SINDROMUL DE NEURON

MOTOR CENTRAL
Conf. univ. dr. Valerica Tudorică
NEURONUL MOTOR CENTRAL

• Responsabil de mișcarea voluntară

• Corpul situat în cortexul motor
• Aria 4 (a, b, c)

• Aria 6

• Prelungirea axonală → tractul piramidal

 TRAIECTUL ANATOMIC AL FASCICULULUI PIRAMIDAL
CORTEX

CORONA RADIATA

BRAȚ POSTERIOR CAPSULA INTERNĂ

FASCICULUL GENICULAT
PEDUNCUL CEREBRAL (fibre cortico-nucleare)
(3/5 mediane din partea anterioară)

FASCICULUL
PUNTE
CORTICO-SPINAL

BULB RAHIDIAN

ÎNCRUCIȘAARE ÎN PIRAMIDELE BULBARE

CORDON LATERAL MĂDUVĂ

NEURON ALFA CORN ANTERIOR

Peste 90% din fibrele piramidale se încrucișează
la nivelul piramidelor bulbare.

Restul trec ca atare în cordonul anterior al

măduvei, dar și acestea se vor încrucișa la nivel
medular, înainte de a face sinapsă cu
motoneuronul alfa din cornul anterior.
 Traiectul anatomic al fasciculului piramidal
FASCICULUL CORTICO-SPINAL FASCICULUL GENICULAT
 STRUCTURI CARE INFLUENȚEAZĂ MIȘCAREA VOLUNTARĂ

• CEREBEL → asigură corecția rapidă a mișcării

• GANGLIONII BAZALI → inhibă mișcările involuntare
facilitează mișcarea voluntară
• SUBSTANȚA RETICULATĂ → controlul tonusului muscular
 ALTE TIPURI DE MIȘCĂRI

• NORMALE:
• AUTOMATE
• Moștenite
• Dobândite
• REFLEXE
• ANORMALE → mișcări involuntare: tremor, mioclonii, mișcări coreice, etc.
6. EXEMPLE DE MIȘCĂRI
NORMALE
• Mișcări automate moștenite: clipitul
• Mișcări automate dobândite: scrisul, mersul pe bicicletă, conducerea unui
autovehicul
Mișcările automate pot fi controlate voluntar
• Mișcări reflexe: reflexele osteotendinoase
Nu pot fi controlate voluntar; sunt influențate de stimuli supraspinali
TABLOUL CLINIC AL LEZĂRII NEURONULUI MOTOR CENTRAL

1. Deficit motor
o Apare în lezarea:
o Pericarionului 2. Hipertonie
o Tractului piramidal 3. Reflexe osteotendinoase exagerate
4. Reflexe cutanate abdominale abolite
5. Apariția reflexelor patologice
6. Sincineziile
1. DEFICITUL MOTOR
• De mare întindere
• De intensitate diferită
• Pareză
• Plegie
• Poate afecta:
• Un membru – monopareză/plegie
• Ambele membre inferioare – parapareză/plegie
• Un hemicorp – hemipareză/plegie
• Toate membrele – tetrapareză/plegie
• Este contralateral leziunii – în leziunile situate deasupra încrucișării de la nivelul
piramidelor bulbare
2. TONUSUL MUSCULAR

• Hipertonie:
• În lamă de briceag (elastică)
• Predomină pe flexori la membrul superior și pe extensori la
membrul inferior
• Hipotonie – (rar)
• Pentru a pune în evidență hipertonia ”în lamă de briceag”,
examinatorul poziționează pacientul în decubit dorsal, cu
membrele inferioare în extensie pe planul patului.
• La nivelul membrului inferior afectat de deficitul motor
imprimă în mod pasiv o flexie bruscă a gambei pe
coapsă (o mână a examinatorului se află în spațiul
popliteu, iar cu cealaltă face flexia gambei pe coapsă).
• La început mișcarea întâmpină o opoziție, iar ulterior se
face mai ușor (examinatorul are aceeași senzație ca în
momentul în care deschide un briceag)
 3. REFLEXELE OSTEOTENDINOASE
• ROT:
1. Membrul superior:
• Exagerate:
• Tricipital – C7
• Vii
• Bicipital – C5-C6
• Polikinetice
• Stiloradial – C5-C6
• Zonă reflexogenă mărită
• Cubitopronator – C8-T1
• Clonus al rotulei, al piciorului
2. Membrul inferior:
• Abolite/diminuate (rar)
• Rotulian – L2-L4
• Achilian – L5-S1
• Reflexele se examinează în mod comparativ, pe cele două hemicorpuri.
• Reflexe polikinetice – la percuția tendonului se obțin mai multe răspunsuri.
• Zona reflexogenă mărită – reflexul se obține prin percuția unei zone mai
mari decât în mod normal
• Clonus al piciorului – examinatorul imprimă o mișcare bruscă de extensie a
piciorului, moment în care piciorul va efectua câteva mișcări de flexie –
extensie.
• Clonus al rotulei – examinatorul imprimă rotulei o mișcare bruscă în jos,
moment în care rotula va efectua câteva excursii sus – jos.
4. REFLEXELE CUTANATE ABDOMINALE

• Diminuate/abolite de partea deficitului

• Superior: T7 – T8
• Mijlociu: T9 – T10
• Inferior: T11 – T12
11.
Reflexele cutanate abdominale se iau
cu un obiect ascuțit, de la exterior
către linia mediană astfel:

Superior – Mijlociu – în Inferior – paralel

paralel cu dreptul cu arcada
rebordul costal ombilicului inghinală
5. REFLEXUL CUTANAT PLANTAR

În extensie - Babinski Similare ca valoare cu semnul Babinski

• Oppenheim
• Gordon
• Schaeffer
12.
Reflexul Oppenheim – examinatorul apasă creasta tibială de sus în
jos și obține extensia halucelui

Reflexul Gordon – examinatorul strânge cu putere musculatura

lojei posterioare a gambei și obține extensia halucelui

Reflexul Schaeffer – examinatorul ciupește cu putere tendonul lui

Ahile și obține extensia halucelui
ALTE REFLEXE PATOLOGICE

Hoffmann Marinescu-Radovici
Semnul Hoffmann – examinatorul ciupește falanga
distală a indexului pacientului la mâna deficitară și în
acest moment policele face o mișcare de flexie
Semnul Marinescu-Radovici – examinatorul excită
tegumentul regiunii tenare și în acest moment se
contractă musculatura mentonului de aceeași parte.
6. SINCINEZIILE

• Globale
• De imitație
• De coordonare
• Sincineziile sunt mișcări pe care pacientul nu le poate efectua voluntar cu partea paralizată, dar
ele se pot schița în legătură cu alte mișcări voluntare
• De exemplu – extensia degetelor la mâna paralizată se poate efectua involuntar în situațiile
următoare:
• sincinezii globale – de exemplu, când bolnavul cască
• sincinezii de imitație – când degetele mâinii săsnătoase execută mișcări de extensie
• sincinezii de coordonare – când pacientul face abducția brațului de partea paralizată
VARIAȚII ALE TABLOULUI CLINIC DUPĂ TOPOGRAFIA LEZIUNII
1. CORTEX
• Hemipareză/plegie (deficit motor pe
hemicorpul opus leziunii)
• Deficit motor inegal distribuit
• Facio-brahial
• Crural
• Asociat cu alte semne de atingere
corticală:
• Afazie
• Apraxie
• Crize epileptice
2. CAPSULA INTERNĂ
• Hemipareză/plegie ataxică
• Deficit motor egal distribuit (inclusiv
fața)
• Asociat uneori cu:
• Tulburări de sensibilitate (lez. talamice)
• hemianopsie homonimă laterală (lez. corp
geniculat lateral)
3. TRUNCHI CEREBRAL

• SINDROM ALTERN WEBER (1)

• hemipareză/plegie contralateral
PEDUNCUL
CEREBRAL • Pareză de nerv III homolateral

• SUPERIOR (2)
• Hemipareză ataxică
• INFERIOR = SINDROM ALTERN MILLARD-GUBLER (3)
PUNTE • hemipareză contralateral
• pareză VII homolateral
1
• ÎNAINTE DE ÎNCRUCIȘARE (4)
• Hemipareză contralateral
2
• Pareză de nervi X, XI, XII homolateral
• SINDROAME ALTERNE:
• AVELLIS: X 3
BULBUL
RAHIDIAN • SCHIMIDT: X, XI
• JACKSON: X, XI, XII 4
• DUPĂ ÎNCRUCIȘARE (5)
• hemipareză homolateral
5
• Sindroamele alterne sunt caracterizate
prin paralizia unui nerv cranian de
partea leziunii și deficit motor
contralateral leziunii
• Ele sunt caracteristice leziunilor
situate în trunchiul cerebral
4. MĂDUVA SPINĂRII

• Deasupra C5
• Hemipareză homolateral
• Sub T2
• Monopareză crurală homolateral
 ALGORITM DE DIAGNOSTIC
Examen Diagnostic Explorări
clinic topografic paraclinice
Hemipareză
Dgs de SNMC • Inclusiv hemifața → leziune punte sau mai sus Sânge
• Cruță hemifața → bulb sau măduvă cervicală
deasupra C5

Parapareză
• Aria 4a bilateral CT/RMN
• Leziuni mici capsulă bilateral (rar)
• Punte paramedian
• Măduvă sub T1 bilateral

Tetrapareză
• Piramide bulbare bilateral (rar) Ex Doppler
• Cervical bilateral deasupra C5
• Cortex (rar)

Monopareză
• Leziuni mici: capsulă internă, punte, cortex LCR
• Măduvă: unilateral sub T1
ETIOLOGIE

• Vasculară
• Tumorală
• Traumatică
• Demielinizantă
• Inflamatorie
• Neurodegenerativă
• genetică
SINDROMUL DE NEURON
MOTOR PERIFERIC
 Neuronul motor periferic

nc motori ai nervilor
cranieni
Corp
cornul anterior
medular
NMP

rădăcina anterioară
Axonul n spinal plexuri n periferici
a nervului spinal
TABLOU CLINIC
1. Deficit motor
 Pentru toate tipurile de mișcare
 De mai mică întindere
2. Hipotonia musculară
3. ROT diminuate sau abolite
4. Atrofii musculare
5. Fasciculații
 Nu deplasează segmente
 Nu dispar în somn
 Nervul periferic = mixt
 Fibre motorii – SINDROM DE NMP
 Fibre senzitive – SINDROM DE PROTONEURON SENZITIV
± Fibre vegetative
 PARALIZIA DE PLEX BRAHIAL
- fibre C5-T1

