II Cadrul legal si institutional privind participarea femeilor in politica Uniunii

Europene

2.1. Cadrul legal si politici de promovare a drepturilor femeilor.

Promovarea continuă şi sistematică a principiului egalităţii de şanse între femei şi

bărbaţi constituie o preocupare relativ recentă pentru multe țări ale Uniunii Europene.
Demersurile pe care le fac unele țări, legate de armonizarea legislaţiei la standardele
internaţionale şi europene, prevederile comunitare privind egalitatea de şanse şi de tratament egal
pentru femei şi bărbaţi sînt semnificative, dar nu şi suficiente.
În accepţiunea Consiliului Europei, egalitatea între femei și bărbaţi înseamnă
vizibilitatea, autonomia, responsabilitatea și participarea egală a femeilor și bărbaţilor în toate
sferele vieţii publice și private. Aceasta se opune inegalităţii – nu diferenţei – între cele două
sexe. Egalitatea șanselor între femei și bărbaţi impune acceptarea și valorificarea, în mod egal, a
complementarităţii femeilor și bărbaţilor, precum și diversele roluri pe care le joacă în societate
Statutul juridic al femeilor, fără îndoială, s-a îmbunătăţit, dar egalitatea este departe de a
fi o realitate. Chiar dacă femeile au aceleași drepturi ca și bărbaţii, ele nu au întotdeauna acces
egal la oportunităţile oferite bărbaţilor și, deseori, nu reușesc să-și exercite drepturile pe deplin.
Consiliul Europei (CE), prin acţiunile sale de pionierat în ceea ce priveşte promovarea
egalităţii între femei și bărbaţi, a ghidat progresele din ultimele decenii în domeniu ale tuturor
statelor-membre. Dincolo de faptul că acţiunile întreprinse au condus la o nouă înţelegere a
problemei abordate, Consiliul Europei a avut şi are un rol extrem de important pentru Republica
Moldova precum si alte țări europene, ca state-membre, prin oferirea unui cadru juridic de
referinţă, amplu şi solid, referitor la egalitatea de gen, a standardelor care asigură participarea
echilibrată a femeilor și bărbaţilor în procesul decizional şi protecţia femeilor împotriva
violenţei, precum şi prin promovarea unei abordări exhaustive a integrării genului în toate
iniţiativele, politicile și programele, inclusiv procesul bugetar.
Acţiunile Consiliului Europei se bazează pe două principii: egalitatea de șanse între
femei și bărbaţi este o parte integrantă a drepturilor omului şi constituie un criteriu fundamental
al democraţiei.
Normele şi mecanismele elaborate în domeniul egalităţii de gen 1 au constituit temeiul
pentru toate demersurile realizate țările europene pînă la această etapă în ceea ce priveşte
îmbunătăţirea situaţiei femeilor. Recomandările CE22, menite să promoveze şi să consolideze
egalitatea între femei și bărbaţi, pune la dispoziție instrumente specifice de lucru în scopul
ameliorării situaţiei la capitolul dat. În acelaşi timp, recomandările oferă şi societăţii civile o bază
solidă pentru argumentarea cererilor sale cu privire la accelerarea procesului de consolidare a
egalităţii, în procesul de consultare a societăţii civile de către instituţiile guvernamentale (proces
care s-a intensificat începînd cu anul 2009, în special graţie platformei de facilitare a schimbului
de opinii pentru sensibilizare și de influenţă asupra politicilor și instrumentelor juridice la nivel
1
Convenţia europeană privind Drepturile Omului: Articolul 14 – Interzicerea discriminării; Protocolul nr. 7Articolul
5 Egalitatea partenerilor de cuplu; Protocolul nr. Articolul1 – Interzicerea generală a discriminării; Carta Europeană
Socială (Revizuită),1996; Convenţia Consiliului Europei cu privire la acţiunile de luptă împotriva traficului.
2 Recomandarea nr. 14 asupra abordării integratoare a genului; Recomandarea nr. 11 asupra luptei împotriva traficului de fiinţe umane şi exploatarea sexuală; RecomandareaRec(5 asu pra protecţiei

femeilor împotriva violenţei; Recomandarea Rec(3 asupra participării echilibrate a femeilor şi bărbaţilor în viaţa publică şi politică; 7Recomandarea 13 asupra abordării integratoare a genului în

