DEPRESIA

ASPECTE GENERAL INTRODUCTIVE

1. Diferenta dintre Psihiatru si Psiholog

Psiholog Psihiatru
Forma de educatie Facultate de psihologie, Facultate de medicina
Masterat in psihoterapie si consiliere, Rezidentiat
Specializare de 3 ani sub supervizare COPSI
Obtinerea acreditarii COPSI de psiholog
Principal
Metoda de testare Diagnosticare pe baza DSM (Diagnostic and Diagnisticare pe baza DSM sau ICD
Statistical Manual of Mental Disorders) (Clasificarea Tulb. Mentale si de
Evaluare psihologica: Comportament)
teste de personalitate, de comportament sau evaluări, discuții și teste psihologice, dar
teste neuropsihologice, în urma cărora va constă și în teste de laborator. Diagnosticul
decide dacă ședințele de terapie sunt suficiente pus de medicul psihiatru se face pe criterii
în cazul respectiv sau este nevoie de clare și pe o baza medicală care poate implica
intervenția unui psihiatru. probleme de dezvoltare, neurologice, toxice
sau de altă natură.
Metoda de Sedinte de terapie Tratament medicamentos
Tratament Nu are drept sa prescrie medicatie Internare
Terapie daca are pregatire
Daca nu se trimite la psiholog
Urmează apoi ca psihologii și psihiatrii să lucreze împreună

2. Pseudo psihologie
- o abordare a psihologiei care nu urmează metodă științifică.
- Astrologia, palmistry, grafologia și frenologia, terapia cu cristale, programarea neuro lingvistica

Psihologia (din limba greacă: psyché = suflet + logos = știință)

- este știința comportamentului uman
- este studiul funcțiilor și proceselor mentale precum gândurile, limbajul, atentia, emoțiile, conștiința, motivatia,
percepția și personalitatea

3. Mituri psihiatrie si psihologie (materiale preluat-sursa online)

1) „Psihoterapia te strică/te schimbă și ceilalți nu te mai plac!”

„Te-ai schimbat!” este una dintre cele mai comune propoziții (și frici) pe care o persoană care se află în
psihoterapie le aude. Sunt multe schimbări la care te poți aștepta atunci când începi psihoterapia, de la felul în care te
porți cu tine la cum le permiți altora să se poarte cu tine, la decizii, slujbe, locații și relații.
Adevărul este că psihoterapia nu te schimbă. Cu psihoterapie devii cine ești cu adevărat, pentru că tu ai nevoie
să faci asta și să nu mai fii persoana pe care ai învățat să o arăți lumii, ca să te integrezi și adaptezi.
2) „Psihoterapeutul îți citește gândurile/te citește!”
Există un fel de aură mistică în jurul psihoterapeutului, în care presupunerea este că el vede automat în intimitatea
gândurilor și trăirilor tale – fie că tu alegi să împărtășești, fie că nu - care este neadevărată. Genul ăsta de credință vine
din nenumărate experiențe cu figuri de autoritate (părinți, familie, profesori etc.) în care nu ai fost de fapt auzit, ci ți s-a
spus „știu ce gândești!” sau „știu bine ce zici!”, în care gândurile și sentimentele tale au fost deturnate și reinterpretate
de către altul, în ceea ce sunt, de fapt, gândurile lui. În genul ăsta de experiențe intruzive, limitele dintre tine și percepțiile
tale și ale celorlalți au fost șterse și apare convingerea că dacă te exprimi, ești total transparent și vulnerabil în fața
celorlalți. Psihoterapeutul caută să te cunoască, vrea să te audă, numai că o face cu alte obiective, cu altă experiență, alt
antrenament și fără intenția de a te convinge, categorisi sau judeca.

3) „E ca și cum ai vorbi cu prietenii/familia/mama/iubitul!”

