„Performanța este influențată de

obiectivul pe care ți-l setezi.

Dar este total dependentă de
sistemul pe care îl urmezi.”

- Remus Bălan -

1
 În primele capitole am
discutat despre Decizii
(mentalitate, semnificație,
obiective) pentru că ele sunt
cele care ne dau direcția în
OBIECTIVE viață – în versiunea inițială a
SISTEM conceptului, chiar așa
denumisem D-ul, Direcție.

Apoi am conștientizat că
Gestionarea timpului se avem nevoie de mai mult
poate face, așa cum am decât atât pentru a realiza
scris și mai sus, abordând ceea ce ne dorim în viață.
concomitent 3 arii: DAE – Este obligatoriu să luăm
Decizii, Acțiuni, Energie. decizia fermă de a schimba
modul în care facem lucrurile
acum și de a porni călătoria
în direcția pe care ne-am
propus-o.

Deși subiectul cărții este time

managementul, am petrecut
mult timp discutând despre
obiective.

Când vorbesc despre

gestionarea timpului,
oamenii se așteaptă să le arăt
doar tehnici, metode și
aplicații care să optimizeze
modul în care își folosesc
timpul.
Vom discuta despre acestea în paginile care urmează, de fapt am
făcut-o deja în capitolul anterior, când am prezentat bugetarea
timpului (T-ul din eSMART). Practic, am făcut puntea de la D către
A – Acțiuni.

Sigur, tehnicile sunt foarte utile, fără ele nu poți face time
management. Însă fără claritatea direcției și a destinației tale, fără
decizia de a merge către acea destinație, degeaba aplici tehnicile
de gestionare a timpului. Vei deveni foarte bun fix la ce nu îți
dorești să fii.

Eu am pățit-o.

De mai multe ori.

Ți-am povestit deja, la începutul cărții, despre momentul

revelator pe care l-am trăit când fiul meu avea 1 an. Lucrasem
aproape 7 ani la „șlefuirea” tehnicilor de time management, dar
nu aveam un obiectiv real, semnificativ. Motiv pentru care
navigam fără țintă prin viață. Și o făceam excepțional!

Atunci mi-am fixat obiectivul de a încheia munca în jurul orei

18:00, am schimbat modul în care făceam lucrurile și am reușit să
îmi ating obiectivul după aproximativ 6 luni.

Câțiva ani mai târziu am simțit că mă sufoc în corporații. A fost o

perioadă extraordinară cât am lucrat ca angajat la companii
internaționale, am învățat și am realizat multe, însă a venit și
vremea când valorile noastre nu au mai fost aliniate.

Eram angajat, dar am suflet de antreprenor. De aceea am

dezvoltat în paralel mai multe afaceri; pe trei le-am falimentat
pentru că nu m-am putut ocupa corespunzător de ele. A patra
afacere, pe care am deschis-o în această perioadă, funcționează și
acum, însă eu am ieșit din ea pentru că nu mai contribuiam cu
nimic.
3
Trebuia să fac o schimbare majoră deoarece, practic, îmi
pierdeam timpul în loc să îl investesc. Era împotriva a tot ceea ce
valorizam eu, degeaba aplicam corect tehnicile de gestionare a
timpului la serviciu, rezultatele mele nu erau aliniate cu ceea ce
mi-am propus să fac în viață. Iar pentru afacerile mele nu aplicam,
nu aveam cum să aplic modele de gestionare eficientă a timpului.
Care timp? Îl consumam aproape pe tot la serviciu. Nici cu familia
nu mai aveam timp să petrec.

Era cazul să fac marea schimbare.

Am ieșit din lumea corporatistă și am devenit antreprenor. Mi-am

setat obiective noi, care în timp au suferit modificări. Este normal
să fie așa, pe măsură ce evoluăm, obiectivele noastre evoluează și
ele. Subliniez faptul că toate au fost și sunt aliniate cu ceea ce
consider că este semnificativ pentru viața mea. De data aceasta
am reușit, mi-am atins obiectivele unul câte unul.

Mă întorc un pic la începutul aventurii mele antreprenoriale, pe

vremea când eram angajat. Chiar și atunci mi-am setat corect
obiectivele, inspirat fiind și de alți antreprenori pe care i-am luat
ca model. Ei au reușit, eu nu prea, spre deloc. Ei aveau afaceri
înfloritoare, în timp ce eu patinam în gol. Degeaba aveam
obiective bune, setate corect, rezultatele erau dezastruoase.

După 3 falimente și un exit păgubos am înțeles, în sfârșit: cei care

își ating obiectivele și cei care eșuează au obiective similare.

Ce face diferența dintre ei?

Sunt convins că ți-ai dat seama din titlul conceptului și din

introducerea acestui capitol care este răspunsul: SISTEMUL.

