Metode complementare de

evaluare
Observarea sistematică a activităţii şi
comportamentului cursantului

 In fişa de observare a activităţii cursantului (instrumentul de evaluare proiectat pentru a

pune în practică metoda de observare sistematică a activităţii şi comportamentului
cursantului) formatorul înregistrează informaţii semnificative legate de progresul
cursantului şi particularităţile sale de personalitate. Pe baza acestora, formatorul
realizează individualizarea cerinţelor şi activităţilor de învăţare în care antrenează
cursantul.
Investigaţia

 Ca metodă complementară de evaluare, investigaţia oferă posibilitatea cursantului de a

aplica în mod creativ cunoştinţele însuşite, în situaţii noi şi variate, pe parcursul unei ore
sau unei succesiuni de ore de curs.
 Activitatea didactică desfăşurată prin int ermediul acestei practici evaluative, poat e să fie
organizată individual sau pe grupuri de lucru, iar aprecierea modului de realizare a
investigaţiei este, de obicei, de tip holistic.
Proiectul

Ca formă de organizare a activităţii de învăţare, proiectul ( ca instrument de evaluare,

concretizează demersul metodologic; de asemenea, proiectul este şi metoda de evaluare care
presupune, ca dimensiune importantă, realizarea învăţării) este o metodă activă,
participativă,care presupune şi încurajează transferul de cunoştinţe, deprinderi şi capacităţi,
abordările interdisciplinare,consolidarea abilităţilor sociale ale cursanților.
 Portofoliul =cartea de vizita

reprezintă o metodă complementară de evaluare, dar şi un instrument complex de evaluare

prin care formatorul urmăreşte progresul realizat de cursant în plan cognitiv, atitudinal şi
comportamental.
Componentele unui portofoliu sunt:
 Rezultatele la probele scrise (teste, teme pentru acasă ş.a.);
 Rezultatele activităţilor practice, proiectelor, investigaţiilor, cercetărilor efe ctuate;
referate,eseuri, articole publicate, lucrări, rezultate ale activităţii de studiu individual;
 Fişa individuală de observare/evaluare a cursantului;
 Fişa de autoevaluare;
 Chestionare de atitudini;
 Alte rezultate ale activităţii cursantului.
Autoevaluarea

 Paralel cu evaluarea pe care o realizează ca parte integrantă a demersului didactic şi care

trebuie să fie cât mai “ (realizată în cooperare cu cursanții şi în consens cu nevoile lor de
formare),
 formatorul trebuie să îşi propună formarea la cursanţi a deprinderii de autoevaluare; el
trebuie să creeze situaţii în care cursanții să exerseze autocontrolul şi autoaprecierea
propriului comportament cognitive şi atitudinal în diverse contexte.
 Reguli de bază pentru acordarea de feedback

 intotdeauna trebuie să le acordaţi cursanţilor cărora doriţi să le daţi feedback şansa de a „reflecta asupra
rezultatelor proprii” mai întâi;
 oferitiţi cât mai mult feedback pozitiv, cum ar fi „aceasta a fost o decizie bună”, „continuaţi aşa” etc.;
 sugeraţi în loc să prescrieţi; un feedback mai constructiv ar fi acela de a spune „aţi
putea încerca …” în loc să spuneţi „faceţi aşa şi va fi mai bine”;
 nu daţi feedback negativ – în loc să spuneţi „nu se face aşa”, spuneţi „dar dacă aţi
încerca aşa?”;
 daţi feedback cât de curând posibil după eveniment – cu cât vine mai târziu cu atât va
fi mai puţin eficient;
 concentraţi feedback-ul asupra modului în care aţi perceput comportamentul
respectiv, şi nu ca pe o afirmaţie generală. „V-am văzut când l-aţi întrerupt …” şi nu
„nu sunteţi un ascultător bun ….”;
 raportaţi-vă la fapte, nu la judecăţi de valoare – comentaţi ceea ce aţi văzut, nu ceea ce aţi interpretat
din ce s-a întâmplat; lăsaţi interpretarea pe seama cursanţilor, după ce prezentaţi evenimentul
 Evaluarea programului şi a formatorilor
 Pentru a conduce o evaluare avem nevoie de aceste informaţii şi deci trebuie să cream oportunităţi de obţinere a acestor
informaţii.
 Câteva modalităţi de obţinere a informaţiilor necesare unei evaluări sunt:
 prin observare directă în timpul unui program de instruire;
 prin scurte chestionare sau întrebări în timpul programului care să măsoare gradul de confort al participanţilor etc.;
 elaborarea unui chestionar care să fie înmânat spre completare participanţilor la
sfârşitul programului de instruire;
 pregătirea unui exerciţiu de evaluare la sfărşitul programului sau după o perioadă
scurtă (la inceputul unui nou program cu aceeaşi participanţi, de exemplu);
 folosirea unui chestionar câteva săptămâni sau luni după programul de instruire,
pentru a măsura dacă participanţii îşi amintesc elementele învăţate şi dacă le aplică;
 vizitarea participanţilor după o anumită perioadă şi intervievarea lor;
 selectarea unui grup de participanţi sau/şi a altor persoane implicate şi conducerea
unei evaluări de grup, în scopul analizării unor anumite aspecte specifice;
 Chestionarul de evaluare

