EDUCAȚIA CA UN FENOMEN COMPLET

 Ereditate și mediu în devenirea umană

 Factori de risc și factori protectivi pentru dezvoltarea umană
 Ce impact au asupra dezvoltării și învățării umane?

BUNGĂU INES ANDRADA

PIPP , GRUPA 1 , ANUL I

Educația este fenomenul social care a însoțit istoria omenirii de la

începuturile ei și va continua să existe de-a lungul întregii evoluții a
acesteia. Ea conservă și transmite experiența de cunoaștere teoretică și
practică , valorile culturii și civilizației de la o generație la alta. Ea nu se

1
practică la plante sau la animale, deoarece omul este singura fiinţă care
învaţă în mod conştient . Educația, împreună cu ereditatea și mediul ,
alcătuiesc factorii dezvoltării ontogenetice, fiind vitali în dezvoltarea
individului.
În opinia mea, prin dezvoltare umană înțeleg un proces amplu de
trecere de la simplu la complex, printr-o succesiune de etape, fiecare
etapă reprezentând o unitate funcțională , cu un specific calitativ propriu.
În primul rând, dezvoltarea psihică este rezultatul interferenței dintre
factorii externi și interni. Factorii externi sunt alcătuiți din totalitatea
acțiunilor și influențelor ce se exercită din exterior , asupra formării și
dezvoltării personalității umane: mediul si educația. Factorii interni sunt
constituiți din totalitatea condițiilor care favorizează dezvoltarea psihică,
condiții care pot fi de natură biologică, ereditară si psihosocială.
Conceptul de “ ereditate “ provine de la cuvântul latin “heres“, adică
moștenitor. Ereditatea poate fi definită ca însușirea fundamentală a
materiei vii de a transmite de la o generație la alta , sub forma codului
genetic , mesajele de specificitate ale speciei , grupului și individului.
( A.Cosmovici, L. Iacob, 1999). Am observat în acest context faptul că
identitatea genetică este imposibilă între antecesori și descendenți. Prin
urmare, din punct de vedere genetic, fiecare om este diferit și unic , în
comparație cu ceilalți din trecut, prezent sau viitor, probabilitatea unei
identități identice fiind de 1-70 trilioane.
Când mă gândesc la termenul “ereditate”, mi-l imaginez pe Antonio ,
cel mai bun prieten din copilărie, născut într-o familie biparentală, care
află că părinții săi au murit într-un accident de mașină. Neavând frați sau
surori mai mari sau alți tutori care să-i poată purta de grijă, el ajunge în
plasament. Mă întristez când mă gândesc cât de tare și-au pus amprenta
ereditatea, dar și mediul social (despre care voi vorbi în continuare)
asupra dezvoltării psihice și a educației. Îmi aduc aminte ce mi-a
povestit la 18 ani, în momentul în care s-a angajat și a părăsit centrul de
plasament : “ Eram devastat. Simțeam că și viața mea s-a sfârșit când au

2
murit părinții mei. La centru am avut multe tentative de sinucidere... Am
spart geamul din baie și am început să mă tai cu cioburi, noaptea îmi
puneam perna pe față și nu îmi doream decât să mă sufoc și să se
termine suferința mea. La școală eram mereu agresiv, simțeam că trebuie
să îi lovesc pe cei din jurul meu. Nu mai aveam putere de concentrare,
refuzam să învăț și m-am anturat cu cei mai răi băieți din școală. Prin
intermediul lor am început să consum droguri, să bat, să înjur... Regret
enorm, dar acum sunt mai bine. M-am angajat ca și curier, am reușit să
mă mut singur, chiar dacă noaptea am coșmaruri. Sper ca ușor să mă
vindec.”

F. Jacob afirmă că ,, Dintre toate organismele, omul este cel care

posedă cel mai deschis și mai elastic program genetic”, astfel încât
determinarea biologică nu este cea mai importantă. Dezvoltarea
biologică depinde de mediul în care trăiește copilul, deoarece un mediu
neadecvat îi poate influența negativ dezvoltarea, ceea ce i s-a întâmplat
și lui Antonio.

Încă din 1939 , Skeels și Dye au studiat 13 copii care trăiseră la

orfelinat , într-un mediu săracăcios, care , ulterior , au fost transferați
într-un mediu stimulativ. După 19 luni , s-a constatat că aveau un
coeficient de inteligență care crescuse cu 27,2 puncte. Pentru copiii din
lotul rămas la orfelinat s-a înregistrat un declin al inteligenței.