educaţie; 7RecomandareaRec(17 asupra standardelor şi mecanismelor; /Recom/a/nda/rea /1 asupra includerii diferenţelor de gen în politicile de sănătate; RecomandareaCM/Rec(2010)10 a Comitetului
de Miniştri pentru statele-asupra rolului femeilor şi bărbaţilor în prevenirea şi soluţionarea conflictelor şi consolidarea păcii
naţional, prin crearea Consiliului Naţional de Participare şi a altor acţiuni, realizate în vederea
îmbunătățirii colaborării dintre societate și Guvern, Parlament, APL, parteneri de dezvoltare şi
alţi actori sociali).
Organizaţia Naţiunilor Unite lucrează de mai multe decenii pe problema promovării
egalității de gen. În 1979, ONU a adoptat Convenția asupra eliminării tuturor formelor de
discriminare față de femei (CEDAW), care și-a dorit să fie o adevărată cartă internațională a
drepturilor femeii. Convenţia defineşte discriminarea femeilor ca „…orice diferenţiere, excludere
sau restricţie bazată pe sex, care are drept efect sau scop compromiterea ori anularea
recunoaşterii, beneficierii şi exercitării de către femei, indiferent de starea lor matrimonială, pe
baza egalităţii dintre bărbat şi femeie, a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, în
domeniile politic, economic, social, cultural şi civil sau în orice alt domeniu”.
Principiul egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi este cuprins în legislaţia
moldovenească în cîteva acte normative, începînd cu Constituţia Republicii Moldova, însă cea
mai importantă este Legea nr.5-XVI cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi
bărbaţi (din 9 februarie 2006). Această lege reglementează măsurile pentru promovarea egalităţii
de şanse între femei şi bărbaţi şi eliminarea discriminării directe şi indirecte după criteriul de sex,
în toate sferele vieţii publice. Este important faptul că legea menţionează necesitatea includerii
principiilor sale în toate „politicile, strategiile şi programele publice, actele normative şi
investiţiile financiare”, adică asigurarea unei abordări integratoare a dimensiunii de gen.
Egalitatea de șanse este o valoare politică fundamentală nu doar a Uniunii Europene, ci a
oricărei societăți democratice. Operaționalizarea ei presupune ca fiecărei persoane să i se asigure
participarea deplină la viața economică și socială, fără deosebire de origine etnică, sex, religie,
vârstă, dizabilități sau orientare sexuală.
Egalitatea de șanse presupune că toate fiinţele umane sunt libere să-și dezvolte
capacităţile personale şi să aleagă fără limitări bazate pe vârstă, sex, etnie, religie, mediu și statut
social, aspect fizic etc.
Astfel, Declaraţia de la Viena adoptată în cadrul Conferinţei mondiale a ONU privind
drepturile omului din 25 iunie 1993, se prevede că „drepturile femeilor şi ale fetelor reprezintă o
parte inalienabilă,integrală şi indivizibilă a drepturilor universale ale omului” şi întrucât
egalitatea între femei şi bărbaţi este un drept şi un principiu fundamental al UE, recunoscut în
Tratatul de instituire a Uniunii Europene şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene; întrucât, în pofida progreselor semnificative realizate în acest domeniu, persistă multe
inegalităţi între femei şi bărbaţi.
Ținem să menționăm, că Guvernarea este descrisă de Banca Mondială ca fiind „modul în
care statul își exercită și dobândește autoritatea”. În scopuri politice, guvernarea este împărțită în
două componente ample: capacitatea statului de a-și exercita autoritatea și responsabilitatea în
acest sens. „Capacitatea” cuprinde „hardware-ul” statului: resursele sale financiare, amploarea și
eficacitatea infrastructurii sale fizice și administrative pentru distribuirea bunurilor publice,
numărul și competențele personalului său, precum și desfășurarea proceselor de elaborare a
bugetului și a politicilor. În acest context este utilizată sintagma – bunei guvernări.
Participarea egală a femeilor și bărbaților în politică este o condiție importantă pentru o
democrație eficace și o bună guvernare.
Astfel, problema „egalității de gen și guvernării” ar trebui să se refere la crearea
condițiilor în care afacerile publice sunt gestionate astfel încât femeile și bărbații să fie incluși în
mod egal în „agenda” guvernului, astfel încât, la asigurarea justiției, reglementarea economiei,
furnizarea serviciilor publice, soluționarea conflictelor sociale și politice și alte activități
guvernamentale, să se țină cont de necesitățile femeilor în mod egal cu cele ale bărbaților și
egalitatea de gen să fie unul dintre scopurile sau rezultatele managementului public. Conceptul
„egalitatea de gen și buna guvernare” acoperă patru segmente majore:
a) Gender și Reforma sectorului public (sau reforma administrației publice): o zonă vastă,
cu mai multe dimensiuni, cum ar fi reorganizarea serviciilor, reforma salarizării, introducerea
unui management bazat pe rezultate, recrutarea, instruirea, promovarea personalului, raportarea
și sistemele de responsabilitate, care au implicații pentru egalitatea de gen. Acest lucru este cel
mai ușor de analizat în cazul livrării de servicii. Furnizarea de servicii reprezintă o arie critică a
interfeței dintre femei și stat, cu impact diferit. Femeile, în special cu copii, pot fi
excluse/limitate în accesarea serviciilor, sau să li se ofere servicii în moduri care să consolideze
rolurile stereotipice de gen. Cum comunică femeile nevoile și cererile lor furnizorilor de servicii
publice? Cum sunt responsabilitați furnizorii de servicii publice? Etc…
b) Gender și responsabilitate și măsuri anticorupție: cum structurile abilitate abordează
autoritățile publice să răspundă mai eficient la necesitățile femeilor? Există comisiile pentru
drepturile omului, comisiile pentru egalitatea de gen ș.a. și care este implicarea femeilor și
bărbaților? Instrumente eficiente reprezintă: exercițiile participative de consultare ale bugetelor
locale, rapoartele privind serviciile urbane, monitorizarea acțiunilor politicienilor etc.
c) Statul de drept: acest domeniu critic al reformei guvernării are implicații enorme
pentru femei. Aceasta vizează existența legislației și structurilor care protejează femeile în
situații de conflict, violență în familie etc., dar și asigură pedepsirea unor asftel de fapte.
d) Descentralizarea: prevede investiții și programe orientate considerabil pentru a
amplifica vocea femeilor în luarea deciziilor la nivel local și pentru a-și consolida abilitățile de
analiză bugetară, de advocacy etc. La acest nivel este testată eficiența reformelor la nivel local
din perspectiva de gen, prin urmărirea cheltuielilor locale: alocarea de bani în serviciile pe care
femeile au mai mare nevoie, cum ar fi îngrijirea ante-natală, apa și canalizarea, iluminatul
stradal? ș.a.
Ca sfere de guvernare cel mai apropiate de oameni, autorităţile regionale şi locale
reprezintă nivelele cel mai bine plasate pentru a combate menţinerea şi reproducerea
inegalităţilor şi de a promova o societate cu adevărat egalitară. Ele pot, prin competenţele lor şi
prin cooperarea cu o întreagă gamă de actori locali, să întreprindă acţiuni concrete în favoarea
egalităţii dintre femei şi bărbaţi.
Mai mult, principiul subsidiarităţii este de o importanţă deosebită în legătură cu
implementarea practică a dreptului la egalitate dintre femei şi bărbaţi. Acest principiu se aplică la
toate nivelele de guvernare – european, naţional, regional şi local. Deoarece guvernele locale şi
regionale europene au o gamă diversă de responsabilităţi, toate pot şi trebuie să joace un rol
pozitiv în promovarea egalităţii în mod practic cu impact asupra vieţii zilnice a populaţiilor lor.
Strâns legate de principiul subsidiarităţii sunt principiile auto-guvernării locale şi
regionale. Consiliul Cartei Europene a Auto-guvernării Locale din 1985, semnat şi ratificat de
marea majoritate a statelor europene, pune accentual pe “dreptul şi capacitatea autorităţilor
locale, în limitele legale, de a reglementa şi administra o parte substanţială din afacerile publice
care sunt în sarcina lor şi în interesul populaţiei locale”. Implementarea şi promovarea dreptului
la egalitate trebuie să fie miezul acestui concept de auto-guvernare locală. Democraţia locală şi
regională trebuie să permită cele mai adecvate alegeri care să se facă cu privire la aspectele cele
mai concrete ale vieţii zilnice, cum sunt locuinţele, siguranţa, transportul public, mediul de lucru
sau sănătatea.
 În plus, implicarea totală a femeilor în dezvoltarea şi implementarea politicilor locale şi
regionale face ca experienţele lor de viaţă, cunoştinţele şi creativitatea lor să fie luate în
considerare. Dacă vom construi o societate bazată pe egalitate, este esenţial ca autorităţile locale
şi regionale să ia în calcul dimensiunea umană, în politicile, organizarea şi practicile lor. În
lumea de azi şi de mâine, egalitatea reală dintre femei şi bărbaţi este şi cheia pentru succesul
nostru economic şi social – nu numai la nivel european şi naţional dar şi al regiunilor, oraşelor şi
comunităţilor noastre locale.
Rolul autorităţilor locale şi regionale în promovarea egalităţii dintre oameni a fost afirmat
în Declaraţia Universală a IULA (Uniunea Internaţională a Autorităţilor Locale) cu privire la
“femeia în guvernarea locală” adoptată în 1988. Noua organizaţie mondială, United Cities and
Local Governments, păstrează egalitatea dintre femei şi bărbaţi ca pe unul dintre obiectivele
principale.
Standardele internaționale în domeniul egalității de gen stipulează expres elementele de
voință politică privind realizarea egalității de gen şi anume: adoptarea şi implementarea cadrului
legal-normativ şi a politicilor care vizează EG / Planuri de acțiuni; crearea mecanismelor
instituționale specializate; eradicarea tradițiilor culturale sau obiceiurile sociale care afectează
femeile/ bărbații; utilizarea limbajului non-sexist; alocarea resurselor umane şi financiare
adecvate în programe, proiecte; date, statistici dezagregate în funcție de sex/gen; monitorizare și
evaluare riguroasă prin prisma egalității de gen.3
Egalitatea de gen este un bun public, oferind beneficii sociale, politice şi economice
indivizilor în societate şi societății în întregime. Egalitatea de gen se referă la exercitarea de
drepturi, şanse şi de tratament egale de către bărbați și femei, precum și de băieți și fete, în toate
sferele vieții.
Totodată, egalitatea de gen, inclusiv egalitatea de tratament și de șanse și remunerarea
egală pentru muncă de valoare egală, precum și echilibrul dintre viața profesională și cea
personală sunt recunoscute prin principiile 2 și 9 ale Pilonului european al drepturilor sociale,
proclamat de Parlamentul European, Consiliu și Comisie la 17 noiembrie 2017.
Subliniem, că egalitatea de gen constituie o parte integrantă a economiei bunăstării, care
subliniază raportul de consolidare reciprocă dintre bunăstare și creșterea economică, precum și
faptul că egalitatea de gen și promovarea, protecția și exercitarea drepturilor femeilor și fetelor
reprezintă atât condiții prealabile pentru o dezvoltare durabilă favorabilă incluziunii și echitabilă,
cât și valori și obiective importante în sine.
Importanța continuării unei abordări duale în ceea ce privește egalitatea de gen, instituită
drept strategie globală majoră pentru promovarea egalității de gen în Platforma de acțiune de la
Beijing, care combină integrarea sistematică a unei perspective de gen în toate politicile și
activitățile UE (integrarea dimensiunii de gen) cu măsuri specific.
Anul 2020, a reprezentat un moment important pentru egalitatea de gen și drepturile
femeilor, întrucât comunitatea internațională a sărbătorit cea de a 25-a aniversare a adoptării
Declarației de la Beijing și cea de a 20-a aniversare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate
al ONU privind femeile, pacea și securitatea. S-a încheiat perioada de aplicare a mai multor
cadre strategice cu relevanță pentru egalitatea de gen, printre care Pactul european pentru
egalitatea de șanse între femei și bărbați (2011-2020), „Angajamentul strategic pentru egalitatea
de șanse între femei și bărbați 2016-2019” al Comisiei, precum și Planul de acțiune al UE pentru