NU! Prietenii, soții, iubiții, familia, vecinii (ăia vero) ca și terapeutul tău, îți vor binele, sunt interesați de tine și
experiența ta, te respectă, le pasă și sunt acolo pentru tine.
Însă, spre deosebire de un psihoterapeut, nu au nici experiența, nici pregătirea, nici posibilitatea să îți ofere genul
de sprijin și intervenție pe care ți-l oferă un terapeut. Cu un terapeut nu vorbești pur și simplu, deși îți poate părea așa, ci
te deconstruiești și reconstruiești, ușor, ușor, alături de un profesionist.
Și însuși faptul că psihoterapeutul tău este o persoană care e poziționată suficient de distant de tine încât să fie
obiectiv, dar destul de aproape încât să te ajute, face să fie posibil ca tu să împărtășești și să vindeci unele dintre cele mai
profunde frici sau răni pe care le ai.

4) „Înseamnă că nu mă pot ajuta eu pe mine!”

Sunt multe persoane care cred că dacă cer ajutorul unui psiholog, înseamnă că ei, într-un fel sau altul, nu mai
sunt capabili să se ajute pe sine – ceea ce este complet neadevărat! Dimpotrivă.
Dacă tu nu te poți ajuta pe tine, nici eu nu o pot face. În psihoterapie vin oamenii care se pot ajuta pe sine. Chiar
și atunci când te-ai blocat, chiar și când ceri ajutorul, chiar și când simți că nu mai simți nimic și te sperie totul. Tu te
ajuți cerând ajutor unui specialist. Tu ești puternic, nu slab.
Să mergi la psihoterapie e, de fapt, un semn de normalitate și maturitate emoțională.

5) „Nu mă duc că aflu că sunt nebun!

Adesea, teama de a fi nebun se referă la faptul că trăiești cu multă anxietate. Are mult mai puțin de-a face cu o
decompensare într-o boală psihică și este mai mult legată de disponibilitatea de a privi înăuntrul tău și a te accepta.
Ca să ne adaptăm și să depășim momente dificile, uneori, închidem repede subiecte în interiorul nostru și mergem
mai departe, dar doar parțial. Și toate părțile pe care le lăsăm în urmă și în umbră sunt lucruri la care am prefera să nu
revenim, dar le cărăm cu noi inevitabil.
Psihoterapia nu face altceva decât să te ajute să le vezi, să le procesezi, să le eliberezi și să integrezi, ca să nu
mai umbli cu un picior în prezent și altul în trecut.

6) „O să mă pună să vorbesc de mama și de trecut și la ce mă ajută pe mine, că am trecut peste aia?”

Vorbitul despre trecutul tău sau despre relația cu părinții tăi este una dintre cele mai cunoscute aspecte alte
psihoterapiei. Probabil pentru că a fost puternic satirizată, e șocant și ilar să te gândești că ai 50 de ani acum și nu
funcționezi corect pentru că mama ta te-a criticat și nu te-a iubit când erai mic.
Însă, privitul spre trecutul tău îți servește ca să te înțelegi acum, să îți înțelegi deciziile și comportamentul de
atunci corelate cu cele de acum, ca să te poți schimba. Nimeni nu vrea să stea cu tine prea mult în trecut, pentru că scopul
e să mergi mai departe acum.
Plus că, în zilele noastre, majoritatea formelor de terapie se orientează mai degrabă în aici și acum.
7) „Doar oamenii cu probleme (nebunii) merg la psihoterapie”
Din nefericire, oameni care ar avea mare nevoie de psihoterapie nu ajung să o facă, tocmai pentru că există
credința că doar atunci când ești slab, defect sau anormal te duci la un psiholog. Sau mai sunt cei care presupun că
problemele lor nu-s destul de probleme încât să aibă nevoie de timp cu un psiholog.
Sigur că și altora le-a fost greu, părinților tăi și mai greu, că e Summit la Sibiu și țara arde, dar asta nu înseamnă
că tu nu ai probleme în garsoniera ta din Berceni.
Diferența dintre „ăia” și „ăia care nu” merg la psiholog nu este faptul că unii au probleme și alții nu – toți oamenii
au probleme. Diferența este că unii caută să și le rezolve activ și aleg să o facă în felul ăsta.

8) „Psihologii sunt nebuni și au ei probleme, de-asta fac asta!”

