Universitatea ”Petre Andrei” din Iași

Facultatea de Drept

REFERAT
la disciplina: DREPT CIVIL.SUCCESIUNI
Titlul referatului: Testamentul

Titular de disciplină: Lect. Univ. Dr. Irina Apetrei

e-mail: ireneaapetrei@yahoo.com

Autor: PROCA SEBASTIAN

Anul de studiu și grupa: anul III
E-mail:sebiproca@yahoo.com

Iași, iunie 2021

TESTAMENTUL

2
 Este un act revocabil prin care testatorul dispune pentru timpul încetării sale din viaţă,
de tot sau de o parte din avutul său.

Testamentul poate să cuprindă:

- Sarcini impuse legatarilor.

- Exhederări, adică îndepărtări de la moştenire a unor moştenitori legali nerezervatari.
- Desemnarea unui executor testamentar, adică a unei persoane împuternicite să aducă la
îndeplinire ultima voinţă a defunctului.
- Revocarea dispoziţiilor dintr-un testament anterior.
- Retractarea revocării dispoziţiilor unui testament anterior.
- Un partaj de ascendent.
- Recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei.
- Dispoziţii cu privire la îngroparea şi funeraliile defunctului.

Caracterele juridice ale testamentului

a. Întruneşte trăsăturile unui act juridic, deoarece conţine manifestări de voinţă făcute în
scopul de a produce efecte juridice.
b. Este un act unilateral, întrucât efectele sale se datoreaza unei singure voinţe – aceleia a
testatorului, iar nu voinţei beneficiarilor acestuia.
c. Este un act solemn, întrucât el trebuie să îmbrace ad validitatem formele anume prevăzute
de lege.

3
d. Este un act personal, neputând fi încheiat prin reprezentare.
e. Este un act mortis causa, în principiu fiind destinat să producă efecte la moartea
testatorului.
f. Este un act esenţialmente revocabil, testatorul fiind în drept ca până la moartea sa să
revină oricând asupra dispoziţiilor unui testament al său anterior.

CONDIŢIILE DE VALIDITATE ALE TESTAMENTULUI

Condiţiile de fond

A. Consimţământul
Este unul din elementele esenţiale ale oricărui act juridic – deci şi al testamentului –
întrucât exprimă voinţa autorului la încheierea actului juridic respectiv.
Lipsa consimţământului este sancţionată cu nulitatea absolută. Consimţământul nu este
valabil când este dat prin eroare, smuls prin violenţă sau surprins prin dol.

4
B. Capacitatea
Manifestarea de voinţă (consimţământul) trebuie să emane de la o persoană cu capacitate
de a dispune prin liberalităţi, iar persoana în favoarea căreia este făcut testamentul să aibă
capacitatea de a primi liberalităţi.

Incapacităţi de a dispune prin testament:

- Minorul sub 16 ani nu poate dispune în nici un fel prin testament.

- Minorii între 16-18 ani nu pot dispune decât de jumătate din ceea ce ar putea dispune ca
majori.
- Minorii între 16-18 ani nu pot dispune prin testament în favoarea tutorelui lor;
incapacitatea se menţine şi după vârsta majoratului până la predarea-primirea socotelilor
tutelei.
- Incapacitatea interzişilor judecătoreşti şi a persoanelor care, fără a fi puse sub interdicţie,
sunt lipsite de discernământ la momentul încheierii actului de dispoziţie testamentară.

Incapacităţi de a primi prin testament

a. Incapacităţi de folosinţă

I. Incapacităţile absolute de folosinţă care se referă la:

- Incapacitatea persoanelor fizice neconcepute până la data deschiderii succesiunii şi a
persoanelor care nu au luat fiinţă.
- Incapacitatea persoanelor juridice de a primi prin testament liberalităţi care nu corespund
scopului lor, determinat prin lege, actul de înfiinţare sau statu.
II. Incapacităţile relative de folosinţă care se referă la:
- Incapacitatea medicilor şi farmaciştilor, care nu pot primi legate de la cei pe care i-au
îngrijit în ultima boală de care aceştia au decedat, dar liberalitatea a fost făcută în cursul
acestei boli.