3
Recommendation CM/Rec (2007) 17 of the Committee of Ministers to member states on gender equality standards
and mechanisms https://eige. europa.eu/library/resource/aleph_eige000001591
egalitatea de gen II intitulat „Egalitatea de gen și emanciparea femeilor: transformarea vieții
fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020”.
Menționăm, că egalitatea de gen este esențială pentru realizarea Agendei 2030 pentru
dezvoltare durabilă a ONU și că UE și-a asumat angajamentul de a pune în aplicare Agenda
2030, de a întreprinde acțiuni subsecvente acesteia, precum și de a o revizui dintr-o perspectivă
transformatoare a chestiunii genului, atât în cadrul acțiunii sale interne, cât și al celei externe și
luând act de documentul de reflecție al Comisiei intitulat „Către o Europă durabilă până în 2030”
și de Concluziile Consiliului intitulate „Către o Uniune tot mai durabilă până în 2030” privind
punerea în aplicare a Agendei 2030 în UE. Politicile de mediu și politicile privind clima care iau
în considerare dimensiunea de gen și participarea egală a femeilor la procesul decizional
promovează atât egalitatea de gen, cât și eficacitatea combaterii schimbărilor climatice.4
Astfel, în ultimii ani s-au înregistrat progrese în anumite domenii, cum ar fi adoptarea
Directivei privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată, creșterea ponderii femeilor
în consiliile de administrație ale marilor întreprinderi, reducerea numărului de femei și de bărbați
expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială, precum și îmbunătățiri în ceea ce privește
integrarea perspectivei de gen în acțiunea externă a UE. Acest lucru reflectă angajamentul UE și
al statelor sale membre față de punerea în aplicare a Platformei de acțiune de la Beijing.
În UE persistă diferențe de remunerare semnificative între femei și bărbați și disparități
de gen substanțiale în ceea ce privește pensiile; prin urmare, femeile continuă să se confrunte cu
un nivel inferior de independență economică comparativ cu bărbații.5
În ceea ce privește ocuparea forței de muncă în UE, există în continuare o disparitate de
gen semnificativă.6 În cazul femeilor care participă pe piața forței de muncă, este mai probabil ca
locurile de muncă ale acestora să fie precare și pe durată determinată și, în multe cazuri, acestea
sunt cu fracțiune de normă involuntară. Cu toate acestea, munca cu fracțiune de normă poate fi,
de asemenea, o opțiune aleasă de femei și bărbați pentru ca aceștia să participe pe piața forței de
muncă și să-și îmbunătățească calitatea vieții.
În mod sistematic, probabilitatea de a fi expus riscului de sărăcie și de excluziune socială
este mai mare în cazul femeilor decât în cel al bărbaților, iar acest lucru are consecințe negative
asupra bunăstării femeilor, în special dacă acestea au grijă de copii fără a avea un partener sau
atunci când sunt mai în vârstă. De asemenea, este probabil ca femeile să fie mai afectate de
impactul schimbărilor climatice decât bărbații, iar acestea sunt mai vulnerabile în fața sărăciei
energetice. Consolidarea fiscal-bugetară și reformele în curs ale sectorului public au afectat în
mod disproporționat sectoarele economice dominate de femei.
Numeroase inegalități economice dintre femei și bărbați sunt generate de distribuția
inegală a responsabilităților de îngrijire și a sarcinilor gospodărești. Din cauza responsabilităților
de îngrijire, 7,7 milioane de femei rămân în afara pieței forței de muncă din UE, iar majoritatea
concediilor din motive familiale sunt luate în continuare de femei. Lacunele în ceea ce privește
furnizarea, accesibilitatea din punct de vedere financiar și calitatea serviciilor formale de
educație și îngrijire timpurie, precum și ale serviciilor de îngrijire pe termen lung reprezintă un
obstacol semnificativ pentru capacitatea femeilor de a participa în mod deplin și egal la viața

4
Proiect de concluzii ale Consiliului Uniunii Europene și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în
cadrul Consiliului, privind revizuirea modului de punere în aplicare a Platformei de acțiune de la Beijing de către
statele membre și instituțiile UE din 2019
5
În 2017, diferența de remunerare între femei și bărbați era de 16,0 %, iar disparitatea de gen în ceea ce privește
pensiile (pentru pensionarii în vârstă de peste 65 de ani) era de 34,8 %.
6
În 2017, disparitatea de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă era de 11,5 puncte procentuale.
profesională. Contribuția activităților de îngrijire neremunerate, desfășurate în principal de
femei, la creșterea economică rămâne în mare parte invizibilă.
Ținem să subliniem, rolul organizațiilor societății civile, inclusiv al organizațiilor de
femei și al apărătorilor drepturilor omului, în promovarea drepturilor femeilor și a egalității de
gen, precum și importanța cooperării continue cu societatea civilă în vederea realizării
obiectivelor Platformei de acțiune de la Beijing.
Încă de la începuturi, Uniunea Europeană a promovat egalitatea de gen și crearea
unei Europe-mai-sociale.
UE a adoptat legi, a emis recomandări, a făcut schimburi de bune practici și oferă finanțări
pentru sprijinirea acțiunilor statelor membre. Conceptele politicii UE privind egalitatea de gen au
fost modelate de hotărârile Curții Europene de Justiție. Parlamentul European adoptă în mod
regulat rapoarte din proprie inițiativă referitoare la problemele de gen, solicitând mai multe
eforturi-pentru-îmbunătățirea egalității.
Parlamentul European a fost întotdeauna foarte activ în obținerea egalității între bărbați și
femei și are o comisie permanentă dedicată drepturilor femeilor și egalității de gen. În fiecare an,
Parlamentul marchează Ziua Internațională a Femeii la 8 martie și organizează evenimente
pentru-sensibilizarea-opiniei-publice.
În ianuarie 2022, eurodeputații au reiterat cererea de instituire a unui nou format în cadrul
Consiliului în care să se întrunească miniștri și secretari de stat responsabili cu egalitatea de gen.
Deputații speră că o astfel de nouă configurație a Consiliului va contribui la promovarea unor
inițiative importante privind egalitatea de gen, precum ratificarea Convenției de la Istanbul
pentru-combaterea-violenței-împotriva-femeilor.
În februarie 2021, Parlamentul a adoptat o rezoluție pentru evaluarea progreselor făcute în
promovarea drepturilor femeilor în ultimii 25 de ani cât și a a numeroaselor provocări rămase de
rezolvat. Eurodeputații au exprimat îngrijjorare în legătură cu rezistența întâmpinată în unele țări
UE și cu riscul ca egalitatea de gen să fie împinsă și mai jos pe agenda statelor membre.
Parlamentul a mai cerut Comisiei să se asigure că drepturile femeilor sunt luate în considerare în
toate propunerile acesteia, să elaboreze planuri concrete pentru scăderea ratei sărăciei în rândul
femeilor și să-și întărească eforturile pentru reducerea diferenței de remunerare între femei și
bărbați.7
În iunie 2021 Parlamentul a adoptat un raport ce îndeamnă țările UE să
protejeze sănătatea sexuală și reproductivă a femeilor. Deputații europeni doresc acces universal
și sigur la avorturi legale, măsuri contraceptive de calitate și educație sexuală în școlile primare
și secundare. Totodată aceștia au cerut o scutire de TVA pentru produsele de igienă menstruală.
În martie 2022 Parlamentul a adoptat Planul de acțiune pentru egalitatea de gen III, având
ca obiectiv promovarea drepturilor și sănătății sexuale și reproductive în afara UE și asigurarea
accesului universal la acestea în țările UE.8
În aprilie 2022, Parlamentul a aprobat propunerea Comisiei pentru o Directivă de
transparentizare a salariilor prin care companiile cu minim 50 de angajați să ofere posibilitatea de
a compara salariile și să ia măsuri concrete pentru reducerea discrepanțelor. Parlamentul solicită,
de asemenea, măsuri concrete de reducere a diferenței de remunerare între femei și bărbați (în
UE, aceasta a fost în medie de 13% în 2020) și a diferenței între pensii (diferența dintre veniturile
din pensii pe care le obțin bărbații și femeile) - care era de 29% în 2019. Parlamentul a mai
7
 Rezoluția Parlamentului European din 11 februarie 2021 referitoare la provocările viitoare legate de
drepturile femeilor în Europa: mai mult de 25 de ani de la Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing
(2021/2509(RSP))
8
Planul de acțiune pentru egalitatea de gen III – o prioritate a acțiunii externe a UE (europa.eu)
solicitat măsuri de combatere a sărăciei femeilor, deoarece acestea riscă mai mult decât bărbații
să trăiască în sărăcie.9
În cadrul unei rezoluții adoptate în 2018, eurodeputații au cerut țărilor UE să pună în
aplicare măsuri pentru a asigura integrarea deplină a femeilor în sectoarele TIC și să încurajeze
educația și formarea femeilor în domeniile TIC, știință, tehnologie, inginerie și matematică.10
Într-o rezoluție adoptată în februarie 2021, Parlamentul a cerut pași concreți în aplicarea
regulilor propuse pentru ca minim 40% dintre membrii neexecutivi în consiliile de administrație
ale companiilor să fie femei. Pornind de la o propunere în acest sens a Comisiei, deputații
europeni și statele membre vor începe în curând negocieri pentru creșterea echilibrului de gen în
consiliile de administrație ale corporațiilor.11
Prin rezoluția adoptată în 2016, deputații europeni au solicitat linii directoare în domeniul
diferenței de gen la nivel UE, ca parte a reformelor mai largi privind migrația și politica de azil.
Într-un raport adoptat în 2018, eurodeputații au solicitat ca măsurile privind schimbările
climatice să țină seama de rolul femeilor și au cerut acțiuni pentru a abilita și proteja cele mai
vulnerabile femei.12
Astfel, toate acordurile comerciale ale UE trebuie să includă dispoziții obligatorii și
executorii pentru a asigura respectarea drepturilor omului, inclusiv egalitatea de gen, conform
unei rezoluții adoptate în 2018.13
Ținem să menționăm, că pe parcursul ultimilor ani și Republica Moldova a înregistrat un
şir de progrese în domeniul egalității de gen, acestea fiind reflectate în „The Gender Gap
Report”, elaborat de Forumul Economic Mondial. Totodată, conform datelor Raportului global
cu referire la Indexul disparității de gen (Gender GAP Index) evoluția țării este pozitivă, dar
neuniformă: de la locul 52 (2013) la locul 25 (2014), locul 26 (2015) și locul 26 (2016), locul 35
(2018) din 149 țări.14
Legislația Republicii Moldova stipulează drepturi egale pentru femei și bărbați în toate
domeniile vieții publice și private. Constituția Republicii Moldova (1994) include multiple
articole, care expres prevăd asigurarea drepturilor cetățenilor la muncă și protecția muncii, la
libera alegere a muncii, la condiții echitabile şi satisfăcătoare de muncă, dreptul la asistență şi
protecție socială etc.
Principiile nediscriminării, universalității şi egalității în drepturi, prevăzute inclusiv de
Constituție, sunt esențiale şi stau la baza întregului sistem de protecție a drepturilor omului din
RM. Cadrul legislativ conține prevederi care interzic discriminarea pe criteriul de rasă,
naționalitate, etnie, limbă, religie, origine socială, opinie, sex, apartenență politică, avere sau
orice alt criteriu care are ca scop restrângerea sau înlăturarea recunoaşterii, exercitării, în condiții
de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de
lege. Astfel, cadrul legal național conține prevederi inserate în diferite acte legislative care
interzic discriminarea pe diverse criterii, dar se impune consolidarea şi ajustarea acestuia
conform normelor internaționale pentru promovarea bunelor practici de conduită
nediscriminatorie.