Mulți înțelepți afirmă că cea mai bună metodă de a reuși în viață

este să îți setezi obiective acționabile. Ani la rând am avut aceeași
abordare, același obicei. Îmi setam obiective pentru orice. Însă
reușeam să ating doar puține dintre ele.
4
Când priveam o persoană de succes, din orice domeniu, vedem
realizările sale și presupuneam că obiectivele ambițioase au
condus-o la succes. În realitate, vedeam doar vârful aisbergului.

Apoi am aflat că fiecare obiectiv este realizat de două ori.

Prima dată îl creez în minte și a doua oară îl creez fizic, punând în

aplicare, disciplinat, un sistem. Prima creație influențează reușita,
însă a doua creație este mult mai importantă, vitală, când vine
vorba de obținerea succesului pe termen lung.

Am început să văd și restul aisbergului, dar și alte bucăți de

gheață care nu au ajuns niciodată aisberg.

Într-o competiție, și cei care câștigă, și cei care pierd au același

obiectiv: să ia locul întâi, medalia de aur. Dar reușesc numai cei
care au în spate un sistem de antrenament mental, fizic și
emoțional bine pus la punct, pe care îl execută cu rigurozitate. Nu
numai că reușesc să ocupe primul loc, o fac în mai multe
competiții la rând.

Un exemplu în acest sens este echipa de ciclism a Marii Britanii.

Timp de 110 ani, niciun ciclist britanic nu a câștigat vreun trofeu
în Turul Franței și din 1908 echipa câștigase o singură medalie la
Olimpiadă. În 2003, Dave Brailsford a fost numit director sportiv
și a schimbat soarta echipei. Ce a făcut el atât de deosebit?

Brailsford a analizat toate elementele care sunt implicate în

practicarea ciclismului și în procesul competițional. Le-a luat pe
rând și le-a îmbunătățit pe fiecare în parte aplicând ajustări
specifice tuturor elementelor din sistem. A început cu calitatea și
ergonomia bicicletelor (cadru, șa, anvelope), a continuat cu
echipamentul pe care îl poartă sportivii (tricou, pantaloni, cască)
și a pus la punct sisteme de antrenament performante, incluzând
tehnici de recuperare musculară și mentală, somn, igienă,
respirație.
5
După cinci ani de la preluarea echipei de către Brailsford, echipa
de ciclism a Marii Britanii a dominat competițiile Jocurilor
Olimpice de la Beijing din 2008, iar în 2012 a obținut 9 recorduri
olimpice și 7 recorduri mondiale. În Turul Franței, cea mai
importantă competiție din ciclism, au obținut 5 victorii în 6 ani
consecutivi. Între 2007 și 2017, cicliștii britanici au câștigat 178
de campionate mondiale, 66 de medalii olimpice și cele 5 victorii
în Turul Franței, acesta fiind considerat cel mai bun parcurs din
istoria ciclismului.

Obiectivele lor au fost identice cu cele ale celorlalte echipe:

victoria în competiții. Ce i-a diferențiat de restul lumii? Atenția
concentrată pe toate etapele procesului prin care se obțin
victoriile și implementarea unor sisteme care permit îmbunătățiri
continue. Rezultatul a fost depășirea tuturor obiectivelor inițiale
și setarea unor noi standarde în ciclism.

Primesc des o întrebare extremă când prezint acest concept:

Dacă ignori complet obiectivul și te concentrezi doar pe sistem, poți

să ai succes?

Răspunsul meu este tot o întrebare: dacă stai numai cu ochii pe

tabela de marcaj și nu joci nimic, poți câștiga meciul? Cu
siguranță, nu! Tabela se schimbă în favoarea ta numai dacă tu faci
ceva în direcția aceasta.

Obiectivul este un moment în timp, unul îndepărtat. Dacă stai cu

ochii doar pe el, nu vei înainta deloc sau te vei împiedica pe drum.
Imaginează-ți că urci un munte și stai cu ochii lipiți de vârf, fără să
te uiți pe unde calci, fără să ai un traseu în minte, fără să evaluezi
fiecare etapă parcursă.

Rezultatul este că nu vei avea performanțele așteptate, obiectivul

va părea mereu îndepărtat, iar drumul mult prea greu și nesigur.
Te vei frustra până la nivelul în care renunți. Vei eșua cu siguranță.
6
În opoziție, este posibil să ai succes dacă ignori obiectivul și te
concentrezi 100% pe sistem, însă șansele sunt mult mai mici să
realizezi ceea ce ți-ai propus dacă nu arunci, din când în când, câte
un ochi pe țintă.

Cele mai mari șanse să îți atingi obiectivul le ai dacă faci așa cum
am scris în titlu: stai cu un ochi pe obiectiv și cu doi pe sistem.

Literatura de afaceri și dezvoltare personală, consultanții,

vorbitorii motivaționali și trainerii ne propun două studii despre
importanța atingerii obiectivelor. Primul ar fi avut loc la Yale
University în anul 1953 și ar fi durat 20 de ani. Al doilea ar fi fost
lansat la Harvard Business School în anul 1979 și ar fi durat 10
ani. Rezultatele relevă faptul că numai 3% dintre studenți și-ar fi
scris obiectivele, iar 20 de ani mai târziu (respectiv 10 ani) cei 3%
câștigau mai mult decât toți ceilalți 97% la un loc.