1. TOTALĂ
 MOTOR
 Deficit motor al membrului superior
 Abolire ROT membrul superior
 Hipotonie membrul superior

 SENZITIV
 Hipo/anestezie pe dermatoamele C5-T1

 ± TULBURĂRI VEGETATIVE: tulburări de

sudorație, vasomotricitate
2. PARȚIALĂ
TIP SUPERIOR (C5-C6) TIP MIJLOCIU (C7)
MOTOR:
Deficit pe mușchiul
deltoid, coraco-
brahial, biceps
brahial, lung
supinator
Diminuare reflex
bicipital și stiloradial
SENZITIV:
Hipoestezie C5-C6
TIP INFERIOR (C8-T1)
MOTOR: MOTOR:
Deficit motor pe Deficit pe flexorii
degetelor mâinii,
extensorii mușchii interosoși și
antebrațului, mâinii lombricali
și degetelor mâinii
Diminuare reflex
Diminuare reflex cubito-pronator
tricipital SENZITIV:
SENZITIV: Hipoestezie C8-T1
Hipoestezie C7 SINDROM CLAUDE-
BERNARD-HORNER
ETIOLOGIE

 Hernii de disc cervicale

 Traumatisme ale coloanei cervicale
 Tumoră coloană cervicală
 Coasta cervicală
 Purtătorii de cârje
 Radioterapie
 PARALIZIA COZII DE CAL
fibre L2 – S5

1. TOTALĂ
 MOTOR:
 Deficit motor ale ambelor membre
inferioare (egal/inegal)
 Abolire reflex rotulian + ahilian bilateral
 Hipotonie musculară
 Tulburări sfincteriene
 SENZITIV:
 Hipo/anestezie pe membrele inferioare
 ± TULBURĂRI VEGETATIVE
2. PARTIALĂ
TIP SUPERIOR (L2 – L4)
• MOTOR:
• Deficit motor pe
psoas-iliac,
cvadriceps bilateral
• Abolire reflex rotulian
• SENZITIV:
• Hipoestezie L2 – L4
bilateral
TIP MIJLOCIU (L5 – S1) TIP INFERIOR (S2 – S5)
• MOTOR: • MOTOR:
• Deficit motor pe • Tulburare sfincteriană
flexorii și extensorii
• Tulburare de
piciorului și degetelor
dinamică sexuală
bilateral
• Reflex ahilian diminuat • SENZITIV:
bilateral • Hipoestezie S2 – S5
bilateral (în ”șa”)
• SENZITIV:
• Hipoestezie L5 – S1
bilateral
CAUZE

 Traumatisme coloană lombară

 Tumori coloană lombară
 Hernii de disc lombare
 PARALIZIA DE
NERV RADIAL

TERITORIU:
• MOTOR:
• Extensorii membrului superior
• Mușchiul supinator

• SENZITIV:
• Tabachera anatomică
• REFLEXE OSTEO-TENDINOASE
• tricipital +stiloradial
CLINIC

 ATITUDINI PARTICULARE:
 Mâna în ”gât de lebădă”
 TESTE:
 Lungul supinator
 Testul jurământului
 Semnul vipuștii
 ETIOLOGIE:
 Fractură humerus
 Purtător cârje
 Compresiune în somn
 Toxice: alcool, plumb
 PARALIZIA NERVULUI MEDIAN
TERITORIU

MOTOR SENZITIV VEGETATIV

• Mușchii pronatori • Fața palmară a mâinii • are multe fibre vegetative
• Flexor comun profund • Fața dorsală a mâinii
degete
• Flexor comun superficial
degete
• Flexor lung degete
• Mușchii eminenței tenare:
• flexor scurt police
• opozant police
• scurt abductor al policelui
• Mușchii lombricali (primii
doi)
 CLINIC

 ATITUDINI PARTICULARE:
 Mâna simiană
 TESTE:
 Pensa de median
 Nu zgârie masa cu degetul arătător
 Nu flectează degete I-III mână
 Cauzalgia
 ETIOLOGIE:
 Sindrom de tunel carpian
 Plica cotului – injecții paravenoase
 Traumatisme
PARALIZIA NERVULUI CUBITAL
TERITORIU

•m. eminenței hipotenare

•m. interosoși

MOTOR
•ultimii doi lombricali
•m. adductor deget mare
•m. flexor comun profund
degete
•m. cubital anterior

SENZITIV •1/3 medială a mâinii

 CLINIC

 ATITUDINI PARTICULARE:
 Mâna în ”gheară”
 TESTE:
 Pensa de cubital
 Nu zgârie masa cu degetul mic
 Apropierea/depărtarea degetelor mâinii
 ETIOLOGIE:
 Coasta cervicală
 Traumatisme
 Infecțioase - virale
 PARALIZIA NERVULUI CRURAL

TERITORIU CLINIC
• MOTOR:  Nu poate sări, fugi
• m. psoas-iliac  Mersul înainte mai afectat
• m. cvadriceps  Coborârea/urcarea scărilor dificilă
• m. croitor
• REFLEX ROTULIAN ↓
• SENZITIV:
• Fața antero-internă a coapsei
• Fața medială a gambei
ETIOLOGIA

 Compresiune m. psoas
 Compresiune în micul bazin
 Arcada inghinală → ggl, anevrism a. femurală
 PARALIZIA NERV SCIATIC POPLITEU EXTERN

TERITORIU
 MOTOR:
 M. tibial anterior
 M. extensor lung degete
 M. extensor propriu haluce
 M. pedios
 M. peronieri
 SENZITIV:
 Fața laterală gambă
 Fața laterală picior
CLINIC ETIOLOGIE
 ATITUDINI PARTICULARE:  Infecțioasă
 Picior în ”varus equinus”  Toxică
 TESTE:  traumatisme
 Nu merge pe călcâi
 Mers stepat
 Nu bate tactul
 PARALIZIA NERVULUI SCIATIC POPLITEU INTERN

TERITORIU
 MOTOR:
 M. gastrocnemian
 M. solear
 M. flexor lung degete
 M. flexor lung haluce
 M. interosoși
 M. lombricali
 M. flexor scurt degete
 M. flexor scurt haluce
 REFLEX AHILIAN ↓
 SENZITIV:
 Planta
 Fața dorsală gambă
 Fibre vegetative
CLINIC ETIOLOGIE
 ATITUDINI PARTICULARE  Traumatisme în regiunea poplitee
 Degete în ”ciocan”  Toxic
 Picior scobit
 Infecțios
 TESTE:
 Nu merge pe vârfuri
 Mers talonat
 TULBURĂRI VASO-MOTORII: edem,
ulcere, unghii friabile
 POLINEUROPATIILE

 Afectarea simetrică a tuturor nervilor periferici

 CLINIC:
 SINDROM DE NEURON MOTOR PERIFERIC → bilateral, simetric, prevalent distal
 SINDROM SENZITIV → bilateral, simetric, prevalent distal
 ETIOLOGIE

INFECȚIOS TOXICE CARENȚIALE METABOLICE COLAGENOZE PARANEOPLAZICE ALERGICE

EXOGENE ENDOGENE diabet zaharat

IATROGENE INTOXICAȚII uremie

hidrazida,
citostatice, Pb, Hg
sulfamide
 POLIRADICULONEVRITA ACUTĂ

 Afectare a rădăcinilor nervilor spinali și a nervilor periferici

 PATOGENIE:
 Autoimună → demielinizare a fibrei nervoase
 CLINIC:
± sindrom infecțios cu 2 – 3 săptămâni înainte
CLINIC
MOTOR
• Deficit motor
• parapareză
• tetrapareză
• ± n cranieni: VII, IX, X, XI, XII
• Abolire ROT
• Hipotonie musculară

SENZITIV
• Subiectiv: rahialgii iradiate în membre
• Obiectiv:
• manevre de elongație pozitive
• hipoestezie tactilă cu caracter distal

VEGETATIV
• oscilații TA
• oscilații puls
 COMPLICAȚII PARACLINIC TRATAMENT
• Evoluție ascendentă – Landry • LCR: • Mobilizare prevenția escare
• Insuficiență respiratorie acută • disociație albumino- • Monitorizare funcții vitale
citologică
• Plasmafereza efectuată
• VCM: ↓↓ precoce
• Ig iv 0,4 mg/kg/zi – 5 zile
SINDROAME CORTICALE

AFAZII AGNOZII
 Lobul Frontal

Este cel mai mare dintre lobi-cca 1/3 din emisfere. Este format din:

1. faţa externă- se află cuprinsă între şanţul central şi scizura lui Sylvius. Pe
această faţă se află şanţul prerolandic(precentral). Între acesta şi şanţul central -
circumvoluţiunea frontală ascendentă + 2 şanţuri transversale: frontal S +
frontal I. Aceste 2 şanţuri delimitează 3 circumvoluţiuni: Frontală I, Frontală II,
Frontală III (superioara, mijlocie, inferioara).

2. faţa internă
➢circumvoluţiunea frontală internă
➢lobul paracentral
➢circumvoluţiuneacorpului calos

3. faţa inferioară
➢ Circumv. orbitala mediana
➢Circumv orbitala laterala
➢Circumv orbitale mijlocii

Santuri: orbital lateral,medial si santurile in H

ARIILE FUNCȚIONALE ALE LOBULUI FRONTAL

1. CORTEX MOTOR
➢Cortex motor primar –aria 4-mişc. voluntare
discrete
➢Cortex premotor –aria6,8,44,45-elaborarea
programelor motorii
➢Cortex motor suplimentar-mişc. complexe ce
necesită mai multe părţi ale corpului

CORTEX PREFRONTAL-aria 9,46,10,11

Regiunea medio-bazala si partea anterioara a corpului
calos-ariile 12,13.47,24,25,32
LEZIUNILE LOBULUI FRONTAL - SINDROM DE LOB FRONTAL

1. leziuni ale cortexului motor si premotor

➢leziuneaariei 4-distructivă(pareze/plegii spastice la nivelul hemifeţei

+membrele de partea opusă leziunii), iritativă(crize motorii Jacksoniene la
nivelul hemicorpului contralateral leziunii)
➢ leziuneacortexului premotor aria 6-spasticitate , reflexe patologice se
supt, şi de apucare forţată(grasping), reflexe de agatare contralateral leziunii
➢leziuneaariei 8-distructivă(devierea capului + globi oculari spre
leziune), iritativă(devierea capului + globi oculari de partea opusă a
leziunii)+/-pierderea constientei si convulsii tonico-clonice=crize adversive
➢leziuneaariei Broca aria 44,45-afazie motorie, agrafie, anartrie ,(emisfer
dominant); tulburari ale praxiei –apraxia fetei, buzelor,limbii
2. leziuni ale cortexului prefrontal- pseudoataxie frontala cu elemente
cerebeloase, vestibulare, gnozice si praxice(BURNS) - apraxia mersului

➢ leziunile părţilor posterioare ale girusului frontal superior- incontinenţă

pentru urină + materii fecale
➢ Crizele de arie motorie suplimentara( insotite de crize adversive)
➢-Tulburari psihice -lez. de arii 9,10,11,12 de tipul :
-de afectivitate si personalitate – exitaţie psihomotorie, euforie,
puerilism, tendinţa de a face glume (cele mai importante in sdr de
lob frontal) =sdr. moriatic; iritabilitate, apatie=’’golire psihica’’
- de activitate - apatie-lipsă se interes,indiferenta fata de propria
persoana si la ce se intampla in jur, lipsa de initiative, greutate de a
trece de la o activitate la alta
- intelectuale - neatenţi, tulburări de memorie(amnezie de fixare,
cu uitarea datelor recente)
- confuzionale - dezorientare temporo-spaţială,fenomene
confabulatorii; sdrKorsakov:confuzie, amnezie, confabulatie
- tulburari datoratedezinhibitiei bulimie, polidipsie,
impulsivitate, exhibitionism
- pierdereasimtului autocritic
 Lobul Parietal

Este situat între lobul frontal şi lobul occipital, delimitat pe faţa externă de
scizura Rolando(situata anterior) , Scizura lui Sylvius(inferior) si şanţul
parieto-occipital.