Ereditatea oferă perioade destul de sensibile, în care intervenţia

mediului este necesară. Nedezvoltarea acestor perioade poate împiedica
realizarea unei anumite achiziţii , spre exemplu achiziţia limbajului, care
trebuie să fie realizată într-un moment potrivit al copilăriei . Un exemplu
ar fi ,,procesul de imprimare”. Cercetătorii au demonstrat că bobocii de
gâscă dezvoltă un ataşament faţă de orice observă în mişcare ,,mama
gâscă”, fiinţă sau chiar un obiect neînsufleţit aflat in mişcare, cu condiţia
că acesta să fie situat în preajma bobocilor în momentul ieşirii acestora
din găoace. Ei au numit acest proces ,,imprimare”, fiindcă bobocii
păreau a-şi fi format o impresie asupra obiectului ca şi când acesta ar fi
noua mamă. Deci există o perioadă critică atât la fiinţele umane , cât şi
3
la cele animale, în care se formează ataşamentul , cu timpul fenomenul
nemaiavând loc.

În al doilea rând, mediul , ca factor al dezvoltării, are un rol important

în devenirea psihică-umană , oferind “cadrul de construcție” a
personalității. Mediul cuprinde ansamblul elementelor naturale, sociale,
culturale cu care omul este în interacțiune pe tot parcursul vieții. Factorii
de mediu acționează în anumite contexte sau cadre sociale , precum
familia , grupurile de joacă , de învățătură , influența factorilor de mediu
exercitându-se atât asupra constituirii psihicului, cât și asupra proceselor
fizice, precum osificarea , dentiția , greutatea , prin condițiile alimentare,
igienice și de protecție pe care le oferă.

S-a demonstrat că , în privința mediului intern, copilul este o fiinţă

activă care începând din săptămână a VI-a a existenţei sale în pântecul
mamei, îşi pune bazele propriului său alfabet psihologic. În al III-lea
trimestru de viaţă prenatală copilul poate deja reacţiona senzorial , are
deja un sistem amplu de învăţare , afectivitate , memorie și înţelegere.

Totalitatea influenţelor externe care se exercită asupra omului de-a

lungul întregii sale perioade postnatale, reprezintă mediul extern, în
cadrul căruia se operează o distincţie între influenţele mediului fizic sau
primar şi influenţele mediului social sau secundar.

Mediul extern și mediul fizic sunt cadrele naturale în care omul îşi
desfăşoară viaţa şi cuprinde ansamblul condiţiilor bioclimatice , precum
relieful , clima , flora , fauna , care îi influenţează dezvoltarea şi
maturizarea biologică , precum şi modul de a trăi (meseria,
vestimentaţia) . De exemplu , se văd diferenţele care există între
persoanele care trăiesc într-o climă umedă şi rece, faţă de cele care
trăiesc în zonele calde şi uscate. Persoanele din Anglia sunt mai deschise
la culoare, deoarece vremea este ploioasă și destul de rece , iar
persoanele din Grecia sunt mai închise la culoare , datorită zilelor
caniculare care duc la un bronz intens.

4
 Mediul social este locul în care omul este supus determinărilor de tip
social , care au un impact puternic asupra dezvoltării sale psiho-
individuale.

,,Măsura în care mediul social se constituie într-un factor determinant

al devenirii umane este probată şi de existenţa așa zişilor ,,copii
sălbatici” izolaţi din varii motive de comunitatea umană. Au existat
astfel copii-leopard, babuin, panteră, gazelă, precum şi copiii lup. Un
astfel de caz celebru este cel al fetiţelor botezate ulterior Amala şi
Kabala, descoperite in India la 9 octombrie 1921. În momentul
descoperirii acestora (având vârsta de 1 an şi respectiv 8 ani şi jumătate),
ele trăiau alături de 3 lupi adulţi şi 2 pui, şi aveau un comportament
asemănător cu cel al familiei adoptive. Mai exact, ele nu achiziţionaseră
mersul biped, ci umblau pe coate şi genunchi, aveau calozităţile groase
pe podul palmelor, pe coate şi pe genunchi. Lăsau să le atarne limba şi
gâfâiau, lipăiau lichidele, dezgropau mortăciunile, se temeau de lumină.
În timp ce ziua stăteau mai mult tolănite, noaptea se agitau, gemând şi
urlând. Cea mai mica dintre fetiţe a murit in acelaşi an în care a fost
descoperită iar cealaltă a trait pană la varsta de 17 ani; in cei 8 ani
petrecuţi in tovărăşia animalelor, ea a ajuns să dobandească noi
comportamente: dupa 10 luni întindea mâna când solicita ceva, dupa 16
luni se ridica în genunchi, dar doar dupa 6 ani a achiziţionat mersul
biped. In ceea ce priveşte limbajul, la 17 ani vocabularul său cuprindea
50 de cuvinte.”

Acțiunea factorilor de mediu , la fel ca și cea a eredității , este de

factură accidentală , putând fi o șansă a dezvoltării sau un blocaj al
acesteia.

