Fondul funciar

Fondul funciar al României este constituit din totalitatea terenurilor de orice fel,
indiferent de destinatie, de titlul pe baza căruia sunt definite sau de domeniul public ori
privatdin care fac parte.
Fondul funciar definit astfel reprezintă o componentă esentială a avutiei
nationale,avutie care trebuie folosită, protejată si ameliorată în deplină concordantă cu
intereselesocietătii.
Fondul funciar este alcătuit din următoarele grupe de terenuri:
 terenuri cu destinatie agricolă;
 terenuri cu destinatie forestieră;
 terenuri aflate permanent sub ape;
 terenuri din intravilan;
 terenuri cu destinatii speciale.

Indicatorii care definesc fondul funciar sunt:

 Structura fondului funciar pe categorii de folosintă;

 Structura culturilor în terenul arabil;
 Structura terenului agricol pe clase de calitate.

Terenurile cu destinatie agricolă formează suprafata agricolă iar terenurile cu

destinatie forestieră, aflate permanent sub ape, din intravilan si cele cu destinatii
speciale formează suprafata neagricolă.
Terenurile cu destinatie agricolă sunt folosite, în principal, pentru productia
agricolă vegetală si cuprind:
 Terenurile agricole productive care includ trei categorii de folosintă: terenul
arabil, plantatiile si pajistile naturale;
 Terenurile cu vegetatie forestieră, dacă nu fac parte din amenajamentele
silvice;
 Terenurile ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice, amenajări
piscicole si îmbunătătiri funciare;
 Terenurile ocupate cu sere, solarii si răsadnite;
 Drumurile tehnologice si de exploatare agricolă;
 Platforme si spatii de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole;
 Terenurile neproductive care pot fi amenajate si folosite pentru productia
agricolă.

Din punctul de vedere al economiei agrare caracteristicile fondului funciar dintr-

un teritoriu dat, reprezintă intrumente care informează decidentii în legătură cu
cantitatea si calitatea resurselor funciare, cu potentialul agricol si cu profilul productiei
agricole. Astfel interesează:
 structura fondului funciar agricol pe categorii de folosintă;
 structura fondului funciar agricol pe forme de proprietate;
 structura fondului funciar agricol pe forme de exploatare;
 structura fondului funciar agricol pe clase de calitate.
 Stuctura fondului funciar agicol pe categorii de folosintă
exprimă ponderea procentuală pe care o ocupă diferitele categorii de folosintă în raport
cu suprafata fonduluifunciar sau a terenului agricol.
Se determină folosind relatia:
Indicele de structură(%) = raportul dintre suprafata din categoria de folosintă(ha) si
suprafata totală la care se raportează categoria de folosintă(ha)
Categoriile de folosintă ale terenului agricol se deosebesc între ele prin două
aspecteprinciple:
 după modul cum se actionează asupra solului;
 după acoperirea vegetativă.

Categoriile de folosintă ale terenului agricol se deosebesc între ele si din punct
devedere al efectului pe care îl are productia obtinută. Astfel la ordonarea categoriilor
defolosintă după importantă se utilizează următoarele criterii:
 numărul produselor care se obtin;
 valoarea de întrebuintare a produselor obtinute;
 valoarea productiei pe unitate de suprafată – lei pe ha.
România ocupă locul 2 după Polonia în ceea ce priveste suprafata agricolă utilă
si totlocul 2 după Bulgaria în ceea ce priveste suprafata agricolă pe locuitor.
În contextul Uniunii Europene, România este în primele 6 locuri ocupând 10,6% din
suprafata agricolă si 12,6% din suprafata arabilă. Un indicator sintetic care exprimă cel
maibine potentialul agricol românesc este suprafata agricolă pe locuitor. Din acest punct
devedere România cu 0,66 ha/loc. are un potential agricol superior Germaniei ( 0,2
ha/loc) siFrantei (0,5 ha /loc ).

Structura fondului funciar agricol pe clase de calitate

Studierea calitativă a pământului constituie o necesitate stringentă, deoarece
cunoasterea fertilitătii naturale pe categorii de folosintă si culturi, ne dă posibilitatea sp
evidentiem minimele de productie si să diferentiem de la o zonă la alta resursele pe
care le audiferitele terenuri, sub aspect productiv.
De asemenea creează o bază stiintifică pentru stabilirea corespunzătoare a
structurii culturilor în vederea obtinerii unor venituri maxime la unitatea de suprafată.
Aprecierea nivelului de fertilitate are la bază studiile de bonitare a terenurilor agricole,
prin care influenta fiecărui element ecologic asupra cresterii si dezvoltării principalelor
plante agricole a fost exprimată prin note de bonitare economică a terenurilor, care au
valori de la 0 la 100 puncte.
Pentru obtinerea punctelor de bonitare se iau în considerare următorii factori:
 conditiile de sol ( se acordă între 0 si 50 de puncte );
 conditiile de climă (se acordă între -20 si + 20 de puncte);
 conditiile de relief (-15 până la +15 puncte);
 conditiile hidrologice (-15 până la +15 puncte)
În urma însumării punctajelor obtinute, corectate cu coeficientii corespunzători
categoriei de teren rezultă trei categorii de clasificare a terenurilor.