Pe faţa externă prezintă2 şanţuri :

1. şanţul postcentral- între acesta şi cel central - circumvoluţiunea

parietală ascendentă(ariile 3,1,2)
2. şanţul intercentral- separă parietala 1(superioara-ariile5,7 partial) de
parietala2 (plica curba-ariile 39,40)
3. plica curba sau angulara (P2 +T2)=aria 39
4. operculul rolandic (F asc.+ P asc ); sub opercula si T1=insula Reil
5. plica supramarginala ( P2 +T1) =pliul P-T BROCA =aria 40

Pe fata mediala (interna)

scizura calosomarginala si scizura perpendicular interna(P-O)
–lobul patrulater(precuneus)+ partea posterioara a lobului paracentra si a
circumv. corpului calos
Nu are fata inferioara
LEZIUNILE LOBULUI PARIETAL - SINDROM DE LOB PARIETAL

1. Iritativă- crize jacksoniene sensitive (epilepsia de lob parietal)

2. Distructivă
- tulburarilorde sensibilitate profunda(in special) - tulburari ale simtului
articulo-muscular si barestezic, cu respectarea simtului vibrator.
- tulburari de sensibilitate superficiala contralaterale – hemihipoestezie
(sensibilitate epicritica) cu distributia somatotopiei sensitive ,mai
accentuate la mb. superior, ectromielic ; inatentia tactile
- la examenul sensibilitatii tactile se constata marirea cercurilor lui Weber.
- astereognozia = incpacitatea de a recunoaşte forma obiectele prin atingere;
- asimbolie pentru durere-adică indiferenţa pentru durere deşi o simte.
- Ahilognozia-nu recunoaste materialul din care e confectionat obiectul
- Atopognozia-nu localizeaza o reg. a corpului
- Adermolexia
- Rar-tulburari de sensibilitate tip pseudoradicular(dupa tcc) sau “in
ciorap”,”in manusa”.cheilo-orale(lez. Operculare)
3. Tulburarile de limbaj: leziunile scoartei parietale stangi
sunt insotite de elemente afazice tip dislexie si afazie
amnestica(afazie nominala sau anomie), deoarece zona lui
Wernicke se extinde si la circumvolutiunea parietala inferioara
legata de plica supramarginala si plica curba (ariile 39 si 40).

4. Apraxia: consta in tulburari ale activitatii gestuale la

persoane care nu prezinta tulburari motorii, ataxice sau miscari
involuntare sau de utilizare (emisfer dominant)- ideomotorie,
ideatorie, de constructive; apraxia de imbracare.
 5. Tulburarile schemei corporale: recunoasterea este denumita
somatognozie
Asomatognozie-pierderea înţelegerii spaţiale a schemei corpului.
Tulburarile observate difera dupa localizarea leziunii parietale la dreapta sau
la stanga.
a)Leziunile emisferului drept realizeaza in hemicorpul stang o
simptomatologie complexa, din care citam= SDR ANTON-
BABINSKI
Hemiasomatognozia - neglijarea hemicorpului stang;
Anosognozia - negarea hemiplegiei stangi;
Halucinatiile kinestezice - impresia executarii miscarilor normale la
nivelul membrelor paralizate (hemicorp stg);
b)Leziunile emisferului stang sunt insotite de tulburari bilaterale
manifestate prin:
Sindromul lui Gerstmann
- agnozie digitala ( imposibilitatea de a denumi sau alege un deget),
- acalculie,
- agrafie,
- dezorientare stg-dr.
6. Tulburarile trofice: in tumorile parietale, si mai rar in ramolismente si
traumatisme, sunt descrise atrofii musculare contralaterale leziunii
cerebrale. Ele sunt localizate in general la membrul superior, rar proximal
frecvent distal, cand realizeaza un sindrom de tip Aran-Duchenne si la umar
de partea opusa leziunii. Atrofiile musculare se insotesc cateodata de
tulburari vegetative: vasomotorii ( cianoza ), sudorale sau termice. Patogenia
atrofiilor musculare de origine parietala nu este lamurita

7. Tulburarile de echilibru si vestibulare: in patologia scoartei parietale s-

au descris tulburari de coordonare a miscarilorsub forma de ataxie de tip
tabeticsau cerebelos. Aceasta ataxie a fost explicata prin lezarea cailor
sensibilitatii profunde, fie prin atingerea cailor corticopontocerebeloase sau
a fibrelor cerebelotalamocorticale.

8. Tulburarile vizuale si oculomotorii: dintre tulburarile vizuale citam

hemianopsia laterala omonima, initial interesand cadranul inferior, care se
explica prin lezarea radiatiilor optice ale lui Gratiolet.
 Lobul Temporal

Se află sub şanţul lateral (Syulvius), anterior de lobul occipital.

Pe faţa externă prezintă 2 şanţuri transversale (temporal superior +
inferior), care delimiteazăcele 3 circumvoluţiuni: temp sup, temp medie,
temp inf.

Pe fata inferioara:
sant T-O lat intre girus T. INF.(T3) si girus T-O LAT(LOB FUSIFORM)
sant T-O medial(colateral) intre girus T-O LAT si girus T-O MEDIAL care se
continua anterior cu girusul parahipocampic si uncusul.

Are 2 portiuni:neocortexul si allocortexul.

Neocortexul-zona acustica primara(41,42), zona acustica sec.(22-aria
wernike),reg temporala propriu-zisa(20,21), reg.temp.-parietala(37), polul
temporal(38), reg. fusiforma(36)
Allocortexul-fascia dentata,subiculum,reg. entorinala (28,35),
reg.periamigdalara (34), nucleul amigdalian
Cortexul limbic-20,21,27,28,29,30,34,36,38 –rol in emotii,comportament
complex, memorie.
Lezarea lor- amnezie,dementa , Alzheimer, prosopagnozie.
Circumvolutiile HESCHL-ariile 41,42,52 BRODMANN
LEZIUNILE LOBULUI TEMPORAL - SINDROM DE LOB
TEMPORAL

1. Tulburări auditive
✓ Iritativă- acufene, care se traduc prin zgomote , pocnituri,
vajaituri, prezente mai ales in urechea de partea opusa.
✓ Distructivă- nu produce pierderea semnificativă a auzului ,
datorită bilateralităţii căilor auditive centrale (rar surditate)In
leziunile lobului temporal stang se intalneste rar agnozia
auditiva pura, care consta in imposibilitatea de a recunoaste
semnificatia zgomotelor auzite

2. Tulburări de limbaj- tulburări de vorbire (tip WERNIKE) -nu

poate denumi obiectele dar le recunoaste cu cele 2 componente:
agnozia cuvintelor sau surditatea verbala, simptom important
al afaziei senzoriale, care consta in nerecunoasterea cuvintelor
auzite si afazia amnestica, caracterizata prin imposibilitatea de a
denumi unele obiecte sau notiuni
3. Tulburări de echilibru- vertij fara greata, cu senzatia de
deplasare in plan vertical sau senzatia de rotatie.(proiectia
fibrelor vestibulare in lobul temporal). Vertijul cortical nu este
insotit de nistagmus. Alteori -pseudoataxii cerebeloase.

4. Tulburări vegetative- modificări ale respiraţiei si TA

5. Tulburări olfactive- hiposmie/anosmie

6. Tulburări vizuale. Hemianopsia temporal(omonima lateral)

se caracterizeaza prin disparitia jumatatii temporale a campului
vizual heterolateral procesului patologic, fenomen denumit
hemianopsie in "luna noua “ - lezarea radiatiilor optice ale lui
Gratiolet.
7. Epilepsia temporala este vorba de un complex
simptomatic manifestat prin crize paroxistice psiho-senzoriale,
motorii si vegetative, in care tulburarile psihice predomina.
Halucinatiile ocupa un loc important, ele interesand unul sau
mai multi analizatori.
-Halucinatiile auditive , dependente de ariile acustice
corticale (41, 42, 22), se pot rezuma la zgomote elementare sau
la voci si piese muzicale.
-Halucinatiile vestibulare se traduc prin crize
"menieriforme", crize giratorii, crize cu senzatie de plutire in
aer.
-Halucinatiile vizuale sunt elementare (stele, lumini) sau
complexe, ultimele sub forma de secvente cinematografice cu
scene alb-negru sau colorate
-Halucinatiile olfactive se traduc prin mirosuri
dezagreabile, hiperosmie ,atribuite leziunilor nucleilor
amigdalei.
-Halucinatiile gustative se refera la gusturi particulare,
datorate leziunilor de vecinatate care intereseaza partea
posterioara a operculului rolandic.
Criza gelastica
Modificarile constientei ( starea de vis ) : in leziunile
lobului temporal pot apare crize paroxistice, cu modificari ale
constientei, avand o durata de cateva secunde (absente
temporale).
-Senzatia de "deja-vu" este caracteristica, bolnavul
considerand ca tot ce se petrece in jurul sau ii este cunoscut
dinainte.
- Frecvent se intalneste sentimentul de instrainare(jamais-
vu), cand bolnavul crede ca este pentru prima data in acel loc. --
-Senzatia de straniu(de vis) –obiectele din jur par schimbate. -
-Crizele de memorie paranoica –retraire vizuala si
emotionala a unor scene traite demult.
--
 Tulburarile psihomotorii se traduc prin gesturi automate mici sau mari,
pe care bolnavii le pot executa in timpul starilor de vis.
-Automatismele mici se refera la gesturi simple sau complexe. Cele simple
constau in accese de sugere, masticatie, deglutitie, insotite de sialoree, iar
gesturile complexe se manifesta prin crize de ras, plans, miscari de frecare a
mainilor, de dezbracare.
- Automatismele mari se caracterizeaza prin deplasari pe distante mici,
cand durata crizei este de cateva minute. Alteori insa criza dureaza ore sau
zile, timp in care bolnavii fac deplasari mari. Executarea relativ corecta a
gesturilor si actiunilor intreprinse lasa impresia ca este vorba de persoane
constiente, desi acesti bolnavi, in timpul crizelor psiho-motorii, nu au
constiinta actelorsavarsite.
Tulburarile paroxistice de euforie si anxietate sunt fenomene
caracteristice.
Crizele vegetative, sub forma de dureri epigastrice si abdominale,
modificarile ritmului respirator si tulburarile vasomotorii sunt frecvent
intalnite in epilepsia temporala.

