DISCUTAREA LECȚIEI

Discutarea lecției se referă la activitatea de a analiza cu profesorul lecția ținută de el

sau de mentor și oferirea de feed-back.

[reflecția în acțiune...mentorialul în format fishbowl ..stiluri de intervenție în mentorat]

Dialogul de feed-back în mentorat, un exemplu de bună practică în cadrul cursului de formare a

mentorilor

(după, Pavelescu și Mara, coord., 2011)

Una din cele mai importante proceduri utilizate pe parcursul cursului de formare a
mentorilor și, ulterior, în activitatea de mentorat este dialogul de feed-back. Acesta nu doar că
oferă mentorilor un model pe care l-ar putea folosi la rândul lor cu profesorii în stagiu, dar el dă
atât formatorilor cât și formabililor informații prețioase privind grupul și dezvoltarea lui.

La începutul cursului inițiem o scurtă discuție despre ceea ce orice profesor și-ar
dori să afle de la participanți după activitate. De obicei, vom vedea că informațiile care
neinteresează se referă la conținuturi, metode și procedee, la atmosfera creată dar sunt și un
indicator a ceea ce/cum simt paticipanții că învață.

Cu 5 minute înaintea încheierii fiecărei sesiuni/zile, tuturor participanților li se va da câte o foaie

mică (10/10 cm) – ca să evităm scrierea unor rezumate lungi și elaborate – pe care ei ne vor scrie
analiza.

Reacțiile participanților la diversele activități ale zilei sunt un exemplu de comentariu.

Analiza este anonimă. Formatorii procesează comentariile, iar rezultatele – organizate pe
categorii – se scriu pe slide și vor fi discutate în primele 20 minute ale sesiunii/zilei
următoare.

Cele două formatoare de mentori, autoare ale cărții Mentor Courses – A resource book
for trainer-trainers, Angi Malderez și Caroline Bodoczky, atrag atenția că, deși ele numesc
această etapă a procesului „analiza feed-back-ului”, ea nu presupune nici o evaluare și nu este o
procedură unilaterală: interpretarea inițială va aparține formatorului – el va selecta și pune pe
categorii a bilețelelor, dar unul din principalele scopuri ale acestei tehnici este chiar acela de a
verifica aceste interpretări.
 Iată de ce cele două autoare preferă termenul de „dialog de feed-back” pentru a descrie
procesul.

Ele au folosit două modalități alternative de a desfășura etapa a doua („analiza feed-back-ului”),
pe măsură ce cursul evolua:

• una este aceea de a oferi bilețelele – după ce au fost citite și procesate de către formator –
unui formabil sau unei grupe de formabili care să prezinte slide-ul la sesiunea/ziua următoare.

• alta ar fi redistribuirea bilețelelor la începutul sesiunii/zilei următoare în așa fel încât nici
un participant să nu-și primească propriul bilețel, și citirea lor, unul după altul, așa cum se
nimeresc, cursanții fiind așezați în cerc.

Se poate și ca un cursant să înceapă cu bilețelul pe care îl are în mână, ceilalți fiind invitați să le
citească pe ale lor dar numai într-o conexiune logică, până când înlănțuirea de idei epuizează tot
ce este scris pe toate bilețelele

Avantajele acestor alternative sunt că diversele categorii de discutat – ordinea și interpretările

lor – sunt alese de participanți și, nu în ultimul rând, că îl scutesc pe formator de o muncă
migăloasă și care ia mult timp.

Printre dezavantaje putem enumera că:

● intențiile formatorului și deciziile lui în planificarea ulterioară a activităților nu transpare

întotdeauna destul de clar pentru cursanți; dacă formabilii se cunosc dinainte, diversele
caligrafii individuale pot fi recunoscute; în consecință, lipsa anonimității poate afecta
sinceritatea celor scrise (deși într-o grupă bine închegată, ai cărei membrii au încredere
unii în alții, acest lucru nu se va întâmpla);
● pentru ca metoda dialogului de feed-back să fie eficientă, participanții au nevoie de un
anumit timp și experiență cu procedura standard pentru a înțelege sensul demersurilor
alternative.

