THROW ME UP TO THE SKY (Draft Modificat)

12/2/22, 5:05 PM Script ASYLUM
THROW ME UP TO THE SKY (Asylum) - „Aruncă-mă până la cer”
Scenariul de film-lung metraj
de Mircea Costescu, co-scenarist, Radu Botar
Cu inserturi din textul "Ceea ce urmează..." de Toni Bumb,

pentru replicile personajului „Nebunul”.
Copyright c. Mircea Costescu & E-mail: mircea.c@ntlworld.com

Radu Botar,2022 - London, U.K. E-mail:
Bucharest, Ro. mircea.costescu@gmail.com
Tel
1: 0044 7735 434 365
Tel 2:
0044 7440 445 658
E-mail:
radubotar@gmail.com
Tel : 0040
740 355 153
about:blank 1/115
1.EXT.DUPĂ AMIAZĂ SPRE SEARĂ. ÎNCEPUT DE TOAMNĂ.
Un drum prăfuit. Undeva în zare se vede silueta unui bărbat

care se apropie cu un mers oarecum obosit. Are în mână o
valijoară veche și ponosită. Se oprește. În față, drumul
începe să urce o colină în vârful căreia, printre niște
copaci pe jumătate uscați, se distinge o clădire cam
degradată. Soarele se apropie de asfințit. Razele soarelui îi
scaldă fața bărbatului. O față arsă și îmbătrânită, cu o
barbă mare și neîngrijită iar privirea rătăcită. Vorbește
ceva neinteligibil; murmură. Se oprește o clipă privind
înainte apoi pornește hotărât mai departe către clădirea din
vârful colinei.
Clădirea văzută de sus.
Poarta de fier forjat a construcție; deasupra stă scris mare,

cu litere tot din fier forjat, întocmai ca la Auchswitz...
ASYLUM.
Generic! Motto: „Cine n-are curaj, cine n-are ambiție nu are

dreptul să se plângă de mediocritatea vieții sale” - Saint
Exupery
Bărbatul ajunge îm dreptul porții. După o scurtă pauză

împinge poarta deschizând-o. Intră.
2.INT.CAMERĂ AZIL - ZI. AMIAZĂ.
PICTORUL și CRIMINALUL, stau de vorbă. CRIMINALUL, întins pe

un pat. Are în mâini o păpușă mărișoară pe care, cu gesturi
mici dar precise, o tot aranjează iar din când în când își
trece degetele prin părul ei. PICTORUL stă pe un scaun, la
masă, cosând un goblen.
PICTORUL
Au mai adus pe unu'.
CRIMINALUL
Din câte am auzit, se pare că a venit
el singur.
PICTORUL
Singur?! Nu cred.
CRIMINALUL
Singur... Omul vrea să fie singur...
about:blank 2/115
2.
Sau, cine știe, poate se ascunde de

cineva...
PICTORUL
O femeie?
CRIMINALUL
De ce ar fi o femeie?... Poate... Cine
știe.
PICTORUL
E bătrân?
CRIMINALUL
Nu știu. Nu l-am văzut.
PICTORUL
(după o pauză)
Ce avem azi la masă?
CRIMINALUL
Ești un dobitoc! Un căcat avem, ce s-
avem! Numai la mâncare te gândești,
idiotule!
PICTORUL
Auzi, cu mine să nu vorbești așa că...
CRIMINALUL
Că ce, bă, hartistule? Că ce? Câte
felii de bacon crezi că pot să iasă
din burdihanu' ăla a'tău, mare și
gras? Că ești cam durduliu, băi,
Rafaelo dă Da Vinci del goblenos.
PICTORUL
(speriat,încercând să aplaneze
discuția)
Nu, nu, că eu, așa, de felul meu, mă
tot gândesc...
CRIMINALUL
(privindu-l fix)
Ce te gândești, bă?
PICTORUL
Cum ar vrea cineva să vină de bună
voie aici, în locul ăsta uitat de
lume!?
about:blank 3/115
3.
CRIMINALUL
Uite asa! Nu cred că e singurul.
PICTORUL
(după o altă pauză)
M-am întâlnit cu Mimi. Ea mi-a spus de
noul venit. Femeia asta mereu e bine
informată. Nu înțeleg cum.
CRIMINALUL
Curvă. Astea știu tot.
PICTORUL
Mie mi-e simpatică.
CRIMINALUL
(rânjind)
Ai fute-o... hă, hă, hă!...
PICTORUL
(ignorând remarca vulgară)
Ce zicea Directorul, azi dimineață?
CRIMINALUL
Puțin, așa, i-ai trage-o, ha? I-ai
trage-o... Nu știu, că n-am fost
atent.
PICTORUL
Nici eu.
CRIMINALULL
M-am săturat de adunările astea pe
care a început să le ține în fiecare
dimineață. Ăștia ne-au adus aici să ne
trateze, cică, de depresii, de
supărări și de alte alea, dar se pare
că ne-o cam trag pe la spate cu
experiment, ca-n filme.
PICTORUL
(într-un alt gând)
Cred că a fost ceva important... Oare
ce-o fi fost?
CRIMINALUL
Bă, mă lași? Nu mă mai tot fute cu
întrebările tale tâmpite! Hai la masă,
că pe urmă vin iar ăștia cu
tratamentele lor... Să ne simțim bine,
băga-i-aș în mă-sa!...(ca pentru el)
about:blank 4/115
4.
Ce caut eu aici? Într-o zi dau foc și

plec.
CUT
3.INT.HOL AZIL - ZI. AMIAZĂ.
CRIMINALUL merge pe hol având în mâna o cutie de carton în

care își poartă păpușa și fredonează senin „Oda bucuriei.” În
spatele lui, PICTORUL. Din sens opus îi întâmpină CURVA.
CURVA
(adresându-se Pictorului)
Nu l-ați văzut pe Preot?
PICTORUL
Nu. De ce?
CURVA
Vreau să vorbesc cu el.
CRIMINALUL
La masă! Toată lumea la masă! O să-l
întâlnești pe Popă acolo, dragă.
CURVA se alătură celor doi. Este ușor agitată. Își tot

strânge hainele pe ea și face gesturi repetitive și
necontrolate.
CURVA
Tare ciudată zi, tare ciudată. Ieri a
venit... a venit unul nou...
CRIMINALUL
Știm.
CURVA
De unde?
PICTORUL
Tu mi-ai spus mie și eu i-am spus lui.
CURVA
Aha... Se pare că e nebun. Vorbește
singur.
CRIMINALUL
Și eu vorbesc singur... Și nu sunt
nebun deloc!
about:blank 5/115
5.
CURVA
(făcându-se plăcută)
Tu, dragul meu, ești altceva...
CRIMINALUL
(oprindu-se și privind-o periculos)
Eu nu sunt dragul tău, clar?
PICTORUL
Stai, stai. Nu te supăra pe ea. De ce
te superi?
CRIMINALUL
(cu ochii dilatați de o furie
mocnită)
Eu nu sunt dragul nimănui, s-a-nțeles?
CURVA
Am vrut doar să fiu drăguță...
CRIMINALUL
(potolit)
Și nici nebun. Nu.
PICTORUL
Să mergem. Mi-e foame.
CRIMINALUL
Ești un porc. Într-o zi am să te tai,
să mor eu. Și-am să mă șterg la cur cu
goblenurile tale de pictor ratat.
Toți trei străbat coridorul. CRIMINALUL își reia fredonarea

cu și mai multă pasiune.
4.EXT.CURTEA AZILULUI - ZI. AMIAZĂ.
DIRECTORUL, ferchezuit, merge prin curte urmat de doi

sanitari ca doi bodyguarzi. Toți trei sunt îmbrăcați în alb.
DIRECTORUL, într-un halat imaculat, poartă mănuși
chirurgicale, ochelari rotunzi și o freză linsă, lipită de
frunte. Părul dat cu gel. Sanitarii poartă niște treninguri
albe. Prin curte, care așezați pe bănci, care plimbându-se
tăcuți. Unii se plimbă parcă într-o transă. Sunt bolnavii
azilului.
about:blank 6/115
6.
DIRECTORUL
(mai mult pentru el dar cu
plăcerea de a se auzi vorbind)
Da. Asta e. Rutina. Îmi place rutina.
Îmi place programul. Ru-ti-na! Da.
Rutina, măi băieți, este cheia unui
azil funcțional, ca al nostru. ASYLUM,
adică, nuuu!... Suntem în rând cu
lumea, ce dracu! Totul la comun.
Asylum!... Da. Sună bine, sună
puternic, plenar, global. Engleza ne
scoate în lume. Limbă nu limbeală!
Nimic bun nu se poate face fără
rutină, fără program. Să-mi pregătiți
dosarele. Am să le studiez. Da. În
birou. Dosare, dosare, dosare. Închis!
Să nu mă deranjeze nimeni, s-a-nțeles?
Ahh, rutina!... Am de lucru de nu-mi
văd capul. Ce face noul nostru venit?
SANITAR 1.
Nimic. Stă pe marginea patului, se
uită în gol pe fereastră și
bolborosește.
DIRECTORUL
Bolborosește!... Hmmmm... Foarte
important... Foarte important...
SANITAR 2.
Vorbea despre niște celule...
DIRECTORUL
Aha!... Celule... Important... Foarte
important... Da, da... celule... Ce
avea în valiză?
SANITAR 2.
Un maiou, niște ciorapi, o cruce de
lemn și un teanc de hârtii.
SANITAR 1.
Și niște biscuiți.
DIRECTORUL
Aha!... Foarte important, foarte
important... Nu vă atingeți de nimic,
s-a-nțeles?!
SANITARII
Înțeles, domnule director!
about:blank 7/115
7.
DIRECTORUL
Sigur, sigur, ne-am înțeles. Hârtiile.
Vreau hârtiile! Foarte important.
Hârtiile... Deci, ne-am înțeles!
SANITARII
Înțeles, domnule director!
DIRECTORUL
Gata! În sala de mese acum!(tare,să
audă toată lumea) Hai! La masă! Toată
lumea la masă! (sanitarilor) Să mergem
să-l luăm pe Nebun. Noul nostru
sosit... E nebun! Deci:”Ne-bu-nul” și
nuuu!... S-a-nțeles?
SANITARII
Înțeles, domnule director! (Suflă
intr-un fluier) La masă! Toată lumea
la masă!
Bolnavii încep, încet, să se ridice, să se încoloneze și să

se îndrepte spre o anexă a clădirii principale; sala de mese.
DIRECTORUL, însoțit de SANITARI, continuă să meargă pe alee,
spre poarta azilului. Poarta e închisă. Directorul scutură
gratiile porții de câteva ori ca să se asigure că e bine
închisă după care se întorc toți trei pe același drum
îndreptându-se spre sala de mese. Curtea azilului este
pustie.
5.INT.SALA DE MESE - ZI. AMIAZĂ.
Un spațiu destul de cazon. La mese lungi și numerotate, de

câte opt, zece, șase, cinci persoane, bolnavii, îmbrăcați în
halate chirurgicale, albastre, subțiri și lungi, purtând pe
cap bonete chirurgicale, mănâncă toți, oarecum sincron și
ritmic, într-o liniște stranie. Pe margini, aproape lipiți de
pereți, în picioare, rigizi, mai mulți sanitari
supraveghează. Pe un perete rulează, în buclă, filmul lui
Auguste și Louis Lumiere,„Intrarea unui tren în gară.”
La una din mese, doar cinci persoane! Masa cu numărul 5. De o

parte a mesei, PICTORUL și CRIMINALUL, iar de cealaltă parte
HOȚUL și CURVA. La capătul mesei, la distanță de ceilalți,
POPA.
CURVA
Părinte, după masă aș putea obține o
întrevedere...
about:blank 8/115
8.
POPA
Femeie, nu trebuie să fii așa de
protocolară. Numai că, după masă,
știi... urmează tratamentele, apoi...
CURVA
A, nuuu!... Eu ziceam ca mai târziu să
fie, dacă... Mai spre seară, adică...
Am ceva important de mărturisit,
părinte...
POPA
A, mai spre seară?... Mda. Vedem,
copila mea, vedem. Spre seară... da,
da, poate... se poate... Amin.
PICTORUL
Părinte. Ce poate? Cum, poate?...
Repede „amin” și gata! E suflet de om,
ce naiba! Femeia vrea să se
spovedească, ce nu-nțelegi?
CRIMINALUL
Ce ai, mă? Ți s-a sculat?
HOȚUL
Tăceți, băga-mi-aș! Știți că nu mai
avem voie să vorbim în timpul mesei!
(pauză; toți mănâncă, apoi Hoțul
continuă cu voce scăzută) Vin din nou
și zic c-ar trebui să ne facem o
organizație, să începem să luptăm
pentru drepturile noastre. Acum e
momentul. După aceea poate fi prea
târziu.
CRIMINALUL
Hoțule, iar începi cu agitația
sindicală? Vezi să nu-ți stea în gât.
HOȚUL
Ar fi spre binele nostru, nu
înțelegeți?! Vreți s-ajungem ca
ceilalți? Uitați-vă la ei! Morți vii.
CRIMINALUL
Fiecare cu suferința lui.
HOȚUL
(după o scurtă pauză) Și încă ceva,
dragii mei colegi. Eu n-am furat
about:blank 9/115
9.
nimic. Niciodată!... Așa că... (pauză)

Ce ziceți, diseară facem un pokeraș
mic?
TOȚI
Nuuuu!...
HOȚUL
Ce săriți așa?!
CRIMINALUL
Hoțule, încetează!
HOȚUL
Dar...
CRIMINALUL
Încetează că te belesc.
CRIMINALUL îi aruncă o privire cruntă HOȚULUI. Acesta

îngheață după care, încet, continuă să mănânce. Liniște. Se
aud, ca o muzică stranie, doar tacâmurile care se lovesc de
farfuriile cu mâncare. Toată lumea mănâncă.
6.INT.SALA DE MESE - ZI. AMIAZĂ - CONTINUED.
Agitație în rândul sanitarilor. Bolnavii, deodată, se ridică

cu toții în poziție de drepți. Unora le curge mâncarea din
gură, alții și-au vărsat farfuria pe ei. Liniște mormântală.
Apare DIRECTORUL urmat de cei doi SANIARI care îl aduc pe
NEBUN, încadrat; ca pe un prizonier, mai degrabă, decât ca pe
un bolnav. DIRECTORUL se oprește la masa celor cinci.
DIRECTORUL
Da. Aici. Aici va fi locul tău.
Părinte, ți-l dau în primire pe nebun.
Ți-l dau în primire pe... Ne-bun. Ne-
bun! Da?
POPA
Da, domnule Director! Vă mulțumesc,
domnule Director!... Ăăăă... da'ce să
fac cu el?
DIRECTORUL
Să-l spovedești, să-l împărtășești...
Chestii d-astea... sfinte.
about:blank 10/115
10.
HOȚUL
(cu iritare în voce)
O să avem grijă de el, să trăiți!
DIRECTORUL aruncă o privire extrem de tăioasă spre HOȚ.