8. Tulburari de memorie, de comportament.

 LOBUL OCCIPITAL
Faţa externă , anterior de scizura perpendiculară
externă , fiind prevăzut cu 2 şanţuri transversale care separă
cele 3 circumvoluţiuni occipitale:
I, II, III.
Fata interna:scizura perpendicular interna si scizura
calcarina-cuneusul. Sub scizura calcarina-girus
lingualis(si in lobul temporal).
Fata inferioara-2 santuri occipital lat. si med; 2
circumv.occipitale laterale si mediale.
ARIILE FUNCŢIONALE ALE LOBULUI OCCIPITAL

1. aria vizuală primară(17-aria striata)-jumatatea

omolaterala a retinei temporale si cea contralaterala a
retinei nazale
2. cortexul parastriat(aria vizuala 2-camp 18)
3. cortexul peristriat(aria vizuala 3-camp 19)

Ariile 18 si 19 primesc informatii vizuale de la ambele arii

striate; rol in perceptia vizuala complexa a culorilor, miscarilor
si directiei obiectelor.
LEZIUNILE LOBULUI OCCIPITAL--SINDROM DE LOB OCCIPITAL

1. Tulburări de câmp vizual- hemianopsie homonimă laterală de

partea opusă leziunii
2. Cecitate corticală- poate fi insotita de halucinatii vizuale,
dezorientare spatiala si mai ales anosognozie, care consta in negarea
tulburarii de vedere. Este urmarea distrugerii bilaterale a scoartei
occipitale
3. Agnozia vizuală- pierderea posibilităţii de a recunoaşte obiectele cu
ajutorul văzului. Este de mai multe feluri: nu poate identifica
obiectele din jur (agn. viz. ptr. obiecte), nu poate identifica obiectele
pe o hartă, nu poate identifica o faţă familiar(agn. viz. spatiala), nu
poate diferenţia culorile(agnozia culorilor), Agnozia vizuala pentru
cuvantul scris (alexia sau cecitatea verbala- lez. emisfer stg).
4. Halucinaţiile Vizuale - puncte luminoase sau colorate. Rar apar
halucinatii vizuale complexe cu vederea unor persoane sau obiecte,
despre a caror realitatea bolnavul este convins.
5. METAMORFOPSIILE- vede modificat conturul, forma, distanţa ,
mărimea obiectelor
6. Tulburări oculo-motorii
- Tulburarile de fixare a privirii, avand la baza disparitia atentiei
optice.
- SDR BALINT-imposibilitatea localizarii unui obiect in
spatiu cu ajutorul vederii ci prin tact; Are 3 semne clinice:
paralizia psihica a privirii, ataxie optica ,tulburarea atentiei vizuale.
-paralizia psihica a privirii consta intr-o "aderare" a privirii la un
anumit punct fix, cu nesiguranta in miscarile privirii, atat in cele de
lateralitate cat si in profunzime
-tulburarea atentiei vizuale-scaderea atentiei ptr tot ansamblul
imaginilor; obiectul “central” este pierdut daca nu e situat in zona
centrala a campului
-ataxia optica-nu poate prinde cu mana un obiect care le e
prezentat(asemeni hipo/hipermetriei)
7. SDR CHARCOT –WILBRANT-pierderea memoriei vizuale
ptr. forme, fata, topografie, culori precum si pierderea
elementelor vizuale din timpul visului(lez, arie19 stg sau lez
.bilat.)

8. Epilepsia Occipitală: halucinatii vizuale tip elementar-

metamorfopsia, dismetropia(modif. dimensiunilor obiectelor)
contralateral focarului epileptic; se pot asocia cu deviatia
conjugata a capului si globilor oculari de partea campului
vizual cu halucinatiile(aria 17), micro/macropsii, nistagmusul
epileptic(aria 19). Pot avea si caracter complex-personaje
animate,peisaje etc.
 Afazia
Afazia este un sindrom caracterizat printr-o tulburare de limbaj cu
interesarea celor 2 componente ale sale: înţelegereavorbirii(senzorială) +
vorbireaarticulată(motorie).

Afaziile apar după lezarea următoarelor structuri din emisferul dominant:

- Aria Broca(ariile 44, 45-circumv F3 )
- Campul Wernike-portiunea post.a lobului temporal si reg.vecine ale
lobului parietal si occipital(gir supramarginal,plica curba-ariile 39,40)
- Aria motorie suplimentară

Cauzele care pot determina afazia:

- vasculare
- tumorale
- traumatice
- infecţioase
- degenerative
Din punct de vedere al fluenţei vorbirii, afaziile sunt:

1) non fluente- Broca(motorie), Globală

2) fluente- Wernicke(senzoriala), Amnezică(anomia),afazia
senzoriala transcorticala

Din punct de vedere al tulburărilor de vorbire , de înţelegere

sau a ambelor afaziile sunt:

1) motorii- este afectată doar exprimare(Broca, amnezică)

2) senzoriale- este afectată înţelegerea mesajelor scrise /
orale(Wernicke)
3) senzorio-motorii- sunt afectate atât înţelegerea cât şi
exprimarea
 Afazia Broca- verbală , motorie

Este afazia producţiei de foneme, afazie agramatică. Leziunile sunt

localizate în aria Broca, la baza circumvoluţiei F3. Are 2 forme: afazie
motorie propriu-zisa(afemia/anartria) si agrafia.
Pacientul nu se poate exprima deloc /cate un cuvant sau o silaba
➢Expresieorală săracă, deformata- stereotipii (ma-ma,ti-ti), mutism,
Perseverarea sau intoxicatia prin cuvant
➢Dificultate în găsirea cuvintelor-anomie
➢Parafazie
➢Prozodia - variatii de intensitate,de inaltime tonala si de ritm =
nuante in vorbire; afectarea = disprozodie
➢Foloseste in special verbe
➢ Progresiespreagramatism (constructia gramaticala afectata),scris
deteriorat-agrafie;esteafectat scrisul dictat/copiat/spontan
▪ Înţelegereapoate fi bună
▪ Frecvent –deficit motor pe parteadreaptă
▪ Mai mereu , pacientul conştientizează deficitul
▪Vorbireaspontana este mai afectata decat vorbireaautomata si
repetata.
 Afazia Wernicke
Este o afazie senzorială , urmare a lezării Ariei Wernicke ,cu cele 2
componente:surditate si cecitate verbala
➢Surditate verbala
- nu intelege cuvintele vorbite;
- nu executa ordinele simple sau complexe;
- napar greseli de exprimare:parafazia,jargonofazia(cuvinte
inexistente in lexic) , ecolalia-repeta intrebarea examinatorului,
perseverarea sau intoxicatia prin cuvant;
- vorbirea spontana e mai bine conservata,vorbirea repetata foarte
afectata
➢Cecitateaverbala alexia-bolnavii nu pot citi(nu inteleg cuvintele scrise);
alexie literala/ alexie silabica /alexie verbala.
➢tulburari intelectuale-uitarea vocabularului,datelor
profesionale,diminuare intelectuala
- Anosognozie(nu-si dau seama de tulb .de limbaj); sunt logoreici
- Scrisul –Afectat; poate copia ca un desen sau nu copiaza cuvintele unui
text tiparit
AFAZIA AMNESTICA-forma particulara a afaziei
senzoriale de cele mai multe ori reprezinta sechelele
acesteia care este caracterizata de anomie si anume:
- Perifraze sau circumlocutiuni –ptr. a desemna
obiectul al carui nume l-a uitat
- Denumirea obiectelor prin utilizarea lui

Afazia global(mixta)

Leziunile afectează întreg centrul limbajului si

cuprinde elemente ale afaziei motorii sau senzoriale
in proportii variabile.
 Praxia
Reprezintă capacitatea de a executa corect intr-o forma sau succesiune
gesturile adecvate unui scop. În realizarea unei acţiuni voluntare se
suprapun 3 niveluri:

A. Nivelul concepţional- îşi face o schiţă

B. Nivelul formulării kinetice a actului motor- destocarea formulelor
celor mai adecvate din perspectivaacţiunii propuse
C. Nivelul inervaţiei motorii centrale + periferice- se realizeazămişcările
propriu-zise.
Schematic, orice mişcare voluntară este precedată de o schiţă ideatorie,
elaborată în
LOBUL PARIETAL STÂNG (aria 40), care este transmisă centrului
ideomotor(LOB FRONTAL STÂNG)-aria 6, unde iau naştere formulele
kinetice , care se vor proiecta bilateral pe circumvoluţiunile frontale
ascendente stg. si prin corpul calos la centrii rolandici din emisferul dr.

APRAXIA= incapacitatea de a realiza corect intr-o forma sau succesiune

gesturile adecvate unui scop , în absenţa oricăror tulburări neurologice
elementare (motricitate, tonus, coordonare)

Lezarea emisferului dominant de terminăapraxie bilaterală, pe când

cea a emisferului nedominant, determinăapraxie unilaterală.
 TIPURI DE APRAXII

1. Apraxii globale: apraxia melokinetica, ideomotorie, ideatorie,

constructive, specific(de imbracare, mersului)
2. Apraxii localizate: apraxia bucofaciala, mimicii, scrisului(agrafie?).

Apraxia melokinetica(KLEIST)- unilateral; atinge un grup mic de

muschi; ex.-nu poate executa miscari cu degetele precum cantatul la pian.

Apraxia ideomotorie-bilaterala,rarunilateral(lez. dr. sau corp calos); o

tulburare de executare a unor actiuni simple la ordin-nu poate sulfa nasul
la ordin dar ulterior il poate efectua corect si spontan cand are guturai; nu
poate incheia nasturii la ordin

Apraxia ideatorie-alterarea gesturilor complexe in special cele la ordin

decat cele imitate. Este perturbat planul general de executie a actului ;nu
utilizeaza correct obiectele uzuale. Nu poate imita o miscare. Ex.-
aprinderea unui chibrit(actiune incomplete); apare in lez. cerebrale difuze.
Apraxia constructiva-nu poate efectua figure simple geometrice(testul
desenului,al constructiei cu piese sau cuburi) sau figurile complexe sunt
gresit executate.Leziunile pot fi uni/bilateral.(lez dr-nu efectueaza desene
complexe)

Apraxia imbracarii - greseala de imbracare –dezbracare(innodarea

sireturilor,a cravatei, dificultate in a-si pune corect hainele- atat spontan
cat si la comanda );apare in lez. de emisfer dr.