Dar, fii serios, în condițiile în care minimum una din trei persoane are toate șansele să se confrunte cu atacuri de
panică, la un moment dat. Cu toții avem bagajele noastre emoționale, my friend.
Iar psihologii și terapeuții sunt și ei oameni, cu sentimente, nervi, experiențe etc. Diferența este că ei se dedică
studiului și vindecării psihice și devin experți lucrând la ei, întâi și întâi, înainte de a sări să facă ture avizate prin psihicul
altuia.

9) „Dacă nu îți trece repede, faci psihoterapie pe viață!”

„Ți-a luat ani de zile să înveți să funcționezi așa, îți va lua ceva timp să înveți altceva. Nu la fel de mult, dar
ceva timp tot va fi. Și avem timp.”
Vindecarea rănilor emoționale, procesarea bagajului emoțional, înțelegerea poveștii tale de viață, toate durează,
pentru că durează până creezi noi căi neuronale care să susțină acest nou fel de a fi. Că sunt trei ședințe sau trei ani, e ok
să îți aloci timpul de care ai nevoie.

10) „Psihologul îți bagă/ți-a băgat idei în cap!”

Aud asta adesea de la clienți care sunt în cupluri cu persoane abuzive, ca răspuns al partenerilor respectivi la
schimbările din viața clientului. Când începi să te schimbi și să crești, odată cu încrederea în tine, îți cresc și standardele
și curajul să te exprimi. Psihologul nu îți bagă, însă, nimic în cap. Te ajută să validezi noi moduri de a fi, sănătoase.
Atunci, persoanele din jurul tău, care beneficiau inconștient din vechiul tău fel de a fi, tind să se înfurie și să
atace comportamentele noi și sănătoase pe care le pui la punct pentru tine.

4. Care sunt categoriile de tulburari mentale si in care se poate amesteca si un psiholog

Tulburările din spectrul schizofreniei și alte tulburări psihotice
Tulburarea bipolară și tulburările înrudite
Tulburările depresive
Tulburările anxioase
Tulburarea obsesiv-compulsivă și tulburările înrudite
Tulburările asociate traumei și factorilor de stres
Tulburările disociative
Tulburarea cu simptome somatice și tulburările înrudite
Tulburările de comportament alimentar
Tulburările de eliminare
Tulburările ciclului somn-veghe
Disfuncțiile sexuale
Disforia de gen
Tulburările de comportament disruptiv, de control al impulsurilor și de conduită
Tulburările legate de consumul de substanțe și dependențe
Tulburările neurocognitive
Tulburările de personalitate
Tulburările parafilice
Alte tulburări mintale
Tulburările de mișcare induse de medicamente și alte efecte adverse ale medicamentelor

5. Cum recunoastem o persoana depresiva?

Observatii:
- Starea de sanatate si boala: toti suntem pe un continuum sanatate boala. Nu exista o persoana care poate fi numita
STAS al sanatatii, si altele care sunt bolnave. Toti suntem un cumul de simptome si semne in diverse dimensiuni
psihice. Unii mai mult altii mai putin. Linia dintre sanatate si boala este difuza. Doar ca nu stim asta deoarece
nu ne vedem din afara.
- Homeostazia interna vs extremele emotionale
- Fiecare emotie functionala are un echivalent disfunctional
- Dihotomia emotii negative-pozitive vs emotii rele si bune – mesageri
- Emotiile ca un semafor
- Nu vorbim despre depresie cand exista o trauma recenta in viata persoanei
- Depresia este o stare DIFUZA de tristete. Ea nu poate fi asociata neaparat cu ceva si se extinde mai mult decat
e normal dupa o trauma (nu apare adaptarea)
- Diferenta dintre tristete-disforie-distimie-depresie sezoniera-depresie majora
- Disforie: o stare de a te simți foarte nefericit, neliniștit sau nemulțumit. Senzație de incapacitate de relaxare,
nemultumire, tensiune. Incapacitate de a gasi energia sau interesul pentru a face ceva.
- facies depresiv