Acesta încremenește. CRIMINALUL, încet, printre dinți.
CRIMINALUL
Taci, idiotule!
DIRECTORULUI începe să-i tremure bărbia și pe frunte să i se

adune broboade de transpirație. Tăcere. Se întoarce brusc, pe
loc, face doi pași după care, la fel de brusc, se întoarce
țintuindu-l cu privirea pe HOȚ, apoi rostește apăsat.
DIRECTORUL
Părinte, ți-l dau în primire.
DIRECTORUL, urmat de cei doi SANITARI, iese energic din sala

de mese.
CUT
7.EXT.CURTEA AZILULUI - ZI.(INSERT)
Curtea Azilului văzută de sus. Din copacii aflați în curte,

cârduri de ciori își iau zborul. Croncănitul lor se aude ca
un reverb. Pe alei, DIRECTORUL dansează.
8.INT.SALA DE MESE - ZI. AMIAZĂ - (CONTINUED)
CRIMINALUL
Idiotu' dracului!... Era cât p-aci
să... Gata! Toată lumea mănâncă! Să nu
mai aud o vorbă că vă jupoi!
NEBUNUL
(începe să murmure, în crescendo,
privind fix spre un perete)
Dumnezeu s-a mâhnit și ne-a agățat
undeva între cer și pământ, rupți
între bine și rău. Ne-a întors spatele
lui de zeu suprem lăsându-ne să căutăm
la fel ca El, să atingem ceea ce nu
poate fi atins, Nimicul. Și nimic nu
poate exista mai încolo de Nimic. Și
tot ce vedem nu e decât visul Lui. Și
tot ce simțim nu e decât dorința Lui
de a fi liber. Și nimic nu e real în
about:blank 11/115
11.
noi, nici iubirea, nici durerea.
CRIMINALUL
Taci, Nebunule! N-ai voie să vorbești
la masă.
POPA
Lasă-l, fiule. Abia a sosit. Încă nu
știe regulile. Și, apoi, pare să
vorbească de lucruri sfinte...
CRIMINALUL
Sfinte pe dracu!
CURVA
(zâmbindu-i Nebunului)
Eu sunt Mimi. E adevărat că ai venit
de unul singur aici?
PICTORUL
De ce-ai venit?
HOȚUL
Cum de-ai venit?
CRIMINALUL
Băi, voi ați înnebinit?! Liniște!
NEBUNUL
Mi-am amintit de acel prinț al luminii
și de flăcările soarelui, de păsările
cerului arse de același foc ca și noi.
Sau poate de altul. Și am înnebunit...
Adică, mi-am pierdut calmul sau
stăpânirea de sine. Cu alte cuvinte
”atins de demență„. Alienat - din
franțuzescul aliene, latinescul
alienatus... Urăsc dicționarele.
PICTORUL
Vedeți? Omul ăsta e nebun. Clar. Și
Directorul a spus-o răspicat: E nebun!
Ceilalți sanitari care păzesc sala de mese strigă de pe

margine, în timpul acestor discuții, atenționând când mai
tare, când mai îngăduitor: „Liniște acolo! Liniște la
mese!... etc!”
about:blank 12/115
12.
9.INT.CORIDOR AZIL - DUPĂ AMIAZĂ.
În diferite saloane ale azilului bolnavii sunt supuși unor

variate proceduri medicale, unele mai bizare ca altele.
Sanitari și bolnavi, într-un amestec continuu de acțiuni și
reacții: unii țipă, alții plâng, râd, cântă, dansează... Unii
sunt stropiți cu furtunul cu apă, altora li se pune cămașa de
forță și li se administrează injecții, unii stau docili și
înghit pastile pe care le primesc de la sanitari... De
undeva, ca de afară ori dintr-un subsol sau cameră
îndepărtată, se aude un solo-blues de chitară electrică.
10.INT.BIROUL DIRECTORULUI - SEARĂ.
O masă/birou pe care sunt frumos aranjate, dosare. DIRECTORUL

se învârte încet, calculat, în jurul mesei. Lumină chioară de
la o veioză. Ia un dosar, îl răsfoiește după care îl aruncă
înapoi pe masă. Se oprește în dreptul ceasului cu cuc de pe
perete. Este ora 18 și 59 de minute. Așteaptă câteva secunde.
Se face ora 19.00. Cântă cucul ceasului! Apoi Se duce la
dulapul din dreapta mesei. Scoate de la gât o cheie și
deschide ușa dulapului. Ia de pe un umeraș niște haine de
piele. Se dezbracă tacticos de ținuta de doctor pe care o
așează cu mare grijă pe un pat din stânga mesei. Rămâne numai
în maiou, chiloți și șosete cu jartiere roz. Încet, cu grijă,
ritualic chiar, se îmbracă într-un costum de „Bad Guy”:
piele, cizme cu catarame și o manta.
După ce s-a echipat complet își aprinde o țigară și își

toarnă un deget de whisky într-un pahar. Bea cu mare plăcere.
Se plimbă prin cameră, cu aplomb, studiindu-se într-o oglindă
atârnată pe perete.
Obosit, se îndreaptă iar către ușa dulapului. O deschide larg

și stă câteva secunde uitându-se, fascinat și excitat, la un
poster porno de pe interiorul unei uși a dulapului. Ușor,
ușor, începe să se masturbeze... Lacrimile îi curg șiroaie pe
obraji. De undeva, dintr-un subsol, răzbate solo-ul blues de
chitară electrică, tot mai dezlănțuit.
NOTĂ: Această secvență poate fi mixată cu secvența 9 ( de mai

sus!) într-un montaj alternativ!
11.EXT.CLĂDIREA AZILULUI - NOAPTE CU LUNĂ PRINTRE NORI.
Crengile copacilor încep să se miște bătute de un vânt

stârnit ca din senin. Un câine se aude lătrând. O pasăre de
about:blank 13/115
13.
noapte își ia zborul. Din off se aude un urlet pe ultimul

acord de chitară: „STINGEREA!!!”
CUT
12.INT.BIROUL DIRECTORULUI - NOAPTE.
DIRECTORUL, ud leoarcă de transpirație, aproape gol, gâfâind,

răsturnat în pat, se mângăie pe piept, vlăguit...
DIRECTORUL
Da... da... da, e bine... bine...
Deci, foarte bine...
Se aude puternic o sonerie/alarmă și bătăi insistente în ușă.

De pe coridoare răzbate un zgomot de mare agitație...
SANITAR 1. (V.O)
Domnule Director! Domnule Director!
Repede! Veniți repede, vă rog!
DIRECTORUL tresare brusc, începe să se îmbrace rapid în

ținuta de medic, aruncând celelate haine de-a valma în dulap,
răspunzând cu o voce răgușită, nefirească.
DIRECTORUL
Da, da! Imediat!
13.INT.HOLUL AZILULUI - NOAPTE.
Pe hol multă agitație! Bolnavii aleargă dintr-o cameră în

alta. În fața ușii biroului DIRECTORULUI, SANITARUL 1. bate
cu disperare în ușă. Ușa se deschide. DIRECTORUL, impecabil
aranjat în hainele lui de director, iese țeapăn.
SANITAR 1.
Domnule Director, Preotul...
DIRECTORUL
Ce-i cu el?
SANITAR 1.
E mort... A fost omorât.
DIRECTORUL
Cum?! Cine?
SANITAR 1.
Nu știm... Dar bănuim...
about:blank 14/115
14.
DIRECTORUL
Bănuiți? Cum adică bănuiți?! Aici nu
ne jucăm! Aici totul e sub control.
Sub control! Aici nu se poate întâmpla
așa ceva! Aici avem o misiune! Unde e?
SANITAR 1.
În capelă.
14.INT.CAPELĂ - NOAPTE.
Sânge peste tot. POPA zace căzut pe spate cu ochii încă

deschiși. Are câteva tăieturi subțiri pe față și mai multe
înjunghieturi în dreptul toracelui precum și o tâietură, ca
de bisturiu, în jurul gâtului. DIRECTORUL se uită cu atenție
la cadavru.
DIRECTORUL
Când s-a întâmplat?
SANITAR 1.
La cât e de cald încă, în seara asta.
Am văzut lumină în capelă după ora
stingerii, am intrat și l-am găsit
așa, mort.
DIRECTORUL
Da, da, da... deci, în seara asta...
Normal că-n seara asta!... Ce ne
facem, ce ne facem... Avem o
misiune... Nu putem face nimic, așa-i?
SANITAR 2.
Să chemăm poliția.
DIRECTORUL
Poliția?! Nu chemăm nici o poliție...
Trebuie să scăpăm cumva de el...
SANITAR 1.
Cum să scăpăm, domnule director?!
Trebuie să chemăm poliția.
DIRECTORUL
Da, da, da... Asta ziceam. Sigur...
Trebuie să chemăm poliția. Da. Deci,
cine cheamă poliția?
about:blank 15/115
15.
SANITAR 1.
Păi... dumneavoastră, nu?
DIRECTORUL
Normal... Da ,da, da... Chem
poliția... Sigur... Eu chem poliția...
Mă duc... să-i chem... să certeteze...
DIRECTORUL, derutat, abătut, contrariat, vorbind singur, se

depărtează în clar obscurul holului învăluit într-o lumină
galbenă, murdară. Cei doi sanitari rămân lângă cadavrul
preotului privind cum DIRECTORUL se pierde în întuneric.
Brusc, transfigurat, DIRECTORUL repare în cadrul ușii

capelei.
DIRECTORUL
Nu intră nimeni în capelă! Nimeni! S-
a-nțeles, da? Nimeni!... M-ați
înțeles, da, da, da... Deci, să chem
poliția... Am înțeles... să... da...
DIRECTORUL dispare din nou în întunericul coridorului... Pe o

rană însângerată a preotului se așterne o muscă...
FADE TO BLACK
15.EXT.ZI - DIMINEAȚĂ ÎNSORITĂ.
FADE IN
Filmare din dronă pornind din curtea azilului; drona,

înălțându-se deasupra clădirii și panoramând apoi întreaga
colină. Imaginea alunecă pe drumul prăfuit pe care vine în
trombă o mașină neagră apropiindu-se de azil.
16.EXT.INTERIOR MAȘINĂ ÎN MERS - ZI.
La volanul mașinii se află DETECTIVUL. Este singur. Pare

puțin tensionat, dar hotărât și oarecum mândru. E îmbrăcat în
haine de piele aducând, ușor, a... „Bad Guy”!
Un sanitar aleargă să deschidă poarta.
DETECTIVUL zâmbește.
about:blank 16/115
16.
17.EXT.CURTEA AZILULUI - ZI.
Mașina intră pe poarta larg deschisă și se oprește în fața

intrării în clădire. Aici, așteptând, se află SANITARUL 1. în
poziție de drepți. Mașina se oprește în dreptul lui.
DETECTIVUL coboară.
SANITAR 1.
Bună ziua și bine ați venit! Domnul
Director vă așteaptă la dânsul în
birou.
DETECTIVUL
(cu un gest de salut)
Locul crimei.
SANITAR 1.
Domnul director vă așteaptă la el...
DETECTIVUL
Vreau să văd locul crimei.
SANITAR 1.
Aaa... Atunci, urmați-mă, vă rog.
18.INT.CORIDOR SPITAL - ZI.
Pe coridor, într-un pas ferm, DETECTIVUL trece urmat de

SANITAR 1. Uși de saloane deschise prin care DETECTIVUL vede
bolnavi ciudați, majoritatea îmbrăcați în halate chirurgicale
albastre și subțiri. Au un aer straniu și priviri fixe, unii
bâiguind ceva neinteligibil, alții râd făcând semne de
prietenie, alții plâng... Din când în când DETECTIVUL se
oprește, ezitant, în dreptul câte unei uși deschise.
SANITARUL 1.intervine de fiecare dată foarte prompt.
SANITAR 1.
Urmați-mă, vă rog!... Urmați-mă.
Dintr-o încăpere, celor doi li se alătură și SANITARUL 2. cu

un aer de om preocupat și cu o privire încruntată. Cei trei
se deplasează pe coridor aproape înșiruți, sanitarii fiind
atenți, însă, să-l țină pe detectiv la mijloc.
19.INT.CAPELA AZILULUI - ZI.
DETECTIVUL intră în capelă și privește o clipă încăperea după
about:blank 17/115
17.
care inspectează toate detaliile locului. Sanitarii rămân la

ușă privindu-l în tăcere. DETECTIVUL se apropie de cadavrul
preotului și începe să-l studieze amănunțit, mormăind din
când în când.
Apare în grabă DIRECTORUL.
DIRECTORUL
Bună ziua, Domnule Detectiv.
DETECTIVUL, ignorându-l pe DIRECTOR, își scoate telefonul și

apelează. Apoi, autoritar, vorbește.
DETECTIVUL
Eu sunt!... Da. Trimite echipa
încoace. Urgent!... Aștept.
DETECTIVUL închide telefonul, se mai uită o vreme la cadavru,

după care se întoarce spre cei de față, zâmbind larg și
dezvelindu-și în felul ăsta, cu o oarecare satisfacție,
dinții albi de porțelan.
DETECTIVUL (CONT.)
Domnilor!
DIRECTORUL
Domnule Detectiv, permiteți-mi să mă
prezint, sunt dir...
DETECTIVUL
Sper că n-a atins nimeni nimic din
această încăpere!
DIRECTORUL
Da, desigur. Nu... Sanitari, n-a
intrat nimeni aici, nu?
SANITARII
Nuu... Absolut nimeni... Doar noi.
DETECTIVUL
Și n-ați atins nimc.
SANITAR 1.
Nimic.
SANITAR 2.
Absolut nimic.
DETECTIVUL
Mda... Cum zici că te cheamă,
about:blank 18/115
18.
directore?
DIRECTORUL
Răducanu. Eugen Răducanu. Mi se spune
Ninel...
DETECTIVUL
Ninel?!
DIRECTORUL
(jenat)
Când eram mic, știți...
DETECTIVUL
Ninel... Nu te superi dacă-ți spun
Ninel, nu-i așa?
DIRECTORUL
(încurcat și vizibil jenat,
privind cu o oarecare teamă spre
cei doi sanitari)
Nuuu... Nu, deloc.
DETECTIVUL
Bun așa, măi, Ninele, măi! Bun. La ce
oră ați găsit mortul?
SANITAR 1.
22 și 4 minute. Eu l-am găsit.
DETECTIVUL se îndreaptă cu privirea spre SANITARUL 1. Îl

fixează o vreme după care se duce în fața SANITARULUI 2., îl
măsoară cu privirea apoi i se uită în ochi de foarte aproape.
DETECTIVUL
Mda... Și cine l-a văzut ultima dată
pe preot... viu?
DIRECTORUL
Da, viu... Nu știu. După masa de
seară, care e de la orele 18.00 până
la orele 18.43 fix, eu m-am închis în
birou... să studiez niște dosare...
Rutina... Până la ora aia Popa a fost
viu.
DETECTIVUL
Vreau o listă cu toți cei cu care ar
fi putut să intre popa, cum spui tu,
Ninel, în contact. Să zicem, între
18... hmmm... 43?!... În fine... și 22
about:blank 19/115
19.
și... 4 minute... fix.
DIRECTORUL
Rutina, știți...
DETECTIVUL
Ninel, Ninel... Ni-nel. Cine l-a văzut
ultima dată pe preot, viu; asta vreau
să știu? E clar?
DIRECTORUL
Clar, da, clar... deci...
DETECTIVUL
Lista și o cafea cu două linguruțe de
zahăr și fără lapte.
DIRECTORUL
Lingurițe.
DETECTIVUL
Poftim?
DIRECTORUL
Lingurițe. Ați spus „linguruțe”...
DETECTIVUL îl fixează cu o privire rece pe DIRECTOR. Se

instalează o scurtă pauză tensionată între ei, după care
DIRECTORUL continuă precipitat.
DIRECTORUL (CONT.)
Sanitari, repede, o cafea bună pentru
domnul Detectiv? Cu două... și fără
lapte!
DETECTIVUL
Ninel, până ajung criminaliștii aici,
am nevoie și de o cameră în care să-mi
beau în liniște cafeaua...
DIRECTORUL
Da, da, se rezolvă! Sanitari! Ați
auzit? Hai!... Domnule Detectiv, dacă
nu vă supărați, eu mă retrag să
supraveghez pregătirile pentru...
dumneavoastră...
DETECTIVUL
Și lista, Ninel. Lista.
about:blank 20/115
20.
DIRECTORUL
Da, da, desigur. Lista. Și lista.
PICTORUL și CURVA stau pe o bancă și discută. CURVA se

machiază încercând să-și ascundă o vânătaie. Mestecă în
continuu gumă, fumând. NEBUNUL, aflat și el prin preajmă,
destul de aproape de cei doi, relativ calm, murmură.
NEBUNUL
Eram față în față cu un Dumnezeu mic
și neștiutor ca un copil care-mi
zâmbea. Fără să știe cât de cunoscut
va ajunge pentru înțelepciunea lui...
Poate vizez...
PICTORUL
Termină, mă!...(spre CURVĂ.) Nu pot să
cred. Nu pot și gata! Un preot,
totuși...
CURVA
Daaa... Eu am vrut doar să mă
spovedesc. Că dacă aș fi vrut să-mi
desfac cracii nu mergeam în capelă,
nu?... Că nu se face...
NEBUNUL
Oare ce voiam să spun?... A!...
Vorbeam de Dumnezeu... Sau poate
memoria îmi joacă feste?
PICTORUL
Mai taci, mă, odată! (spre CURVĂ.) Și
vânătaia aia de pe față de unde o ai?
CURVA
Păi, ne-am luptat puțin... Cred că mi-
a tras o palmă sau nu știu... Totul s-
a petrecut atât de repede... Nici acum
nu-mi vine să cred... Popa?!
NEBUNUL
Da!... În realitate, oricât de
ascuțite le-am vedea noi, acele au
vârful plat. Ochii noștri nu au
puterea de a percepe asta. Din această
cauză e nevoie de instrumente
about:blank 21/115
21.
performante pentru a putea observa p l

a-t i-c i-t a-t e a vârfurilor de ac.
PICTORUL
„Platicitatea?!” Ce-i asta?
NEBUNUL
(cu un zâmbet scurt, inteligent)
Vârful de ac este infinit. Cine poate
știi dacă universul nostru nu e tot un
vârf de ac?
PICTORUL
Mă, da'tu ești dus rău de tot. Taci
dracului din gură! Nu vezi că vorbim?
(CURVEI.) Și?
CURVA
Și ce?
PICTORUL
Păi?...
CURVA
Păi, mi-a zis: „Vreau să ne futem.”
Parcă era nebun, zău. Mi-a prins
țâțele cu o mână și cu cealaltă a vrut
să-mi umble la... păsărică.
PICTORUL
(ușor derutat)
Păsărică?
CURVA
Pizdulică, na!
PICTORUL
Aa!... Păsărică... Și?
CURVA
Și eu atunci l-am lovit în coaie...
Iar el cred că mi-a tras o palmă sau
un cap în obraz... Nu știu, habar n-
am... Am leșinat.
PICTORUL
Și?
CURVA
Și nu știu!... Când m-am trezit
Părintele era mort... (plânge ușor)...
about:blank 22/115
22.
Și am fugit de-acolo... Nu știu. Chiar

că nu știu...
PICTORUL
Criminalul?
CURVA
Nu. Nu e el... Aaaa!... Am crezut că
zici de CRIMINAL că... Nu, nu știu
cine a fost. Chiar nu știu, zău.
Pe alee, apropiindu-se de bancă, apare CRIMINALUL însoțit de

