite sau nu; din care zonă sau
parte a corpului provin firele de păr; dacă se observă la firele de păr distrugeri,
afecţiuni patologice, paraziţi, urme de sânge; care a fost modul de detaşare a firelor de
păr; care este sexul persoanei de la care s-a detaşat firul de păr; care este vârsta
aproximativă; dacă firul de păr ridicat de la faţa locului, în timpul percheziţiei

108
corporale, percheziţiei sau ridicării de obiecte ori documente are aceleaşi caracteristici
cu firul de păr ridicat ca mostră (model) pentru cercetarea comparativă.
Expertiza medico-legală a corpurilor delicte (a urmelor biologice de natură
umană)
Expertului i se prezintă urme de sânge ridicate de la faţa locului, în cadrul
percheziţiei corporale, a percheziţiei sau a ridicării de obiecte ori documente; mostre
de sînge colectate în conformitate cu cerinţele articolelor 154-156 CPP.
Pentru soluţionare, expertului i se propun următoarele întrebări orientative:
dacă substanţa transmisă spre examinare este sînge sau altă substanţă; dacă este sînge,
atunci este el de natură umană sau animală; dacă este de natură umană, care este grupa
sangvină; care este sexul persoanei de la care provine sîngele; care este regiunea
anatomică care a eliminat sîngele; care este vechimea aproximativă a urmelor de sînge;
dacă urma de sînge ridicată de la faţa locului, în cadrul percheziţiei corporale,
percheziţiei, ridicării de obiecte ori documente este de aceeaşi grupă cu mostra (proba)
de sînge colectată de la persoana concretă; dacă există alţi indici de asemănare între
sîngele depistat şi ridicat de la faţa locului, în timpul percheziţiei corporale, percheziţiei,
ridicării de obiecte ori documente şi mostra (proba) de sînge colectată special pentru
cercetările comparative31.
În scopul urgentării probării unor fapte ce ţin de coruperea activă, coruperea
pasivă, traficul de influenţă, primirea de către un funcţionar a recompensei ilicite, e
necesar de folosit posibilitatea primirii rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifice.
Articolul 139 CPP prevede că, în cazurile în care există pericol de dispariţie a unor
mijloace de probă sau de schimbare a unei situaţii de fapt şi este necesară verificarea
urgentă a unor fapte sau circumstanţe ale cauzei, organul de urmărire penală poate
folosi cunoştinţele unui specialist dispunînd efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice.
Raportul specialistului de constatare tehnico-ştiinţifică, conform pct. 7 art. 93 CPP,
serveşte ca probă şi nu e necesară efectuarea expertizei. Doar în cazul cînd una din
părţi nu e de acord cu rezultatele obţinute poate fi dispusă efectuarea expertizei.
La instrumentarea cauzelor penale ce ţin de abuzul de putere sau abuzul de

31
Iu.Odagiu, V.Todica, Expertize judiciare, Editura Academiei MAI „Ştefan cel Mare”, Chişinău 2001

109
serviciu, excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, neglijenţa în serviciu,
apare necesitatea efectuării reviziei documentare. De regulă, revizia se efectuează în
scopul verificării sau constatării prejudiciului cauzat intereselor publice în urma
acţiunilor sau inacţiunilor săvîrşite de persoana cu funcţii de răspundere. Rezultatele
reviziei nu pot servi ca probă. Conform pct. 2 art. 93 CPP, în calitate de probă în procesul
penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul declaraţiilor, raportului
de expertiză, corpurilor delicte, proceselor-verbale privind acţiunile de urmărire
penală, documentelor, înregistrărilor audio-video sau fotografiilor, constatărilor
tehnico-ştiinţifice şi medico-legale. Dar anume în cadrul reviziei pot fi depistate anumite
documente ce denotă fapta infracţională şi care ulterior pot fi recunoscute şi drept
corpuri delicte. Drept bază juridică la efectuarea reviziei serveşte pct. 8 art. 57 CPP şi
Regulamentul „Cu privire la efectuarea reviziilor economico-financiare", aprobat la 10
martie 2003 prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 253. Revizia se
efectuează în baza ordonanţei motivate a organului de urmărire penală în care se expun
succint temeiurile dispunerii reviziei, întrebările la care urmează să primim răspuns,
denumirea instituţiei care urmează să efectueze revizia şi documentele ce se pun la
dispoziţia revizorilor.