Tipuri de simptome

PSIHICE SOMATICE RITMOLOGICE

pierde interesul sau plăcerea în agitatie, hiperactivitate motorie: perturbare ritm circadian
privinţa oricărei activităţi incapacitatea de a ședea, joaca cu părul, (maleza matinala)
frângerea degetelor; frecatul sau trasul de
piele, de haine sau de alte obiecte)

pierde interesul pentru lucruri care ii
provocau bucurie/ ii facea placere
inainte (hobby)
lentoare psihomotorie vorbire înceată, defazare somn(trezire
gândirea încetinită, miscări lente, pauze matinala
crescută până la oferirea unui răspuns;
vorbirea cu volum scăzut, inflexiune,
conținut variat, muțenie

nu (mai) stie ce ii place sa faca, ce o lipsa de energie, obosita in absenta scurtare somn
face fericita efortului fizic
nu pare fericita/exprima ca nu e senzatie de amorteala somn dificil si neodihnitor
fericita
nu isi aminteste emotii pozitive scadere libido pattern sezonier
dispozitie depresivă, tristă tulburari vegetative
(sindromul pierderii)
persoana se simte inutila sau persoanele plang adesea
vinovata
lipsa de speranta
senzatia ca sunt un esec
apatie/iritabilitate crescuta
gandire lenta, ineficienta
 nu poate lua decizii
probleme de memorare
usor distrase
izolare sociala
pierdere sau o crestere a poftei de
mancare, si a greutatii
anxietate
halucinatii (rar)
gândurile de moarte, suicid sau
tentativele de sinucidere reprezintă
de asemenea un criteriu

Criteriile de diagnostic psihiatric pentru depresia clinica (conform DSM V (2013):

A. persoana afectată îşi pierde interesul sau plăcerea în privinţa oricărei activităţi
- acesta trebuie să fie proaspăt apărut sau să se fi înrăutăţit comparativ cu starea persoanei de dinaintea episodului.
- Simptomele trebuie să persiste pe parcursul zilei, aproape zilnic, cel puţin 2 săptămâni consecutive.

Individul trebuie de asemenea să aibă încă minim alte patru simptome adiţionale dintre următoarele:

A1. Persoana are o dispozitie depresivă, tristă, lipsită de speranţă, iritabilitate crescuta etc.
- În unele cazuri, tristeţea poate fi iniţial negată, dar ea poate ieşi la suprafaţă prin observarea directă
- Persoana plange frecvent
- Stare de iritabiliate crescuta (furie persistentă, o tendinţă de a răspunde evenimentelor cu ieşiri violente sau dând
vina pe alţii, o senzaţie exagerată de frustrare în privinţa unor chestii minore).

A2. Persoana si-a pierdut interesul pentru lucruri care ii provocau bucurie/ ii facea placere inainte (hobby)
- Persoana se izoleaza social, nu mai face lucruri care ii plac, nu mai stie ce ii place, nu pare fericita si spune ca
nu este fericita
A3. Persoana inregistreaza o pierdere sau o crestere a poftei de mancare, si a greutatii
- Fluctuatii de greutate in timp scurt cu 5-10 % intr-o luna
- Pofta de mâncare poate scădea sau crește

A4. Criteriul A4. Perturbările de somn

- Insomnie
- Hipersomnie

A5. Persoana e prea agitata sau lenta in miscari/gandire

- Agitatie, hiperactivitate motorie: incapacitatea de a ședea, joaca cu părul, frângerea degetelor; frecatul sau trasul
de piele, de haine sau de alte obiecte)
- Lentoare psihomotorie (d.ex. vorbire înceată, gândirea încetinită, miscări lente, pauze crescută până la oferirea
unui răspuns; vorbirea cu volum scăzut, inflexiune, conținut variat, muțenie (A5)/
- Agitația sau lentoarea trebuie să fi e destul de severe, astfel încât să fi e observabile de către alții și să nu
reprezinte doar niște senzații subiective.

A6. Persoana este lipsita de energie, obosita

 - Stare de oboseala sustinuta in lipsa efortului fizic
- Chiar și cele mai mici sarcini par să necesite un efort substanțial.
- Eficiența de rezolvare a sarcinilor poate fi redusă. Cineva poate sa reclame d.ex. că spălatul și îmbrăcatul de
dimineață sunt foarte obositoare și durează de două ori mai mult timp decât de obicei.