Apraxia mersului-bolnavul nu poate merge; la varstnici; greutate in

initierea si realizarea mersului: pasi mici/pe varful picioarelor/bat pasul pe
loc.

Apraxia bucofaciala-nu poate executa miscari voluntare ale

limbii,buzelor,nu poate arata dintii ,nu poate deschide gura, sa fluiere, sa
inghita la solicitarea examinatorului,dar pot fi effectuate reflex sau
spontan.
 Agnozia
Agnozia-tulburare de recunoastere a obiectelor), in absenta tulburarilor
functiilor senzitivo-senzoriale ,a unui deficit intelectual precum si a
tulburarilor psihice.

TIPURI DE AGNOZII

AGNOZIA TACTILA (ASTEREOGNOZIA)- imposibilitatea recunoasterii si

denumirii unui obiect palpat cu ochii inchisi( lob parietal).
Ahilognozia-nu recunoaste materialul din care e confectionat obiectul
Amorfonogzia – nu recunoaste forma obiectului.
Macrostereoagnozia-smte obiectul mai mare decat in realitate

AGNOZIA VIZUALA-lez lob occipital si ariile asociative

- deficitul de recunoastere a obiectelor,desi vederea e pastrata
- deficitul de recunoastere a imaginilor, a culorilor-acromatopsia(nu
percepe culorile, ci numai gri) sau anomia culorilor(nu le poate numi sau
indica),a fizionomiilor=prosopagnozie (persoane reale,fotografii)
- agnozie ptr simboluri grafice(alexie agnozica)
AGNOZIA VIZUALA SPATIALA

- de localizare-nu localizeaza obiectele,distantele dintre ele

sau fata de observator
- topografice-nu se poate orienta in spatiu,nu poate descrie
drumul ce-l va parcurge; se ratacesc in oras, in casa,etc
- stereoscopica- nu apreciaza grosimea obiectelor
- vizuospatiala-nu poate asambla unitati unidimensionale ptr
a forma figuri/modele; nu pot utiliza unelte;nu poate copia
figuri geometrice simple, nu poate desena din memorie;
- neglijarea hemispatiului stg
-geometrica-nu recunoaste unele reprezentari
geometrice(cerc,patrat).
- SDR.BALINT-vezi sdr lob occipital
AGNOZIA AUDITIVA-lob temporal

-agnozia auditiva completa-percepe zgomotele,le poate

localiza spatial dar nu poate defini semnificatia , natura,
provenienta lor;
- surditati psihice”specializate”-tonala,melodica, ritmica
- surditatea verbala –vezi afazia wernike

AGNOZIA SCHEMEI CORPORALE (asomatognozia)-lob

parietal

- lez dr=sdr ANTON BABINSKI

-lez stg-sdr.GERSTMANN
-Atopognozia(discriminarea tactila)
 SINDROAME MEDULARE ȘI TULBURĂRI DE COORDONARE

SINDROAME MEDULARE

ANATOMIA MĂDUVEI SPINĂRII

Măduva spinării reprezintă acea porțiune a sistemului nervos central care este adăpostită
în canalul vertebral și înconjurată de lichidul cefalorahidian. Are forma unui cilindru turtit
antero-posterior care se întinde de la decusația piramidală (marginea superioară a atlasului),
superior, până la nivelul celei de a 2-a vertebră lombară ( marginea superioară a vertebrei
lombare a doua ) , inferior, continuându-se cu conul medular și terminându-se cu filum
terminale înconjurat de rădăcinile cozii de cal. Prezintă două regiuni mai îngroșate : una în
regiunea cervico-dorsală –intumescența cervicală și una lombară –intumescența lombară și mai
mulți metameri medulari (mielomeri) dispusi astfel: 8 cervicali, 12 toracali, 5 lombari și 5
sacrați, corespondența lor cu segmentele coloanei vertebrale făcându-se după formula lui
Chipault.
Din punct de vedere structural , la interior, măduva spinării este alcatuită din substanța
cenușie având forma literei H cu două coarne anterioare și două coarne posterioare unite prin
comisura cenușie străbătută de canalul ependimar , înconjurată de substanța albă reprezentată de
fibre mielinice dispuse în fascicule și care formează cordoanele antero-laterale și posterioare
medulare.
Cornul anterior medular este un corn motor și conține motoneuronii alfa somatomotori
cu rol în motilitate și în funcția reflexă, celulele gamma cu rol în menținerea tonusului muscular
și celulele intercalare care asigură unitatea funcțională a măduvei spinării. Există unele
particularități: la nivel C3-C4 se află centrul frenicului, la nivel C1-C4 se află originea cervicală
a nervului spinal extern, iar la nivel L2-S2 se găsește un nucleu care realizează inervația
diafragmului pelvin. La nivelul cornului anterior, așadar, primesc fasciculele piramidale si
extrapiramidale și prin rădacinile anterioare (motorii) transmit impusurile nervoase spre
periferie.
Cornul posterior este un corn senzitiv, la acest nivel aflându-se al doilea neuron al căii
sensibilității superficiale de unde pleacă fasciculele spinotalamice și spinotectale și sensibilității
profunde inconștiente de unde pleacă fasciculele cerebeloase direct Flesching și încrucișat
Gowers.
Regiunea comisurală aflată în jurul canalului ependimar conține celule cu rol vegetativ
,ele formând nucleii simpatici C8-L2 precum: centrul ciliosimpatic și iridodilalatator - Budge ,
centrii cardioaccelerator si abdomino-pelvin , centrii ce asigură de-a lungul măduvei piloerecția ,
secreția sudorală , și vasoconstricția și nucleii parasimpatici S1-S4 care împreuna cu simpaticul
lombar asigură funcții ca: micțiunea, defecația,funcția sexuală.
Substanța albă medulară, dispusă la periferie și organizată în 3 perechi de cordoane
posterioare, anterioare și laterale( se găsesc fasciculele ascendente, descendente și de asociație).

1
 Cordoanele postero-latarale au rolul de a transmite de la periferie spre trunchiul cerebral
impulsurile sensibilității generale prin intermediul unor fascicule:
-fasciculul Goll (gracilis) pentru sensibilitatea profundă conștientă și tactilă fină
- fasciculul Burdach (cuneatus) pentru sensibilitatea profundă conștientă și tactilă fină
-- fasciculul spinotalamic lateral (termo-algezic) și anterior (tactilă protopatică, grosieră)
- fasciculul spinocerebelos direct Flechsing pentru sensibilitatea profundă inconștientă
- fasciculul spinocerebelos incrucisat Gowers pentru sensibilitatea profundă inconștientă
-fasciculul spinotectal care reprezinta una dintre căile reflexelor spino-vizuale
-fascicule de asociatie (interoceptive) care transmit informațiile de la vase de sânge și
organele interne prin nervii vegetativi.
Cordoanele antero-laterale conduc impulsuri nervoase de la centrii nervoși superiori spre
periferie prin intermediul unor fascicule:
-fasciculul piramidal încrucișat și direct, pentru motilitatea voluntară
- fascicululele extrapiramidale ‚ pentru motilitatea involuntară și automată:
-fasciculul rubro-spinal (există date din literatură potrivit cărora acest fascicul , la
om, este înlocuit cu fasciculul tegmento-spinal)
- fasciculul tecto-spinal
- fasciculul vestibulo-spinal
- fasciculul olivo-spinal
- fasciculul reticulo-spinal
-fasciculul fundamental al cordonului lateral (căi de asociație)

Funcțiile măduvei spinării sunt două:

1. Funcția de conducere care asigură transmiterea informațiilor de la și spre centrii

nervoși superiori prin intermediul fasciculelor ascendente si descendente;
2. Funcția reflexă

SINDROAMELE SUBSTANȚEI CENUȘII

Sindroamele substanței cenușii sunt :

1. Sindromul cornului anterior
2. Sindromul cornului posterior
3. Sindromul comisurii cenușii

2
 1.Sindromul cornului anterior apare ca urmare a lezării pericarionului neuronului
motor periferic, alfa si gamma motoneuroni, situat la nivelul cornului anterior medular. Putem
distinge, in funcție de caracterul evolutiv al afecțiunii, forme acute (exemplu-poliomielita
anterioară acută) , subacute sau cronice .
Din punct de vedere clinic, în formele acute de boală, există semnele unui sindrom de
neuron motor periferic la nivelul leziunii, caracterizat prin : deficit motor parțial ,asimetric și
disociat în raport cu unitățile motorii lezate, hipotonie musculară, reflexe osteotendinoase
abolite, atrofii musculare, fasciculații.
În leziuni subacute sau cronice , deficitele motorii sunt de obicei bilaterale si simetrice,
luând aspectul unei amiotrofii de tip Aran-Duchenne, fiind prezente fasciculațiile musculare.
Etiologie: poliomielita, atrofia musculara spinală, spondiloza cervicală, siringomielie,
scleroza laterală amiotrofică, sindrom de artera spinală anterioară , tumori, traumatisme ale
coloanei vertebrale ,etc.

2. Sindromul cornului posterior se caracterizează prin tulburări de sensibilitate ,

deoarece în cornul posterior medular se găsesc celulele primare ale tractului spinotalamic ( al
doilea neoron al căii) și de asemenea aici ajung anumite sisteme de modulare descendente
importante pentru conducerea durerii și cu relevanță clinică.
Clinic: hiperestezie apoi hipoestezie sau anestezie superficială (disociație de tip
siringomielic) , unilateral și suspendat, la nivelul dermatoamelor corespunzătoare întinderii
leziunii. Uneori poate apărea durerea și hipotonia musculară.
Etiologie: traumatismele coloanei vertebrale, tumori intramedulare , siringomielie,
procese infecțioase,etc.

3.Sindromul comisurii cenușii sau sindromul fibrelor scurte se caracterizează prin

tulburări de sensibilitate bilaterale, simetrice, suspendate (disociație de tip sirigomielic cu
anestezie termo-algezică ), apărute ca urmare a lezării unor fibre scurte care conduc
sensibilitatea termo-algezică și care se încrucișează preependimar. Prin extinderea procesului
lezionl pot apărea amiotrofii, areflexie osteotendinoasă, tulburări vasomotorii ,iar sublezional
sindrom piramidal sau sindrom de cordoane posterioare.
Etiologie: siringomielie cel mai frecvent, tumori intramedulare, hemoragii intramedulare
.Siringomielia este o afecțiune caracterizată prin dezvoltarea la nivelul măduvei spinării , în
regiunea cervicală inferioară și dorsală superioară , a unor cavități tubulare periependimare.