Încheiere
În rezultatul efectuării unei analize asupra fenomenului de corupţie în Republica
Moldova, studiat s-a constatat că unul dintre cele mai mari obstacole în implementarea

110
reformelor economice, politice şi sociale îl constituie răspîndirea corupţiei în toate
sferele de activitate.
Proporţiile crescînde ale acestui flagel au determinat reorganizarea şi
intensificarea activităţii de combatere a lui ca fenomen printre care se propun pentru
îndeplinirea măsurilor de combatere şi contracarare a corupţiei, MAI are de realizat în
comun cu alte organe de drept următoarele sarcini:
- renovarea calitativă a bazei juridice a activităţii de ocrotire a dreptului,
înlăturarea golurilor, coliziunilor şi contradicţiilor, corelarea actelor normative ale
Republicii Moldova;
- perfecţionarea în continuare a sistemului organelor de drept, incluşi a poliţiei
prin optimizarea structurii organizatorice, concentrarea activităţii organelor de drept pe
direcţiile prioritare;
- întărirea disciplinei şi legalităţii în organele de drept, îmbunătăţirea cooperării
între verigile lor structurale, inclusiv la nivel interdepartamental, dezvoltarea
colaborării internaţionale, implementarea experienţei avansate;
- sporirea responsabilităţii pentru organizarea şi indicii activităţii de combatere a
criminalităţii şi de menţinere a ordinii de drept cu susţinerea organelor executive,
organelor de autoadministrare locală, folosirea mai largă a potenţialului şi a resurselor
locale;
- dotarea organelor de drept cu armament, mijloace de protecţie şi speciale,
tehnică operativă, criminalistică, sisteme şi mijloace de comunicaţie, tehnică de calcul
şi de birou, transport, echipament şi muniţie, utilaj, amplasarea lor în clădiri şi
edificii în conformitate cu normativele şi standardele altor ţări;
- păstrarea şi consolidarea nucleului profesional al organelor de drept, asigurare a
condiţiilor de ordin juridic, social, material psihologic, garanţiilor aferente serviciului
şi vieţii cotidiene a colaboratorilor şi membrilor familiilor lor, ameliorarea statutului
social al colaboratorilor şi prestigiului activităţii organelor de drept, inclusiv prin
folosirea posibilităţilor organizaţiilor de asigurări şi fundaţiilor de binefacere;

111
 - formarea opiniilor publice favorabile privind sistemul organelor de drept şi
rezultatele activităţii lor, restabilirea încrederii societăţii faţă de organele de
drept.
Cît priveşte aspectul investigării calitative ale infracţiunilor de corupţie se află
în dependenţă de respectarea unui şir de cerinţe elaborate de criminalistică. Le ele se
atribuie: spiritul de iniţiativă, rapiditatea primirii hotărîrilor şi efectuării acţiunilor de
urmărire penală şi operaţiunilor de investigaţie operativă, conlucrarea reciprocă dintre
organele de urmărire penală şi colaboratorii operativi existente pe tot parcursul întregii
cercetări, utilizarea mijloacelor tehnice criminalistice.
Metodica cercetării corupţiei nu are o sistemă rigidă. Ea este supusă unor
modificări, schimbări în vederea găsirii soluţiilor optimale de combatere a acestor
infracţiuni.
Combaterea şi prevenirea infracţiunilor de corupţie se va încununa cu succes
numai în cazul mobilizării tuturor forţelor, îmbinării eforturilor şi a realizărilor atît în
domeniul teoretic, cît şi în domeniul practic. Majoritatea organelor de urmărire penală
activ şi calitativ cercetează infracţiunile de corupţie conlucrează activ cu alte servicii,
contribuie la descoperirea, evidenţierea şi înlăturarea condiţiilor şi a cauzelor ce
determină sau contribuie la infracţiunile de corupţie, asigurînd tragerea la răspundere
penală a celor vinovaţi de săvîrşirea lor.
Totuşi în practică se mai întîlnesc cazuri de investigare necalitativă ale
asemenea genuri de infracţiuni, de calificare incorectă a infracţiunilor date, sînt
insuficient folosite mijloacele tehnico – ştiinţifice la efectuarea acţiunilor de urmărire
penală.
Tezele lansate în lucrare constau în elaborarea complexă a problemei în
procesul cercetării şi anume:
1. Combaterea infracţiunilor de corupţie prin elaborarea unei metodici eficiente
de investigare a infracţiunilor de acest gen.
2. Asigurarea calitativă a acţiunilor de urmărire penală iniţiale şi ulterioare a
operaţiunilor de investigaţie operativă în vederea sporirii eficienţei de investigare.
3. De acordat o atenţie deosebită cauzelor şi condiţiilor ce generează săvîrşirea