5
- Incapacitatea preoţilor de a primi legate de la cei pe care i-au asistat religios în cursul
ultimei boli.
- Incapacitatea ofiţerilor de marină de a primi legate de la călătorii aflaţi la bordul navelor
în călătoriile maritime, dacă nu sunt rude cu testatorul.

b. Incapacităţi de exerciţiu
Minorii şi interzişii lipsiţi de capacitate de exerciţiu nu pot exercita acest drept decât prin
reprezentanţii lor legali.

C. Obiectul
Ca orice act juridic, testamentul pentru a fi valabil trebuie să aibă un obiect determinat,
licit şi posibil.

D. Cauza
Pentru ca testamentul să fie valabil, este necesar să aibă o cauză licită şi morală.

E. Prohibiţia substituţiilor fideicomisare

Substituţia fideicomisară constă în instituirea ca legatar a unei persoane, numită institut,
cu obligaţia de a păstra şi remite la moartea sa unei alte persoane desemnate tot de testator,
numită substitut, obiectul legatului.

F. Prohibiţia testamentului conjunctiv

Două sau mai multe persoane nu pot testa prin acelaşi act, una în favoarea celeilalte, sau
în favoarea unei a treia persoane.

6
 Condiţiile de formă

Legislaţia română cunoaşte mai multe forme de testamente (autentice, olografe,

mistice sau secrete), dar oricare dintre acestea este aleasă de testator trebuie să îmbrace forma
scrisă, testamentul verbal (nuncupativ) nefiind îngrădit.

DIFERITELE TIPURI DE TESTAMENTE

1. Testamente ordinare

7
 Testamentul olograf- este testamentul scris în întregime, datat şi semnat de testator cu
mâna lui. El poate fi făcut oriunde, oricând şi fără participarea vreunei alte persoane. Poate fi
păstrat secret şi revocat oricând.
Condiţii specifice de valabilitate ale testamentului olograf:
- Scrierea. Testamentul trebuie să fie scris în întregime de testator, întrucât prin aceasta, pe
de o parte, se poate presupune că exprimă voinţa sa liberă, iar pe de altă parte, în caz de
contraprestaţie, prin procedura verificării de scripte, se poate atesta caracterul său de
autenticitate, deci nu poate fi fost contrafăcut prin fals.
- Data testamentului. Un alt element specific de validitate al testamentului olograf este
datarea lui de către testator. Data trebuie să fie scrisă de mâna testatorului.
- Semnătura. Garantează că actul provine de la testator şi confirmă că acesta şi-a însuşit
cuprinsul testamentului.În mod obligatoriu trebuie să fie manuscrisă.
Testamentul olograf înainte de a fi pus în executare trebuie prezentat notarului public în a
cărui rază teritorială s-a deschis succesiunea pentru a se constata prin proces-verbal
deschiderea lui şi starea în care a fost găsit.
Testamentul autentic – este acela care este adeverit de autoritatea anume investită în acest
scop. Autentificarea testamentelor este de competenţa notarilor publici. Prezintă avantajul că
poate fi folosit şi de persoanele care nu ştiu să scrie sau nu pot să citească.
Testamentul mistic sau secret – este testamentul scris de testator sau de o altă persoană, dar
în ambele cazuri semnat de testator, care apoi fiind strâns şi sigilat este prezentat judecătoriei
locale pentru îndeplinirea unor formalităţi. Asigură secretul dispoziţiilor testamentare.

2. Testamente privilegiate

Testamentul militarilor – militarii ( atât cei de carieră, cât şi rezerviştii chemaţi sub
arme) pot testa în forma simplificată atâta timp cât se află în situaţii excepţionale cum sunt:
expediţia militară pe teritoriul străin, prizonieratul sau staţionarea lor într-o localitate asediată
din ţară ori într-un alt loc din care nu se poate comunica din cauza războiului. Se poate testa
în mod valabil în faţa comandantului militar al unităţii sau în prezenţa unui alt ofiţer superior,
cu asistarea a doi martori.
Testamentul făcut în timp de boală contagioasă – în cazul în care o localitate este
izolată din cauza ciumei sau unei alte boli contagioase, persoanele aflate în acea localitate pot
testa în formă autentică în faţa unui memvru al consiliului local asistat de doi martori.
Această formă de testare îşi are raţiunea doar dacă în acea localitate nu există notar public.