HOȚ. CRIMINALUL ține sub braț nelipsita cutie cu păpușa în
ea. Fredonează „Oda bucuriei”. CURVA și PICTORUL se opresc
din povestit și se uită la cei doi veniți. NEBUNUL vorbește
iar singur.
NEBUNUL
Într-o zi s-a plictisit să mai
rătăcească. Se zbătea în neputință. S-
a plictisit să mai trăiască. Dar nu
știa nici să moară.
CRIMINALUL se așează pe bancă, deschide cutia și scoate din

ea păpușa. Apoi, dintr-un buzunar, un brici cu care, foarte
meticulos, aplicat, începe să taie felii subțiri dintr-un
picior al păpușii, cântând mai departe „Odă bucuriei”.
NEBUNUL (CONT.)
Una caldă, alta rece! Ieri eram
fericit fără să am vreun motiv dar
astăzi sunt trist. Și eu, care mă
credeam deștept!
Toți se uită la NEBUN, mai puțin CRIMINALUL care continuă să

„opereze” păpușa, cântând ușor.
NEBUNUL (CONT.)
Atunci a creat un univers cu un Pământ
în mijloc ale cărui rădăcini atârnau
desupra neputinței lui de a rămâne în
loc. Și era liber. Și tot ce era pe el
era liber și nimic perfect. Doar El...
Puază tensionată și plină de nedumerire. Brusc, HOȚUL

izbucnește aproape isteric.
HOȚUL
De ce vă uitați, mă, așa la mine?!! De
ce?!! Eu n-am nimic de a face cu
povestea asta! Nimic!!!
about:blank 23/115
23.
Toți se uită mirați la HOȚ.
NEBUNUL
(foarte lucid și concis)
Știm.
Toți, cu și mai mare surprindere, se uită acum la NEBUN, care

revine la litania lui ca și cum nimic nu s-a întâmplat, nimic
n-a spus.
PICTORUL
Ce-i asta?
CURVA
Deci nu ești nebun, Nebunule? Nu ești
ca noi.
HOȚUL
(agresiv, Nebunului)
Tu ce știi, mă? Ce știi?!
CRIMINALUL se uită cu atenție la NEBUN, nu spune nimic, apoi

continuă să taie felii din piciorul păpușii reluându-și
fredonarea cu „Oda bucuriei”.
NEBUNUL
Gândesc atât de urât!... În acest
moment aș vrea să văd cum Dumnezeu își
pierde mințile după vreo femeie. Să-l
închidă sfinții într-o casă de nebuni,
la tratament, să stea cuminte în
spatele gratiilor, să nu poată ieși.
Aș vrea să-l văd pe Dumnezu plângând.
Să plângă zile în șir, să nu se poată
opri...
NEBUNUL începe să plângă surd, cu ochii băgați în pumni.

Nimeni nu-l mai bagă în seamă.
PICTORUL
Nimeni nu s-a uitat la tine, Hoțule.
Ești paranoic.
HOȚUL
Eu? Paranoic? Da' tu cine te crezi,
mă, de pui diagnostice d-astea, ha?
NEBUNUL, dintr-odată, sărind în picioare și urlând.
NEBUNUL
De fapt sunt un prefăcut, un mincinos.
about:blank 24/115
24.
Nu sunt chiar atât de perfid... Nu e

sigur dacă Dumnezeu știe să plângă sau
să zâmbească; să-și piardă mințile
după femei. Nu e sigur dacă știe măcar
să existe. Nimic nu e sigur!
Ceilalți, la ieșirea neașteaptată a Nebunului, se sperie după

care încep să-l apostrofeze. „Băi,tu ești nebun?! Ce
dracu'!... Păi, e nebun, nebunu' dracu'... Chiar e nebun...
Era să-mi tai degetele cu briciu'!...'tu-l în cur pe mă-sa...
Băăă, ce-ai, mă?!”
Pe agitația asta apare pe alee SANITARUL 1., alergând. Se

oprește în dreptul băncii.
SANITAR 1.
Voi, ăștia, veselii, la domn'
Director. Rapid!
HOȚUL
S-aștepte. Suntem în ora de relaxare.
SANITAR 1.
Acum!!
CURVA
Să mergem,
să nu-l supărăm pe domnul Director.
PICTORUL
Da. Să mergem.
HOȚUL
Bine, dom'le sanitaurus. Mergem, cum
nu. Mergem... Drepți! Încolonaaa -
rea! Cu cântec înainte marș!
Toți se încolonează, care cum, și, ca într-o defilare șchiopă

și ridicolă, cântând „Oda bucuriei”, îl urmează pe SANITAR 1.
Ultimul care se încolonează este NEBUNUL. După câțiva pași,
acesta se oprește și începe să danseze...
Cântecul „Odă bucuriei” se aude tot mai tare și distorsionat.
NEBUNUL dansează dezlănțuit.
Din coroana unui copac un cârd de ciori își ia zborul
FADE TO BLACK
about:blank 25/115
25.
21.INT.CAMERA DETECTIVULUI - ZI.
FADE IN
DETECTIVUL stă la masă, soarbe dintr-o cană cu cafea în timp

ce aruncă o privire peste o foaie. Lista! DIRECTORUL și
SANITARUL 2. sunt în picioare, lângă ușă, așteptând.
DETECTIVUL
Când ajung criminaliștii să fiu
anunțat, da?
SANITAR 2.
Da, desigur, domnule Detectiv.
DETECTIVUL
Să vină la mine ăștia cinci de pe
listă.
SANITAR 2.
Colegul meu îi aduce chiar acum.
DETECTIVUL
Vreau și dosarele lor. Și cinci
scaune. Patru lași afară pe hol și
unul îl bagi în cameră.
DIRECTORUL
Sanitar, repede, scaunele! De dosare
mă ocup eu, personal.
DETECTIVUL
Ninel, aici eu stabilesc acum cine, ce
și cum. Clar?... Sanitar, executarea!
SANITARUL 2., militărește, ascultă comanda și iese.

DIRECTORUL, țeapăn, înghite în sec. DETECTIVUL îi face un
semn cu degetul să se apropie de el. DIRECTORUL se apleacă
peste masă. E față în față cu DETECTIVUL.
DETECTIVUL
Ce ziceai, Ninele?
DIRECTORUL
Nu. Nimic. Nimic.
DETECTIVUL
Nimic și mai ce?
DIRECTORUL
Nimic.
about:blank 26/115
26.
DETECTIVUL
Bun așa. Relaxează-te, Ninel. Să-mi
aduci dosarele... Ninel.
DIRECTORUL
Da, da, le aduc... Dosarele... deci...
DETECTIVUL
Hai, Ninel. Hai, că n-am timp s-
aștept.
DIRECTORUL
Da, da... Nu e timp... Domnule,
Detectiv, vă rog... Reputația mea!...
DETECTIVUL
Ninel?!
DIRECTORUL
Îmi știrbiți reputația... Vă rog... Vă
rog să nu-mi mai spuneți Ninel de față
cu subalternii, cu nebunii, cu... Se
poate?
DETECTIVUL
Aaaa... Păi, dacă e vorba de
reputație... Deși, eu te-am
întrebat... Deci: te-am întrebat, nu?
DIRECTORUL
Da, dar... nu de față cu...
DETECTIVUL
Bine, Ninel... Pardon, domnule
Director de azil... E bine?
DIRECTORUL
Foarte bine. Șiți și dumneavoastră,
cred... că noi, aici, avem o misiune,
noi tratăm oameni pierduți ajunși
niște biete oi rătăcite, ca să îi
redăm societății vindecați de durerile
trecutului și pregătiți pentru o nouă
societate care îi așteaptă cu brațele
deschise în câmpul muncii... Nu ne
putem juca... Înțelegeti... Nu „Ninel”
în fața...
DETECTIVUL
Da, da... o misiune sfântă...
about:blank 27/115
27.
DETECTIVUL începe să râdă zgomotos... DIRECTORUL, cu grijă și

nedumerire, începe să râdă și el. Amândoi râd, dezlănțuiți,
dar fiecare într-un alt registru. Dintr-odată, DETECTIVUL
țipă la DIRECTOR.
DETECTIVUL
(urlând)
Să vină oamenii de pe listă aici!
Urgent!!!... Doar nu ne jucăn, nu?...
Directore.
DIRECTORUL
(țeapăn și bulversat)
Pacienții. Sunt cu toții bolnavi.
DETECTIVUL
Dar oameni, mă gândesc! Încă.
DIRECTORUL
Da, sigur, oameni. Oamenii din listă.
Bolnavii. Da.
NEBUNUL dansează. Câțiva sanitari vin în fugă și-l încojoară

apoi tăbară pe el. NEBUNUL se zbate puțin după care se lasă
dus pe sus.
Pe crengile unui copac se așează câteva ciori.
Prin iarbă și pe alei, un câine fugărește o pisică.
Se aude o bătaie în ușa camerei. Apoi, fără a mai aștepta

răspunsul, ușa se deschide. În cadrul ei apare SANITARUL 1.cu
un scaun în mână.
SANITAR 1.
I-am adus, domnule detectiv.
DETECTIVUL
Perfect. Pune scaunul aici și bagă-l
pe primul... (SANITARUL 1. pune
scacunul și dă să iasă ) Sanitar,
rămâi. Uite, până vine echipa mea,
vreau să mă ajuți, să fii la
about:blank 28/115
28.
dispoziția mea. Da? Cum te numești?
SANITAR 1.
Kingman... dar lumea mă știe de
Rigman.
DETECTIVUL
Rigman... Kingman... I-auzi? (Imitând
un dangăt de clopot)”Rig - man... King
- man”... Interesant, nu?... Atunci eu
o să-ți spun... Rigman. Rigman, să
intre primul de pe listă.
RIGMAN
Prima. Că e Curva, domnule Detectiv.
DETECTIVUL
Bine, Rig - man, Curva să fie. Să
intre, iar tu aștepți afară.
RIGMAN
Am înțeles.
24.INT.BIROUL DIRECTORULUI - ZI.
DIRECTORUL intra în birou. E vădit tulburat. Lac de sudoare.

Închide ușa cu cheia și se reazemă de ea. Începe să tremure.
Își caută la gât cheia dulapului apoi se aruncă asupra lui,
frenetic bagă cheia și deschide ușa...
CUT
CURVA stă în picioare în fața ușii ținându-și în față, cu

amândouă mâinile, poșeta.
DETECTIVUL
Ia loc, domnișoară... Cum te cheamă?
CURVA, timidă, se așează ținându-și poșeta pe genunchi. Apoi

când vorbește, și nu numai, gesturile ei repetitive revin.
CURVA
Mimi, domnule Detectiv.
DETECTIVUL
Mimi și mai cum?
about:blank 29/115
29.
CURVA
Mimi și... Mimi. E numele meu... dar
toți îmi spun Curva. Eu, însă, nu...
adică...
DIRECTORUL
Toți?
CURVA
Da, toți! Și Directorul, Sanitarii,
colegii... Toți.
DETECTIVUL
Și nu te deranjează?
CURVA
Păi... da... Nu. E un nume, nu? Cu
toții avem un nume aici, la azil...
Alt nume... Să nu ne încurcăm... Să nu
uităm... să... Eu sunt Curva. Ceilalți
sunt Hoțul, Pictorul, Criminalul...
Avem și Popa... Preotul... aveam...
(suspină) Iar de ieri avem și
Nebunul... da... Eu sunt Curva. Poate
că așa arăt, ca o curvă, și de-aia...
dar eu nu...
DETECTIVUL
Și nu ți se pare umilitor, totuși?
CURVA
M-am obișnuit. Fac doar ceea ce
trebuie... nu... nu tulbur apele... eu
fac doar ce trebuie... Sunt cuminte...
DETECTIVUL
Adică?
CURVA
Păi, mă... mă tot machez și mă
demachez. Și mestec gumă! Da. Îmi
place să mestec... guma... gumă...
Ăsta e viciul meu... Și fumez mult...
Da, fumez... mult... Și vorbesc
vulgar... Porcos... Adică foarte
vulgar.
DETECTIVUL
Cum ai ajuns aici, Mimi?
about:blank 30/115
30.
CURVA
Familia... Că nici nu mai știu...
Familia, da, după ce s-a, nu s-a
mai... s-a anulat nunta. Nunta... s-a
anulat... s-a... da... Uitați-vă aici
în poșetă... Mai am din florile
buchetului de nuntă... Uscate, dar
sunt din buchet... Mirele... a... a...
fugit... Mirele... S-a dus... cu
prietena mea... Prietena mea cea mai
bună... Nu mai știu nimic de...
Nimic... (începe să plângă)
DETECTIVUL
Bine, Mimi... Te cred. Spune-mi, te
rog, cum a fost ieri? Te-ai întâlnit
cu Preotul?
CURVA
(oprindu-se din plâns)
Da. În fiecare zi ne întâlnim... ne
întâlneam... eram repartizați la
aceeași masă. Fiecare cu locul lui și
la masa lui. Regulă. Da, m-am întâlnit
ieri cu Popa.
DETECTIVUL
Și?
Se aude o bătaie în ușă. În cadrul ușii apare sanitarul