112
corupţiei.
4. De elaborat recomandări pentru planificarea şi organizarea cercetării
corupţiei.

Bibliografie

1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, intrată în vigoare la

113
 27 august 1994.
2. Legea privind combaterea corupţiei şi protecţionismului. Nr.900-XIII din
22.07.95.
3. Codul penal al R. Moldova din 18 aprilie 2002.
4. Codul de procedură penală al R. Moldova din 14 martie 2003.
5. Hotărîrea Guvernului R. Moldova cu privire la activitatea guvernului pentru
combaterea crimelor economice şi corupţiei întru realizarea planului de acţiuni
pentru implementarea strategiei naţionale cu privire la combaterea corupţiei.
Nr.1400 din 30.12.2005.
6. M. Avram, V.Gurin, A.Donciu. Depistarea, cercetarea şi calificarea
infracţiunilor de corupţie. Chişinău 2005.
7. T.Mrejeru în coautorat. Infracţiuni de corupţie (aspecte teoretice şi practice).

Bucureşti 2000.
8. E.Obreja în coautorat. Corupţia în Moldova. Chişinău 2002.
9. V.Gurin în coautorat. Corupţia. Chişinău 2000.
10.V.Cuşnir Corupţia. Activitatea de prevenire şi combatere. Chişinău 1999.
11.C. Gurschi în coautorat. Infracţiuni de corupţie. Chişinău 2003.
12.V. Dobrinoiu, Corupţia în dreptul penal român, Editura ATLAS LEX, Bucureşti,
1995.
13.V. Dobrinoiu, Traficarea funcţiei şi a influenţei în dreptul penal, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.
14.Gh. Nistreanu, Prevenirea infracţiunilor prin măsuri de siguranţă, Editura
Ministerului de Interne, Bucureşti, 1991.
15.C. Voicu, Banii murdari şi crima organizată, Editura Artprint, Bucureşti, 1995.
16. E. Obreja, V. Gîscă, Achiziţiile publice şi etica publică. Viziuni privind
combaterea corupţiei, Chişinău, 2002.
17.Theodor Mrejeru, Infracţiuni de corupţie. Aspecte teoretice şi practice,
Bucureşti, 2000.
18.Materialele conferinţei ştiinţifico-practice Internaţionale din 18-19 aprilie 2003
Criminalitatea în R. Moldova, strategia actuală, tendinţele şi măsurile de

114
 prevenire şi combatere.
19.E. Stancu Tratat de criminalistică ed. II Bucureşti 2002.
20.C. Gurschi în coautorat. Jurisprudenţa privind infracţiunile de corupţie (aspecte
teoretice şi practice) Chişinău 2003.
21. Н. Кузнецов, Обсуждение борьбы с корупцией, „Государство и право”, nr.

2, Москва, 1993.
22. Яблоков Н., Криминалистика, Изд., „ВЕР”, Москва, 1996.

23. Образцов В., Криминалистика, Изд., „Юристь”, Москва, 1997.

24.М. Георгицэ, Организованная преступность, проблемы теории и практики

расследования, Кишинэу, 1998.
25.Каминский М., Расследование взяточничества, Горький, 1982.
26.Analele ştiinţifice, Academia “Ştefan cel Mare”, Chişinău, 2005.
27.Materialele conferinţei ştiinţifico – practice internaţionale, Chişinău, 06-07
octombrie 2005.
28.Revista Naţională de Drept, 10 octombrie 2006.
29.Revista „Legea şi viaţa”, martie 2006.
30.Revista „Legea şi viaţa”, octombrie 2006.

115