Aceste studii au fost prezentate pe filiera Zig Ziglar, Brian Tracy,

Tony Robbins și au fost preluate de foarte mulți consultanți străini
și români. Surprinzător, un domn pe nume Lawrence Tabak de la
FastCompany.com a pornit pe urmele acestor experimente și a
aflat că studiile nu au avut loc, că sunt doar mituri.

Am citit undeva că Brian Tracy ar fi răspuns întrebărilor legate de

acest mit în felul următor: „Heard this story originally from Zig
Ziglar. If it's not true it should be”. În traducere: „Am auzit această
poveste de la Zig Ziglar. Dacă nu este adevărată, ar trebui să fie”.

Eu sunt de acord cu el.

Un studiu pe această temă a fost totuși făcut, însă nu la Yale sau

Harvard, ci la Dominican University of California , de către
psihologul Gail Matthews. Studiul a fost completat de către 149 de
participanți cu vârste cuprinse între 23 și 72 de ani, 37 fiind
bărbați și 112 femei. Participanții au fost cetățeni din S.U.A.,
Belgia, Anglia, India, Australia și Japonia.
7
Ocupațiile participanților au fost diverse: oameni de afaceri,
educatori, artiști, medici, avocați, bancheri, oameni din domeniile
marketing, vânzări și resurse umane, manageri, vicepreședinți de
companii, directori de organizații non-profit, membri ai diverse
organizații și rețele de network marketing etc.

Concluziile studiului au fost următoarele:

1. Participanții care și-au scris obiectivele au avut rata de
succes mai mare decât cei care nu le-au scris;
2. Participanții care și-au făcut un plan și și-au făcut publice
obiectivele au avut rata de succes mai mare decât cei care doar și-
au scris obiectivele sau nu și le-au scris deloc;
3. Cea mai mare rată de succes au avut-o cei care și-au scris
obiectivele, și-au făcut un plan, și-au făcut publice obiectivele și au
evaluat periodic, în scris, performanțele relativ la obiectivele
scrise.

De ce îmi place atât de mult studiul lui Gail Matthews? Pentru că

demonstrează și confirmă ceea ce am scris până acum. Și anume
că pentru a atinge nivelul de performanță dorit este necesar să ai:
● Un obiectiv foarte clar definit și scris;
● Un plan scris, aplicabil, eficient și eficace;
● Un sistem documentat de aplicare a planului și de evaluare
a progresului.

Vorba lui Winston Churchill:

Faptele sunt mai bune decât visurile.

8
Concluzia acestui capitol: când vrei să realizezi ceva în viață
este obligatoriu să îți setezi obiective, însă acest lucru nu îți
garantează reușita.

Pornind de la obiectivul pe care ți l-ai propus, creează un

plan de activități zilnice, cu borne clare, instalează
obiceiurile potrivite, măsoară periodic progresul și
îmbunătățește zilnic. Creează un sistem care servește
obiectivului tău, care la rândul său este aliniat cu
semnificația vieții tale.

Obiectivele îți arată direcția și destinația, dar te mobilizează

pe termen scurt. Sistemele te duc la victorie pe termen lung.
Angajamentul tău de a respecta procesul este ceea ce face
diferența.

Așadar, stai cu un ochi pe obiectiv și cu doi pe sistem.

Cu prietenie,
Remus

9
Îți mulțumesc pentru faptul că ai
citit acest capitol din cartea „NU
MÂNCA BROASCA! 12 concepte de
Time Management întoarse pe dos
pentru că doar așa funcționează”

Te felicit că ai ales să investești în

dezvoltarea ta și că îți dorești să dai
valoare mare timpului tău!

Eu cred cu tărie în ceea ce spunea Nelson Mandela :

„Educația este cea mai puternică armă pe care o poți folosi
pentru a schimba lumea.”

Și în ce spunea Peter Drucker:

„Până nu înveți să îți gestionezi timpul nu poți gestiona nimic
altceva.”

Puse cap la cap, aceste două afirmații nasc întrebarea:

„Și acum ce urmează, cum mă pot educa să îmi gestionez mai
bine timpul și să schimb lumea mea în ceea ce visez?”

Răspunsul meu este o provocare pentru tine. Ce zici, te bagi?

PROVOCAREA: citește toată cartea și urmărește emailurile de

la mine.

Află mai multe detalii despre carte, accesând linkul:

https://www.remusbalan.ro/cartea-nu-manca-broasca

Iar dacă vrei să ne conectăm, datele mele de contact sunt:

• Website: www.remusbalan.ro ; www.1140.ro
• Email: contact@remusbalan.ro
• Facebook: https://www.facebook.com/remus.balan.user/ ;
https://www.facebook.com/RemusBalan/
• Linkedin: https://ro.linkedin.com/in/remusbalan