9
Gender pay gap statistics - Statistics Explained (europa.eu)
10
Texte adoptate - Capacitarea femeilor și a fetelor prin sectorul digital - Marţi, 17 aprilie 2018 (europa.eu)
11
Women on boards: committees give green light for negotiations with member states | Actualitate | Parlamentul
European (europa.eu)
12
Climate change: mitigating the impact on women | Actualitate | Parlamentul European (europa.eu)
13
www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-8-2018-0066_RO.html
14
WEF_GGGR_2018.pdf (weforum.org) The Global Gender Gap Report 2018
 Un rol semnificativ în promovarea egalității între femei și bărbați în Moldova revine
celor două legi cadru: a) Legii nr. 5-XVI din 09.02.2006 cu privire la asigurarea egalității de
șanse între femei și bărbați15, care stipulează că în Republica Moldova, femeile şi bărbații
beneficiază de drepturi şi libertăți egale, fiindu-le garantate şi şanse egale pentru exercitarea lor;
b) Legii nr. 121 din 25.05.2012 privind asigurarea egalității care a contribuit la consolidarea
mecanismului instituțional de egalitate, complementând legislația națională cu definiții noi și a
conturat modalitățile de eliminare a discriminării, răspunderea pentru faptele de discriminare,
specificând că faptele de discriminare sunt pasibile de răspundere disciplinară, civilă,
contravențională şi penală, conform legislației în vigoare.
În acelaşi timp, în pofida faptului existenței cadrului legal-normativ, există unele
probleme la nivel de implementare a acestuia.
La fel, menționăm existența mai multor rezerve în funcționalitatea Mecanismului
național: dependența de fluctuația cadrelor, lipsa formării continue a funcționarilor publici în
domeniul egalității de gen, insuficiență de resurse umane şi financiare.
Activitatea unităților gender, instituite în cadrul majorității structurilor autorităților
publice centrale, nu întotdeauna este semnificativă. Eficiența activității acestora rămâne limitată
de faptul supraîncărcării persoanelor nominalizate (activitate adițională la funcția de bază, fără
remunerare), fluctuația cadrelor (în special în dependență de factorul politic), lipsa resurselor
pentru activitate, capacități insuficiente în domeniu. Din perpectiva organizațiilor societății
civile, toate reformele cu privire la promovarea egalității de gen din ultimii patru ani au fost
realizate pe jumătate de măsură, astfel, nivelul egalității de gen nu s-a îmbunătățit.
Egalitatea de șanse deschide o discuție serioasă și extrem de importantă despre condițiile
și inegalitățile sociale, ca factori extrinseci individului, care îngreunează și chiar blochează
dezvoltarea plenară a acestuia, restrângând oportunitățile și limitând accesul la bunuri publice și
poziții sociale. Caracteristica esenţială a acestei abordări constă în integrarea perspectivei de gen
în toate etapele procesului politicilor publice – de la proiectare şi implementare, până la 5
monitorizare şi evaluare – cu scopul promovării egalităţii dintre femei şi bărbaţi. Întreaga
abordare are în vedere ca fiecare politică publică să poată fi evaluată din perspectiva impactului
pe care îl are asupra vieţii şi statutului atât al femeilor, cât şi al bărbaţilor, asumând
responsabilitatea revenirii asupra problemelor dacă este necesar, întrucât se consideră că
menţinerea inegalităţilor dintre femei şi bărbaţi constituie o violare a Drepturilor Omului,
consecințele asupra întregii economii fiind mult prea mari prin pierderile de eficienţă şi talent.
Promovarea egalității între femei și bărbați este o sarcină a Uniunii, în toate activitățile
sale, fiind prevăzută de tratate. Egalitatea de gen este o valoare de bază a UE, un drept
fundamental și un principiu-cheie al Pilonului european al drepturilor sociale . Este o valoare
care ne reprezintă și, totodată, o condiție esențială pentru o economie europeană inovatoare,
competitivă și prosperă. În afaceri, în politică și la nivelul societății în ansamblul său, nu ne
putem valorifica pe deplin potențialul decât dacă utilizăm tot talentul și toată diversitatea de care
dispunem. Egalitatea de gen creează locuri de muncă în plus și generează un spor de
productivitate – un potențial care trebuie valorificat într-un moment în care ne pregătim pentru
tranziția către o economie verde și pentru tranziția digitală și în care trebuie să facem față
provocărilor demografice.
UE este lider mondial în domeniul egalității de gen: 14 din cele 20 de țări din întreaga
lume cu cele mai bune rezultate în ceea ce privește egalitatea de gen sunt state membre ale UE.

15
http://lex.justice.md/md/315674/
16
Datorită legislației și jurisprudenței solide privind egalitatea de tratament, eforturilor de
integrare a perspectivei de gen în diferite domenii de politică și actelor legislative menite să
abordeze inegalități specifice, UE a înregistrat, în ultimele decenii, progrese semnificative în
ceea ce privește egalitatea de gen.
Cu toate acestea, niciun stat membru nu a atins încă o egalitate de gen deplină, iar
progresele sunt lente. În clasamentul privind indicele egalității de gen al UE pentru 2019, statele
membre au obținut, în medie, 67,4 din 100 de puncte, rezultat care s-a îmbunătățit cu doar 5,4
puncte față de cel din 2005.17
Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva
femeilor și a violenței domestice – „Convenția de la Istanbul” – este punctul de referință pentru
standardele internaționale în acest domeniu. UE a semnat convenția în 2017, iar încheierea
procesului de aderare a UE la aceasta constituie o prioritate-cheie pentru Comisie. Pentru a
accelera încheierea procesului de aderare a UE, în 2019 Parlamentul European a solicitat Curții
de Justiție a Uniunii Europene un aviz cu privire la acest aspect.
În cazul în care procesul de aderare a UE la Convenția de la Istanbul rămâne blocat,
Comisia intenționează ca în 2021 să propună măsuri în limitele competenței UE pentru a atinge
aceleași obiective ca cele ale Convenției de la Istanbul.
În vederea combaterii violenței și a hărțuirii în contextele profesionale, Comisia
Europeană a încurajat statele membre să ratifice Convenția Organizației Internaționale a Muncii
(OIM) privind combaterea violenței și a hărțuirii în lumea muncii, 18să pună în aplicare normele
UE existente privind protecția lucrătorilor împotriva hărțuirii sexuale și să sensibilizeze cetățenii
cu privire la acestea. În calitate de angajator, Comisia Europeană va adopta un nou cadru juridic
cuprinzător, dotat cu un set de măsuri de prevenire și de răspuns care să combată hărțuirea la
locul de muncă.
UE are nevoie de date complete, actualizate și comparabile pentru ca politicile privind
combaterea violenței bazate pe gen să fie eficace. Pentru a obține o imagine completă a violenței
bazate pe gen, datele ar trebui să fie defalcate pe aspecte și indicatori intersectoriali relevanți,
cum ar fi vârsta, statutul de persoană cu handicap, statutul de migrant și reședința rurală sau
urbană. Un sondaj la nivelul UE, coordonat de Eurostat, va furniza date privind prevalența și
dinamica violenței împotriva femeilor și a altor forme de violență interpersonală, rezultatele
sondajului urmând a fi prezentate în 2023.
Inteligența artificială (IA) a devenit un domeniu de importanță strategică și un factor-
cheie al progresului economic, prin urmare femeile trebuie să participe la dezvoltarea sa în
calitate de cercetători, programatori și utilizatori. Cu toate că IA poate oferi soluții la multe
provocări societale, ea riscă să intensifice inegalitățile de gen. Dacă nu sunt suficient de
transparenți și solizi, algoritmii și învățarea automatizată conexă riscă să repete, să amplifice sau
să contribuie la prejudecăți de gen de care programatorii ar putea să nu fie conștienți sau care
sunt rezultatul selecției unor date specifice. Noua Carte albă a Comisiei privind IA prezintă
abordarea europeană bazată pe valorile și drepturile fundamentale ale UE, inclusiv pe
nediscriminare și egalitatea de gen. Următorul program-cadru pentru cercetare și inovare,