RIGMAN.
RIGMAN.
Domnule Detectiv, au sosit oamenii
dumneavoastră.
DETECTIVUL
Bine. Du-te și du-i la capelă. Ne
vedem acolo. (Rigman iese.) Mimi,
vorbim mai târziu, bine? Să nu pleci
nicăieri.
CURVA
Unde să plec, domnule Detectiv?!... Eu
am o misiune... Fiecare avem. Așa ne
spune domnu' Director, în fiecare
dimineață înaintea rugăciunii
Eminenței-Sale. Și ne pune filmul cu
trenul. Mie mi-e teamă să nu mă calce
trenul într-o zi...
about:blank 31/115
31.
26.INT.ÎN CAPELĂ.
În jurul cadavrului preotului mai multe persoane: un medic

legist, care notează din când în când într-un carnet, un
fotograf care fotografiază din diferite unghiuri cadavrul și
anumite detalii de la fața locului, un altul care face
măsurători. Pe jos o husă de transportat cadavre gata
pregătită și doi brancardieri care așteaptă să ia cadavrul.
DETECTIVUL se apropie de acest grup și se adresează medicului
legist.
DETECTIVUL
Popescule, băiatule, ai o oră
aproximativă a decesului?
POPESCU
Încă nu pot să vă dau un răspuns
precis. Ce pot să spun acum este că s-
a întâmplat aseară, în jurul orei
21.00 poate chiar puțin mai încolo. Au
fost doi atacatori. Unul a produs doar
câteva răni superficiale. Cu un brici
sau o lamă; un bisturiu, poate. Dar
celălat nu s-a jucat. L-a ucis cu
șapte lovituri de cuțit și carotida
tăiată, dar tăiată foarte precis.
Priviți gâtul.
DETECTIVUL se apleacă și se uită la gâtul preotului

secționat.
DETECTIVUL
Mda. Arma crimei?
POPESCU
Trebuie să fi fost un cuțit mare de
bucătărie sau... nu știu. În orice caz
ceva foarte bine ascuțit. Încă nu am
dat de ea.
DETECTIVUL
Ciudat și interesant.
POPESCU
Domnule Detectiv, apropos de „ciudat
și interesant”... Priviți. Priviți cu
atenție cadavrul... Nu vi se pare cel
puțin interesantă, dacă nu ciudată...
poziția?
about:blank 32/115
32.
DETECTIVUL se uită atent, se apropie, se depărtează, dă ocol

cadavrului... Întins, așa, pe jos, pare așezat în forma
literei „K”. Ușor pe o parte, picioarele desfăcute și brațul
stâng, pe care stă sprijinit capul, ridicat în sus, iar
brațul drept, lipit de corp...
DETECTIVUL
Ai fotografiat?
POPESCU
Da.
DETECTIVUL
Să ajungă la mine fotografia cât mai
repede. Toate fotografiile, de fapt!
POPESCU
Înțeles.
27.INT.PODUL AZILULUI - ZI.
O scară veche pe care urcă cu grijă o femeie. Nu i se vede

fața! Doar picioarele, mâinile... Se ajută cu mâinile să
treacă de ultima treaptă. Pe unul din geamurile sparte ale
podului azilului zboară o pasăre... Femeia caută ceva.
Găsește. Este o cutie din care scoate un caiet și un creion.
Se așează pe jos, rezemându-se de un perete. Mult praf și
paragină, pânze de paianjen, frunze uscate, obiecte
abandonate, grinzi, lemne putrede, țigle sparte... Mâna
tremurândă răsfoiește caietul. Multe pagini scrise cu poezii.
La prima pagină goală se oprește un timp după care, cu
creionul, apăsat, începe să scrie... TEXT:„În miez de noapte
m-ai chemat, călugăr răzvrătit, eu am venit... În miez de
noapte m-ai strigat, eu ți-am răspuns dar n-ai mai spus
nimic.” Brusc, închide caietul și, aplecată cu capul peste
caiet, chircindu-se, plânge...
28.INT.BIROU DIRECTOR - ZI.
DIRECTORUL stă în fața posterului porno de pe ușa dulapului,

pângând. Se masturbează cu înverșunare lovind cu fruntea ușa
dulapului. Posterul se umezește de la transpirația abundentă
de pe frunte. Epuizat și cu fața scăldată în lacrimi, începe
să sărute posterul apoi să-l lingă, gemând, icnind... Cucul
ceasului cântă neîntrerupt.
about:blank 33/115
33.
29.INT.CAMERA DETECTIVULUI.
DETECTIVUL are un dosar în mână pe care îl răsfoiește cu

atenție. Așezat pe scaun se află HOȚUL.
DETECTIVUL
Zice aici că ești hoț.
HOȚUL
Nuuu, domnule Detectiv. Zice că sunt
„Hoțul”!... Asta-i altceva.
DETECTIVUL
Adică?
HOȚUL
Adică așa mi se spune... Eu n-am furat
nimic niciodată, domnule Detectiv.
Nimic.
DETECTIVUL
Cine îți spune așa?
HOȚUL
Ei, cine... Toți. Directorul,
sanitarii, colegii... Toți.
DETECTIVUL
Aha... Și cum te numești, de fapt?
HOȚUL
Savu. Artur Savu, să trăiți.
DETECTIVUL
(mai răsfoind puțin dosarul
înainte de a-l lăsa pe masă)
Mda... Spune-mi... Hoțule, când l-ai
văzut ultima dată pe Popă?
HOȚUL
Domnule Detectiv, vă spun cu mâna pe
inimă. Ieri, după ce ne-am ridicat de
la masa de seară, a fost ultima dată
când l-am văzut. Am plecat împreună.
I-am propus să jucăm un pockeraș
înainte de stingere, dar zicea că nu
poate că are ceva treabă...
DETECTIVUL
Îți place să joci cărți?
about:blank 34/115
34.
HOȚUL
(fâstâcindu-se)
Așa, din când în când... între
prieteni...
DETECTIVUL
Pe bani?
HOȚUL
Puțini de tot, domnule Detectiv. Vă
dau cuvântul meu...
DETECTIVUL
De hoț!... Mda... Și ce treabă avea?
HOȚUL
Cine?
DETECTIVUL
Cum cine? Popa! Ai zis că avea ceva
treabă.
HOȚUL
Aaa!... Da. Cu Mimi, cu Curva.
DETECTIVUL
Da?
HOȚUL
Da. Curva zicea și ea că vrea să-l
vadă pe Popă seara, după masă. Că,
cică, voia să se spovedească...
DETECTIVUL
Aha.
HOȚUL
Eu cred că ea la omorât... Altcineva
cine? Asta mereu voia să-l vadă pe
Popă. Foarte des. Eu cred că...
DETECTIVUL
Nu prea îți place.
HOȚUL
Nuuu... Cine? Nu. E foarte greu... era
foarte greu de suportat. Nici nu știu
cine l-a făcut pe asta popă.
DETECTIVUL
Eu mă refeream la Mimi.
about:blank 35/115
35.
HOȚUL
Aaaa, Curva?!... Păi, nici ea nu-mi
înspiră încredere deloc. E curvă,
domnule Detectiv. Curvă.
DETECTIVUL
Adică, se dă în bărci peste tot cu
cine apucă, nu?
HOȚUL
Asta nu știu. Eu n-am văzut-o. Dar tot
timpul fumează. Trage din țigară ca și
cum ar suge o... mă-nțelegeți... Și
mestecă gumă ca proasta-n... mă-
nțelegeți... Și se mai și machiază!
Prost! Urât de tot. După care face pe
mironosița, vorbește prostii...
DETECTIVUL
Cum?
HOȚUL
Spune poezii. Nu le-nțelege nici dracu
da' ea zice că-s de dragoste.
DETECTIVUL
Or fi poezii cu... misiune, mai știi.
HOȚUL
Toți avem o misiune aici, să știți.
DETECTIVUL
Toți?
HOȚUL
Da. Așa ne spune directorul în fiecare
zi la adunare...
DETECTIVUL
Ce adunare?
HOȚUL
Dimineața, la masă, înainte de
rugăciunea Eminenței-Sale.
DETECTIVUL
Hmmm... Ia spune, aseară, între 8 și
10, ce făceai?
about:blank 36/115
36.
HOȚUL
(după o scurtă pauză)
Mă suspectați?
DETECTIVUL
Nu. E o întrebare de rutină...
Răspunde!
HOȚUL
Am jucat cărți cu colegii de la masa
vecină, vă jur. Puteți să-i întrebați.
DETECTIVUL
Bineînțeles că-i voi întreba. Dar cum
de n-ai jucat cărți cu colegii tăi de
masă?
HOȚUL
Eu am vrut. Ei n-au vrut. Criminalul
nu i-a lăsat.
DETECTIVUL
Mda... Bine, poți pleca. Trimite-l
aici pe Criminal.
HOȚUL
Da, domnule Detectiv, vi-l trimit, să
trăiți! Ce credeți, el l-a omorât? Așa
cred și eu. Domnule...
DETECTIVUL
Hoțule!...
HOȚUL
Am înțeles, să trăiți. Vi-l trimit
acum.
30.INT.CORIDOR AZIL - ÎN FAȚA UȘII CAMEREI DETECTIVULUI - ZI.
Pe scaunde, așezați în așteptare, CRIMINALUL și PICTORUL iar

lângă ușă, proțăpit ca o santinelă, Rigman - SANITAR 1. care
nu-i slăbește din ochi. Se deschide ușa. Apare HOȚUL. Se uită
la CRIMINAL. Acesta ridică încet mâna dreaptă și o bagă în
buzunarul în care poartă briciul. Cu cealaltă mână strânge
cutia cu păpușa.
HOȚUL
E rândul tău... Criminalule.
about:blank 37/115
37.
CRIMINALUL are o scurtă zvâcnire către HOȚ. Acesta, făcând o

piruetă, ca o eschivă, îi trage cu ochiul Sanitarului și
pleacă pe coridor într-un ritm alert strigând în urma lui.
HOȚUL (CONTINUED)
Quintă royală!... Până mă piș,
domnilor, faceți cărțile!...
Atras de gălăgia făcută de HOȚ, își face apariția SANITAR 2.

ieșind dintr-un salon. Se uită în urma lui. HOȚUL se face
nevăzut. SANITAR 1, - Rigman, îl atenționează și îi face semn
să se apropie. Șușotesc ceva după care RIGMAM pleacă iar în
locul lui rămâne să supraveheze SANITAR 2. CRIMINALUL se
ridică ținându-și cutia cu păpușa la piept.
CRIMINALUL stă pe sacun. Privește în gol și ține în brațe

cutia de carton. La masă, pe alt scaun, stă DETECTIVUL. Din
poziția pe care o are dă impresia că dormitează... Tăcere.
CRIMINALUL pare stăpân pe el deși trădează o oarecare
neliniște prin privirile pe care le aruncă pe furiș către
DETECTIV.
DETECTIVUL
(brusc)
Dumneata ești Criminalul.
CRIMINALUL
Domnule Detectiv, nu eu l-am ucis pe
Popă.
DETECTIVUL
Aaaa, nuuu! Eu ziceam că așa ți se
spune aici la azil. Criminalul, nu?
CRIMINALUL
Da, așa mi se spune... De fapt, mă
cheamă Sandu Sticlaru.
DETECTIVUL
De ce ți se spune Criminalul?
CRIMINALUL
Nu știu. Așa îmi spun toți. Așa mi-a
zis Directorul din prima zi... Nu am
ucis pe nimeni niciodată.
about:blank 38/115
38.
DETECTIVUL
Ești însurat?
CRIMINALUL
Nu... Am fost. Demult. Ne-am
despărțit. A plecat cu altul... Cu
prietenul meu.
DETECTIVUL
Și așa ai ajuns aici?
CRIMINALUL
Da... Nu mai știu.
DETECTIVUL
Aici în dosarul tău scrie că ești
violent uneori.
CRIMINALUL
Nu sunt violent. Mă prefac. Da, sunt,
așa... mai autoritar. Grupul ăsta al
nostru, masa noastră, masa numărul 5.
cel puțin... sunt... mai slabi de
înger, au apucături... Alții... alții
sunt mai ticăloși. Știți, oamenii au
nevoie de autoritate. E o misiune, eu
așa știu... Altceva nu mai știu. Nu-mi
aduc aminte.
DETECTIVUL
Păi, autoritatea o reprezintă
Directorul, Sanitarii, nu?
CRIMINALUL
Să nu credeți tot ce scrie în dosarele
alea, domnule Detectiv.
DETECTIVUL
Ce ai în cutia aia?
CRIMINALUL
Domnule Detectiv, repet, să nu credeți
tot ce scrie în dosare... (pauză) O
păpușă.
DETECTIVUL
Și ce faci cu ea?
CRIMINALUL
Nimic. O port cu mine. Altceva nu mai
știu...
about:blank 39/115
39.
DETECTIVUL
Aici scrie că porți păpușa cu tine pe
care, din când în când, o tai felii cu
lama.
CRIMINALUL
Cu briciul. E un brici. V-am spus să
nu credeți tot ce scrie în dosare...
DETECTIVUL
Și unde-i briciul?
CRIMINALUL
La mine.
CRIMINALUL se ridică și bagă mâna în buzunar. DETECTIVUL

strigă.
DETECTIVUL
Sanitar!!
SANITAR 2. apare rapid în cameră. CRIMINALUL, zâmbind cu

subînțeles, scoate briciul din buzunar și-l pune ușor pe
masă.
DETECTIVUL (CONT.)
Unde-i Rigman?
SANITAR 2.
La toaletă.
DETECTIVUL
Ține punga asta, pune briciul în ea și
du-l repede la criminalist. Spui că eu
te-am trimis și că am nevoie urgentă
de o analiză, ai înțeles?
SANITAR 2.
Înțeles!
SANITAR 2. execută ce i-a spus să facă DETECTIVUL. CRIMINALUL

îl privește insistent pe SANITAR 2. cu un zâmbet sfidător.
CRIMINALUL
O să găsiți urme de sânge pe lama
briciului, domnule Detectiv, sânge de
popă.
SANITAR 2. termină acțiunea și iese.
about:blank 40/115
40.
DETECTIVUL
L-ai ucis?
CRIMINALUL
Nu, domnule Detectiv. Doar l-a crestat
puțin.
DETECTIVUL
De ce?
CRIMINALUL
Nu știu... Știu doar că Popa a fost un
om rău, domnule Detectiv. A vrut s-o
violeze pe biata Curvă. Am intrat
aseară în capelă pentru că o văzusem
pe Curvă intrând. Popa e un libidinos.
Asta știam. Nu era deloc ușă de
biserică atunci când era vorba de
femei. Ăsta și la mă-sa i-ar fi tras-o
dacă n-avea pe cine altcineva. Îl
vedeam cum i se scurgeau ochii de
poftă după Curvă. Eu cred că ăsta nici
nu era de-adevăratelea preot. Îi
ziceau așa numai pentru că umbla
îmbrăcat mai popește, mă-nțelegeți? Eu
așa cred. Da' nu l-am omorât eu,
domnule Detectiv.
DETECTIVUL
Atunci cine?
CRIMINALUL
Nu știu.
DETECTIVUL
Spune-mi cum s-au petrecut lucrurile.
CRIMINALUL
Păi, am văzut-o pe Curvă intrând în
capelă. M-am luat după ea...
32.INT.ÎN CAPELĂ - SEARĂ.
În fața altarului, POPA, stând în genunchi, se roagă. Câteva

lumânări aprinse. Lumină puțină și palidă. CURVA intră în
capelă.
CURVA
Părinte, am venit.
about:blank 41/115
41.
POPA își face cruce, se ridică în picioare și, cu un zâmbet

larg, se întoarce spre CURVĂ deschizându-și brațele.
POPA
Bine ai venit, fata mea. Spune.
CURVA
Părinte... eu... eu...
O îneacă plânsul. Aleargă la pieptul preotului. Acesta o

cuprinde cu brațele într-un gest de linștire... Treptat,
însă, mâinile lui încep să-i mângâie spatele, să o apropie
tot mai strâns de el, să o pipăie insistent și agresiv.
CURVA (CONT.)
Părinte, ce faci?... Părinte,
încetează!
POPA
Hai, copila mea desfă-te, supune-te
mângâierii mele și sufletul tău se va
elibera de greutăți, de păcate.
CURVA
Ce tot spui, Părinte? Fă bine și ține-
ți mâinile pe-acasă. Dă-mi drumul!
POPA reușeste să-i scoată sânii la vedere, pune mâna apoi

gura, lacom, pe ei. Cu o altă mână îi ridică fusta și îi bagă
mâna la chiloți. Încet, în capelă intră CRIMINALUL care
asistă din umbră la acestă scenă.
CURVA (CONT.)
Ești nebun!
POPA
Vreau să ne futem, vreau să ne futem,
copila mea!
CURVA reușește să-i tragă un genunchi între picioare. POPA

urlă de durere. Îi trage CURVEI un cap în față. CURVA cade
leșinată, jos. După câteva respirații profunde POPA se
desface la pantaloni, îngenuchiază lângă ea, îi ridică
rochia, îi mângâie coapsele, fundul... În spatele lui apare
CRIMINALUL care îl apucă de gât și-l ridică în picioare.
CRIMINALUL
De ce, mă? De ce, futu-ți rasa mă-tii
să-ți fut!
about:blank 42/115
42.
POPA
Să nu mă omori, te rog, să nu mă
omori!
CRIMINALUL
Păi, asta-i merita, mă. Să te tai!
Futu-ți închinarea cui te-a făcut.
CRIMINALUL îi aplică o lovitură zdravănă. POPA cade jos

leșinat mai mult de frică. CRIMINALUL îi verifică pulsul la
gât.
CRIMINALUL (CONT.)
N-ai mierlit-o, morții mă-tii. Foarte
bine. Ia să-ți pictez eu fața asta de
preacuvios cu briciul, să mă ții minte
și să afle lumea. Te fac model, numai
bun să pozezi pentru goblenurile cu
sfinți ale Pictorului.
CRIMINALUL începe să-i cresteze fața PREOTULUI cu briciul. O

umbră se apropie, încet, în spatele lui. Îl lovește cu putere
prăbușindu-l peste preot.
CUT
CRIMINALUL
Și atunci am primit o lovitură
puternică în spate și n-am mai știut
nimic. Dar nu eu l-am omorât, domnule
Detectiv. Nu eu. Credeți-mă.
DETECTIVUL
Bine. Du-te acum. Pleacă. Du-te lângă
ceilalți. Nu vorbești cu nimeni despre
asta, da? Rigman!
Intră în cameră, SANITAR 1.- Rigman.
RIGMAN
Da, domnule Detectiv.
CRIMINALUL iese trecând pe lângă RIGMAN, care îl privește

fix. CRIMINALUL, zâmbind, îi trage din mers cu ochiul și
închide ușa după el.
DETECTIVUL
Rigman, să mi-l trimiți pe Pictor
și... fii cu ochii pe Criminal.
about:blank 43/115
43.
RIGMAN
Înțeles, domnule Detectiv.
DETECTIVUL
Încă ceva, Rigman. Nici la weceu nu te
mai duci fără să știu. Ai înțeles?
RIGMAN
Da, domnule Detectiv.
34.INT.AZIL - UN INTRÂND PE UNDE SE URCĂ ÎN PODUL AZILULUI.
Pe ultimile trepte ale scării care urcă în podul azilului,

coboară CURVA. Se întâlnește față în față cu SANITAR 2.
Acesta vine mult în ea și, agresiv, o prinde de fese cu un
plesnet de palmă.
SANITAR 2.
Pe unde umbli, curvo?
CURVA
Treaba mea.
SANITAR 2.
Încă nu s-a încheiat ancheta. Marș la
locul tău.
CURVA
Și dacă nu mă duc, ce-mi faci? Mă
fuți?
SANITAR 2. îi trage o palmă violentă peste față.
SANITAR 2.
Într-o zi am s-o fac și pe asta. Și-o
să-ți placă. Îți garantez.
CURVA
Labagiule, gunoiule, porcule.
Cei doi se privesc tensionat. SANITARUL 2, o ține strâns de

fese. CURVA mestecă gumă. Face un balon și-l sparge în nasul
SANITARULUI 2.
CURVA
Acum i-ați labele de pe curu' meu că-i
patrimoniu național.
Pleacă râzând recitând aiurea o poezie și aranjându-se
about:blank 44/115
44.
continuu. În urmă, SANITAR 2. este blocat de replica ei.