 Acest instrument de natură logică şi psihologică reprezintă o succesiune de intrebări adresate subiectilor intr-
o forma scrisă. Pentru a elabora un chestionar sunt de urmărit mai multi paşi:
 crearea unui set de intrebări in raport cu scopul cercetării
 -aplicarea chestionarului la eşantionul propus cercetării
 interpretarea şi analiza lui
Un chestionar presupune 2 părti:
 1. o parte introductivă, in care se precizează scopul şi obiectivele cercetării; cuprinde indicatii de completare
a răspunsurilor.
 2. o parte in care sunt evocate intrebările punctuale intr-o ordine anumită
Având in vedere natura intrebarilor, chestionarele sunt de mai
multe feluri:
 -cu răspunsuri inchise, care permit alegeri din mai multe variante
(ex: da, nu , nu stiu)
 cu răspunsuri deschise, la care subiectul işi construieste
răspunsul
 - cu răspunsuri mixte, care imbină atât varianta cu intrebări
deschise cât şi varianta cu intrebări inchise.
 Chestionarul de evaluare finală

 Fiecare formator doreşte să afle opinia cursantilor săi fată de activitatea desfăşurată atât pentru a verifica
eficienta activitătii depuse, cât şi pentru a-şi planifica eficient următoarea sesiune de activităti. In timp ce
profesorul de la clasă oferă feedback frecvent asupra calitătii muncii sale, formatorul are o pozitie mai putin
comodă, aflându-se in fata unui grup de adulti cu care petrece timp limitat şi de la care are putine posibilităti de
a avea un feedback autentic.
 In cele ce urmează vom feri câteva indicatii de chestionar de evaluare finală care ar putea servi formatorilor
drept instrument pentru a afla reactia cursantilor la activitatea desfăşurată precum şi la modul in care a fost
organizată
CHESTIONAR DE EVALUARE FINALA
 e. Formatorul a rezervat suficient timp intrebarilor si discutilor
 f. Formatorul a ilustrat teoria cu aplicatii concrete
 g. Consider ca acest curs imi va fi util la munca
 h. Sugestii pentru activitatile viitoare:
 .....................................................................................................................................................................................
 ......................................................................................................................................................................................
......
 ......................................................................................................................................................................................
......
 i. Alte
 observatii:....................................................................................................................................................................
......
 Tipurile de intrebări
 In cadrul unei conversaTii pot fi adresate mai multe tipuri de întrebări:
 intrebări deschise : se referă la intrebările care permit celui care raspunde să o facă
intr-o manieră amplă,având o libertate mai mare de exprimare şi de formulare a
răspunsului.
 Exemplu: Cum ati reuşit să rezolvati problema X ?
 intrebări inchise : se referă la intrebările la care interlocutorul nu poate răspunde pe
larg, cu multe explicatii, dar la care poate răspunde cu „ da” sau”nu”.
 Exemplu: Ati găsit solutia la problema X ?
 Tehnica de punere a intrebărilor

 Atunci când informatia primită de la o persoană nu este suficientă, veti pune intrebări pentru a defini problema
intr-un alt mod. Uneori persoana intrebată se poate simti iritată. De obicei punem intrebări din 2 motive:
 1. a obtine detalii suplimentare
 2. a clarifica folosirea unui termen
 intrebări directe : reprezintă variante ale intrebărilor inchise, caracterizate printr-o canititate limitată
de informatii cerute de către cel care intreabă.
 Exemplu: „ La ce ora ati inceput azi cursul ?”
 intrebări de sondare: reprezintă variante ale intrebărilor deschise, scopul lor fiind de incurajare a

interlocutorului pentru oferirea de informatii suplimentare. In general sunt utilizate după o intrebare
inchisă
 Exemplu: „ Credeti că aveti aptitudini de formator ? (intrebare inchisă)
 Da, cred ca da. (răspuns )
 Cum motivati răspunsul dumneavoastră ? (intrebare de sondare)
 intrebări de dirijare: intrebările care sugerează răspunsul aşteptat:
 Exemplu: „Nu credeti că ar fi important să..?”
 intrebări ipotetice: permit testarea reactiilor interlocutorului la o situatie dată
 intrebări reflexive : intrebări la care comentariile interlocutorului sunt rezumate sub forma unei noiintrebări
 Exemplu: „Aşadar, credeti că ne lipsesc datele informatiei ?
 intrebarer ăspuns la alta intrebare: atunci când o persoană răspunde la o intrebare punând, la rândul ei, o alta intrebare.
Astfel de intrebări au scopul mentinerii controlului asupra conversatiei sau asupra interlocutorului.
 Exemplu: „ Ce ar trebui sa facem in situatia asta ? Să vedem.... Tu cum crezi ca ar trebui să procedăm ?”
 Abilitati de formulare a intrebărilor

 - Formulati clar şi precis – intrebările foarte lungi sunt greu de urmărit şi de răspuns.
 - Nu puneti mai multe intrebări deodată – se creează confuzie; interlocutorul neştiind la care să
răspundă.
 - Acordati interlocutorului o pauză după intrebare- pentru ca acesta să se poate gândi la un răspuns.
 - Folositi intrebări deschise şi mai putin intrebări inchise- cele deschise incurajează interlocutorul.
 - Evitati uilizarea intrebărilor care afirmă existanta unei singure optiuni- sunt total eronate. Nici nu
incercati să sugerati modalitatea perfectă de a actiona.
 - Ascultati răspunsul oferit şi observati comportamentul nonverbal.