SINDROAMELE SUBSTANȚEI ALBE

Sindroamele substanței albe sunt:

1. Sindromul cordoanelor laterale
2. Sindromul cordoanelor posterioare

3
 1. Sindromul cordoanelor laterale

Din punct de vedere clinic se caracterizează prin sindrom piramidal de aceeași parte cu
leziunea( hemiplegie cand leziunea este deasupra lui C5 sau monoplegie crurală în
leziuni sub T2) și tulburări de sensibilitate de tip siringomielic de partea opusă leziunii
(este lezat fasciculul spinotalamic care deja s-a încrucișat la nivel medular).

2. Sindromul cordoanelor posterioare

Este numit sindromul de fibre lungi și afectează fasciculele Goll si Burdach care
conduc sensibilitatea profundă conștientă , sensibilitatea superficială fiind intactă.
Clinic:
- sindrom tabetic ( ataxie tabetică ) cu: tulburări de echilibru cu proba
Romberg pozitivă în special la închiderea ochilor , tulburări de mers sau mersul
talonat (nesiguranța la mers în întuneric), probe de coordonare afectate,
accentuate în special la închiderea ochilor, hipotonie musculara,
- areflexie osteotendinoasă;
-tulburări de sensibilitate profundă conștientă.
-dureri fulgerătoare,constrictive

Etiologia: frecvent tabesul, anemia pernicioasă, compresiuni medulare

posterioare, boala Friedreich, alte afecțiuni ale măduvei.

SINDROAME MIXTE

Sindromul de secțiune medulară totală

Apare ca urmare a unor leziuni medulare, de etiologii variate, care interesează

mai mulți mielomeri , leziuni care realizează o separare a măduvei sublezionale
de centrii nervoși superiori.
Există din punct de vedere al evoluției , 3 stadii:
1. Stadiul de șoc medular
2. Stadiul de automatism medular
3. Stadiul final , cu dispariția oricărei activități reflexe.

1. Stadiul de șoc medular, instalat imediat după agresiunea medulară, ( semnele nu

rămân definitiv)
Presupune pierderea funcției medulare sublezional ca urmare a stării de diaskizis ,
stare ce implică un proces de inhibiție supraliminară medulară.
- Lezional apar semne de neuron motor periferic și anestezie pentru toate tipurile de
sensibilitate;

4
- Sublezional, para sau tetraplegie flască , areflexie osteotendinoasă și cutanată , absența,
sau uneori, prezența semnului Babinski; anestezie pentru toate tipurile de sensibilitate ;
- tulburări sfincteriene cu retenție de urină și incotinență prin prea plin precum și retenție
de materii fecale;
- tulburări vegetative ce conduc la apariția escarelor ce se pot suprainfecta,complicații ale
decubitului prelungit (infecții urinare, bronhopneumonii)
2. Stadiul de automatism medular, se instalează la 1-3 săptămâni de la
secționarea anatomică, ( mai rapid in cazul celei funcționale) și se caracterizează prin
reapariția activității reflexe medulare sublezionale. Primele care apar sunt reflexele
vegetative sfincteriene, reflexul de automatism medular de triplă flexie și apoi mișcări
reflexe ritmice de mers, reflexele osteotendinoase și reflexul de extensie încrucișată.
Astfel în acest stadiu vom întâlni:
– sublezional sindrom piramidal cu deficit motor de tip para sau tetraplegie spastică,
hiperreflectivitate osteotendinoasă, clonus, areflexie cutanată abdominală și
cremasteriană, semn Babinski prezent.
-reflexe de automatism medular, cele vegetative (vezica și rectul elimină reflex).
Dacă există un reflex de de triplă flexie , atunci membrele inferioare rămân în flexie,
asociindu-se cu reflexul de masă adică un reflex de triplă flexie însoțit de contracția
musculaturii abdominale , transpirații , automatism sfincterian.
Dacă este o secțiune medulară temporară, atunci bolnavul își poate recăpăta
parțial sensibilitatea și motilitatea. În această situație, se va instala în final o hipertonie
spastică manifestată pe mușchii extensori la membrele inferioare, iar dacă reflexul de
triplă flexie se permanentizează, paraplegia devine in flexie definitivă.
Dacă secțiunea medulară este totală sau anatomică , motilitatea și sensibilitatea
rămân suprimate (abolite) definitiv și este de tipul sindromului de neuron motor central.
3.Stadiu final (terminal) , evitat in zilele noastre și uneori cu o instalare tardivă
datorită antibioterapiei cu spectru din ce în ce mai larg care reduce cât de mult posibil
riscul infecțiilor sau stărilor septice produse ca urmare a decubitului prelungit al
pacientului . În aceste situații, se reinstalează tetra sau paraplegia flască; apar escarele de
decubit ce se pot suprainfecta , infecții respiratorii și de tract urinar, care influențează
statusul pacientului, starea acestuia devenind gravă sau foarte gravă conducând în final la
deces.

Particularități clinice în funcție de înălțimea leziunii transverse:

1. Leziunile măduvei cervicale

1.1 Leziunile deasupra lui C5 produc tetraplegie ( sindrom de neuron motor central),
tulburări de sensibilitate pentru toate modurile de sensibilitate de la nivelul leziunii in
jos și tulburări sfincteriene.
- pot apărea tulburări de sensibilitate, la nivelul feței, în teritoriul nervului trigemen
prin lezarea porțiunii inferioare a nucleului nervului V (primele segmente cervicale);
- leziunile la nivel C3-C4 produc paralizia diafragmului cu tulburări respiratorii prin
prinderea frenicului, fenomene de anoxie, imposibilitatea de a tuși și chiar deces;

5
 1.2 Leziunile la nivel C5-C6 se caracterizează prin:
-la nivelul leziunii : paralizie flască cu amiotrofii la mușchii umărului , lojei
anterioare a brațului și mușchiului lung și scurt supinator, abolirea reflexelor bicipital si
stiloradial, reflex tricipital exagerat , tulburări de sensibilitate în teritoriul C5-C6;
- sublezional-paraplegie spastică
.
1.3 Leziunile la nivel C7
- la nivelul leziunii - sindrom de neuron motor periferic cu atrofii musculare pentru
mușchii inervați de nervul radial ( mai puțin mușchiul lung supinator), reflex tricipital abolit,
tulburări de sensibilitate de la C7 în jos;
- sublezional- paraplegie spastică.

1.4 Leziunile la nivel C8-T1 (umflătura cervicală) se caracterizează prin:

- la nivelul leziunii - sindrom de neuron motor periferic cu amiotrofia mușchilor mici ai
mâinii cu aspect Aran –Duchenne („in gheară”) , absența reflexelor cubito-pronator și
tricipital , tulburări de sensibilitate parțial pentru membrul superior de la C8 în jos
(marginea internă a mâinii și antebrațului) ;
- sublezional-paraplegie spastică.
- Se poate asocia și sindromul Claude- Bernard –Horner uni sau bilateral.

2. Leziunile măduvei toracale (dorsale)

- sublezional: reflexe de automatism medular și numai paraplegie spastică (cu toate

elementele unui sindrom de neuron motor central), de la T2 până la regiunea
lombară;
- tulburări de sensibilitate de la nivelul leziunii în jos ( limita superioară pentru
această regiune coboară în raport cu mielomerul lezat și anume de la regiunea supero-
internă a brațului și subclavicular în jos) , iar reflexele cutanate abdominale sunt
afectate în funcție de sediul leziunii ;
-tulburări sfincteriene de tip retenție și incotinență prin prea plin.

3.Leziunile măduvei lombare

3.1 Leziunile la nivelul umflaturii lombare

-lezional - sindrom de neuron motor periferic cu deficit motor parțial, hipotonie
musculară, areflexie osteotendinoasă, amiotrofii
-sublezional- sindrom de neuron motor central cu paraplegie spastică.

3.2 Lezinile la nivel L1-L2 produc:

-la nivelul leziunii- paraplegie , abolirea reflexului cremasterian;
- sublezional- sindrom de neuron motor central cu reflex rotulian și achilian exagerate ,
reflex plantar inversat;
- tulburările de sensibilitate încep de la nivelul arcadei crurale în jos.

6
 3.3 Leziunile la nivelul L2-L4
- la nivelul leziunii- sindrom de neuron motor periferic cu atrofia quadricepsului ,
areflexie rotuliană;
- sublezional- sindrom de neuron motor central cu exagerarea reflexului achilian,
Babinski prezent ;
- tulburările de sensibilitate încep de la1/3 superioară a fetei anterioare a coapsei în jos.
-coborând spre conul medular , deficitul motor se limitează numai la segmentele distale
ale membrelor inferioare ;
- apar tulburări sfincteriene.

4. Leziunile maduvei lombo-sacrate (L5-S2) sau epiconului nu sunt insoțite de

spasticitate (măduva se termină la L2).
- La acest nivel avem un sindrom de neuron motor periferic care se manifestă ca o
paraplegie flască cu atrofii musculare care cuprind mușchii rotatori ai coapsei,
peronieri, mușchii posteriori ai gambei, mușchii fesieri, semitendinos și
semimembranos, reflexul achilian și plantar sunt abolite.
-tulburări de sensibilitate la nivelul feței antero-externe a gambelor , fețelor dorsală
și plantară ale piciorului, feței posterioare a membrelor inferioare și regiunea internă
a feselor cu zona genitoperineală ( anestezie în șa );
- tulburări sfincteriene de tip incotinență de urină și materii fecale, sexuale .

5. Leziunea conului medular terminal, propriu-zis ( S3-S5) , asociat uneori cu

sindromul de coada de cal, este reprezentat numai de tulburări de sensibilitate cu
anestezie „în șa”, tulburari sfincteriene și sexuale (erecția este pierdută, contracții
uterine păstrate și nedureroase).

SINDROMUL DE HEMISECȚIUNE MEDULARĂ BROWN-SEQUARD

Sindromul BROWN-SEQUARD apare ca urmare a unei patologii multiple de la nivelul coloanei

vertebrale precum compresiuni medulare de diverse etiologii, traumatisme vertebro-medulare,
mielite, postradioterapie, hemoragii, ischemii medulare care interesează numai o jumătate a
măduvei.

Tabloul clinic este reprezentat din simptome de aceeași parte cu leziunea și simptome de
partea opusă leziunii.

7
 1. Simptome de partea leziunii

1.1 la nivelul leziunii

-există bandă de anestezie suspendată cu hiperestezie dureroasă prin lezarea cornului
posterior
- sindrom de neuron motor periferic cu paralizii flaște și areflexie osteotendinoasă
- sindromul Claude- Bernard –Horner (leziuni C8-T1)
1.2 sublezional
- sindron de neuron motor central de tip hemiplegie sau monoplegie crurală
- tulburări de sensibilitate profundă conștientă (mioartrokinetică și vibratorie) și tactilă
epicritică

- tulburari vasomotorii

2. Simptome de partea opusă leziunii

-tulburări de sensibilitate superficială cu disociatie de tip siringomielic prin prinderea
fasciculului spinotalamic lateral care conduce sensibilitatea termo-algezică din partea
opusă a corpului; sensibilitatea tactilă este mai puțin afectată deoarece ea este condusă
atât prin fasciculul spinotalamic anterior cât și pe calea sensibilității proprioceptive
conștiente.