Categoria A cuprinde terenuri cu sol uniform, cu forme si mărimi apte pentru

mecanizare, bine grupate, drumuri foarte bune, acces usor si distantă mică de centrul
gospodăresc sau gară.

Categoria B include terenurile cu sol moderat uniform, cu forme si mărimi ce au

conditii medii de mecanizare, moderat grupate, acces mediu, cu drumuri mediocru
întretinute si cu distantă moderată fată de centrul gospodăresc sau gară.

Categoria C este formată din terenuri cu sol neuniform, cu forme si mărimi ce au

conditii dificile de mecanizare, dispersate, acces dificil datorită stării necorespunzătoare
a drumurilor si la distante mari fată de centrul gospodăresc sau gară.
Studile de zonare si bonitare a terenurilor agricole efectuate la noi în tară au asigurat
inventarierea diferitelor categorii de folosintă, pe clase de calitate. În România, studiile
pedologice referitoare la evolutia pretabilitătii solurilor pentru culturile agricole arată că
după 1990 potentialul natural a fost afectat de factorii de mediu si în special de factorul
apă. În acest sens terenurile se încadrează în clasa I de pretabilitate ocupă un procent
de numai de 2,8% iar terenurile din clasele IV si V peste 50%.

Terenurile cu destinatie forestieră cuprind:

 terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, productie sau
administrare silvică;
 terenurile destinate împăduririlor, determinate prin emenajamentele silvice;
 terenurile neproductive – stâncării, abrupturi, bolovănisuri, râpe, ravene, torenti –
dacăsunt cuprinse în a menajamentele silvice.
În conformitate cu prevederile Codului silvic, pădurile si terenurile afectate
împăduriri sau care servesc nevoilor de cultură, productie ori administratie forestieră
constituie fondul forestier.
Pădurile, ca principal element al fondului forestier, se clasifică în raport cu functiile pe
care le îndeplinesc, în două grupe functionale:
 păduri de productie si protectie;
 păduri cu functii speciale de protectie.
Potentialul forestier se apreciază cu indicatorul suprafata forestieră pe locuitori
care se calculează ca raport între suprafata forestieră si numărul de locuitori.
Pe baza datelor din Anuarul statistic, analiza acestui indicator arată următoarele:
media natională de 0,3 ha/loc, situează România la un nivel mediu pe plan european,
alături de Austria-0,4 ha/loc, Bulgaria- 0,4 ha/loc, Portugalia 0,3 ha/loc.
în conditiile climatice si geopedologice specifice din România s-a dezvoltat o
vegetatie forestieră bogată si variată.

Terenurile aflate permanent sub ape cuprind: albiile minore ale cursurilor de
apă, cuvetele lacurilor si băltilor naturale, cuvetele lacurilor de acumulare la nivelurile
maxime de retentie, fundul apelor maritime si al mării teritoriale.
Gospodărirea ratională a apelor este o problemă majoră pentru dezvoltarea socială si
economică a tării, pentru satisfacerea cerintelor de apă ale populatiei si industriei,
crestereaproductiei agricole, apărarea împotriva inundatiilor si protectia apelor împotriva
poluării.Satisfacerea nevoilor de apă ale populatiei si consumatorilor industriali si
agricoli, valorificarea de noi surse de apă, folosirea ratională a apelor si protectia
acestora împotriva epuizării si poluării, precum si amenajarea complexă a cursurilor de
apă trebuie să se realizeze în concordantă cu dezvoltarea economico-socială a tării si
în strânsă corelatie cu gospodărirea resurselor funciare.

Terenurilor din intravilan sunt cele aferente localitătilor urbane si rurale, cuprinse
în perimetrul contruibil aprobat potrivit legii, pe care se află grupate constructii de locuit,
curti, obiective socio-culturale, obiective economice, constructii agrozootehnice, pite si
retelestradale, precum si alte terenuri care servesc nevoilor de constructii si amenajări
de ordin tehnic edilitar, inclusiv terenurile agricole si forestiere.

Terenuri cu destinatii speciale sunt cele folosite pentru transporturile rutiere,

feriviare, navale si aeriene, cu constructiile si instalatiile aferente, constructii si instalatii
hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice si gazelor naturale, de
telecomunicatii, pentru exploatările miniere si petroliere, cariere si hale de orice fel,
pentru nevoile de apărare, plajele, rezervatiile, monumentele naturii, ansamblurile si
siturile arheologice si istorice.
În concluzie, pământul este si va rămâne probabil, baza productiilor agricole, iar pretul
său tinde să reflecte valoarea sa.