AVOCATUL POPORULUI: ORICE

ELIBERARE DIN FUNCȚIE A UNUI
ANGAJAT PE MOTIVUL REFUZULUI DE
A SE VACCINA ESTE ILEGALĂ.
Dat fiind că în ultima perioadă în spațiul public au apărut semnale privind
avertizarea unor angajați cu riscul concedierii, în cazul refuzului vaccinării anti
Covid, Avocatul Poporului precizează că la etapa actuală  nici un angajat din țara
noastră  nu poate fi eliberat din funcție pe acest motiv.

Ombudsmanul notează că în prezent Republica Moldova nu are un cadrul legal

care să permită angajatorilor să decidă asupra eliberării din funcție a unui angajat
pe motivul refuzului de a se vaccina. Articolul 5 din Codul muncii garantează
asigurarea dreptului fiecărui salariat la apărarea drepturilor şi libertăților sale de
muncă. Condițiile concedierii unui salariat sunt strict stipulate în art. 86 din Codul
muncii, printre care NU se regăsește și cea privind refuzul vaccinării. 

Vaccinarea este un drept la sănătate al omului. Conform Tratatului Internațional cu

privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, statele trebuie să asigure
cetățenilor săi dreptul de a se bucura de cea mai bună sănătate fizică și mintală.
Profilaxia și tratamentul bolilor epidemice este una din garanțiile prevăzute. 

De asemenea, în Declarația Universală a Drepturilor Omului se menționează că

orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui
și a familiei sale, inclusiv îngrijirea medicală (îndeosebi în circumstanțe precum
este COVID-19). Transpus la nivelul Republicii Moldova, asta înseamnă că statul
este obligat să protejeze populația sa de orice virus actual și potențial prin
tratament, dar și prin imunizare corespunzătoare pentru a preveni îmbolnăvirea în
masă.

Deși Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

prevede că orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie,
la 8 aprilie 2021 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis o decizie
referitoare la obligativitatea vaccinului în cauza  Vavřička și alții c. Republicii
Cehe. Acceptând că vaccinarea obligatorie este o interferență cu dreptul la
respectarea vieții private, Curtea totuși a subliniat că o asemenea interferență
servește obiectivului legitim de protejare a sănătății publice. Necesitatea acestei
ingerințe în viața privată ar trebui evaluată în lumina obligațiilor pozitive ale
statelor de a proteja viața și integritatea fizică a celor de pe teritoriul lor, în
ansamblu și nu individual.
În contextul pandemiei de coronavirus o astfel de decizie implementată în
Republica Moldova ar obliga în anumite condiții conducătorii instituțiilor,
întreprinderilor, organizațiilor, agențiilor, indiferent de forma de proprietate, din
unele domenii să îngrădească/să nu accepte pe perimetrul teritoriului său persoane
nevaccinate, întrucât (deși discriminatoriu) aceștia periclitează sănătatea publică.
Asta deoarece implementarea siguranței întregii populații are prioritate, are o
pondere esențială și prevalează în raport cu ingerința în viața privată. Totuși,
pentru aceasta este necesar ca legiuitorul să accentueze clar caracterul obligatoriu
sau facultativ al vaccinării.
Autoritățile ar putea obliga sau cel puțin încuraja activ vaccinarea pentru anumite
categorii de funcționari  întru garantarea unei siguranțe tuturor subiecților sănătății
publice. O rată ridicată de vaccinare este deosebit de importantă și pentru a-i
proteja pe cei care nu au putut fi vaccinați din motive ce țin de contraindicații de
sănătate.

Restrângerea exercițiului  unor drepturi și libertăți ale cetățenilor poate avea loc în
anumite condiții și doar în strictă conformitate cu prevederile art. 54 din
Constituție. Astfel, pentru unele sectoare publice și private  sau pentru anumite
categorii de angajați, încurajarea vaccinării ar putea fi obligatorie, însă numai prin
emiterea unor acte normative speciale  prin care vaccinarea să fie una din condițiile
în vederea relaxării restricțiilor privind exercitarea activității la locul de muncă și
protecția sănătății publice. În caz contrar, condiționarea raportului de muncă de
efectuarea unui vaccin sau a testării este inoportună, discriminatorie și încalcă
flagrant legislația muncii.

Cu referire la cadrul legal, Avocatul Poporului precizează că în prezent există doar

Legea ocrotirii sănătății nr.411-XIII din 28 martie 1995, care reglementează
organizarea supravegherii de stat a sănătății publice, stabilind cerințe generale de
sănătate publică, drepturile şi obligațiile persoanelor fizice şi juridice şi modul de
organizare a sistemului de supraveghere de stat a sănătății publice, și Planul
Național de Imunizare împotriva COVID-19 emis de Ministerul Sănătății, Muncii
și Protecției Sociale. Însă aceste acte nu stabilesc obligativitatea vaccinării pentru a
călători, a fi angajat, a participa la evenimente. Conform Planului, statul are drept
scop vaccinarea, însă măsurile ce urmează a fi întreprinse întru atingerea acestui
scop nu sunt certe. Respectiv, în prezent, cadrul legal al Republicii Moldova
prevede că vaccinarea nu este obligatorie.

În context, Maia Bănărescu, recomandă autorităților din diferite structuri ale

statului să pună accentul pe informarea corectă a angajaților cu privire la 
beneficiile vaccinării anti Covid-19, fără a face presiuni pe aceștia.

Nu în ultimul rând, Ombudsmanul face apel către populație să se imunizeze,

menționând  importanța responsabilității comunitare, responsabilitatea fiecărui
cetățean de a contribui la asigurarea securității sănătății publice și de a respecta
deciziile specialiștilor în domeniu.

2021 /07/ 23

Direcția promovarea drepturilor

omului și comunicare

Tel.: 060002656