EXAMENUL SENSIBILITĂȚII

Sensibilitatea se clasifică în subiectivă și obiectivă.

Sensibilitatea subiectivă:

Aceasta reprezintă totalitatea simptomelor și senzațiilor apărute spontan, și prezentate de

către pacient în timpul anamnezei. Sensibilitatea subiectivă include paresteziile și durerile.

- Paresteziile (amorțteli, furnicături, înțepături), sunt percepute de obicei la nivelul

extremităților distale sau proximale, constituind paresteziile somatic. Acestea apar în polinevrite,
poliradiculonevrite, scleroza multiplă. Mai există și parestezii visceral (cenestopatii) constînd în
diverse senzații de mișcare a viscerelor, cele mai frecvente fiind cenestopatiile cardiac
(palpitații, jenă precordială).
- Durerile sunt de diferite forme și intensități. În percepția durerii intervine și tipul
structural afectiv emoțional al subiectului. În leziunile nervilor periferici durerea se distribuie în
teritoriul nervului respective. În leziunile radiculare durerile sunt în centură la baza toracelui cu
character fulgurant, la nivelul dermatoamelor. În leziunile talamice durerea este difuză și
interesează un hemicorp (contralateral leziunii).

8
 După intensitate deosebim: nevralgia (durere pe traiectul unui nerv), cu intensitate mare,
intermitentă, exacerbată de compresiunea sau elongația nervului respectiv); cauzalgia (durere cu
caracter de arsură, cu caracter continuu, intensă, cu iradiere spre rădăcina membrului respectiv și
la care se asociază frecvent tulburări vegetative); cenestalgia (durere difuză de tip polimorf,
intersînd regiuni întinse ale corpului, associate cu anxietate. Dintre durerile cu etiologie
polimorfă și frecvență crescută trebuie sa mentționăm cefaleea (durerea de cap) și migrena
(hemicranie asociată cu tulburări ocular, biliare, colice).

Sensibilitatea obiectivă:

Acest tip de sensibilitate cuprinde tulburările de sensibilitate observate de către examinator prin
folosirea unor excitanți adecvați diverselor tipuri de sensibilitate.

Sensibiltatea obiectivă se clasifică în:

1.sensibilitate protopatică (elementară)

2. sensibilitatea epicritică (diferențiată).

1.Sensibilitatea elementară cuprinde:

a) sensibilitatea superficială (exteroceptivă)

b) sensibilitatea profundă (proprioceptivă)

c) sensibilitatea viscerală (interoceptivă)

2.Sensibilitatea diferențiată cuprinde:

a) simțul localizării tactile și dureroase

b) simțul discriminării tactile și dureroase

c) simțul dermolexic

d) simțul stereognozic

e) simțul schemei corporeale

1.a. Sensibilitatea superficială

Acest tip de sensibilitate cuprinde:

- sensibilitatea tactilă
Se examinează atingînd tegumentele cu un tampon de vată. Stimularea tegumentelor se va
face simetric și bilateral întrebînd pacientul dacă simte stimularea tegumentara cu aceeasi
intensitate pe hemicorpul sting comparativ cu hemicorpul drept.

9
 - sensibilitatea termică
Se examinează cu două eprubete cu apă, caldă și rece. Se vor atinge tegumentele cu fundul
eprubetelor, alternînd neregulat eprubeta caldă cu cea rece. Aplicarea eprubetelor se va face la
un interval mai mare, din cauza persistenței senzației termice, cîteva secunde după îndepărtarea
excitantului termic. Putem observa în cursul examinării o inversare a percepțiilor termice în
sensul că recele este perceput ca și cald și invers (disestezie) sau senzația de cald și rece este
percepută ca o senzație caldă ușoară (izotermognozie).

- sensibilitatea algică
Se examinează cu acul, apăsînd ușor tegumentele, iar pacientul trebuie să spună dacă a
perceput durerea. Delimitarea nivelului de sensibilitate se poate realize prin tragerea unei linii pe
tegumente, bolnavul comunicîndu-ne momentul în care percepe o atenuare a durerii sau
dispariția ei.

1.b. Sensibilitatea profundă cuprinde:

-sensibilitatea mioartrokinetică
Se examinează cu pacientul avînd ochii închiși, iar examinatorul îi deplasează în sus sau în
jos degetele de la mina sau de la picior (mișcări de flexie-extensie de amplitudine crescîndă),
mișcări pe care pacientul trebuie să le perceapă, indicînd examinatorului care deget a fost
mobilizat și în ce direcție a fost mobilizat. O altă variantă de examinare constă în reproducerea
de către pacient a mișcării degetului respectiv, produs de examinator la membrul de partea
opusă. Daca bolnavul nu recunoaște atitudinea imprimată degetelor, se vor imprima mișcări la
nivelul articulațiilor mari. În mod normal, cînd calea sensibilității proprioceptive este integră
pacientul poate percepe modificările de poziție a degetelor, imprimate pasiv de către examinator.
Tulburările acestei sensibilități apar în: tabes, compresiuni medulare, sindroame talamice,
sindroame de lob parietal.

-sensibilitatea vibratorie (palestezică)

Se examinează cu ajutorul unui diapazon care se pune în vibrație, și al cărui picior se

așează pe eminențele osoase superficial caudocranial (falange, oasele metatarsiene, maleole,
creasta tibiei, rotulă, creasta iliacă, metacarpiană, apofize stiloide radiale și cubitale, olecran,
stern și acromion). În mod normal, pacientul fiind cu ochii închiși, percepe aceste vibrații ca
fiind o ″curentare″ la locul aplicării diapazonului. Această sensibilitate este dimunată în mod
fiziologic la vîrstnici la nivelul membrelor inferioare. Tulburările de sensibilitate vibratorie se
întîlnesc în tabes, compresiuni medulare, sindroame de lob parietal.

-sensibilitatea barestezică

Se examinează utilizînd două cuburi de același volum, dar cu greutate diferită. Pacientul
fiind cu ochii închiși, va trebui să aprecieze correct greutatea celor două cuburi.

10
 - sensibilitatea profundă inconștientă
Tulburările acestei sensibilități se pot aprecia numai indirect, prin prezența unor tulburări
de tonus muscular, echilibru, coordonare, în cazul unor leziuni a căii sensibilității profunde
inconștiente.

1.c. Sensibilitatea viscerală (interoceptivă)

În viscere există mulți interoceptori de unde pornește calea sensibilității interoceptive.

Medicul examinează practic sensibilitatea dureroasă visceral la presiune a viscerelor aflate mai
superficial (stomac, ficat).

2. Sensibilitatea diferențiată

2.a. Simțul localizării tactile și dureroase (topognozie)

Reprezintă posibilitatea pacientului de a recunoaște cu ochii închiși zona cutanată unde s-a
aplicat o excitație tactilă sau algică. Excitația tactilă o constituie o ușoară atingere cu un tampon
de vată, iar excitația algică e reprezentată de înțepatura unui ac. Dacă pacientul nu reușește să
indice examinatorului locul excitației în mod exact, spunem că prezintă atopognozie.

2.b. Simțul discriminării tactile și dureroase

Reprezintă perceperea separată a doi excitanți tactili sau algici aplicați concomitant pe
suprafața tegumentară la o distanță variabilă între ei. Distanța minimă la care doi excitanți
aplicați concomitant sunt percepuți distinct constituie indicele de discriminare. Distanța variază
și în mod fiziologic, în funcție de porțiunea din corp examinată. Examenul practice al
discriminării tactile și algice se efectuează cu compasul Weber. Acesta este compus din două
brațe care se pot depărta între ele, distanța fiind măsurată de o riglă gradată situată la baza celor
două brațe. Cele două brațe ale compasului se termină în capăt cu un ac sau un tampon de vată,
în funcție de discriminarea dureroasă sau tactilă pe care o examinăm.

2.c. Simțul dermolexic sau dermolexia

Pacientul trebuie să recunoască cifre sau litere pe care examinatorul le scrie pe tegumentul
său, cu ajutorul unui excitant tactil. Dacă pacientul nu este capabil să recunoască literele sau
cifrele schițate de către examinator pe tegumentul său, spunem că prezintă adermolexie.

2.d. Simțul stereognozic (simțul formelor)

Stereognozia reprezintă capacitatea pacientului de a recunoaște cu ochii închiși diverse

obiecte așezate în mina sa de către examinator. Această recunoaștere se realizează prin sinteza
senzațiilor elementare (tactilă, termică, dureroasă, barestezică) și se coroborează cu experiența
anterioară asupra obiectului respective.

11
 Denumirea formei obiectului se numește morfognozie, iar denumirea materialului din care
este făcut obiectul se numește hilognozie. Pacientul se află cu ochii închiși, iar medicul îi așează
în mîna diferite obiecte pe care trebuie să le recunoască. Nerecunoașterea obiectului se numește
astereognozie.

2.e. Simțul schemei corporeal (somatognozia)

Somatognozia reprezintă capacitatea pacientului de a recunoaște cu ochii închiși diversele

segmente ale corpului. Pacientul, avînd ochii închiși, trebuie să identifice cu mîna sa un segment
din membrul superior de partea opusă, procedînd ca la examenul stereognoziei. Nerecunoașterea
unor segmente ale corpului sau a unui hemicorp se numește asomatognozie, respectiv
hemiasomatognozie.

După examinarea sensibilității, medicul concluzionează dacă pacientul prezintă tulburări de

sensibilitate în sens cantitativ și în sens topografic.

Tulburări cantitative ale sensibilității:

- Anestezia reprezinta abolirea sensibilității. Ea poate fi globală, pentru toate tipurile de

sensibilitate obiectivă, sau numai anumite forme de sensibilitate.
Anestezia semnifică o leziune totală a căilor sensibilității.

După întinderea și particularitățile ei se poate aprecia sediul leziunii (nerv, rădăcină

medulară, trunchi cerebral, thalamus, lob parietal).

- Hipoestezia reprezintă scăderea sensibilității

- Hiperestezia presupune exagerarea sensibilității. Atingerea tegumentelor, compresiunea
moleților, elongația trunchiurilor nervoase, poate declanșa dureri vii.

Dupa topografie, tulburările de sensibilitate se clasifică astfel:

- de tip nevritic: tulburarea de sensibilitate apare pe teritoriul unui nerv periferic (median,
sciatic, etc)
- de tip radicular: tulburarea de sensibilitate apare în benzi longitudinal (la nivelul
membrelor) și transversal (la nivelul trunchiului) corespunzînd dermatoamelor. Dermatomul
reprezintă aria cutanată inervată senzitiv d eo rădăcină spinal posterioară.
- de tip polinevritic: tulburările de sensibilitate sunt distal, simetric, bilateral, cu accentuare
distal, cu limita superioară ștearsă
- de tip paraplegic: Tulburările de sensibilitate sunt situate la nivelul membrelor inferioare,
însoțind paraplegia. Nivelul superior al sensibilității corespunde nivelului leziunii medulare.
- de tip hemiplegic: tulburare de sensibilitate pe o jumătate de corp.