Apoi, cu o furie greu stăpânită, lovește cu pumnul în perete.
DETECTIVUL stă cu fundul pe masă. PICTORUL pe scaun,

monologhează.
PICTORUL
...recunosc că-mi place Mimi. Toți îi
spun Curva, dar nu e. Nu e, domnule
Detectiv... Eu îi spun pe nume. Mimi o
cheamă... E o femeie cumsecade. Popa
se uita mereu la ea libidinos... Asta
nu-mi plăcea. Îmi venea să-i tai
gâtul!...
DETECTIVUL
Cum?
PICTORUL
Să-i tai gâtul... Dar nu, nu eu l-am
omorât, domnule Detectiv...
HOȚUL, CRIMINALUL, CURVA și NEBUNUL stau pe scaune

supravegheați de SANITAR 1. Rigman și SANITAR 2. Din când în
când, mestecând gumă și făcând baloane, CURVA se uită
sfidător la SANITAR 2. Acesta strânge din dinți. RIGMAN
observă totul cu o privire rece.
HOȚUL
Ce-o fi zicând Pictorul acolo?
CRIMINALUL
Ce importanță are? Ce știe și el. Dacă
știe ceva.
HOȚUL
Când am fost la weceu am văzut
scrijelit pe perete o literă. Și m-am
gândit să pun un pariu.
CRIMINALUL
Iar începi cu prostiile tale? Orice
numai să-ți iasă niște bani.
about:blank 45/115
45.
HOȚUL
„K”
CRIMINALUL
Ce?
HOȚUL
„K”- litera „K”... Pișându-mă așa, m-
am gândit: uite, dom'le, un semn!
careu de popi! Nu-i rău.
CRIMINALUL
Dă-te dracului!...
Pauză. Doar NEBUNUL își mișcă tălpile într-un fel de dans

imaginar. Sanitar 1.- RIGMAN se uită la el.
HOȚUL
Oricum, eu i-am spus Detectivului
adevărul... Eu n-am nici o legătură cu
povestea asta!
HOȚUL dă să plece. SANITARII fac un pas amenințător înainte.

HOȚUL se reașează la loc.
CRIMINALUL
Stai dracului jos! De unde să știm noi
dacă ai sau nu legătură cu moartea
Preotului?
CURVA
(mai mult ca pentru sine)
Se poate să fi fost eu?
CRIMINALUL
Nu tu ai fost, femeie. Nu aveai cum.
Erai leșinată.
HOȚUL
Dar tu de unde știi, mă? Aha! Vedeți?
Criminalul a fost acolo! Tu ești
criminalul! Criminalul a fost. Am
știut asta de la bun început.
CRIMINALUL
Am fost acolo, dar cineva m-a lovit în
cap și am leșinat... Poate tu ai
fost!... Când m-am trezit, Popa era
mort, Curva leșinată... Am fugit.
(Pauză.)Cine m-a lovit pe mine, ăla e
criminalul. Ăla l-a ucis pe Popă. Tu,
about:blank 46/115
46.
Hoțule, sau Pictorul, sau... Nebunul?
Se uită unii la alții apoi toți spre NEBUN. Acesta stă fix,
nu spune nimic... După care începe:
NEBUNUL
La început a fos visul. Cineva visează
că e treaz și când doarme visează că
nu poate dormi. Iar cînd reușeste, în
final, visează același lucru... Așa s-
au născut toate lucrurile. În timpul
unei insomnii despre care nu se poate
ști dacă a fost o insomnie adevărată
sau doar un vis. Dacă cineva se
trezește din insomnia pe care o
visează, oare ce mai rămâne? Poate
începutul... Un vis care nu înseamnă
nimic și care habar n-are de toate
coșmarurile care vor urma. Atunci când
nu va mai fi nici acel vis, se va
naște începutul unei noi insomnii, al
unui nou coșmar care se va termina tot
cu un vis. Acesta poate să fie doar o
halucinație... Și ce va fi atunci când
nu vor mai exista nici măcar
insomnii?!... Dacă cineva se trezește
din insomnia pe care o vede, oare ce
mai rămâne?
Tăcere.
CRIMINALUL
Nu știu...
NEBUNUL zâmbește privind fix în fața lui. Tălpile picioarelor

încep din nou să-i danseze. Toți îl ignoră acum.
CRIMINALUL (CONT.)
Nu se putea să fie el.
HOȚUL
Ce-o fi zicând Pictorul acolo?
DETECTIVUL stă acum întins pe un pat. PICTORUL continuă să

vorbească.
about:blank 47/115
47.
PICTORUL
...O dată am vrut s-o pictez pe Mimi,
să-i fac un portret, dar nu m-a lăsat.
DETECTIVUL
De când pictezi?
PICTORUL
De când m-au dat afară din școala de
arte. Adică, de atunci... cos goblene.
Împung cu acul.
DETECTIVUL
De ce te-au dat afară din școală?
PICTORUL
C-am vrut s-o pictez pe profesoara
mea. O femeie tare cumsecade, totuși.
Frumoasă. Voiam s-o pictez pur și
simplu. Într-o zi am stat după ore. Și
ea a rămas. În fața unui șevalet...
analiza o lucrare... Am rugat-o să
stea... model... N-a vrut... Eu am
insistat... (Tace vinovat)
DETECTIVUL
Și?
PICTORUL
A doua zi m-au dat afară. De atunci
pictez cu... acul. E misiunea mea...
Cu acul... Vârful de ac e...
DETECTIVUL
Și Mimi?
PICTORUL
Mimi zicea că nu e ea modelul care să
mă inspire pe mine... Tot încercam s-o
conving da' ea nu și nu... E adevărat
că eu voiam să-i fac un nud... deși,
în ultima vreme, vreau să zic, pictez
doar icoane... Sfinți!... Am visat-o
într-o zi pe Mimi. Zicea că ea, de
fapt, e Maria Magdalena, și să nu mai
spun la nimeni, că ea știe că eu pot
să pictez icoane sfinte... Mi-a mai
spus că aș fi Michelangelo... Ei,
sincer, acum, poate nu chiar el da' un
fel de urmaș de-al lui, așa, parc-aș
fi... Nu?... Doar icoane, da. Asa
about:blank 48/115
48.
că... Domnule Detectiv, eu am visat

asta iar visele nu mint! De ce aș fi
visat, dacă n-ar fi adevărul gol-
goluț?... Nud. Spuneți-mi
dumneavoastră!
DETECTIVUL
Pictore, care e numele tău?
PICTORUL
Septiniu. Dar mama îmi spunea Titi.
DETECTIVUL
I-auzi! Și tata?
PICTORUL
(râde încurcat)
Gogu...
DETECTIVUL
Bine... Gogu-Titi, poți pleca.
PICTORUL
Doar atât?
DETECTIVUL
Dacă mai am nevoie de tine o să te
chem. Hai, du-te.
PICTORUL, ușor derutat, se ridică și se retrage cu spatele

spre ușă.
PICTORUL
Să trăiți, domnule Detectiv.
Ușa camerei DETECTIVULUI se deschide. PICTORUL iese cu

spatele apoi se întoarce către ceilalți după care se duce și
se așează pe scaun. Toți, mai puțin NEBUNUL, îl privesc
întrebător.
PICTORUL (CONT.)
E în regulă. Voi face icoane sfinte...
CRIMINALUL
Sfântul Goblen! Binecuvântează,
sfinte.
about:blank 49/115
49.
CURVA
Lăsă-l în pace!
CRIMINALUL
Hopa, și Maria Magdalena!
PICTORUL, cu uimire, se uită la CRIMINAL apoi la CURVĂ... Se

ridică... SANITARII fac un pas spre el...
HOȚUL
Eu zic să stai jos... Așa...
PICTORUL se așează încet înapoi pe scaun, sanitarii se retrag

lângă ușă... NEBUNUL zâmbește și murmură neinteligibil. Din
camera DETECTIVULUI se aude vocea acestuia strigând.
DETECTIVUL (V.O.)
Rigman!!
RIGMAN intră în cameră în timp ce DETECTIVUL se ridică de pe

pat.
DETECTIVUL
Rigman, Curva mai e acolo?
RIGMAN
Toți sunt. Așteaptă.
DETECTIVUL
Trimite-o încoace iar ceilați pot să
plece.
RIGMAN
Și NEBUNUL? Pe el nu l-ați anchetat.
DETECTIVUL
Nu acum. Hai, trimite-o pe Curvă.
RIGMAN
Am înțeles!
RIGMAN iese. Sună telefonul DETECTIVULUI. Acesta, după ce

vede cine sună, răspunde cu un aer docil.
DETECTIVUL
Da, Excelență. Totul decurge normal.
Da. Sistemul funcționează... Sigur...
about:blank 50/115
50.
O să verific. Da. Să trăiți,

Excelență.
Închide telefonul. O clipă stă pe gânduri după care își pune

telefonul în buzunar și scuipă printre dinți.
DETECTIVUL (CONT.)
Morții mă-tii!
Intră CURVA cu un aer temător, ezitantă.
DETECTIVUL (CONT.)
Hai, intră, Mimi. Ia loc. Cum ești,
draga mea?
MIMI
(surprinsă)
Sunt... bine. Mulțumesc... bine... Dar
dumneavoastră?
DETECTIVUL
Cu munca, Mimi, cu munca... Mimi, ia
povestește-mi tu mie, ce s-a întâmplat
ieri seară.
MIMI
Nimic, ce să se întâmple? Adică... ce
spun eu?... Preotul a fost omorât.
DETECTIVUL
Mimi, tu ești credincioasă, nu-i așa?
MIMI
Aaaa... da.
DETECTIVUL
Și ca o credincioasă ce ești, te
spovedești uneori, nu?
MIMI
Da. Unoeri... da.
DETECTIVUL
Te-ai dus aseară la capelă să te
spovedești, nu-i așa?
MIMI
Da, am fost să mă... Da.
DETECTIVUL
Și vânătaia aia de pe față, de unde o
about:blank 51/115
51.
ai?...
Tăcere. DETECTIVUL o privește adânc în ochi. MIMI e

dezorientată, lasă capul jos, își frământă mâinile, își
aranjează părul, hainele de pe ea...
DETECTIVUL (CONT.)
Mimi, să nu mă minți. Nu-i frumos,
nici creștinește... Deci?... Vânătaia?
MIMI trage aer în piept și începe să vorbească repede și

hotărâtă.
MIMI
Aseară m-am dus la capelă. Chiar voiam
să mă spovedesc... Simțeam că trebuie
să fac asta. Am visat într-o noapte că
sunt Maria Magdalena... Și de atunci
n-am mai putut să dorm, nici să scriu
poezii...
DETECTIVUL
Scrii poezii?
MIMI
(jenată)
Ei, poezii... Înșir și eu acolo,
cuvinte...
DETECTIVUL
Spune-mi o poezie de-a ta.
MIMI
(și mai jenată)
Iertați-mă, acum nu pot...
DETECTIVUL
Bine, Mimi. Continuă.
MIMI
Nici n-am intrat bine în capelă că
Popa m-a îmbrățișat și apoi a început
să mă mângâie... pe sâni, pe... și a
vrut să-și bage mâna aici la... mă
iertați... și a zis că vrea să ne, să
mă... că mă vrea... Și... eu n-am
vrut. Doar eram în capelă, Doamne
iartă-mă!... Și s-a aruncat pe mine.
Eram tare speriată... Nu sunt curvă,
domnule Detectiv... Nu sunt!... Și i-
am tras un picior în... la... între
about:blank 52/115
52.
picioare... Cred că l-a durut tare...

Nu mai știu, că s-a aplecat spre mine
și mi-a dat cu pumnul ori cu capul, nu
mai știu, direct în față de-am
leșinat. Când m-am trezit, Popa era
lângă mine, mort. Sânge peste tot. M-
am speriat. Am fugit... Nu eu l-am
omorât, domnule Detectiv, credeți-mă!
Nu eu l-am omorât!
MIMI începe să plângă. DETECTIVUL, înduioșat, cu blândețe, o

mângâie pe cap.
DETECTIVUL
Liniștește-te, Mimi. Cred. Te cred.
Spune-mi, n-ai văzut, totuși, pe
nimeni acolo în capelă?
MIMI
Pe nimeni, domnule Detectiv, credeți-
mă.
DETECTIVUL
Bine, Mimi. Gata. Te cred. Acum poți
să pleci și... ai grijă de tine, da?
MIMI se ridică de pe scaun, își șterge lacrimile cu palma.
MIMI
Mulțumesc, domnule Detectiv.
MIMI iese. DETECTIVUL își duce palma cu care a mângâiat-o pe

MIMI, la nas. Inspiră profund Apoi își trece toată palma
peste față, tulburat.
DETECTIVUL
Înnebunesc... Nu vreau.
CUT
Curtea azilului văzută la început, de sus. Pe alei, pacienți

și sanitari care se plimbă într-o liniște aparentă. De
undeva, înfundat, se aude un solo-blues de chitară electrică.
Pe cer zboară cârduri de ciori. Într-un copac stă cocoțată o
pisică. Un câine se învârte în jurul copacului lătrând.
Chitara se aude tot mai tare...
about:blank 53/115
53.
41.INT.CORIDOR AZIL - ZI.
MIMI fuge pe coridor către intrarea în podul azilului. Blues-

ul chitării se aude acum mai aproape.
DETECTIVUL stă la masă, cu coatele pe dosare și capul prins

în palme. Solo-ul chitării îl deranjează.
DETECTIVUL
Pe care pizda-mă-sii îl chinuie
talentul?!
Scoate dintr-un buzunarul hainei de la la piept, o sticlă

plată de metal, cu băutură. O desface și începe să bea.
DETECTIVUL (CONT.)
O lume de nebuni.
43.INT.POD AZIL - ZI.
Într-un clar obscur al podului se aud repirații grele,

gemete, șoapte... Rezemate de o grindă, două umbre, două
trupuri îmbrățișate care se frământă, se încolăcesc. Nimic
clar în toată această agitație erotică.
În pod, urcând scara, apare CURVA. Merge spre locul ei unde

are caietul cu poezii. Zgomotul produs de cele două „umbre”
umane o sperie dar o și face curioasă. Se apropie. Piciorul
ei calcă pe o bucată de lemn sau o țiglă spartă.
Cele două trupuri tresar. Se întorc cu fața spre MIMI. Sunt

cei doi sanitari. RIGMAN și SANITAR 2.
MIMI
(mai mult decât uimită)
Voi?!... Voi... ce faceți aici?
Cei doi SANITARI, pe jumătate dezbrăcați, se desprind unul

din brațele celuilat, se uită la ea, apoi se înțeleg din
priviri și încep să se apropie, să o înconjoare.
SANITAR 2.
Te futem, asta facem. Ești mulțumită?
about:blank 54/115
54.
RIGMAN
Se pare că nu. Atunci hai să te
mulțumim!
Cei doi SANITARI se aruncă asupra ei și o pun jos, pe burtă.