Testamentul făcut pe mare (maritim) – această formă de testament este practicabilă

doar atâta timp cât vasul se află în călătorie pe mare, iar nu şi în cazul în care se află ancorat
la ţărm. Se întocmeşte în faţa comandantului navei sau a unui înlocuitor al său, asistat de
ofiţerul intendent de bord şi de doi martori.

Reguli comune aplicabile testamentelor privilegiate

8
- Trebuie să fie întocmite în formă scrisă.
- Trebuie să fie semnate de testator, de agentul instrumentator şi de către martori.
- Dacă testatorul nu ştie sau nu poate să scrie, se va face menţiune despre aceasta.
- În cazul martorilor este obligatorie semnarea testamentului de cel puţin unul dintre
aceştia.

3.Alte testamente reglementate de lege

Testamentul privind depunerile la CEC – titularul unei depuneri are dreptul să indice
CEC persoanele cărora urmează să li se elibereze sumele depuse în caz de moarte a sa.
Depunerile asupra cărora nu s-au dat dispoziţii testamentare se eliberează de CEC
moştenitorilor legali.
Testamentul făcut de români în străinătate – cetăţenii români aflaţi în străinătate pot
dispune prin testament fie în forma testamentului olograf după legea română, fie în forma
autentică reglementată de legea locului unde se întocmeşte testamentul.

LEGATELE

Constituie dispoziţii de ultimă voinţă ale testatorului prin care acesta desemnează
persoana sau persoanele care la moartea sa urmează să primească universalitatea întregului
patrimoniu succesoral, universalitatea unei frecţiuni din acesta sau anumite bunuri
determinate din moştenire.
Desemnarea legatarului – poate fi făcută direct (fie prin nominalizare, fie prin
arătarea calităţilor care îl individualizează pe acesta – fiu, frate, nepot, etc.) sau indirect
(cazul exhederării moştenitorilor nerezervatari sau a moştenitorilor rezervatari în limitele
cotităţii disponibile. Desemnarea legatarului trebuie să fie făcută prin testament şi să fie
făcută personal de testator.

Clasificarea legatelor după criteriul modalităţilor care afectează voinţa testatorului

Legatul pur şi simplu – este legatul neafectat de modalităţi. Transferă proprietatea de la
testator la legatar deîndată ce intervine moartea lui de cujus, deci de la deschiderea
succesiunii.
Legatul cu termen – legatul poate fi supus de testator unui termen, adică să se stipuleze că
executarea sau stingerea lui va depinde de un eveniment viitor şi sigur în ceea ce priveşte
producerea lui.

9
Legatul sub condiţie – este cel a cărui naştere sau stingere depinde de un eveniment viitor şi
nesigur în ceea ce priveşte producerea lui.
Condiţia suspensivă face ca dreptul cuprins în legat să nu ia naştere de la data
decesului lui de cujus ci numai de la data împlinirii sale, efectele împlinirii ei urcând până la
data deschiderii succesiunii.

Condiţia rezolutorie face ca dreptul formând obiectul legatului să se nască pe data

decesului lui de cujus, dar existenţa acestuia atârnă de îndeplinirea sau neîndeplinirea
condiţiei
Legatul cu sarcină – presupune stipularea transmiterii unor drepturi cu obligarea legatarului
de a îndeplini ceva (să dea, să facă) sau de a nu face ceva. Sarcinile pot fi stipulate în
interesul unei terţe persoane, în interesul testatorului sau în interesul legatarului.

Clasificarea legatelor după obiectul lor

Legatul universal – este dispoziţia prin care testatorul lasă după moartea sa la una sau mai
multe persoane, universalitatea bunurilor sale. Sunt considerate legate universale:
- Legatul tuturor mobilelor şi imobilelor testatorului.
- Legatul nudei proprietăţi a întregii moşteniri.
- Legatul cotităţii disponibile a moştenirii.
- Legatul prisosului succesoral rămas după plata tuturor celorlalte legate.

