MANAGEMENTUL EDUCAȚIEI

INCLUZIVE

Coordonator: Cazacu Zinaida

Realizat: Manolii Felicia gr. 41 ET/E
Angajarea şi responsabilizarea familiei în
educaţia copilului sunt fundamentale
pentru reuşita participării la școală.

La orice copil, în mod particular la copiii cu dizabilităţi, gradul de

interes şi de colaborarea a părinţilor cu școala este cel mai adesea
direct proportional cu rezultatele obţinute de copiii. Psihopedagogia
modernă, centrată pe copil se bazează pe convingerea că familia
este primul educator şi cu cel mai mare potenţial de modelare.
Familiile copiilor cu CES sunt adesea responsabile de copiii lor tot
restul vieţii.

Toate intervenţiile ar trebui să plece de la presupunerea că nu

părinţii sunt cauza dizabilităţilor copiilor lor – se are în vedere aici
riscul blamării părinţilor pentru dizabilităţile copiilor lor.

Cadrele didactice ar trebui să aplice criteriul „celei mai puţin

periculoase presupuneri“. De exemplu, dacă un program educațional
utilizat de un părinte a fost ineficient, aceasta s-a întâmplat pentru
că programul a fost ineficient şi nu că familia a aplicat
necorespunzător acest program.

O explicaţie completă a dificultăţilor copilului la școala este esenţială

pentru părinţi.

Nici un specialist sau cadru didactic nu ar trebui să spună părinţilor

că „nu mai este nimic de făcut“ pentru copilul lor.

2
Programele de intervenţie şi sprijin ar trebui să implice familiile la
maximum. Ele ar trebui să fie construite astfel, încât să satisfacă
nevoile copilului în contextul larg al nevoilor familiei.

Părinţii ar trebui să fie recunoscuţi ca fiind cei mai potriviţi în

relatarea istoriei, comportamentului şi nevoilor copilului. Ei ar trebui
să aibă acces total la toate informaţiile educaţionale şi la
„diagnosticele“ copilului.

Iată câteva idei practice care au funcţionat în alte grădinițe:

În sala de grupă:

• Părinţii pot veni la grădiniță să-i ajute pe copii la diverse activităţi

care implică abilităţi de viaţă sau sociale, cum ar fi schimbatul
pentru ora de educaţie fizică şi plimbări, excursii, legarea şireturilor
şi încheierea nasturilor, spălarea mâinilor înainte de masă sau după
ce au folosit toaleta etc.;

• Părinţii îi pot asculta pe copii când recită poezii, interpretează un

cântec sau se joacă, pot să se joace împreună jocuri de
recunoaştere a literelor sau într-un joc dinamic, pot pregăti ora de
desen etc.;

• Părinţii pot veni la grădiniță să vorbească despre serviciul lor –

coafeză/frizer, brutar,agricultor, învăţător, medic, asistent social,
poliţist, grănicer, vânzător etc.;

3
4