Sunteți pe pagina 1din 1

Istoria Bioartei marchează însă câteva etape semnificative care au

influențat nu doar arta în sine cât și știința.


Între experimente, Alexander Fleming, bacteriolog scoțian și laureat al
Premiului Nobel, picta figuri și peisaje pe hârtie și în recipiente Petri
folosind bacterii (foto stânga). În 1928, după ce a luat o scurtă pauză de
laborator, a observat că porțiuni din „picturile sale cu germeni” au fost
distruse. Vinovatul era o ciupercă, penicilina - o descoperire care va
revoluționa medicina în deceniile următoare.
În 1938, fotograful Edward Steichen a folosit o substanță chimică pentru
a modifica genetic și a produce variații interesante în florile delphinium
(foto dreapta). Această substanță chimică, colchicina, va fi folosită
ulterior de horticultori pentru a produce mutațiile dorite în culturi și
plante ornamentale.
La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, artele
și științele s-au îndepărtat de interesele împărtășite în mod tradițional și
au format divizii care încă persistă, dincolo de secolul al XX-lea.
„Apariția artei ecologice în anii 1970 a adus o conștientizare reînnoită a
relațiilor speciale dintre artă și lumea naturală”.

Bioarta este o practică artistică în cadrul căreia oamenii lucrează cu


țesuturi vii, bacterii, organisme vii și procese ale vieții. Folosind tehnici și
procduri științifice precum biotehnologia (inclusiv tehnologii precum
ingineria genetică, cultura țesuturilor și clonarea), lucrările de artă sunt
produse în laboratoare, galerii sau studiourile artiștilor. Domeniul de
aplicare al Bioartei este considerat de unii artiști a fi strict limitat la
„formele de viață”, în timp ce alți artiști ar include arta care folosește
imaginea medicinei contemporane sau pe cea a cercetării biologice.

Deși bio-artiștii lucrează cu materia vie, există unele dezbateri cu privire


la etapele în care materia poate fi considerată vie sau în viață. Crearea
ființelor vii și practicarea științelor naturale aduc cu sine discursuri ce țin
de etică, implicații sociale și estetică.

S-ar putea să vă placă și