Legatul cu titlu universal – este acela care conferă legatarului vocaţie la o fracţiune din
moştenirea testatorului. Sunt legate cu titlu universal:
- Legatul unei fracţiuni din moştenire.
- Legatul tuturor bunurilor imobile.
- Legatul tuturor bunurilor mobile.
- Legatul unei fracţiuni din totalitatea bunurilor imobile.

10
- Legatul unei fracţiuni din totalitatea bunurilor mobile.

Legatul particular – este acela care are ca obiect unul sau mai multe obiecte determinate.
Legatul particular conferă vocaţie doar la anumite bunuri succesorale. Poate avea ca obiect
atât bunuri corporale (individual determinate sau de gen), cât şi bunuri incorporale.

INEFICACITATEA LEGATELOR

1. Nulitatea – este sancţiunea civilă prin care actele juridice încheiate cu încălcarea
condiţiilor de validitate (de fond sau de formă) sunt lipsite de efecte. Se întemeiază pe motive
anterioare sau concomitente actului. Cauzele de nulitate a legatelor pot fi atât din rândul celor
comune tuturor actelor juridice (incapacităţi, vicii de consimţământ, cauză ilicită, etc.), cât şi
din cele specifice actelor mortis causa (nerespectarea interdicţiei testamentului conjunctiv,
nerespectarea interdicţiei substituţiei fideicomisare, lipsa formelor anume prevăzute de lege).
Termenul de prescripţie a acţiunii în anulare nu curge de la data întocmirii testamentului, ci
de la data când acesta urmează să producă efecte, adică de la data deschiderii succesiunii.
1. Revocarea legatelor – există situaţii în care legatele iau naştere în mod valabil, dar
datorită unor împrejurări intarvenite ulterior sunt desfiinţate. Este chiar cazul revocării.

A. Revocarea legatelor prin manifestarea de voinţă a testatorului

Revocarea voluntară

11
 Testamentul fiind un act revocabil, până la ultima clipă a vieţii, testatorul poate reveni
oricând asupra dispoziţiilor sale testamentare anterioare.
a. Revocarea voluntară expresă – în cazul în care rezultă dintr-o declaraţie anume a
testatorului în acest sens. Nu se poate face decât fie printr-un act autentic, fie printr-o
formă de testament prevăzută de lege. Este un act solemn, iar lipsa formei este sancţionată
cu nulitatea absolută.
b. Revocarea voluntară tacită – revocarea tacită a unui testament anterior intervine numai
dacă între acesta şi cel posterior există incompatibilitate sau contrarietate.
c. Incompatibilitatea presuoune imposibilitatea absolută materială sau juridică de a aduce la
îndeplinire două legate din două testamente succesive. Contrarietatea presupune o
imposibilitate de executare concomitentă a două dispoziţii testamentare succesive, dar
această imposibilitate nu este una absolută, ci doar una relativă, deductibilă după intenţia
subiectivă a testatorului

Revocarea voluntară tacită prin înstrăinarea sau distrugerea voluntară a bunului care
formează obiectul legatului
Orice înstrăinare a obiectului legatului, făcută cu orice mod sau condiţie, revocă legatul
pentru tot ce s-a înstrăinat, chiar când înstrăinarea va fi nulă, sau când obiectul legat va fi
reintrat în starea testatorului. Înstrăinarea obiectului legatului de către testator relevă implicit
intenţia acestuia de a-l revoca.Esenţială este nu atât înstrăinarea bunului în sine, cât intanţia
exteriorizată a testatorului de a dispune altfel decât prin legatul iniţial de bunul respectiv

Revocarea (voluntară) tacită prin distrugerea voluntară a testamentului de către testator

Distrugerea materială a testamentului de către testator sau de către un terţ la ordinul acestuia
echivalează cu o revocare voluntară tacită.
Retractarea revocării voluntare a legatului
Revocarea unui testament sau a unei dispoziţii testamentare, fiind o dispoziţie de ultimă
voinţă ca şi testamentul însuşi, poate fi revocată sau retractată. Retractarea expresă a revocării
testamentului nu se poate face decât prin act autentic distinct sau printr-un testament
posterior.