12
 În cazul unor afecțiuni, se produc modificări ale unui tip de sensibilitate, cu păstrarea intact
a altuia, ceea ce numim disociație de sensibilitate:

- Disociația tabetică presupune abolirea sensibilității profunde conștiente, diminuarea

sensibilității tactile și păstrarea sensibilității termoalgezice. Această disociație se întîlnește în
boli precum tabesul, în boala Friedreich, în compresiunile spinale posterioare.
- Disociația siringomielică presupune abolirea sensibilității termoalgezice cu păstrarea
sensibilității tactile și profunde. Acest tip de disociație se întîlnește în hematomielie,
siringomielie, tumori intramedulare.

SINDROMUL CEREBELOS

ANATOMIA CEREBELULUI

Cerebelul este situat în fosa cerebrală posterioară, posterior de bulb și punte și

este alcătuit din două porțiuni laterale numite emisfere cerebeloase unite printr-o
formațiune mediană, unică, denumită vermis. El este așezat în derivație pe căile
ascendente și descendente, fiind acoperit de cortul cerebelului și este legat de trunchiul
cerebral prin cele trei perechi de pedunculi cerebeloși: inferiori ( corpii restiformi) care îl
leagă de bulb, mijlocii (brațele punții) îl leagă de punte și superiori (brațele conjunctive)
îl leagă de mezencefal. Cerebelul este considerat un organ de integrare pentru
coordonarea și modularea fină a mișcarilor voluntare , pentru învățarea
comportamentelor motorii elaborate, pentru reglarea tonusului muscular , pentru
echilibru , postură și mers, primind și trimițând în permanență informații de la și către
cortexul motor și neuronii motori periferici.
Din punct de vedere structural , cerebelul este format din scoarța cerebeloasă ,
substanța albă și nucleii intracerebeloși.
Scoarța cerebeloasă (cortexul cerebelos) ,dispusă la exterior, are o structură
uniformă și este constituită din trei straturi celulare: molecular (extern), al celulelor
Purkinje (mijlociu) și granular (extern). Ea este brăzdată de șanțuri profunde și
superficiale care delimitează lobi, lobuli și lamele. Axonii care părăsesc cortexul
cerebelos formează substanța albă a emisferelor cerebeloase și care conține fibre
aferente, eferente și intrinseci. În profunzimea substanței albe , în fiecare emisferă
cerebeloasă ,se găsesc câte patru nuclei cerebeloși: dentat, emboliform, globos,
fastigial.

Din punct de vedere al dezvoltării filogenetice, cerebelul este subâmpărțit în două

componente , lobul flocculonodular și corpul cerebelos separate între ele de fisura
posterolaterala. Corpul cerebelos este divizat , la rândul său, de fisura primara in lobul
anterior și lobul posterior. La nivelul cerebelului se disting trei regiuni funcționale:

13
 1. Arhicerebelul , numit și vestibulocerebel ( porțiunea cea mai veche din punct
de vedere filogenetic) este reprezentat de lobul floculo-nodular. Primește
aferențe de la nucleii vestibulari, corpii geniculați laterali și de la coliculii
superiori și la rândul său trimite eferențe prin nucleul fastigial către nucleii
vestibulari și substanța reticulată conectată la rândul ei cu neuronii motori
periferici prin tractul reticulospinal.
2. Paleocerebelul, numit și spinocerebel, este format din lobul anterior cu
segmentele sale (lobulul central, culmen, simplex) și unele segmente
vermiene ale lobului posterior (pyramis, uvula, parafloculus). Primește
aferențe de la cortexul motor și senzitiv și de asemenea informații
proprioceptive din mușchi și tendoane prin tracturile spinocerebeloase și
trimite eferențe prin nucleii globos și emboliform către substanța reticulată și
nucleul rosu, pe de o parte, și către cortexul motor , pe de altă parte. Astfel,
prin fasciculele rubrospinal și reticulospinal reglează tonusul musculaturii
distale și postura.
3. Neocerebelul, numit și pontocerebel (porțiunea cea mai nouă din punct de
vedere filogenetic), cuprinde cea mai mare parte a emisferelor cerebeloase:
lingula și restul lobului posterior ( decliv, tuber, folium). Primește aferențe
prin tractul cortico-ponto-cerebelos de la cortexul motor și senzitiv și prin
tractul olivo-ponto-cerebelos de la nucleii olivari inferiori și trimite eferențe
prin nucleul dentat către nucleii ventrolaterali talamici și către nucleul rosu,
conectați înapoi cu cortexul premotor și motor.

Examinarea practică a funcțiilor cerebeloase se face prin următoarele probe:

●Probele de dismetrie:
-Proba indice-nas : se cere pacientului să ducă vârful indexului pe vârful nasului. În cazul
existenței dismetriei indexul nu reușește sa atingă vârful nasului.
-Proba indice-indice : bolnavului i se cere să apropie liniar cei doi indici până la atingerea
vârfurilor lor. În cazul dismetriei cei doi indici se depășesc unul pe altul fără să se atingă.
-Proba călcâi –genunchi : pacientul este în decubit dorsal cu membrele inferioare extinse și i se
cere să atingă cu călcâiul unui membru genunchiul celuilalt membru. În cazul dismetriei nu
reușește sa își atingă genunchiul.
În cazul existenței unei mișcări cu amplitudine exagerată depășindu-se ținta propusă prin
intervenția tardivă frenatoare a mușchilor antagoniști, spunem că este vorba despre hipermetrie.

●Probe de adiadocokinezie:

Adiadocokinezia reprezintă imposibilitatea de a efectua rapid mișcări alternative de sens

contrar. În acest caz e imposibilă alternarea rapidă a contracției antagoniștilor și agoniștilor.

-Proba marionetelor : se cere pacientului să efectueze rapid și alternativ mișcări de supinație-

pronație a mâinilor

-Proba închiderii și deschiderii pumnului

14
 -Proba baterii măsurii cu piciorul : alternarea flexiei dorsale și plantare a piciorului pe gambă.

Inabilitatea efectuării acestor probe se va corela cu o tulburare de coordonare doar în

absența hipertoniei extrapiramidale sau a unui deficit motor important al respectivului grup
muscular.

●Probe de asinergie
Asinergia constă în perturbarea conlucrării armonioase a diferitelor grupe musculare în
timpul executării actelor motorii. Spre exemplu, cerînd unui subiect să se aplece pe spate , acesta
va însoți mișcarea de retroflexie a coloanei vertebrale cu o flexie a coapselor pe gambe cu
propulsia genuchilor și o flexie anterioară a gambelor pe picioare cu evidențierea tendoanelor
gambierilor anteriori. În cazul unui pacient cu afectare cerebeloasă , aceste mișcări sinergice ale
membrelor inferioare vor lipsi și aplecarea pe spate va avea drept consecință căderea acestuia.

-Proba asimetriei tonice dinamice ( Drăgănescu-Voiculescu): se cere pacientului să ridice brațele

întinse pînă ce acestea ajung în poziție orizontală, unde trebuie să le oprească brusc. Intervenția
întârziată a antagoniștilor de partea leziunii cerebeloase va face ca brațul de acea parte să se ridice
mai sus decât celălalt
-Proba Holmes-Stewart: se cere bolnavului să flecteze puternic antebrațele pe brațe , mișcare la
care examinatorul se opune trăgând de pumnii bolnavului în sens contrar. Dând drumul brusc
acestora, pumnul de partea afectată va izbi brusc toracele prin întârzierea intervenției
antagoniștilor.

Clinic, se disting trei sindroame la nivel cerebelos:

Sindromul de arhicerebel:
Este determinat de o leziune a lobilor floculo-nodular și determină tulburări de echilibru în mers
și ortostatism. Pacientul merge cu bază largă de susținere, cu oscilații antero-posterioare ale corpului.
Tremorul intențional lipsește, iar probele de dismetrie nu se pozitivează. Acești pacienți pot să
asocieze și nistagmus.
Acest sindrom poate să apară izolat sau se poate asocia cu sindrom de paleocerebel.
Sindromul de paleocerebel :
Se mai numește și sindrom vermian, pentru că apare în cazul leziunilor de vermis. Acești pacienți
prezintă tulburări de stațiune și mers prin tulburări de tonus muscular. Dacă sunt leziuni la nivelul
vermisului anterior pacientul va prezenta anteropulsie, iar dacă leziunile sunt la nivel vermian
posterior apare retropulsia. Probele segmentare sunt normale.
Sindromul de neocerebel:
Acesta este cel mai frecvent întâlnit dintre sindroamele cerebeloase. Apare ataxia bine exprimată
la mișcările de precizie ( dismetrie, adiadocokinezie, asinergie), asociată cu hipotonie. Ataxia
interesează stațiunea verticală care este cu bază largă de susținere, cu oscilații ale capului și
trunchiului în sens transvers sau antero-posterior. Mersul este ebrios, în zigzag. La acești pacienți
apare vorbirea explozivă, sacadată, de tip cerebelos ( dizartria cerebeloasă). Aceste tulburări de
vorbire apar în cazul în care leziunile sunt bilaterale. Scrisul este cu litere mari, inegale și tremurate.

Diagnosticul etiologic al sindromului cerebelos:

A) Boli degenerative, eredofamiliale cu debut în copilarie:

15
 -boala Friedreich
-boala Refsum
-acantocitoza
În aceste boli sindromul cerebelos se însoțește și de abolirea reflexelor osteotendinoase.
-lipidoze cerebrale
-sindrom Behr
Aceste boli presupun asocierea patologiei cerebeloase cu atrofie optică.
-boala Marinescu-Sjogren care asociază sindrom cerebelos și cataractă
B) Boli eredodegenerative la adulți:
-sindromul Shy-Drager
-boala Creutzfeldt-Jakob

C) Sindromul cerebelos din tumorile de fosă posterioară ( neurinoame, meningeoame, tumori de

trunchi cerebral, glioame cerebeloase). În cazul acestor pacienți este întâlnit sindromul cerebelos
asociat cu cefalee, vărsături, surditate unilaterală, sindrom de unghi pontocerebelos.
D) Sindromul cerebelos din scleroza în plăci
În acest caz se asociază sindromului cerebelos și sindromul vestibular și sindromul piramidal. Mai
apare de asemenea nevrita optică.
Sindromul cerebelos mai poate apărea în encefalite, boli metabolice, intoxicații medicamentoase,
patologie vasculară la nivel de cerebel sau trunchi cerebral.

16