A7. Persoana se simte inutila sau vinovata

- Se autoevalueaza negativ, nerealist
- Rumineaza/ mediteaza asupra esecurilor minore
- Interpreteaza evenimentele neutre din viata de zi cu zi negativ, ca o divada a defectelor personale
- Se considera responsabile cu privire la prevenirea evenimentelor nedorite exagerat
- Sentimentul de inutilitate sau de vinovăție poate lua proporții delirante (d.ex. o persoană care esteconvinsă că
este responsabilă personal de sărăcia din lume).
- Da vina pe propria persoana pentru aproape orice

A8. Persoanei ii este greu sa gandeasca, gandeste lent, ineficient. Ii este greu sa se concentreze sau sa ia decizii
minore:
- pot părea ușor distrase sau se pot plânge de dificultăți dememorare.
- Persoanele care au de rezolvat sarcini solicitante din punct de vedere cognitiv sunt incapabile să funcționeze.
- Când episodul depresiv major a fost tratat cu succes, problemele de memorie dispar de obicei complet.

A9. Gândurile de moarte, suicid sau tentativele de sinucidere reprezintă de asemenea un criteriu
- Nu mai doresc sa ma trezesc dimineata
- Celorlalti le-ar fi mai bine daca as muri
- Ideatie suicidara
- Planificare sucidara
- Persoanele cu tendințe mai severe de suicid își pot pune afacerile lor în ordine (d.ex. testamente actualizate,
datorii achitate), achiziționarea materialelor necesare (d.ex. o frânghie sau un pistol) și alegerea unui loc și a
momentului de realizare a sinuciderii.

Motivații pentru sinucidere pot fi exprimate astfel:

- Obstacolele sunt prea grele pentru mine
- Nu mai pot sa traiesc starea asta emotionala extraordinar de dureroasa
- Nu mai exista nici o bucurie/ speranta pentru mine
- Nu mai vreau sa fiu o povara pt altii incapacitatea de întrevedea orice bucurie în viață sau dorința de a nu fi o
povară pentru alții.
- 7% risc suicidar la barbati si 1 % la femei
- Pe locul 4 la cauza deceselor

Toate aceste simptome

- nu sunt explicate mai bine de o alta boala,
- nu sunt cauzate o alta boala, (hipotiroidism, cancer, accident vascular cerebral, infarct miocardic, diabet, sarcină)
- nu sunt cauzate de consum de medicamente, droguri, alcool
- simptomele nu sunt explicate mai bine de doliu (2 luni)

Simptomele impacteaza semnificativ clinic viata cotidiana, rutinele, relatiile, munca persoanei
Cum arata depresia la barbati:
- Oboseala
- Iritabilitate
- Manie
- Pierderea interesului pentru relatii, de orice natura
- Scaderea interesului pentru hobby-uri
- Petrecerea unui timp indelungat la locul de munca, in ideea de refugiu
- Probleme cu adormirea sau din contra, un somn prelungit
- Somatizare: Probleme fizice fara o cauza aparenta, cum ar fi tulburari digestive, dureri de cap si dureri
nespecifice, de exemplu, dureri musculare

Cum arata depresia la copii

- crize de plans sau furie, stari maniacale;
- un comportament autodistructiv;
- probleme de comportament la scoala;
- refuza sa ia parte la activitati distractive, care ii pot aduce bucurie;
- refuza sa isi faca prieteni si de a lua parte la evenimente sociale.
- simte nevoia de a se izola;
- schimbari in tiparele alimentare;
- modificari ale tiparelor de somn si ale nivelului de energie;
- sustine frecvent ca se simte inutil si manifesta sentimente nejustificate de vinovatie;
- copilul se simte trist, lipsit de speranta si are stari frecvente de iritabilitate;
- Somatizare