MIMI dă să strige. În momentul acela RIGMAN o pălmuiește după
care îi trece pe după gât o sârmă, o coardă subțire de
chitară.
RIGMAN (CONT.)
Taci! Dacă-ți aud șoapta, îți dau
drumul la sânge.
SANITAR 2. îi ridică rochia și îi rupe chiloții.
SANITAR 2.
Apoi te lasăm dracului aici să te
mânânce ciorile... Ia uite, Rigmane,
ce cur frumos!(O mușcă de fese) Hai,
curvo, sus cu el! Să-l frăgezim!
Pe unul din geamurile sparte ale podului, zboară o pasare...

În pod se aude, o vreme scurtă, strigătul surd și geamătul de
durere al CURVEI însoțit de gâfâielile celor doi SANITARI.
CUT
Coridorul azilului, pustiu. Din camera DETECTIVULUI se aude

la un momemnt dat urletul acestuia.
DETECTIVUL (V.O.)
Rigman!!!!
Ușa camerei DETECTIVULUI se deschide brusc. DETECTIVUL iese,

se uită în lungul coridorului, nu vede pe nimeni; strigă iar.
DETECTIVUL (CONT.)
Rigman!! Unde dracu ești?! Rigman!!!
RIGMAN, aranjându-și ținuta, apare în grabă în capătul

coridorului.
RIGMAN
Aici sunt, domnule Detectiv!
DETECTIVUL
Rigman, iar te caci?! Ți s-a spart
curul, ori ce te-a apucat? Du-mă la
Director! Vreau să-l văd!
about:blank 55/115
55.
RIGMAN
Scuze. Urmați-mă, vă rog.
Cei doi pornesc pe coridor înainte. În urma lor se aude doar

scurta lor convesație.
DETECTIVUL (V.O.)
Mergi cam des la weceu? Ai probleme?
RIGMAN (V.O.)
Mă sâcâie o... indigestie. Mâncarea,
uneori...
45.EXT.CURTEA AZILULUI - O BANCĂ - ZI.
Pe o bancă, NEBUNUL privind în gol. De el se apropie un alt

pacient. Acesta se oprește în dreptul lui. E un personaj
între două vârste. Îl cercetează o vreme pe NEBUN după care,
fața i se luminează. Pare că-l cunoaște!
PACIENTUL
Ioane!... Mă, Ioane, tu ești?... Da,
tu ești! Ce faci, mă, Ioane, mă? Tu,
aici?... Până la urmă ai reușit!...
Hmmm... Ai reușit s-ajungi aici!
NEBUNUL îl privește fără a schița nici un minim gest că l-ar

cunoște pe PACIENT. Întoarce apoi privirea spre cer.
NEBUNUL
Într-o dimineață, când îmi făceam
patul compus dintr-un schelet de fier,
o pătură și o saltea, am auzit la
radioul care se afla dincolo de celula
de lângă celula mea, că atunci când
vom fi gata, Dumnezeu va veni peste
noi ca lumina peste un orb care n-a
văzut niciodată...
PACIENTUL
Termină, măi, Ioane! Ce prostii
vorbești acolo? Eu sunt, mă! Eu!
Georgică! Gică, mă! Eu ți-am scris
toate scrisorile alea... Alea cu
citatele din Biblie. M-am gândit c-o
să-ți facă bine, c-o să te
liniștească.
about:blank 56/115
56.
NEBUNUL
(continuând la fel de absent)
Mai bine să nu mă mai gândesc. Să fiu
inocent ca un copil... Poate mâine voi
afla totul... Ha-ha! Ha! Ha-ha-ha!
PACIENTUL
Nu ești Ioan?... Aha... Înțeleg.
PACIENTUL face câțiva pași, cu o oarecare nedumerire,

îndepărtându-se de NEBUN, după care se oprește, se întoarce
iar spre NEBUN, se mai uită la el dar de data asta din câteva
unghiuri.
PACIENTUL (CONT.)
Da' grozav de bine semeni cu Ioan...
NEBUNUL
El era singur. În lumea plină de
răspunsuri care nu-și mai suportau
întrebările. Singur în praful gol
dintotdeauna în tot timpul de până
acum, mereu, pururea, necontenit,
oricând... din-tot-de-a-una...
dintodeauna... Putred de lung.
PACIENTUL
Totuși, poate că nu ești tu... Da'
semeni! Grozav ce tare semeni!
NEBUNUL
Se zbătea în neputință... S-a
plictisit să trăiască. Dar nici nu
știa să moară.
PACIENTUL
Mda, poate nu ești tu... Au trecut
atâția ani... Nu esti Ioan... Și nu
pricep ce tot spui acolo... Domnule,
da' grozav de tare semeni!... Auzi, ai
făcut pușcărie? Ai omorât pe cineva?
Ce-ai făcut?
NEBUNUL
Ieri eram fericit fără să am vreun
motiv dar astăzi sunt trist... Și eu
care mă credeam deștept.
PACIENTUL - Georgică, fără să mai zică ceva, dând din cap a

neînțelegere, pleacă uitându-se din când în când în spate
spre NEBUN, care vorbește mai departe singur privind când la
about:blank 57/115
57.
cer, când în pământ, când în jurul lui...
DETECTIVUL deschide brusc ușa. DIRECTORUL, traspirat, tresare

speriat pe scaunul său de la birou. Pe birou un maldăr de
doasare.
DETECTIVUL
E voie, Directore? (intră)
DIRECTORUL
Poftiți, poftiți...
DETECTIVUL
Ce făceai aici, singur, Directore?
DIRECTORUL
Studiam dosare. Nimic. Dosarele
bolnavilor... Deci, dosare... Știți,
rutina... Le studiam.
DETECTIVUL privește dosarele de pe birou așezate foarte

ordonat. Se uită țintă la DIRECTOR. Acesta are fruntea plină
de transpirație. DETECTIVUL inspectează sumar biroul
DIRECTORULUI.
DETECTIVUL
Frumos birou. Ți-e cald?
DIRECTORUL își șterge cu palma traspirația de pe frunte.
DIRECTORUL
Nu... Da... Știți, stresul, domnule
Detectiv... Muncă stresantă cu
nebunii. Că-s nebuni, să știți. Chiar
nebuni. Iar aici avem o misiune pe
care ne-am angajat s-o îndeplinim.
DETECTIVUL
Și?
DIRECTORUL
O îndeplinim, domnule Detectiv!
Studiem, aplicăm. În fiecare zi, pe
lângă medicație facem și tratamentul
adecvat conștiinței, știți. Vor fi
noii cetățeni, curați, harnici și
devotați unui sistem de valori care,
about:blank 58/115
58.
într-o ordine nouă, vor putea munci cu

avânt până la sacrificiul suprem...
dacă e nevoie. Deci, îi vindecăm, îi
salvăm!
DETECTIVUL
Cum le știi tu, Directore! Deci, ca la
carte. În raportul meu am să țin cont
de asta și am să te propun pentru
promovare.
DIRECTORUL
Vă mulțumesc, domnule Detectiv...
Vă...
DETECTIVUL
Aici te închizi, deci. Da, da, da...
ca să studiezi dosarele pacienților,
deci...
DIRECTORUL
Da... Pentru ce altceva?
DETECTIVUL
Păi, da. Pentru ce altceva?... Deci?
DIRECTORUL se fâstâcește, transpiră abundent. DETECTIVUL se

îndreaptă către dulap.
DETECTIVUL (CONT.)
În dulapul ăsta ce ții?
DIRECTORUL
(fiert)
Nimic... Mărunțișuri...
DETECTIVUL
Pot să văd și eu?
47.INT.FEREASTRA UNUI SALON - ZI.
PACIENTUL - Georgică privește pe geamul salonului în curtea

azilului. De banca pe care continuă să stea NEBUNUL se
apropie CURVA cu pași pierduți, cu poșeta într-o mâna, cu un
aspect dezordonat. PACIENTUL - Georgică se scotocește prin
buzunare, se uită în stânga, dreapta, să vadă dacă îl
urmărește cineva, și scoate un chiștoc de țigară dintr-o
cutie de chibrituri. În cutie mai sunt doar 3 chibrite. Pune
chiștocul în gură, după ce-l miroase cu profundă plăcere,
about:blank 59/115
59.
apoi își face o cruce și încearcă să-și aprindă restul de

țigară. Chibritul nu se aprinde. Insistă. Se rupe. Ia
următorul chibrit. La fel.
PACIENTUL GEORGICĂ
Doamne, te rog, nu mă părăsi. Îmi arde
buza.
Pacientul încearcă al treilea și ultimul chibrit. Acesta se

aprinde. Fericit, privește în sus. Își face cruce cu mâna în
care are chibritul aprins. În mișcarea inconștientă a mâinii,
chibritul se stinge. Nu-i vine să creadă.
PACIENTUL GEORGICĂ (CONT.)

De ce, Doamne? De ce? N-am cerut prea
mult de la viața asta... De ce?
PACIENTUL își pune chiștocul înapoi în cutia de chibrituri și

bagă totul în buzunar. Privește încă o dată pe geam. Lângă
NEBUN, pe bancă, s-a așezat CURVA.
PACIENTUL GEORGICĂ(CONT.)
Al dracu' ce seamănă Ioan ăsta cu
Ioan!...
DIRECTORUL deschide ușa dulapului, încet, pe jumătate, cu

teamă. DETECTIVUL se uită în dulap. Observă hainele de piele.
Se uită lung la DIRECTOR. Pe fruntea acestuia multă sudoare.
DETECTIVUL
Directore, voi organizați aici baluri
mascate?
DIRECTORUL
(cu un aer nevinovat)
A, nuu... astea sunt de mult aici...
Trebuie să mă apuc într-o zi să fac
ordine și curățenie. Câte porcării se
adună în timp! (râde tâmp)
DETECTIVUL deschide larg ușa dulapului și vede posterul

porno.
DETECTIVUL
Ninel, Ninel!... Asta e o pacientă
secretă?... Nu ai gusturi rele... Măi,
Ninel, tu cu asta te ocupi la tine în
about:blank 60/115
60.
birou? Adică... studiezi dosare? Hai,

că-mi placi, Nineluș! Îmi placi. Da'
ia zi, merge bine laba când te uiți
la... pacienta asta? Hai, zi! Merge?
Te-ai rușinat? De ce, mă? Păi, o labă
la vremea ei face cât zece femei!
DIRECTORUL
(indignat)
Nu vă permit, domnule Detectiv! Nu vă
permit așa ceva! Eu...
DETECTIVUL
(amuzat)
Măi, Ninel, tu chiar îmi ești
simpatic! Păi, ce-i rău în asta? Nu
orbești! Dimpotrivă, vezi mai limpede.
Numai ăla nu e labagiu care nu
recunoște, ce dracu. Din când în când,
cu toții o mai luăm la mână, nu? Că
oameni suntem! Ia uită-te în palmă! Ai
păr crescut pe ea?
DIRECTORUL, rapid, se uită. DETECTIVUL râde.
DETECTIVUL (CONT.)
Vrezi, mă, că ești labagiu?
DIRECTORUL, rumen la față, traspirat leoarcă, râde mânzește.
DIRECTORUL
Doriți un whisky mic?
DETECTIVUL
Chiar mi-ar prinde bine. Scoate!
DIRECTORUL scoate din birou două pahare și o sticlă de whisky

începută. Toarnă în pahare. DETECTIVUL își trage un scaun și
se așează. După ce se așează, brusc, face scurt cu mâna o
simulare de masturbare apoi râde. Se întinde după un pahar și
ciocneșete cu DIRECTORUL.
DETECTIVUL (CONT.)
Să mor eu dacă nu-mi ești simpatic! În
sănătatea ta, Ninel!... Pardon; Di-
rect - o - re!
Dau amândoi, rapid, paharul pe gât. DEECTIVUL îl așează

hotârât pe masă.
about:blank 61/115
61.
DETECTIVUL (CONT.)
Toarnă!!
NEBUNUL și CURVA sta unul lângă altul pe bancă. CURVA este

răvășită, dezordonată la păr, la haine. Pe față are urme
curse de rimel... Privește în gol. Cu mâinile își ține strâns
poșeta de torți. Odată cu torțile poșetei strânge și o sârmă,
o coardă de chitară... Din depărtare abia se aude un solo-
blues. CURVA începe să spună o poezie ca și cum s-ar
mărturisi unui preot.
CURVA
Cum este, oare, dincolo de infinit? E
mai aproape idealul? Cred c-am să plec
în sens invers fiind prea lung drumul
pe care mi-am permis să mi-l visez...
Mă simt neputincioasă în lupta cu
destinul. Un diavol alb mă-mpinge în
păcat, iar Dumnezeu e-n mult prea-n
neagră umbră, să-l pot vedea plângând
deasupra mea...
NEBUNUL
(zâmbind privind în față)
Toate trec.
CURVA
Nu ești nebun. Eu știu asta. Nu ești
ca noi.
NEBUNUL
Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi,
și ceea ce s-a întâmplat....
NEBUNUL întoarce capul spre CURVĂ. Întoarce capul și ea spre

el, întrebătoare. NEBUNUL îi pune în palme un biscuite.
NEBUNUL (CONT.)
...se va mai petrece, căci nu este
nimic nou sub soare...
CURVA
Deșertăciunea deșertăciunilor, toate
sunt deșertăciuni.
NEBUNUL dă din cap a negație și o privește foarte cald pe

CURVĂ, cu un zâmbet de încurajare. CURVA, după un timp,
about:blank 62/115
62.
nedezlipindu-și privirea din ochii NEBUNULUI, îi pune, cu un

gest simpu și ușor, firul de coardă de chitară în mână apoi
se ridică în picioare.
CURVA (CONT.)
Te rog să nu mă uiți niciodată.
CURVA o ia la fugă spre azil. NEBUNUL strânge în pumni firul

de coardă, apoi îl bagă în buzunar. Expresia feței lui arată
multă hotărâre. În priviri i se citește... luciditatea.
50.INT.DIROUL DIRECTORULUI - ZI.
DIRECTORUL și DETECTIVUL stau la masă și beau whisky. Dulapul

a rămas deschis. Amândoi fumează.
DETECTIVUL
Și-acum foarte serios. Ninel, am
nevoie de ajutorul tău de director al
acestui... așezământ.
DIRECTORUL
La dispoziția dumneavoastră, domnule
Director.
DETECTIVUL
Vreau să văd toate dosarele. Toate.
Ale tuturor pacienților. Se poate?
DIRECTORUL
Toate?... Le am aici. Pe toate. Pe
toate le am aici. Deci, ce v-ar
interesa?
DETECTIVUL
Mă înnebunești. Tot! Poate găsim ceva
care să ne ajute să-l găsim pe
criminal. Trebuie să găsim ceva, nu?
DIRECTORUL
Cunosc dosarele astea ca pe... Tatăl
nostru.
DETECTIVUL
Păi, atunci să ne apucăm de lucru. Ce
zici?
DIRECTORUL
Zic că e bine. Asta e bine. E foarte
about:blank 63/115
63.
bine... Să ne apucăm... E... Nu!

Confidențialitatea! Nu, nu.
DETECTIVUL
Directore... Ninel... Dă-o-n mă-sa!
Asta e cercetare, înțelegi? Nu
anchetă.
DIRECTORUL
Cercetare. Da. Da... Cercetăm, da.
DETECTIVUL
Directore, adună-te! Da?... Mai toarnă
puțin whisky și hai să ne liniștim.
DIRECTORUL parcă nu aude. Tot aranjează dosarele pe birou.