16
Referitor la punerea în aplicare a obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 5 privind egalitatea de gen, în
conformitate cu Indicele „Equal Measures 2030” (EM2030) pentru 2019 privind obiectivul de dezvoltare durabilă
„egalitatea de gen”: https://data.em2030.org/em2030-sdg-gender-index/.
17
A se vedea site-ul Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE):
https://eige.europa.eu/gender-equality-index/2019.
18
OIM, Convenția (nr. 190) și Recomandarea (nr. 206) privind combaterea violenței și a hărțuirii.
Orizont Europa19, va oferi, de asemenea, informații și soluții cu privire la abordarea potențialelor
prejudecăți de gen în domeniul IA, precum și cu privire la eliminarea stereotipurilor de gen în
toate domeniile (social, economic și cultural), sprijinind elaborarea unor politici imparțiale
bazate pe date concrete.
Ajungerea la o egalitate de gen în Uniunea Europeană este o responsabilitate comună,
care necesită unirea forțelor și întreprinderea de acțiuni de către toate instituțiile UE, statele
membre și agențiile UE, în parteneriat cu societatea civilă și cu organizațiile de femei, cu
partenerii sociali și cu sectorul privat.
Parlamentul European și Consiliul și-au demonstrat angajamentul față de egalitatea de
gen în mai multe rezoluții și concluzii prin care îndeamnă Comisia să adopte o strategie
europeană privind egalitatea de gen și să consolideze integrarea dimensiunii de gen în toate
domeniile de politică.
Lucrând împreună, instituțiile UE și statele membre trebuie să își intensifice colaborarea
cu societatea civilă, inclusiv cu mișcările și organizațiile de femei, cu organizațiile internaționale
și cu guvernele, pentru a înregistra progrese în ceea ce privește egalitatea de gen și pentru a
continua să fie lideri pe plan mondial.
De asemenea, Comisia invită Parlamentul European și Consiliul să avanseze, în timp util,
cu privire la propunerile existente și viitoare ale Comisiei. Statele membre ar trebui să recurgă la
toate instrumentele de care dispun, în special la posibilitățile oferite de sprijinul financiar al UE,
și să asigure îmbunătățirea egalității de gen.
Lucrând împreună, putem face progrese reale până în 2025 pentru concretizarea unei
Europe în care femeile și bărbații, fetele și băieții, în toată diversitatea lor, să fie egali și liberi să
își urmeze parcursul de viață dorit și să își valorifice pe deplin potențialul, în care să aibă șanse
egale de a prospera, să poată participa la societatea noastră europeană și totodată să o poată
conduce.
2.2. Prezența femeilor în structurile Uniunii Europene
Eficienţa unui sistem democratic nu poate fi evaluată fără a lua în consideraţie gradul de
reprezentare a cetăţenilor în forurile decizionale. Nu putem vorbi despre o democraţie veritabilă
într-o societate dacă o parte semnificativă a electoratului nu este reprezentată în mod constant.
Un sistem bazat pe competiţie politică în care se perpetuează inegalităţi nu este unul deschis şi
nici nu ţine cont de principiul meritocraţiei şi de competenţe. Creşterea participării politice a
femeilor în structurile de guvernare este considerată una dintre modalităţile principale de
consolidare a echilibrului de gen în societate. În realitate, participarea femeilor la procesul
decizional este neomogen, mai ales la treptele superioare ale ierarhiei administrative.
Participarea politică a femeilor depinde de un şir de factori, precum: cunoaşterea
drepturilor şi revendicarea lor; accesul la informaţii privind legile, politicile, structurile care le
„guvernează” viaţa; încrederea în sine, stima de sine înaltă şi capacitatea de a provoca şi
confrunta (în caz de necesitate) structurile de stat; cunoaşterea instituţiilor/ organizaţiilor care să
le acorde suport şi modele de rol pozitive; existenţa unui mediu politic, legal, economic şi
cultural care le-ar permite să se angajeze plenar în procesele de luare a deciziilor. Alţi factori
demni de a fi luaţi în calcul sînt: dependenţa economică şi lipsa resurselor financiare adecvate;
oportunităţi diferite de angajare în cîmpul muncii (şi, implicit, de dezvoltare a carierei); atitudini
discriminatorii şi stereotipuri negative perpetuate în familie şi în viaţa publică; suprasolicitarea
cu responsabilităţi casnice; intimidare, hărţuire şi violenţă.