6. Cauzele Depresiei:
- Genetice
- Modelul bio-psiho-social
o Factori bio: neuroanatomie. factori genetici, factori neurochimici/de transmisie, modelu electrofiziologic
de kindling; factori neuroendocrinologici
o Factori psiho: personalitate premorbida personalitarea supraadaptabila: rigurozitate, meticulozitate,
corectitudine, sacrificu, lipsa defularii (Manifestare liberă a ideilor și tendințelor refulate în
subconștient); stil de coping
- Modelul stres-vulnerabilitate
- Factori de vulnerabilitate:

o Abuzul asupra copilului, fizic/verbal/emotional/sexual

o Trauma in copilarie
o Situatii de viata (decesul unei persoane dragi, pierderi sau probleme financiare, divorțul, pierderea
locului de muncă, lipsa unui cerc social.

Cine este predispus?

- Care au avut episoade depresive anterior
- Care au avut sau au tulburare depresivă in familie la frați/surori sau părinți
- ⅔ femei,
- Personalitatea premorbida
- Cu varsta mai mică de 40 ani
- Perioada de după nastere
- Cu alte boli (Parkinson, diabet, cardiopatie ischemică, cancer)
- Care consuma unele medicamente - diureticele tiazidice, digitală, metildopa, cicloserina, hormoni
anticonceptionale orale sau steroizi anabolizanți, antiinflamatoare nesteroidiene
- Sunt singure sau fără susținere din partea familiei
- Au evenimente stresante sau mediu familial/social/profesional stresant
- Consuma substanțe psihoactive

7. Tratament standard Depresie?

1. Medicatie
o inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei (SSRI)
o Inhibitorii recaptarii serotoninei si norepinefrinei (IRSN)
o Antidepresivele atipice
o Antidepresive cu actiune modulatoare serotoninergica si dopaminergica
o Antidepresive triciclice-tetraciclice
o Inhibitorii reversibili de monoamin-oxidaza (IMAO)
o Terapia electroconvulsiva
- medicamentele “fac liniste”

2. Psihoterapia
o Lipsa de speranta – stima de sine scazuta - neajutorare invatata
o Eveniment-Cognitie-Emotie/Comportament

3. Suport Social sanatos

8. Prognostic:
- Se poate trai cu depresia dar calitatea vietii e proasta
- Depresia usoara si medie poate trece de la sine dupa cateva luni, fara interventie, in functie de cauzele aparitiei
cu sau fara tratament (dar depinde de mai multi factori)
- Poate dura intre 2 saptamani-cativa ani-pe viata
- 80% dintre persoanele care au un episod depresiv vor suferi cel putin inca unul in timpul vietii, media fiind de
patru episoade pe viata.
- Alte cercetari arata ca 50% dintre persoane se recupereaza dupa depresie, cu sau fara tratament, restul de 50%
va avea cel putin inca un episod depresiv. Tot din acestia, 15% vor suferi de depresie cronica.

9. Ce facem cand intalnim o persoana depresiva

- Persoanele care nu sunt lucratori in cadrul sanatatii nu pot vindeca depresivii

- Persoanele care nu sunt lucratori in cadrul sanatatii au importantul rol de a fi suport social

- Trebuie sa ne asiguram de intensitatea depresiei

o ne asiguram ca nu au o trauma recenta
o stabilim daca vorbim de tristete-disforie-distimie-depresie sezoniera-depresie
o Daca e o persoana depresiva trebuie trimisa la un medic psihiatru si/sau un psiholog (macar sa fie sub
supraveghere – rata mai mica de relaps)
- Angajament:
o ne gandim serios ce vrem noi sa facem
o Persoanele distimice-depresive sunt persoane vulnerabile, care nu au incredere in lumea din jur, probabil
din cauza dezamagirilor
o daca hotarati ca vreti sa ajutati trebuie sa va asumati angajamentul ca duceti treaba pana la capat
 o daca castigati increderea persoanei in voi, ei se vor agata de voi, neavand alta sursa de ajutor, si daca ii
lasati balta pe parcurs le veti agrava simptomele
o o relatie de genul te seaca de resurse, ei sunt oameni care sufera si au nevoie, cel putin in prima faza, sa
primeasca. Nu va puteti astepta sa primiti ceva
o o sa suferiti de suferinta lor
o da si cand vezi progres si imbunantatire, nu exista nimic mai inaltator si care sa te bucure
o Atunci vezi complexitatea uimitoare pe care o creat-o D in relatiile interumane, ca noi ne putem strica
dar si regla unii pe altii
- Daca ne-am asumat angajamentul, ne apropiem de persoana respectiva si incercam sa ii castigam increderea

CE SA NU SPUI? CE SA SPUI? CUM NE COMPORTAM?