În al treilea rând, trebuie să afirmăm că educația, care include un sistem

complex de acțiuni si influențe de natură formativă și informativă , are
un rol major în dezvoltarea psihică și în formarea personalității. Citându-
l pe H. Pieron , am putea spune despre copil , faptul că în absența
acțiunii factorului “ educație “, acesta ar rămâne un simplu candidat la
umanitate.
5
 Etimologic, termenul de educație provine de la cuvântul latin ,,educo”,
care înseamnă a crește, a instrui, a forma . Dezvoltarea psihică este
rezultatul interacțiunii dintre factorii interni și cei externi. În cadrul
acestor factori , educația deține un rol conducător , datorită specificului
acțiunii sale . „Întotdeauna, influențele sau mesajele externe acționează
prin intermediul condțiilor interne” (I. Radu, 1991, p. 502).

Totodată, acest rol se justifică prin faptul că educația își creează

premisele eficienței prin elaborarea unor condiții interne favorabile. La
un moment dat , factorii externi acționează prin intermediul celor
interni , iar în urma acestui proces se acumulează experiența , care , la
rândul ei , devine condiție internă și premisă a acțiunii ulterioare a
acestor factori.

Se consideră că scopul educaţiei are ca produs final fiinţa umană

autonomă , în raport cu propriul său destin şi propria sa personalitate,
deşi aşa cum afirma Debesse “ educaţia nu-l creează pe om, ea îl ajută să
se creeze”( Cucoș, 1998).

Sunt de părere că educaţiei îi revine rolul conducător în formarea şi

dezvoltarea personalităţii, deoarece organizează într-o manieră optimă
influenţele factorilor de mediu şi , în acelaşi timp , depistează
predispoziţiile ereditare , le diferenţiază şi le grăbeşte intrarea în
funcţiune , suplimentându-le forţa.

Un alt argument prin care putem demonstra rolul conducator al

educației este intervenția acesteia în ameliorarea condițiilor de mediu , în
crearea unui climat educațional favorabil cu valențe educative puternice
asupra formării personalității umane. Un exemplu potrivit ar fi formarea
colectivului de elevi/studenți.

În al patrulea rând, printre factorii de risc care cresc riscul dezvoltării

unei tulburări mintale sau a unei tulburări de adaptare aducem aminte :
statutul economic scăzut, pierderea unui membru al familiei , abuzul sau
alte evenimente de viaţă traumatizante. De asemenea , menţionăm
6
factori non-psihologici cum ar fi: traumatisme prenatale și postnatale,
agenţi infecţioși sau alţi agenţi patogeni ce pot interveni în dezvoltarea
normală a copilului.

Factorii de risc individuali sunt: predispoziţia genetică , leziunile

perinatale și postnatale , întârzierea în dezvoltare , deficitul cognitiv ,
atașament dezorganizat , temperament dificil , evenimente traumatice ,
stres , lipsa abilităților sociale și școlare , stima de sine scăzută ,
probleme de sănătate fizică și psihică , lipsa recunoașterii și gestionării
emoțiilor , autoreglarea deficientă a comportamentelor , abuzul
emoţional , fizic , sexual , neglijarea.

Factorii protectivi individuali sunt: bună capacitate de rezolvare a

problemelor , o capacitate bună de autocontrol și de anticipare a
evenimentelor , strategii adecvate de adaptare , stimă de sine crescută ,
absența adicțiilor , sarcină și naștere cu evoluție fiziologică ,
neuroplasticitatea , sănătate fizică , inteligență medie sau superioară ,
trăsături de temperament bune , atașament sigur , abilități sociale.

Prin urmare, unii copii reușesc în mod natural să fie cum ar trebui să fie
, în schimb alții devin vulnerabili , având nevoie de ajutorul
profesioniștilor din domeniul sănătății mentale pentru restabilirea
balanței dintre “factorii de risc” și “factorii de protecție” și dobândirea
rezilienței.

Rezilienţa poate fi crescută cu ajutorul factorilor care o influenţează.

Este important să cunoaștem factorii de risc și protectivi care ne ajută în
intervenţiile la grupul “ultra high-risk”. Astfel vom preveni apariţia
psihozelor la copiii și adolescenţii cu înalt grad de risc pentru tulburările
mentale.

În concluzie, educația acționează întotdeauna în corelație cu ceilalți

factori , dezvoltarea fiind un rezultat al acțiunii directe și indirecte a lor.
Acești factori nu dispun de posibilități nelimitate , rolul fiecăruia fiind

7
ajutat de ceilalți. Prin urmare, dezvoltarea este rezultatul interacțiunii
celor trei factori : ereditate-mediu-educație.

BIBLIOGRAFIE :

 Claudia Hanga, Psihologia educației-Curs

 Constantin Cucoş (1996), Pedagogie, Iași, Editura Polirom

 Elena Cocoradă (2011), Psihologia educației-curs pentru anul I, Brașov

 https://cipriancercel.wordpress.com/2016/12/09/influenta-mediului-familiei-si-
ereditatii-indezvoltare/

 http://www.prouniversitaria.ro/carte/elemente-de-psihopedagogie-si-
psihosociologie/rasfoire/

 Andrei Cosmovici, Luminița Iacob, 1999, “Psihologie școlară”

 Ioan Radu, 1991, p. 502, “Introducere în psihologia contemporană”

8
9