19
Horizon Europe | Comisia Europeană (europa.eu)
 Pe lângă consolidarea și extinderea sistemului democratic, participarea mai multor femei
la procesul decizional politic are multe efecte pozitive asupra societății, care pot contribui la
îmbunătățirea nivelului de trai al femeilor și bărbaților. Printre beneficii se numără societăți mai
echitabile și o guvernare favorabilă incluziunii, niveluri de trai mai ridicate, evoluția pozitivă în
educație, sănătate și infrastructură, precum și o reducere a corupției politice.
Însă, femeile continuă să fie subreprezentate în toate domeniile procesului decizional
analizate în cadrul Platformei de acțiune de la Beijing, inclusiv în domeniul politic și în mediul
de afaceri. Deși ponderea femeilor în procesul decizional a crescut în ultimii ani, în special dacă
au fost introduse măsuri legislative, progresul general a fost lent.
Dincolo de cadrul legislativ, obstacolele sociopolitice pe care femeile le întîmpină în
cursa către forurile decizionale sînt, în linii mari, următoarele: (i) predominanţa unui model
masculin asociat succesului politic şi vieţii politice în general (în spaţiul postcomunist,
personajul politic se identifică cu o serie de atribute din care nu face parte nici măcar calitatea de
familist); (ii) desemnarea bărbaţilor ca fiind „capul familiei” în toate domeniile sociale,
economice şi politice; (iii) un suport limitat din partea partidelor politice, care se reflectă prin
resursele financiare şi umane limitate alocate în campanie şi prin grad scăzut de încredere; (iv)
disponibilitate mică a partidelor politice de a colabora cu organizaţii de femei; (v) interesul
bărbaţilor ca femeile să nu intre în concurenţă cu ei pentru posturile de conducere; (vi) absenţa
unui stimul politic şi social pentru un sistem de educare şi instruire în domeniul leadership-ului
pentru femei, care să orienteze tinerele către viaţa politică; (vii) lipsa modelelor şi a sprijinului
din partea femeilor aflate la putere.
Dificil de surmontat sînt şi obstacolele de natură socioeconomică: (i) femeile sînt în mare
măsură dependente financiar de bărbaţi; (ii) femeile nu dispun de resursele necesare sau de
reţelele economice capabile să le susţină într-o cursă electorală; (iii) femeile nu dispun de resurse
de timp, care sînt net diminuate datorită dublei obligativităţi (familiale şi profesionale).
Un al treilea tip de probleme cu care se confruntă femeile dornice să intre în activitatea
politică sînt cele de natură ideologică şi culturală: (i) în multe societăţi, pattern-urile culturale
dominante sînt cele tradiţionale, care atribuie roluri sociale predeterminate (femeia fiind
responsabilă de îngrijire, casă, copii, spaţiul privat în general, iar bărbatul fiind responsabil în
spaţiul public); (ii) relaţii de putere inegale între femei şi bărbaţi în familie; (iii) neîncredere în
reuşită a femeilor ce participă la alegeri; (iv) percepţia femeilor că politica este „murdară”,
„dură”, de unde şi interesul scăzut pentru aceasta; (v) teama de violenţă, hărţuire, critici şi divorţ;
(vi) felul în care media tratează femeile din spaţiul politic (de obicei, presa impune o imagine
atipică pentru femeia ce intră în viaţa politică).
E de menționat faptul că, participarea femeilor în structurile şi procesele politice, acolo
unde se iau decizii cu privire la utilizarea resurselor generate atît de bărbaţi, cît şi (mai ales) de
femei, rămîne a fi insignifiantă. Or, creşterea participării femeilor în structurile de guvernare este
considerată una dintre modalităţile de bază de restabilire a echilibrului de gen în societate.
În ultimii ani au apărut noi provocări. În pofida potențialului lor pozitiv pentru viața
profesională, automatizarea și digitalizarea pot compromite și mai mult poziția femeilor pe piața
forței de muncă, de exemplu din cauză că există încă un număr relativ scăzut de femei în
educația în domeniul TIC și în profesiile din domeniul TIC sau din cauza prejudecăților de gen
care sunt integrate în mod conștient sau inconștient în algoritmi și în inteligența artificială,
sporind astfel riscul decalajului digital dintre femei și bărbați. În plus, femeile și fetele se
confruntă în mod disproporționat cu violența cibernetică, inclusiv cu hărțuirea online, hărțuirea
cibernetică și discursurile sexiste de incitare la ură.
 Tranziția digitală este extrem de importantă în acest context. Având în vedere
transformarea rapidă și digitalizarea economiei și a pieței forței de muncă, în prezent 90 % din
locurile de muncă necesită competențe digitale de bază. 20Femeile reprezintă doar 17 % din
persoanele care fac studii și au o carieră în domeniul TIC 21în UE 22și numai 36 % din absolvenții
de studii în domeniul STIM, chiar dacă fetele obțin rezultate mai bune decât băieții în ceea ce
privește competențele digitale23. Acest decalaj și acest paradox vor fi abordate în Planul de
acțiune pentru educația digitală și prin punerea în aplicare a Declarației ministeriale de
angajament privind „Femeile în sectorul digital”. 24Tabloul de bord privind „Femeile în sectorul
digital” va fi folosit în mod mai sistematic.
UE s-a angajat, să elimine disparitățile de gen în domeniul cercetării și inovării. De
exemplu, programul Orizont 202025 ajută organizațiile de cercetare și universitățile să pună în
aplicare diverse inițiative privind egalitatea de gen. În fiecare an, Premiul UE pentru femei
inovatoare26 recompensează femeile care nu sunt doar cercetători și inovatori de excelență, ci și
antreprenori de succes. UE ia, de asemenea, măsuri pentru a îmbunătăți ocuparea forței de muncă
în rândul femeilor în alte sectoare, cum ar fi cel al transporturilor.27
Integrarea egalității de gen în diferite domenii ale politicii UE, inclusiv în punerea în
aplicare a Strategiei Europa 2020 și a semestrului european, este fragmentată și nu prezintă
continuitate și nici o abordare sistematică. Instrumentele de integrare, cum ar fi evaluările
impactului din perspectiva genului sau integrarea dimensiunii de gen în elaborarea bugetelor,
sunt rareori utilizate în UE și în statele sale membre și există deficiențe în colectarea, analizarea
și utilizarea datelor defalcate în funcție de sex în cadrul politicilor.
Pentru democrația reprezentativă de la toate nivelurile – european, național, regional și
local, este esențial să se asigure egalitatea de șanse în ceea ce privește participarea. Comisia
Europeană și-a pus ca scop promovarea participării femeilor ca alegători și candidați la alegerile
din 2024 pentru Parlamentul European, în colaborare cu Parlamentul European, cu parlamentele
naționale, cu statele membre și cu societatea civilă, inclusiv prin finanțarea și promovarea de
bune practici. Partidele politice europene care solicită finanțare din partea UE sunt încurajate să
fie transparente cu privire la echilibrul de gen la nivelul membrilor partidelor lor politice
În UE, rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor este, în prezent, mai ridicată
ca niciodată, 28însă multe femei se confruntă în continuare cu obstacole atunci când doresc să
intre și să rămână pe piața forței de muncă. 29

20
Comisia Europeană, „TIC pentru muncă: competențe digitale la locul de muncă”, 2017.
21
Tehnologia informației și comunicațiilor
22
https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/EDN-20180425-1.
23
Studiu internațional privind competențele în domeniul informatic (ICILS), 2018.
24
https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/eu-countries-commit-boost-participation-women-digital
25
https://ec.europa.eu/info/research-and-innovation/funding/funding-opportunities/funding-programmes-and-open-
calls/horizon-2020_en
26
https://eic.ec.europa.eu/eic-funding-opportunities/eic-prizes/eu-prize-women-innovators_en
27
https://transport.ec.europa.eu/index_en
28
Eurostat, 2019, https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-datasets/product?code=sdg_05_30 și
https://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=lfsi_emp_a&lang=en – a se vedea infograficul.
29
https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/pdfscache/35409.pdf și FRA, „Roma Women in nine EU Member
States”, 2019 – a se vedea infograficul.
 Unel
e femei sunt subreprezentate în mod structural pe piața forței de muncă, adesea din cauza
intersectării dintre gen și aspecte suplimentare care le vulnerabilizează sau marginalizează, de
exemplu apartenența la o minoritate etnică sau religioasă 30sau faptul că provin din familii de
migranți.
Îmbunătățirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată este una dintre
modalitățile de a elimina disparitățile de gen de pe piața forței de muncă. Ambii părinți trebuie să
se simtă responsabili și să aibă drepturi în ceea ce privește îngrijirea familiei. Directiva privind
echilibrul dintre viața profesională și cea privată 31introduce standarde minime cu privire la
concediul din motive familiale și formule de lucru flexibile pentru lucrători, promovând,
totodată, împărțirea echitabilă a responsabilităților de îngrijire între părinți.
Deși Parlamentul European luptă pentru egalitatea de gen, numărul femeilor implicate în
politică și în viața publică la nivel local, național și european continuă să fie mic.32
În decursul anilor, numărul femeilor din Parlamentul European a crescut. Doar 31 de
femei au fost deputate europene din anul 1952 până la primele alegeri directe în 1979. 33După
aceste alegeri, 15,2% dintre europarlamentarii aleși au fost femei. Pe parcursul anilor s-a
înregistrat o creștere continuă a procentului femeilor alese în Parlamentul European. În
momentul de față acest procent este de 39,3%, cel mai mare de până acum.

30
A se vedea, de exemplu, studiul ENAR - „Racism and discrimination in Employment in Europe 2013-2017”, 2017
31
Directiva (UE) 2019/1158 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor
32
Women in politics in the EU (europa.eu)
33
Briefing European Parliamentary Research Service (europa.eu)
 Dintre eurodeputații români, doar 17,9% sunt femei în 2022.

Începând cu ianuarie 2022 Parlamentul este prezidat de o femeie: eurodeputata malteză

Roberta Metsola. În prezenta legislatură, opt dintre cei 14 vicepreședinți sunt femei, mai mult
decât în mandatul trecut în care au fost cinci vicepreședinți.34

34
P7_PUB(2014)0001_EN.pdf (europa.eu)
 Femei în poziții de conducere la Parlament.
În 2019 două instituții UE au spart plafonul de sticlă și au învestit pentru prima dată
femei în funcția de președinte.
Ursula von der Leyen a devenit președintele Comisiei Europene, prezidând asupra
unui Colegiul al Comisarilor alcătuit din 12 femei și 14 bărbați. Ursula von der
Leyen Președintele Comisiei Europene, Margrethe Vestager (vicepreședinte executiv) O
Europă pregătită pentru era digital, Věra Jourová (vicepreședinte) Valori și transparență,
Dubravka Šuica (vicepreședinte) Democrație și demografie, Mariya Gabriel Inovare,
cercetare, cultură, educație și tineret, Elisa Ferreira Coeziune și reforme, Stella
Kyriakides Sănătate și securitate alimentară, Helena Dalli Egalitate, Ylva Johansson Afaceri
interne, Adina Vălean Transporturi, Jutta Urpilainen Parteneriate internaționale, Kadri
Simson Energie.
Instituțiile și organismele UE nu ar trebui să fie scutite de obligația de a asigura echilibrul
de gen în posturile de conducere. Grație apelului ferm lansat de președinta von der Leyen ca în
cadrul colegiului comisarilor să existe o paritate de gen, acesta are cel mai mare număr de femei
în funcția de comisar. Până la sfârșitul anului 2024, Comisia Europeană, intenționează ca, la
toate nivelurile sale de conducere să existe o paritate de gen de 50 %. Măsurile de sprijin vor
cuprinde obiective cantitative pentru numirea femeilor în posturi de conducere și programe de
dezvoltare a aptitudinilor de conducere. De asemenea, Comisia își va spori eforturile pentru a
atinge o proporție mai mare de femei în posturi de conducere în agențiile UE 35și va asigura o
reprezentare echilibrată a femeilor și a bărbaților în rândul vorbitorilor și al participanților la
dezbateri în cadrul conferințelor pe care le organizează.
La rândul său, Christine Lagarde a fost numită președinte al Băncii Centrale Europene cu
susținerea Parlamentului, care a cerut ca femeile să fie mai prezente în funcțiile de conducere din
domeniul economic și monetar. Emily O’Reilly este Ombudsmanul European36, care
investighează plângerile legate de administrarea deficientă de către instituțiile UE.
Zona de decizie economică rămâne un domeniu cu rezultate modeste în ceea ce privește
egalitatea de gen și reprezentarea femeilor. 37 Comisia Europeană are ca scop de a sprijini statele
membre în elaborarea și punerea în aplicare a unor strategii mai eficace de sporire a numărului
de femei în posturi de decizie, inclusiv prin intermediul Programului de învățare reciprocă
privind egalitatea de gen. 38Comisia va difuza, de asemenea, date și analize ale tendințelor
privind reprezentarea femeilor și a bărbaților în posturi de decizie, în cooperare cu Institutul
European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE).