Nu fii trist! Ascultam! Fii prezent, fizic, online...Cauta-l dar
Inveseleste-te! Incercam sa cunoastem persoana fara sa fii invaziv. Arata-i ca esti
Be happy! mai bine. disponibil si ca poate sa te contacteze
Exagerezi! Introvert sau extrovert? cand doreste
Ma enervezi!
Nu te plange!
Altii o duc ai rau ca tine, nu te
plange!
Cine crezi ca te mai suporta
daca ramai asa?
Ce ti s-a intamplat asa grav ca
sa justifice ca te simti asa?
Validam emotiile si sentimentele. Compasiune! Oamenii astia sufera
Oferim complimente pt lucruri pe cumplit, chiar daca voi nu vedeti
care le face motivul. Suferinta e reala.
Nu criticam chiar daca merita critica Ajutati practic: cumparaturi, spalat
– nu pot duce – si ii indepartati vase, treburi casnice, ridicat colete.
Nu judecam. Orice lucru practic ar avea nevoie
persoana
Cel putin la inceput nu incurajam cu Il ajutam sa isi recapete interesul pt
citate, vs biblice etc. Pt ei nu activitatii ce le placeau anterior: ei au
functioneaza, ba fac mai rau pierdut interesul pt activitati, chiar si
deoarece cresc sentimentul de cele placute. Incercam sa vedem ce le-
vinovatie. a placut in trecut si incercam sa ii
motivam sa reia anumite lucruri.
Pe langa asta o sa creada ca sunteti Lucrurile le facem impreuna.
doar o alta persoana cu clisee, la care Iesim la plimbare cu ei
nu le pasa cu adevarat Atentie, ei obosesc repede, activitatile
trebuie sa fie dozate corect.

Atentie introverti extroverti.

Nu duci un introvert depresiv in
aglomeratie 5 ore
Cand prind incredere in voi atunci, Si-au pierdut rutinele. Trebuie sa ii
cu blandete multa, corectati ajutam sa isi restabileasca rutine, in
(impreuna) ceva ce vedeti ca nu e functie de tipu de persoana. Incepem
cu pasi marunti si etape mici:
 ok. Atentie la formularea cuvintelor Mergem la biserica
si instructiunilor Mergem impreuna la magazin
Ducem gunoiul
Spalam haine
Citim o carte

Incercati sa ii indrumati spre ajutor Rugati-va cu voce tare pt ei. Discursul

profesional intern al depresivului imita cognitiile
irationale.Ca el sa fie corectat e bine
sa auda varianta rationala.
Ei nu se pot ruga, nu au cuvinte, nu
gasesc confort in rugaciune.
Discutati despre ce au ei interes sau Ei nu il vad pe D, D face parte dintre
placere cei care nu le pasa de el
Puteti prezenta info despre depresie

Studiu impact social in reducerea sanselor de depresie https://www.nature.com/articles/s44220-023-00078-0#Fig2

- esantion de 69.066 de adulți-

- niveluri mai ridicate de sprijin social au fost asociate cu o reducere cu 55% a șanselor de simptome depresive
crescute (depresie) în primele luni ale pandemiei COVID-19.
- Cine a perceput sprijin mai ridicat in mai multe domenii au prezentat o reducere de peste șase ori a șanselor de
depresie în comparație cu cei fără.

Tipuri de suport social

- Sprijin emoțional și informațional: atunci când aveți pe cineva în care să aveți încredere
- Interacțiune socială pozitivă: Când te distrezi cu alți oameni
- Sprijin tangibil: Când cineva vă face o favoare