DETECTIVUL ia sticla și toarnă în pahare.
DETECTIVUL (CONT.)
Câți pacienți zici că sunt în total
aici la azil?
DIRECTORUL
56. Avem 56 de dosare... 56.
DETECTIVUL
Vrei să zici 56 de pacienți.
DIRECTORUL
Dosare... Pacienți. Bolnavi...
Dosare...
DIRECTORUL bea. De undeva de foarte departe se aude solo-ul

de blues al chitării electrice. Cei doi tac, fumează și beau
cu vădită preocupare și îngândurare.
DETECTIVUL
Măi, Ninel, pe cine mă-sa-n cur îl
chinuie așa de tare talentul de-mi
fute creierii și nu mă lasă să
gândesc?
51.INT.PODUL AZILULUI - ZI.
Într-un plan foarte apropiat vedem degetele unui chitarist

care se mișcă cu virtuozitate pe corzile unei chitări
electrice. Un blues impecabil interpretat! Dintr-o dată, la o
variațiune, una din corzile chitării se rupe.
about:blank 64/115
64.
VOCE (V.O)
Drace!...
DETECTIVUL, cu paharul de whisky la gură. Se oprește.

Ascultă.
DETECTIVUL
În sfârșit gata cu muzica. Putem
lucra. Uite ce zic eu: împărțim
dosarele în două stive. Una ție,
cealaltă mie.
DIRECTORUL
Excelentă idee! Și?
DETECTIVUL
Ninel... NI...nel! Mă', directore.
Notezi.
DIRECTORUL
Notez, da. Ce?
DETECTIVUL
Tot. Înțelegi? Ia și notează.
DIRECTORUL ia o foaie de hîrtie, un pix și notează ce-i

dictează DETECTIVUL.
DETECTIVUL (CONT.)
Toate detaliile legate de vârstă,
origine, ultimul domiciliu, bunici,
părinți, frați, surori, verișori,
unchi, mătuși... Tot. Școli, religie,
apartenență politică, orientare
sexuală...
DETECTIVUL îl fixează pe DIRECTOR care se oprește din notat.

Ia din nou paharul cu whisky în mână, îl ciocnește de al
DIRECTORULUI cu un zâmbet complice.
DETECTIVUL (CONT.)
Hai bea, nu te mai gândi la prostii.
După ce terminăm poți s-o iei la mână
să te relaxezi.
DIRECTORUL
Domnule Detectiv eu... eu... mă
about:blank 65/115
65.
gândesc că poate unii pacienți se

cunoșteau dinainte de a veni aici...
Poate e o conspirație...
DETECTIVUL
Bravo, Ninel! Gândești subtil. Nu-i
rău. Dacă e o conspirație atunci
trebuie să fie cineva în spatele ei,
nu?
DIRECTORUL
Creierul!
În clipa aceea sună telefonul DIRECTORULUI. Acesta ezită să

răspundă.
DETECTIVUL
Răspunde, nu te jena. Sau... ai de
ascuns ceva?
DIRECTORUL
Nu, dar...
DETECTIVUL
(autoritar)
Răspunde!
DIRECTORUL, încurcat, ridică telefonul și răspunde.
DIRECTORUL
Da... Sărut mâna, Eminență... Sigur că
da... În fiecare dimineață, la aceeași
oră. Da, regulat. Sigur, da. Sistemul
funcționează execelent... Am
înțeles... Sărut mâna, Eminență.
DIRECTORUL închide telefonul și îl pune pe birou. DETECTIVUL,

care s-a apucat să răsfoiască un dosar, deși părea
neinetersat de discuția telefonică a Directorului, de fapt,
era foarte atent. Închide dosarul.
DETECTIVUL
Auzi? Când ai adunarea aceea cu toți
pacienții?
DIRECTORUL
Dimineață. În fiecare dimineață de la
ora 10.00
DETECTIVUL
Foarte bine. Mâine dimineață vreau să
about:blank 66/115
66.
fiu și eu prezent.
DIRECTORUL
Bine, dar...
DETECTIVUL
DETECTIVUL îi întinde paharul gol cu un zâmbet malițios.
DETECTIVUL (CONT.)
Toarnă, nu te zgârci... Eminență.
DIRECTORUL toarnă în pahare. Mâna îi tremură. Amândoi beau.

Sună telefonul DETECTIVULUI. Acesta, stăpân pe el, răspunde.
DETECTIVUL (CONT.)
Alo, da... Să trăiți, muncesc... Da...
Acum?... Bine... Alo, alo!... Am o
mică problemă... Mașina mea... s-a
defectat... (râde) Puteți trimte pe
cineva după mine să mă ducă, să m-
aducă?... Mulțumesc, Excelență.
DETECTIVUL închide telefonul. Își mai toarnă puțin whisky,

bea, își aprinde o țigară.
DETECTIVUL (CONT.)
Ninel... Paștele mă-sii de treabă...
Trebuie să plec. La ordin. Asta e.
Până vine după mine o mașină mă întind
aici la tine, în pat. Nu te superi,
nu? Nu durează, mă duc, mă-ntorc. Tu
cercetează dosarele. Când vine mașina,
dacă adorm, să mă trezești.
DETECTIVUL se întinde în pat fumând. În birou e mult fum de

la țigări.
DIRECTORUL
Am înțeles... Excelență.
DETECTIVUL trage un ultim fum apoi stinge țigara și își pune

mâinile sub cap, închide ochii și zâmbește.
DETECTIVUL
Nu ești prost, Ninel. Deloc.
about:blank 67/115
67.
53.INT.AZIL - CORIDOR, SALOANE - ZI.
Pe coridoare sanitari care împing măsuțe rulante. Întră, ies

din saloane. În saloane, pacienți. Unii râd, alții plâng,
alții sunt violenți și atunci, doi, trei sanitari le aplică
câteva lovituri cu niște bastoane. Li se administrează
medicamentul zilnic! Peste tot se aude amplificat,
inregistrat, o poveste pentru copii spusă de o voce
bărbătească: „Capra cu trei iezi”. (Fragment din poveste!)
După ce își iau pastila, fiecare pacient spune: „Sărut mâna,
Eminență!”„Mulțumesc, Eminență!”
54.INT.BIROUL DIRECTORULUI - SEARĂ.
DIRECTORUL se apropie de patul în care doarme DETECTIVUL.

Pune mâna pe el să-l trezească. DETECTIVUL sare ca ars direct
cu mîinile în gâtul DIRECTORULUI.
DETECTIVUL
Te-am prins! Al meu ești!
DIRECTORUL
Domnule Detectiv, sunt eu... Ninel.
DETECTIVUL
Așa, și?
DIRECTORUL
A venit mașina după dumneavoasră.
DETECTIVUL își ia mâinile de pe gâtul DIRECTORULUI, se adună,

se ridică din pat.
DETECTIVUL
Mda. Asta este deja ceva, altceva!
Directore, jos pălăria! Continuă munca
de cercetare. Faci lucru bun. Te
propun la promovare. Iar eu sunt om de
cuvânt. La muncă nu la-ntins mâna!
Când mă-ntorc vreau raportul! S-a-
nțeles?
DIRECTORUL
Înțeles, domnule Detectiv.
DETECTIVUL iese în trombă. DIRECTORUL, se apropie de ușă,

ascultă o vreme apoi o închide cu cheia. Se îndreaptă spre
dulap. Își pune pe el o parte din îmbrăcămintea de piele,
doar câteva elemente... Și, nemaiavând răbdare, se aruncă pe
about:blank 68/115
68.
posterul porno sărutându-l pătimaș în timp ce începe să se

masturbeze din nou. Plânge surd, cu icnete.
55.EXT.CURTEA ȘI FAȚADA UNEI CLĂDIRI IMPOZANTE - NOAPTE.
O mașină oprește în fața clădirii.
56.INT.O SALĂ MARE DE RECEPȚIE - NOAPTE.
Văzută de sus, o sală imensă de recepție toată în roșu. Pe un

piedestal, un birou de metal cu un scaun asemeni unui tron.
DETECTIVUL intră. Se apropie de birou. Pe tron stă cineva
complet în întuneric. O „umbră”.
UMBRA
Vino mai aproape.
DETECTIVUL
Excelență...
UMBRA
Vorbește.
DETECTIVUL
E mai complicat decât am crezut. Dar
cred că am prins un fir.
UMBRA
Crezi?
DETECTIVUL
Nu vreau să mă hazardez însă... da.
UMBRA
Atunci, mergi pe fir, dovedește și
elimină defecțiunea din sistem.
Eminența-Sa vrea rezolvarea cazului
cât mai repede.
DETECTIVUL
Bănuiam. Ninel... Pardon, Directorul
azilului, a fost sunat chiar de
Eminența-Sa. Eram acolo.
UMBRA
Acest Director nu trebuie să știe mai
mult decât îi permitem. Tocmai de
about:blank 69/115
69.
aceea îi ocupăm timpul cu...

slăbiciunea lui.
DETECTIVUL
O face cam des, Execelență!...
Iertați-mă. Oricum, ne putem folosi de
obediența lui. L-am lăsat să-nțeleagă
că după ce eliminăm elementul defect,
va fi promovat.
UMBRA
Da... În neat. Iar în locul lui îl
punem pe Rigman.
DETECTIVUL
(surprins)
Rigman?
UMBRA
Sau Kingman. Nu întâmplător. Asta e și
dorința Emineței-Sale.
DETECTIVUL
Kingman... Rigman... Nu înțeleg.
UMBRA
Nici nu trebuie. Execuți ce ai de
executat și atât. Fii un bun soldat.
De restul se ocupă grupul superior.
Te-am chemat să înțelegi că nu e timp
de presupuneri. Punct ochit, punct
lovit. S-a-nțeles?
DETECTIVUL
Înțeles, Excelență.
UMBRA
Hai, înapoi la treabă! Vreau să se
rezolve totul în cel mult 3 zile.
Liber.
DETECTIVUL
Da, Excelență.
UMBRA
Și... mai ușor cu whisky-ul.
UMBRA se ridică de pe scaunul tron. Pare un călugăr, după

aspect. Pleacă. DETECTIVUL, năuc, se întoarce și face cale
întoarsă spre ieșirea din clădire.
about:blank 70/115
70.
57.EXT.FAȚADA CLĂDIRII IMPOZANTE - TREPETE - NOAPTE.
DETECTIVUL pe platforma din fața intrării. Se uită stânga,

dreapta, se uită în sus, își aprinde o țigară, trage puternic
fumul în piept, îl expiră în timp ce vorbește nemulțumit,
DETECTIVUL
'tu-vă-n gură să vă fut cu neamul
voastru cu tot!...
DETECTIVUL mai trage un fum, aruncă țigara pe jos, o calcă cu

piciorul, scuipă printre dinți, apoi pornește spre mașina
care îl așteaptă. Urcă. Mașina demarează în trombă.
58.INT.SALON AZIL - NOAPTE.
PICTORUL intră pe vîrful picioarelor în salonul în care

doarme MIMI. Se apropie de patul ei. Aceasta pare că doarme.
I-a rămas machiajul pe față. PICTORUL se uită la ea cu drag.
O învelește. Îi mângâie părul după care scoate din buzunar un
goblen împăturit și îl pune pe pernă, lângă obrazul ei. Apoi
pleacă tot în vârful picioarelor. MIMI deschide ușor ochii,
îi rotește jur-împrejur, temătoare. După ce constată că nu
mai e nimeni, dă cu privirea de goblen. Îl despăturește... O
podidesc lacrimile. Goblenul o reprezintă pe Maria Magdalena.
MIMI își acoperă toată fața cu goblenul.
58.INT.BIROUL DIRECTORULUI - NOAPTE.
DETECTIVUL intră vijelios în birou. DIRECTORUL este la masă

cu nasul într-un dosar. Nu mai are hainele de piele pe el ci
costumația lui impecabilă de director. Tresare. DETECTIVUL se
trântește pe un scaun.
DIRECTORUL
Ce repede v-ați întors, domnule
Detectiv.
DETECTIVUL
Directore, whisky!
DETECTIVUL
Dar...
about:blank 71/115
71.
DETECTIVUL
Sper că nu ești sifonar!... Vrei sau
nu să fii promovat?
DIRECTORUL mai scoate dintr-un sertar o sticlă plină cu

whisky. DETECTIVUL i-o ia din mână, o desface și bea direct
din stică.
DETECTIVUL (CONT.)
Directore, alcoolul dăunează grav
proștilor... ca mine.
DIRECTORUL
Nu înțeleg.
DETECTIVUL
Mai bine așa. Raportul!
DIRECTORUL
Cred că am găsit ceva. Unul dintre
bolnavi e din același oraș cu Preotul.
DETECTIVUL
Care?
DIRECTORUL
Geologul... Așa i se spune aici. De
fapt îl cheamă Georgică Bustan.
DETECTIVUL
Erau prieteni, povesteau unul cu
altul, ce făceau?
DIRECTORUL
Nu i-am văzut niciodată vorbind.
DETECTIVUL
Nu? Atunci, altceva, Directore,
altceva, Ninel!
DIRECTORUL
Nebunul.
DETECTIVUL
Ce-i cu el?
DIRECTORUL
Și el e din același oraș cu...
DETECTIVUL
Hopa! Asta da, e ceva, altceva! Bravo,
about:blank 72/115
72.
Ninel. Ești bun în munca de cercetare.

(se ridică brusc) Trebuie să vorbesc
cu Nebunul! Acum!
DIRECTORUL
Iertați-mă, domnule Detectiv...dar...
ați băut...
DETECTIVUL
Și care-i problema? Tu n-ai băut?
Nuuuu, tu bei acum! Cu mine! Hai!
Deschide gura! Eu îți torn, tu bei.
Cască gura!
DIRECTORUL
Poate mai bine într-un pahar?
DETECTIVUL
Gura!!
DIRECTORUL deschide gura. DETECTIVUL se uită în gura lui.
DETECTIVUL (CONT.)
Da. N-ai dinți de aur...(râde scurt)
În genunchi!... Că nu pot să torn!
DIRECTORUL se lasă în genunchi cu gura deschisă. DETECTIVUL

începe să-i toarne pe gît, câte un strop de whisky de la
nivelul prohabului.
DETECTIVUL (CONT.)
Ninel, să nu cumva să-și treacă prin
cap prostii... Acum bei whisky. Și
reține: orice promovare începe cu o
îngenunchere. Suge din sticla asta și
bucură-te că e doar atât. Pentru o
astfel de promovare e sufiecient.
(râde)
DETECTIVUL, râzând, îi mai toarnă DIRECTORULUI în gură puțin

whisky, după care îl apucă de bărbie, îl ridică și-l așează
pe scaun iar el golește toată sticla pe care, după aceea, o
trântește pe masă. Este beat pulbere! Cade în fund pe scaun.
DETECTIVUL (CONT.)
Ajunge. Ce-i prea mult nu-i sănătos.
Vreau să-l văd pe Nebun. Acum!
DIRECTORUL
Dar ați băut. Amândoi am băut... Nu se
poate... Noi suntem autoritatea, nu?
about:blank 73/115
73.
Autoritatea, domnule Detectiv...