Spre finalul cursului, atunci când cursanții se cunosc bine între ei, mai ales atunci când nu vrem
sau nu ne putem permite să alocăm acestui dialog de feed-back prea mult timp, citirea bilețelelor
se poate face în tăcere, fără comentarii, trecând bilețelele din mână în mână până când toată
lumea le va fi citit pe toate.

Există mai multe scopuri pentru realizarea cărora se recomandă introducerea dialogului de
feed-back la începutul fiecărei sesiuni/zile.
Acest dialog de feed-back amintește grupei de cele petrecute în sesiunea/ziua precedentă, de
reacțiile lor de la sfârșitul sesiunii/zilei și îi ajută să-și cristalizeze așteptările pentru noua zi.
Gradual, înțelegerea de către cursanți a modului în care feed-back-ul lor a contribuit la selectarea
activităților și proceselor va conduce la o reală colaborare cu formatorul în proiectarea cursului.
Prin aceasta, metoda încurajează pe toată lumea să producă un feed-back cât mai consistent și
folositor. Vederea bilețelelor adunate și astfel exploatate va fi de ajutor și prin aceea că va da
cursanților siguranța că părerea lor este luată în considerare. În primele etape ale cursului mulți
cursanți consideră că anonimitatea feed-back-ului le permite exprimarea mai liberă a
îngrijorărilor lor, și este liniștitor pentru ei să constate că și alți cursanți au aceleași probleme. Pe
de altă parte, dacă vor vedea că uneori ceilalți au griji și nevoi diferite, vor deveni mai toleranți
între ei, dar și cu activitățile pe care ei personal le-au găsit mai puțin folositoare. Dialogul de
feed-back le va aminti în mod constant de diferitele nevoi, stiluri, preferințe, etc., ale celor cu
care lucrează. În plus, este un procedeu util și prin aceea că oferă posibilitatea demonstrării
existenței mai multor perspective diferite asupra unei experiențe comune; iar acestea nu vor fi
doar puncte de vedere ale unor persoane diferite, ci vor reflecta și evoluția acestor perspective
ale cursanților de la o sesiune/zi la alta, ca rezultat al propriilor reflecții. Discuțiile vor permite
conștientizarea acestor modificări și vor furniza un bun punct de plecare pentru faza următoare a
cursului.

Și pentru formator dialogul de feed-back este important. Angi Malderez și Caroline
Bodoczky arată că, în cazul lor, citirea zilnică a bilețelelor a contribuit substanțial la planificarea
următoarelor sesiuni/zile. Formatorul își poate verifica intuițiile privind etapele următoare ale
cursului, modificându-și abordarea cursului în funcție de etapa de dezvoltare a gândirii
cursanților. Dialogul de feed-back va determina adeseori alegerea metodelor celor mai potrivite
pentru o anumită grupă la un anumit moment dat. Așezarea bilețelelor pe categorii și
înregistrarea conținuturilor lor va ajuta pe formator să împărtășească interpretările și constructele
profesionale ale cursanților. Dezvăluind formabililor cum utilizează feed-back-ul pentru a-și
proiecta viitoarele sesiuni/zile, formatorii se vor plasa într-o poziție vulnerabilă – cu alte cuvinte
se poate aprecia că vor „modela” reacțiile pe care le așteaptă de la cursanți. Pe de altă parte,
aceasta poate înlesni modificarea relației de putere, transferând o parte a responsabilității pentru
evoluția cursului asupra cursanților.

Dacă și formatorii își înregistrează propriile reacții la sfârșitul fiecărei sesiuni/zile și compară
impresiile lor subiective privind eficiența sesiunii/zilei respective cu datele din feed-back-ul
cursanților, aceasta poate fi un mijloc valoros de a măsura propria lor abilitate de percepție.
Feed-back-ul regulat la sfârșitul fiecărei sesiuni/zile este important și datorită valențelor sale
formative și sumative de evaluare în timpul și la finalul cursului. Studierea feed-back-ului unui
întreg curs, sau chiar al mai multor cursuri, poate dezvălui modele longitudinale interesante.

Dialogul de feed-back este o activitate atât de valoroasă încât fără ea un curs de formare nu și-ar
putea atinge obiectivele.