Produsul Nr.

2: Sindromul Tourette

Coordonator: Cazacu Zinaida

Elev: Manolii Felicia
Sindromul Tourette, de asemenea cunoscut sub denumirea de sindrom
Gilles de la Tourette dupa numele medicului neurolog pediatru
fracncez care a descris pentru prima data aceasta boala in anul 1885,
este o tulburare in care pacientii prezinta o combinatie de ticuri
motorii si vocale. Ticurile sunt miscari sau sunete bruste, rapide,
repetitive, stereotipice (se produc in acelasi fel), pe care pacientul nu
le poate controla.

Prin definitie, ticurile trebuie sa inceapa inainte de varsta de 18 ani.

Frecvent, sindromul Tourette debuteaza intre 5-7 ani si are cea mai
mare severitate intre 8-12 ani. Sindromul Tourette este mult mai
frecvent la baieti decat la fete.

Pacientii cu sindrom Tourette se prezinta cu o

combinatie de ticuri motorii si vocale, simple
sau complexe, care dureaza mai mult de un an.
Ticurile pot varia de la usoare la severe si, in
unele cazuri, pot fi auto-vatamatoare sau
debilitante. Ticurile se schimba in mod regulat ca tip, frecventa si
severitate – uneori din motive necunoscute, iar alteori ca raspuns la
 factori interni si externi specifici, ca de exemplu stres, anxietate,
excitare, oboseala sau boala.

Cauza nu este pe deplin cunoscuta, insa

exista o componenta ereditara,
insemnand ca tulburarea se poate
transmite din generatie in generatie.
Tratamentul depinde de modul in care
ticurile afecteaza pacientii si daca
acestea au un impact social sau
emotional. Pot sa apara tulburari asociate de dispozitie sau de
comportament, inclusiv anxietate si comportament obsesiv-compulsiv.
Terapia comportamentala comprehensiva pentru ticuri este una dintre
metodele de tratament folosite pentru tratarea sindromului Tourette si
consta in antrenarea constientizarii senzatiei imperioase de a face ticul
si elaborarea unui raspuns competitiv. Ticurile tind sa se diminueze pe
masura ce copiii cresc. In multe cazuri, se amelioreaza in timpul
adolescentei si varstei de adult tanar si uneori dispar complet la varsta
adulta.