Aprob,

Director Departament Psihologie

Universitatea Andrei Șaguna Constanța

Titular curs,
Lect. univ. dr. Moraru Aurelia
Asist. univ. drd. Mocanu Maria Nicoleta

PORTOFOLIU PENTRU EVALUAREA DISCIPLINEI PSIHOTERAPIE 1

1. Integrarea elementelor de psihologia personalității în psihoterapie

Pornind de la definiția austriacului H. Strotzka (1978) potrivit căreia „Psihoterapia este un

proces interacţional conştient şi planificat ce-şi propune să influenţeze tulburările de
comportament şi stările de suferinţă care, printr-un consens (între pacienţi, terapeut şi grupul
de referinţă), sunt considerate ca necesitând un tratament, prin metode psihologice (prin
comunicare, cel mai adesea verbală, dar şi neverbală), în sensul unui scop bine definit, pe cât
posibil elaborat în comun (minimalizarea simptomelor şi/sau schimbarea structurală a
personalităţii), cu ajutorul unor tehnici ce pot fi învăţate în baza unei teorii a comportamentului
normal şi patologic. În general, aceasta implică o relaţie emoţională solidă" (apud Dafinoiu,
2000, p. 16), având în vedere că scopul final al psihoterapiei îl reprezintă restructurarea
personalității, vă rugăm să realizați o sinteză de 2500 de cuvinte, din minim 5 surse
bibliografice, din care să reiasă:
a) definiții ale personalității (5 definiții);
b) teorii ale personalității
c) punctul de vedere personal in sensul optiunii pentru aplicabilitatea psihoterapeutica a
uneia dintre aceste teorii in procesul de restructurare al personalității
 2. Activitate practică de caz

Marian este un bărbat de 51 de ani, lucrează ca director general la o companie mare de vânzări și
cerințele sunt foarte mari. El lucrează la această firmă de 12 ani, timp în care a experimentat
multe posturi. De cinci ani a devenit director general al firmei, lucru care pentru el este foarte
stresant.
Cu toate că simte și a simțit tot timpul că această funcție nu este pentru el, adică el nu se simte
bine în această postură, a acceptat jobul și nu dorește să renunțe la el: „dacă nu acceptam nu mai
puteam privi în oglindă, șefii mei așteptau de la mine să fac acest lucru. Iar acum nu mai renunț,
pentru că ar însemna, că am eșuat, că nu sunt capabil...”, povestind în ochii lui apar lacrimi.
Marian are o familie mare, soție suportivă și trei copii. Doi băieți unul de 19 ani, celălalt de 17
ani, și o fetiță de 6 ani și jumătate. Din povestirea lui reiese că se simte împlinit în rolul de soț și
de tată al copiilor.
Locuiește într-o casă construită după un plan făcut de el. Se simte bine acolo, are o grădină mare,
unde împreună cu soția și copiii cresc diferite plante, zarzavaturi, și o pepinieră cu aproximativ
40 de pomi. „Când am puțin timp mă refugiez în grădină, mă simt bine lucrând cu plante”.
Părinții lui nu mai sunt în viață, el avea 39 de ani când a murit tatăl lui, iar mama a murit cu
câțiva ani în urmă, când el a împlinit 45 de ani. Relația cu părinții a fost distantă, nu dorește să
povestească multe detalii despre ei, spunând că „ei oricum nu mai trăiesc, nu mai contează
relația pe care am avut-o.”
Totuși marchează că părinții l-au ajutat să termine studiile și l-au spijinit financiar cum au putut.
Pentru că erau limitați financiar, el a început să lucreze destul de repede, deja din primul an de
facultate a lucrat într-un restaurant, spăla vase și făcea curățenie, dar lucra și la spălătorie auto.
Pentru că avea probleme financiare și lucra mult, a învățat foarte repede cum să gestioneze banii
și să facă economii, pe care ulterior să îi investească în diferite afaceri.
În antecedentele lui nu sunt menționate probleme medicale fizice sau psihiatrice. În
antecedentele părinților nu are cunoștințe despre boli mintale.
Marian vine în terapie din propria inițiativă. A luat această decizie, pentru că în ultimii doi ani nu
se simțea bine.”Am început să obosesc din ce în ce mai repede, la un moment dat am renunțat la
activitățile pe care le făceam înainte cu plăcere. Încet am renunțat la excursii, drumeții cu
familia, la sport, la ieșirile cu prietenii, deși am prieteni foarte buni. Am început să lucrez din ce
în ce mai mult, pentru că nu aveam spor și nu terminam la timpul cerut proiectele”.
În momentul de față clientul este lipsit de speranță, nu are energie vitală, are planuri, ar dori să
facă multe lucruri, dar este obosit fizic și psihic.
Pentru că nu mai face față ritmului dictat de el, a hotărât că are nevoie de ajutor.
Pornind de la cazul prezentat, vă rugăm:
1. Identificați problema / problemele pentru care clientul apelează la psihoterapie;
2. În cazul în care ați fi dumneavoastră psihoterapeutul pentru acest caz, vă rugăm să
construiți o ipoteză de lucru pentru abordarea acestui caz.
3. Identificați obiectivele imediate și de perspectivă pentru acest caz.
4. Construiți un scurt dialog terapeutic format din 10 întrebări (terapeut) și 10 răspunsuri
(client), prin care să puneți în evidență secvențele unei ședințe de psihoterapie (inițială,
de mijloc, finală) și să activați alianța terapeutică.
5. Din punct de vedere al psihoterapiei psihanalitice: identificați elementele de transfer ale
clientului, precum și rezistențele acestuia.
6. Identificați nevoile clientului din ciclul experiential gestalt.