35
În prezent, peste 3 din 4 agenții ale UE sunt conduse de bărbați.
36
https://www.ombudsman.europa.eu/ro/home
37
European Union | Power | 2021 | Gender Equality Index | European Institute for Gender Equality (europa.eu)
38
Mutual Learning Programme in gender equality | European Commission (europa.eu)
 Analiza experienţei din scrutinele ultimilor 10 ani arată că prezenţa femeilor pe listele de
candidaţi este încă nesemnificativă, iar pe locurile eligibile – foarte redusă. Fără stipularea
prevederilor cu privire la plasament, utilitatea introducerii cotelor va fi una foarte mică. În
acelaşi timp, analizele comparative cu ţările care au prevederi legale cu privire la cote de
reprezentare ne determină să conchidem că introducerea cotelor fără sistem de stimulare
financiară şi penalizări financiare ar fi ineficientă.
O problemă majoră este și prezența femeilor în domeniul antreprenoriatului.
Antreprenoriatul este asociat cu creșterea și dezvoltarea economică, îmbunătățirea condițiilor de
trai, generarea de noi locuri de muncă, progres tehnologic, reprezentând de fapt, una din cauzele
de bază ale prosperității într-o societate. Însă, atât la nivel național, cât și internațional este
recunoscut faptul că femeile sunt mai puțin prezente în activitatea de antreprenoriat decât
bărbații. Femeile se confruntă cu mai multe dificultăți în accesul la finanțare, formare, precum și
în menținerea unui echilibru între viața profesională și cea personală. Egalitatea între femei şi
bărbați devine un drept fundamental şi o condiție necesară pentru promovarea unei creșteri
economice echitabile și incluzive.
Din cauza decalajului mare între femei și bărbați, în toate țările din regiune problema
diferențelor de gen în domeniul antreprenoriatului a primit o atenție sporită în rândul factorilor
de decizie. În cadrul Platformei de acțiuni de la Beijing și în Convenției privind eliminarea
tuturor formelor de discriminare faţă de femei (CEDAW), țările, inclusiv Republica Moldova, s-
au angajat să promoveze accesul egal și participarea echitabilă a femeilor la oportunități
economice și antreprenoriat. În Agenda Globală până în 2030, egalitatea de gen este
fundamentală pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă. Țările vor putea atinge o
dezvoltare sustenabilă doar dacă beneficiile acesteia vor fi distribuite în mod egal atât pentru
femei, cât și pentru bărbați.
Datele care arată participarea femeilor la aproximativ 67% din munca totală, câștigând
doar 10% din veniturile totale ale lumii, fiind plătite pentru munca lor (la fel ca bărbaţii) cu până
la 23% mai puțin, precum și faptul că dispun de doar 1% din averea lumii, sunt mai mult decât
îngrijorătoare. În lume există în total 2,7 de miliarde de femei care sunt împiedicate în mod legal
să aibă aceleași opțiuni de locuri de muncă ca bărbații. Într-un fel, se poate spune că această cale
spre egalitatea deplină în şanse în lumea afacerilor este încă în impas.
Dacă se ia în considerare că egalitatea femeilor în mediul de afaceri va aduce multiple
profituri economiei mondiale, nu este surprinzător faptul că există o dorință generală de egalitate
până în anul 2034 și că diferite fonduri sunt oferite pentru dezvoltarea antreprenoriatului feminin.
Aceasta este una dintre tendințele europene principale despre care se vorbește tot mai mult în
ultimii ani. Una dintre acestea este şi Strategia Europa 202039, care promovează obiectivele de
dezvoltare și politica de creștere inclusivă. Cu ajutorul acestei strategii, se promovează o mai
mare participare a femeilor pe piața muncii cu scopul de a reduce sărăcia și o mai bună coeziune
socială şi se oferă, de asemenea, mijloace nerambursabile pentru femeile care doresc să devină
antreprenori.
Femeile predomină în rândul ocupaţiilor cu nivel înalt de calificare. Nivelul educațional
al femeilor se răsfrânge și asupra oportunităților de angajare și statutului ocupațional al acestora.
În 2014, structura ocupațională 40a femeilor ocupate a fost următoarea (Figura 8): 26% femei au
39
https://www.mpn.gov.rs/wp-content/uploads/2015/08/EU-2020.pdf
40
Grupe majore ale clasificatorului ISCO-88: G1 - Conducatori ai autoritaților publice de toate nivelurile,
conducatori și funcționari superiori din unitațile economico-sociale și politice; G2 - Specialisti cu nivel superior
de calificare; G3 - Specialisti cu nivel mediu de calificare; G4 - Funcționari administrativi; G5 - Lucratori in
servicii, gospodaria de locuinte și deservire comunala, comert și asimilați; G6 - Lucratori calificați in agricultura,
activat în calitate de conducători, manageri, funcționari ai autorităţilor publice de toate nivelurile,
dintre care 16% - specialiste cu nivel superior de calificare (G1, G2, G4); 31% femei lucrează ca
specialiste cu nivel mediu de calificare, muncitoare calificate în agricultură și întreprinderi mari
și mici, în meserii de tip artizanal, în construcţii, transporturi, telecomunicaţii, geologie și
prospectare geologică, (G3, G6, G7); 21% femei lucreaza în domeniile servicii, comerţ,
gospodaria locuinţelor și deservire comunală, (G5); iar restul 22% sunt muncitoare necalificate
sau operatoare, lucrătoare la instalații de maşini și diferite aparate.

Statutul profesional se grupează în două categorii mari: salariați/te și non-salariați/te.

Categoria non-salariați, include patroni, lucrători pe cont propriu, ajutori familiali neremuneraţi,
membri ai cooperativelor.
Femeile salariate dețin o pondere de 72,4 % din total femei ocupate (an.2014). Mai mult
de 3/4 din această categorie sunt cuprinse în doar trei sectoare, acestea fiind: i) administraţie
publică, învăţământ, sănătate și asistenţă socială, ii) comerţ cu ridicata și amănuntul, hoteluri și
restaurante, și iii) industrie.
Femeile din categoria non-salariate constituie 27,6% din total femei ocupate. Majoritatea
femeilor din această categorie sunt lucrătoare pe cont propriu (23%), restul sunt lucrătoare
familiale neremunerate și patroane sau membre ale cooperativelor – 4%. Femeile din categoria
de lucrătoare pe cont propriu activează preponderent în agricultură și în comerțul cu ridicata și
amănuntul, hoteluri și restaurant.
Lucrătoarele pe cont propriu sunt femeile care desfăşoară o activitate individuală /afacere
personală fără a avea angajaţi. În comparaţie cu persoanele salariate, lucrătoarele pe cont propriu
trebuie desinestătător să efectueze lucrările sau să presteze serviciile, dar şi să-şi asume toate
riscurile legate de administrarea activităţii sau afacerii lor.
În același timp, un studiu 41în domeniu arată că, femeile sunt mai rar încurajate de către
familii în vederea participării pe piața muncii și în afaceri. Peste jumatate din numărul
respondenților (60%) acestui studiu continuă să considere că destinul femeii este familia și
gospodăria, iar peste 80% consideră că este mai mult de datoria femeii să se ocupe de treburile
casei, iar de datoria bărbatului este să aducă bani în casă. Astfel, avem 94% respondenți care
consideră că femeia este stăpâna casei, iar 82% consideră bărbatul este capul familiei.