B.Revocarea judecătorească a legatelor

Legatele sunt revocabile pe cale judecătorească pentru neîndeplinirea sarcinilor şi pentru

ingratitudine.
Revocarea judecătorească pentru neîndeplinirea sarcinilor

12
La deschiderea succesiunii legatarul este în drept să opteze între acceptarea legatului şi
renunţarea la acesta. Odată acceptat legatul, sarcinile instituite de testator devin obligaţii
pentru legatar. Potrivit art.930 şi 830 C.civ. neîndeplinirea sarcinilor impuse de testator atrage
revocarea legatului. Neîndeplinirea sarcinilor atrage revocarea legatului doar în cazul în care
aceasta este culpabilă, deci imputabilă legatarului, iar nu şi atunci când se datoreşte unui caz
fortuit sau de forţă majoră.
Revocarea judecătorească pentru ingratitudine
Revocarea judecătorească pentru ingratitudine intervine pentru:
- Atentat la viaţa testatorului.
- Delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa testatorului.
- Injurie gravă la adresa memoriei testatorului.

3. Caducitatea legatelor – presupunând că testamentul este valabil încheiat, este totuşi

posibil ca din pricina unor împrejurări survenite independent de voinţa testatorului să existe
imposibilitatea de executare a legatelor la data deschiderii succesiunii.

Cazurile de caducitate

a. Predecesul legatarului – orice dispoziţie testamentară devine caducă, când acela în

favoarea căruia a fost făcută a murit înaintea testatorului.
b. Incapacitatea legatarului de a primi legatul survenită ulterior datei testamentului.
c. Neîndeplinirea condiţiei suspensive sub care a fost stipulat legatul.
d. Refuzul legatarului de a primi legatul.
e. Pieirea în întregime a lucrului legat.
f. Dispoziţiile testamentare în favoarea ospiciilor, săracilor dintr-o comună sau stabilimente
de utilitate publică nu pot produce efecte decât dacă sunt autorizate de şeful statului la
propunerea Guvernului.

Destinaţia bunurilor care au format obiectul legatelor ineficiente – dreptul

de acrescământ

În caz de ineficacitate a legatelor, bunurile care formează obiectul acestora vor reveni
persoanelor cu vocaţie succesorală din a căror parte urmau să se execute acele legate, adică,
după caz, moştenitorilor legali, legatarilor universali şi în mod excepţional, legatarilor
particulari.

13
 Legatul conjunctiv este legatul al cărui obiect este lăsat la mai mulţi legatari fără a se
preciza partea ce revine fiecăruia, situaţie în care toţi legatarii au vocaţie eventuală la întregul
obiect al legatului. În cazul în care legatul este ineficace în raport cu unul sau altul dintre
legatari, dar valabil în raport cu cel puţin unul dintre ei, în lipsă de prevedere testamentară
contrară, legatul va reveni legatarului sau legatarilor în raport cu care el este eficace. Acesta
este aşa-numitul drept de acrescîmânt sau drept de creştere.

BIBLIOGRAFIE

1.D. Chirică, Drept Civil, Contracte Speciale Civile si Comerciale,

Lumina Lex, Bucuresti 1997.
2.D. Chirică, Drept Civil, Contracte Speciale Civile si Comerciale, vol.1,
Vânzarea si Schimbul, Rosetti, Bucuresti 2005.
3. Gh. Beleiu, Drept Civil Român. Introducere în Drept Civil. Subiectele
Dreptului Civil, ediŃia a IX-a revăzută si adăugită de Marian Nicolae si

14
Petrică Truscă, Universul Juridic, Bucuresti, 2007.
4.Gh. Boroi, Drept Civil, Partea Generală. Persoanele, EdiŃia a III-a
revizuită si adăugită, Hamangiu, Bucuresti 2008.
5. O. Ungureanu, Drept Civil. Introducere, ediŃia 8, C.H. Beck, Bucuresti
2007.
6.Corneliu Bârsan, Drept Civil, Drepturile Reale Principale, EdiŃia a II-a,
Hamangiu, Bucuresti, 2007.

15