silvicultura, vinatorie, piscicultura și pescuit; G7 - Muncitori calificați in intreprinderi industriale mari și mici,
in meserii de tip artizanal, in construcțiii, transporturi, telecomunicațiii, geologie și prospectare geologica; G8
- Operatori, aparatiști, masinisti la instalatii și masini, lacatusi asamblori; G9 - Muncitori necalificați.
41
Moldova/SOIR (2015). Percepţiile populaţiei Republicii Moldova privind fenomenul discriminării: studiu
comparativ. http://soros.md/files/publications/documents/Raport%20Nediscriminare%20analiza %20comparata.pdf
 Prin intermediul politicilor sale, în special prin Cadrul pentru egalitatea de gen și
emanciparea femeilor, 42Uniunea Europeană urmărește să îmbunătățească viața fetelor și femeilor
la nivel mondial. Prin acest cadru, UE dorește să sprijine țările partenere, în special țările în curs
de dezvoltare, țările implicate în procesul de aderare și țările învecinate pentru a obține rezultate
concrete în domeniul egalității de gen, așa cum prevede planul său de acțiune.
UE promovează în continuare egalitatea de gen în cadrul acțiunilor sale de cooperare
pentru dezvoltare în dialogurile sale cu țările partenere. De exemplu, în contextul negocierilor
comerciale cu Chile, 43UE a propus, pentru prima dată, dispoziții privind comerțul și egalitatea de
gen.
Dubla abordare a UE se axează pe integrarea dimensiunii de gen și a acțiunilor specifice
în mai multe domenii: consolidarea capacităților țărilor în curs de dezvoltare, sprijinirea
organizațiilor de femei și difuzarea de informații privind egalitatea de gen prin orientări, bune
practici și acțiuni de sensibilizare.
De asemenea, UE recunoaște lupta femeilor pentru drepturile lor, în întreaga lume. Nadia
Murad și Lamiya Aji Bashar44, supraviețuitoare ale Statului Islamic, și Malala Yousafzai,
45
militanta palestiniană pentru educația fetelor, au primit Premiul Saharov din partea
Parlamentului European.
În plus, țările candidate care doresc să devină membre ale UE trebuie să adopte pe
deplin principiul fundamental al egalității dintre femei și bărbați și trebuie să depună eforturi
pentru a include legislația UE în domeniu în propriile lor structuri. Aceasta rămâne o prioritate a
procesului de extindere.

Concluzii

42
https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/IP_15_5690
43
https://policy.trade.ec.europa.eu/news_en
44
https://www.europarl.europa.eu/news/en/headlines/world/20161209STO55334/iraqi-yazidi-activists-nadia-murad-
and-lamiya-aji-bashar-receive-sakharov-prize
45
https://www.europarl.europa.eu/news/en/press-room/20131009IPR21810/malala-yousafzai-winner-of-the-
sakharov-prize-2013
 Perioada de tranziţie presupune nu doar experienţe unice în ceea ce priveşte renunţarea la
concepţiile de viaţă create într-o economie planificată, ci şi adoptarea principiilor caracteristice
unei economii de piaţă. Mai mult decît atît, schimbările cauzate de această tranziţie prelungită au
avut loc nu numai în domeniul economic. Pe parcursul a două decenii, asistăm la modificări
fundamentale în toate domeniile vieţii, dar, concomitent, şi la sporirea factorilor de risc pentru
anumite grupuri vulnerabile.
Femeile reprezintă un grup social cu risc sporit de vulnerabilitate. Chiar dacă la nivel empiric
nu este mereu perceput astfel, datele statistice confirmă această vulnerabilitate specifică, atît la
scară globală, europeană, cît şi la cea naţională.
Pe parcursul ultimilor două decenii, atît la nivel național, cît și internațional, au fost asumate
multe angajamente semnificative în vederea sporirii participării femeilor la procesul decizional.
Adoptarea legislaţiei în domeniu a fost crucială pentru asigurarea de jure a tratamentului egal
pentru femei şi bărbaţi, iar asigurarea de facto a acestei egalităţi este un proces care trebuie
susţinut prin demersuri consistente şi eforturi conjugate din partea structurilor guvernamentale şi
neguvernamentale.
Egalitatea de gen este în primul rând un drept fundamental - femeile au dreptul la o viață
demnă și liberă, au dreptul de a-și valorifica potențialul lor, fără constrîngeri, precum și dreptul
de a se bucura de șanse egale în orice domeniu de activitate. Participarea egală a femeilor la
procesul decizional este o pre-condiție esențială pentru creșterea economică a țării și
consolidarea democrației.
În pofida cadrului internațional existent, multor convenții ratificate și mecanismelor
naționale stabilite pentru promovarea egalității de gen, există uneori îngrijorări în societatea
civilă cu privire la faptul că îmbunătățirile în domeniul egalitatii de gen și promovării femeilor
au fost întîmplătoare, operate prin conformare sau ad-hoc. Din acest considerent, se recomandă
insistent ca politicile publice să prevadă și anumite măsuri de responsabilizare din perspectiva de
gen, precum și sprijin bugetar; contribuțiile partenerilor internaționali de dezvoltare sunt foarte
apreciate, dar sprijinul financiar al statului este extrem de necesar în promovarea politicilor
sensibile la gen.
Mobilizarea femeilor din sfera politică este un instrument necesar pentru o mai bună
reprezentare a preocupărilor, nevoilor și intereselor femeilor.
Femeile continuă să se confrunte cu o varietate de obstacole în calea participării lor la viața
publică și politică – discriminare în societate și în partidele politice, barierele sociale, economice
și culturale, etc. – motiv pentru care rolul și influența educației și mass-media trebuie să
sporească în vederea promovării unei bune guvernări sensibile la dimensiunea de gen și
îmbunătățirii reprezentării sociale cu privire la participarea politică a femeilor (de ex., revizuirea
curriculei școlare și a politicilor redactțonale pentru considerarea nu doar a rolului reproductiv al
femeilor, ci ți a celui productiv, prin contribuții egale la dezvoltarea țării, ca modele pentru
următoarea generație de fete și băieți, etc).
Atitudinile tradiționale și barierele culturale sunt printre cele mai dificil de eliminat, iar
institutiile mediatice și organizațiile non-guvernamentale constituie o forță foarte importantă în
modelarea atitudinilor culturale.
Deoarece sprijinul familiei și a comunității sunt factori determinanți pentru participarea și
succesul femeilor în politică, se recomandă implementarea unor activitati specifice care vizează
schimbarea culturii (de ex., furnizarea programelor de formare axate pe adoptarea atitudinilor
anti-discriminatorii și crearea unui mediu favorabil pentru emanciparea femeilor, pentru
societatea civilă și reprezentanții mass-media, tineri, profesori, grupuri comunitare active din
mediul rural; programe de lungă durată pentru femeile care participă la alegeri pentru
consolidarea capacităților, etc.).
Ca urmare a înţelegerilor internaţionale şi a acţiunilor locale, nivelul echilibrului între sexe
în multe sfere ale procesului decizional în statele membre ale Consiliului Europei s-a îmbunătăţit
substanţial în ultimii 25 de ani. În cadrul acestor eforturi, rapoartele Consiliului Europei au fost
foarte importante. Totuşi, progresul a fost inegal. Anumite state membre au întreprins
transformări radicale ale structurilor decizionale sau economice, în timp ce altele au întâlnit
obstacole. Paritatea în cadrul procesului decizional rămâne încă un vis îndepărtat aproape peste
tot. Împărtăşirea continuă a experienţelor privind încercarea îndreptării procesului decizional
către paritatea decizională poate întări hotărârea activiştilor. Ea oferă mărturii pozitive asupra
beneficiilor echilibrului între sexe pentru cei care mai au încă dubii. Eforturile consemnate în
scris din cele 41 de state membre reprezintă o sursă vitală pentru actorii din întregul spectru al
procesului decizional social.
Dovezile sugerează că societatea civilă este mai deschisă pentru liderismul feminin decît
alte sectoare, dar trebuie remarcat faptul că activitatea societății civile este de multe ori
organizată pe bază de voluntariat sau este slab remunerată, iar femeile din acest sector rămîn în
afara procesului de luare a deciziilor.
Organizațiile societății civile trebuie să continue la fel de activ să desfășoare diverse
activități de advocacy și lobby pentru femei în vederea considerării nevoilor și intereselor
femeilor la nivelul politicilor publice și în actul guvernării per ansamblu.
Integrarea dimensiunii de gen în reformele guvernamentale este un pas important în
consolidarea egalității de gen. Succesul integrării paradigmei de gen în Strategia privind reforma
de descentralizare demonstrează necesitatea acestui proces, dar și deschiderea funcționarilor și
decidenților.
Deoarece societatea este în continuare una patriarhală și multe persoane împărtășesc
stereotipuri de gen și prejudecăți, este la fel de important de a crește numărul de femei în funcții
de conducere, precum și susținerea în poziții de conducere a acelor persoane - bărbați și femei -
care sunt dedicați si angajați plenar în promovarea egalității de gen.