Prestanța, nu? Repu... Repu... tația,
nu?... Nu?! Noi... adică... noi...
Într-un azil funcțional ca al nostru,
nu?... NU!!
DETECTIVUL, cu capul căzut pe masă, mormăie ceva

neinteligibil după care scoate un răcnet ca de animal rănit
și cade fulgerat, cu capul peste dosarele de pe masă. Începe
să sforăie. DIRECTORUL se ridică de la masă; se clatină și el
puțin. Privește o vreme pe DETECTIV, după care scuipă spre el
printre dinți. Îi sună telefonul. Îl pune la ureche, ascultă
puțin apoi...
DIRECTORUL (CONT.)
Da... Sigur... Acum... Cum? Da, e
praf... rangă. Iertați-mă... Am
înțeles, Eminență.
DIRECTORUL închide telefonul, se mai uită o dată la DETECTIV,

care sforăie bine. Rânjește. Se îndreaptă spre dulap. Se uită
la posterul porno. Îl sărută ca pe o icoană după care se
dezbracă de ținuta de Director și îmbracă hainele de „Bad
Boy”. Aceste haine aduc destul de mult cu hainele
Detectivului! Asta și din cauza pielii din care sunt croite.
Se îndreaptă spre ușa biroului, stinge lumina și iese țeapăn
pe ușă închizînd-o cu grijă în urma lui.
59.EXT.AZILUL - NOAPTE.
Azilul văzut de sus... Umbre, lumini la câteva ferestre. Luna

printre nori... În depărtare se aude un câine lătrând...
60.INT.CAMERA DETECTIVULUI - NOAPTE.
DIRECTORUL, îmbrăcat în hainele de piele, stă așezat, rigid,

cu un aer important, la masa Detectivului. Scoate telefonul
și apelează.
DIRECTORUL
(la telefon)
Urgent la camera domnului Detectiv.
Închide telefonul. Rânjește. Își mângâie obrazul, își

aranjeasă sprâncenele, părul... Apoi, strigă.
about:blank 74/115
74.
DIRECTORUL (CONT.)
Rigman!!
Sanitar 1. RIGMAN, intră rapid pe ușă. Este surprins. Privid,

și mirat și admirativ, la DiRECTOR, își încheie șlițul
pantalonilor.
RIGMAN
Da, domnule Detect... domnule
Director! Aici sunt.
DIRECTORUL
Rigman, voiai să te mai sun o dată?
Adu-mi-l aici pe Nebun. Acum.
RIGMAN zâmbește cu subînțeles.
RIGMAN
Am înțeles, domnule Director. Acum!
RIGMAN iese. DIRECTORUL își aprinde o țigară și începe să

cânte ușor, psalmodiat, cântarea bisericească „Iubite-voi ,
Doamne”.
61.INT.SALOANE AZIL - NOAPTEA.
Pe marginea patului, PICTORUL coase un nou goblen.
În pat, cu păpușa în mâini, CRIMINALUL încearcă să-i lipească

la loc părțile tăiate după ce, în interiorul corpului ei, a
înghesuit o bucată de hârtie.
HOȚUL, întins pe spate în pat, filează cinci cărți... Una

câte una... Careu de popi! („K”)
MIMI doarme cu globlenul cu Maria Magdalena pe față.
NEBUNUL stă în picioare în fața ușii. DIRECTORUL așezat pe

scaun, la masă. Îl privește pe NEBUN fără a schița nici un
gest.
NEBUNUL
M-am ridicat din pat. Urăsc să mă
ridic din pat mai ales când e frig
dimineața și bate vântul peste tot de
about:blank 75/115
75.
clănțăne cartierul vecin ronțăind

biscuți cu lapte.
DIRECTORUL îi face semn să ia loc pe scaun. NEBUNUL se așează

fixându-l pe DIRECTOR cu privirea. Un timp, tăcere. NEBUNUL
scoate din buzunar un biscuite și-l pune pe masă.
NEBUNUL (CONT.)
Poate visez.
DIRECTORUL scoate dintr-un dosar câteva hârtii și începe să

le răsfire pe masă.
NEBUNUL (CONT.)
Milioane de lucruri care nu se mai
potrivesc.... Sincere condoleanțe,
dragii mei!... Eu nu mai zăbovesc.
Tăcere. Amândoi se privesc intens.
DIRECTORUL
Ce-s cu scrisorile astea?
NEBUNUL
(zâmbind)
Biblia.
DIRECTORUL
Biblia?
NEBUNUL
Da... Oare voiam să spun?... A!...
Vorbeam despre Dumnezeu...
DIRECTORUL
Tu îți bați joc de mine? Cu mine nu-ți
merge, să știi? De unde vii? Cine te-a
trimis?
NEBUNUL tace. Se uită la hârtiile înșirate pe masă apoi, ușor

și din ce în ce mai tare, începe să râdă.
63.INT.CAMERĂ - NOAPTE.
O cameră mare în care se află un ecran uriaș, o plasmă.
about:blank 76/115
76.
Întuneric. Doar lumina pe care o degajă ecranul. În fața

acestei plasmne, „Umbra” Excelenței! Pe ecran se vede
interiorul camerei DETECTIVULUI cu DIRECTORUL și Nebunul la
masă. NEBUNUL râde.
„UMBRA” comută și schimbă imaginea. Pe ecran apare biroul

Directorului unde doarme DETECTIVUL. Acesta se trezește, se
ridică și merge la dulap. De acolo ia un halat alb, halatul
Directorului, și se uită la el.
„UMBRA” comută din nou imaginea. Pe ecran se vede cum,

răsturnat pe un pat, doarme gol SANITARUL 2.
NEBUNUL râde tare. DIRECTORUL urlă.
DIRECTORUL
Rigman!!!
Se deschide brusc ușa camerei și intră năvalnic DETECTIVUL

îmbrăcat în hainele impecabile ale DIRECTORULUI: halatul alb,
mănuși chirurgicale albe, ochelarii rotunzi, freza linsă pe
frunte, a la Hitler. DIRECTORUL se ridică brusc în picioare
și salută. DETECTIVUL se duce direct la el și îl abordează
ceremonios.
DETECTIVUL
Domnule DETECTIV, dansați?
DIRECTORUL
Domnule...
DETECTIVUL
DIRECTOR!... La dispoziția
dumneavoastră. Să dansăm!
DETECTIVUL îl prinde de mână pe DIRECTOR, îl trage de după

masă și, ignorându-l pe NEBUN, începe un dans strâns cu
DIRECTORUL după care se depărtează unul de celălat astfel
încât să se poată mișca fiecare liber și dansează în tandem,
cu aceleași mișcări, aceeași mimică, de parcă ar fi unul și
același. Dans în oglindă!
DETECTIVUL (CONT.)
Nebunule, muzica!
NEBUNUL ia biscuitele de pe masă, o foaie din hârtiile

înșirate mai înainte de către DIRECTOR și mușcă din biscuite
about:blank 77/115
77.
deasupra foii. Cei doi continuă să danseaze. NEBUNUL vorbește

mestecând și aparent citind de pe foaie.
NEBUNUL
El era în spatele unei baricade de
ridicol ce-l apăra de o turmă de
îngeri sau de niște tăciuni ce scobeau
din lumina Lui. Apoi îl lăsau singur.
În lumea lui plină de răspunsuri care
nu-și mai suportau întrebările. Singur
în praful gol dintotdeauna în tot
timpul de până acum, mereu, pururea,
necontenit, oricând... din-tot-de-a-
una... dintotdeauna... Putred de lung.
DETECTIVUL și DIRECTORUL se opresc din dans și îl aplaudă pe

NEBUN.
DETECTIVUL
Ți-a plăcut, nu? Foarte bine. Acum
vorbește.
DETECTIVUL se învârte în jurul NEBUNULUI, ia de pe masă niște

foi din cele răsfirate de DIRECTOR... Scoate un telefon, îl
butonează și apoi îl ține în aer. E telefonul
Directorului!... Acesta e surprins. Pe telefon se aude
inregistrat un scurt dialog între DIRECTOR și PACIENTUL-
Georgică.
TEXT ÎNREGISTRAT PE TELEFON
DIRECTORUL
”Și ia zi, cetățene Gorgică, spui că
seamănă?”
GEORGICĂ
„Da, așa mi se pare, domnule Director,
deși autrecut ani de când nu l-am mai
văzut. Seamănă, da.”
DIRECTORUL
”Și cum îl cheamă?”
GEORGICĂ
„Rămășanu. Ioan Rămășanu. I-am scris o
grămadă de scrisori. La aceeași
adresă... Psalmi.”
DETECTIVUL închide telefonul și i-l aruncă DIRECTORULUI.
about:blank 78/115
78.
DETECTIVUL
Chiar dacă beau un butoi cu whisky nu
îmi pierd capul.
DIRECTORUL, prinde telefonul, este bulversat, jenat... Se

așează pe scaun.
DETECTIVUL (CONT.)
Ridică-te!
DIRECTORUL se ridică umil și face loc să se așeze DETECTIVUL.
DETECTIVUL (CONT.)
Cred că bei cam mult sau e de la prea
multă labă... Mă gândesc dacă să
menționez asta sau nu în raport... (se
așeză la masă) Mda... (Nebunului) Ești
Ioan Rămășanu?
NEBUNUL
(dintr-o dată foarte lucid)
Da. (apoi continuă) Apoi s-a plictisit
să trăiască. Dar nu știa nici să
moară.
DIRECTORUL
Încetează, Rămășanu!
DETECTIVUL
Îți bați joc de noi?
NEBUNUL
(lucid)
Da. Sunt Ioan Rămășanu. Altceva?
DIRECTORUL se uită când la NEBUN când la DETECTIV. Apoi se

apropie de NEBUN și îi trage un dos de palmă. DETECTIVUL
strigă.
DETECTIVUL
Rigman!!
RIGMAN intră.
DETECTIVUL (CONT.)
Ia-l! Vreau să-l văd mâine dimineață
în sala de mese!...
RIGMAN îl apucă de gât pe NEBUN, îl ridică brutal să-l scoată

afară.
about:blank 79/115
79.
DETECTIVUL (CONT.)
Rigman!... Fără... da?
RIGMAN, potolindu-se, iese cu NEBUNUL afară din cameră.

DETECTIVUL se uită la DIRECTOR care a rămas într-un fel de
blocaj. DETECTIVUL ia două, trei foi din cele înșirate pe
masă, se uită peste ele...
DETECTIVUL
Mai degrabă ăsta e preot... Mda...
Directore, dansezi?
CUT
65.INT.SALA DE MESE - DIMINEAȚA.
Toți pacienții sunt așezați la mese supravegheați de

sanitari. Deasupra sălii de mese, pe o mică platformă
îngrădită, se află DIRECTORUL îmbrăcat în ținuta lui
impecabilă de Director iar lângă el stă, în hainele lui,
DETECTIVUL. DIRECTORUL ia un microfon și vorbește. De jur
împrejur, pe pereți, este proiectat filmul lui Auguste și
Louis Limiere, „Intrarea unui tren în gară”.
DIRECTORUL
(la microfon)
Dragii noștri pacienți, toată lumea în
picioare! (acoperind microfonul cu
mâna, Detectivului) Eminența-Sa a
trasat sarcină ca în fiecare dimineață
să începem cu o purificare. (din nou
microfon) Înainte de a asculta
cuvântul de înțelepciune transmis de
Eminența-Sa, pentru ziua de azi,
trebuie să repetăm cu
conștinciozitate, ceea ce avem de
făcut. Spuneți tare după mine!
DIRECTORUL trage aer în piept, aruncă o privire DETECTIVULUI,

apoi începe să vorbească la microfon făcând pauze atât cât să
repete pacienții vorbele după el.
DIRECTORUL (CONT.)
Mulțumin pentru acestă nouă zi/...
Mulțumim pentru mâncarea din

farfurie/... Mulțumim pentru
îngrijirea și vindecarea noastră/...
Mulțumim pentru așezământul nostru

ocrotitor... ASYLUM!
about:blank 80/115
80.
DIRECTORUL închide microfonul după care, de la un aparat de

redare și amplificarea audio, pornește, dă drumul discursului
EMINENȚEI-SALE. Toți stau drepți, cu capul plecat, și
ascultă.
EMINENȚA-SA
(text inregistrat și amplificat)
„Dragii mei pacienți, va veni ziua, și
e foarte aproape, când, vindecați de
trecutul fiecăruia, vă veți întoarce
în sânul cumunității care vă așteaptă
cu brațele deschise. Copiii voștri vă
așteaptă, nepoții voștri vă așteaptă,
această nouă generație care vă va pune
în mână uneltele prin care să munciți
cu spor și abnegație. Cu un suflet
curat și nou. Cu o minte proaspătă.
Veți munci cu drag la împlinirea și
propășirea sistemului de valori al
noii umanități, către un viitor
luminos și prosper. Asylum! Asylum!
Asylum!
Pacienții de la mese repetă în cor, „Asylum, Asylum,

Asylum”... După care se așează toți deodată și încep să
mănânce... Sincron!
DETECTIVUL
Impresionat, Directore!
DIRECTORUL
Ne facem datoria!
DETECTIVUL privește sala de mese sprijinindu-se cu mâinile de

balustrada care îngrădește platforma... Printre dinți îi
scapă un murmur... De jos, de la masa numărul 5, NEBUNUL,
peste mulțime, râde... Singurul care face notă discordantă!
Filmul proiectat pe pereți se rupe.
DETECTIVUL stă pe scaun la masă. DIRECTORUL se plimbă o vreme

prin cameră după care se așează pe pat. În fața DETECTIVULUI,
pe un scaun, stă NEBUNUL.
DETECTIVUL
De ce ai venit, singur, aici?
about:blank 81/115
81.
NEBUNUL
Dumnezeu s-a mâhnit și ne-a agățat
undeva între cer și pământ, rupți
între bine și rău... Și nimic nu e
real în noi, nici iubirea, nici
durerea.
DIRECTORUL
Încetează, Rămășanule!... Despre ce
iubire vorbești tu, măi, Ioane?
NEBUNUL
Și durerea!
DETECTIVUL
Uite, aici în dosarul tău scrie că ai
fost căsătorit... soția ți-a murit
de...
NEBUNUL
(foarte lucid)
Omorâtă! E o nuanță, nu? Violată și
omorâtă! (Tăcere.) În acest moment aș
vrea să văd cum își pierde Dumnezeu
mințile după vreo femeie. Să-l închidă
sfinții într-o casă de nebuni, la
tratament!
NEBUNUL își ridică brusc capul uitându-se fix în becul din

tavan și continuă să vorbească așa, ca și cum s-ar adresa
cuiva nevăzut.
NEBUNUL (CONT.)
Să stea cuminte în spatele gratiilor,
să nu poată ieși.
67.INT.CAMERA CU PLASMA TV. (INSERT)
Pe un ecran mare, plasmă TV., vedem de sus continuarea

secvenței din camera Detectivului.
NEBUNUL (CONT.)
Aș vrea să-l văd pe Dumnezeu plângând.
Să plângă zile în șir, să nu se poată
opri.
La Plan-Detaliu, o gură încadrată de o barbă îngrijită,

zâmbește, trădând un sentiment de satisfacție.
about:blank 82/115
82.
DETECTIVUL
Și atunci ai înebunit.
NEBUNUL
Greșit. N-am înebunit. Nu sunt
nebun... Oooh!... Dar nu sunt nebun.
DIRECTORUL
Atunci cine ești, ce ești?... Cum
ești?
NEBUNUL
Sunt Ioan Rămășanu... Un prefăcut, un
mincinos. Bun, nu sunt chiar atât de
perfid. Dar în realitate, ceea ce
vreau acum e să-l văd pe Dumnezeu, mic
și neștiutor ca un copil... Și să nu
visez.
DETECTIVUL
Tu ai fost preot, mă, și te-au dat
ăștia noi afară, după care ți-ai dat
foc bisericii de supărare. Am
dreptate?
NEBUNUL
Ne-a întors spatele lui de zeu suprem.
Și tot ce vedem, și tot ce simțim nu e
decât dorința Lui de a fi liber.
DIRECTORUL
Păi, dacă voiai să fii liber de ce
dracu ai venit aici să tulburi
liniștea? Hai, încearcă altceva!
DETECTIVUL
Gata cu fabulațiile! Concret. Faptele!
NEBUNUL
Popa era un criminal. Trebuia să-l
găsesc. Și l-am găsit.
DETECTIVUL
Mai explicit.
NEBUNUL
Mai explicit?... Hmmm... Și-a meritat
about:blank 83/115
83.
soarta.
DETECTIVUL
Nimeni nu treabuie să aibă o astfel de
soartă!
69.INT.CAMERA UNEI CASE. (INSERT) - SPRE SEARĂ.
NOTĂ: Această secvență va fi un insert fragmenat. Flash-back-

uri! E secvanța cu violul și omorârea soției lui Ioan
Rămășanu (Nebunul) petrecută în urmă cu 15 ani. În relatarea
lui se vor insera scurte și foarte scurte bucăți (frame-uri)
din acest viol și această crimă.
O femeie la duș. Dă drumul la apă și intră sub jet... De ușa

sălii de baie se apropie o umbră care o deschide încet. O
vreme admiră trupul gol, întors cu spatele, al unei femei
tinere. O mână de bărbat se întinde să-i mângăie spatele.
Femeia se întoarce. Vrea să țipe. O palmă îi acoperă gura.
Bărbatul, așa îmbrăcat cum e, intră sub duș. Încearcă să o
sărute. Femeia se zbate. Bărbatul o lovește, ea cade. Se urcă
peste ea și o strânge de gât până o omoară.
Într-o cameră-dormitor, un bărbat, cu hainele ude pe el,

intră cu femeia goală în brațe. O așează în pat, întinsă pe
spate. Se dezbracă apoi în pielea goală și începe să sărute
trupul femeii de la degetele picioarelor până la cap. După
care se urcă peste ea și o violează vioelent, până obosește.
Satisfăcut, se lasă lângă trupul ei, pe spate; îi ia degetele
de la o mână și începe să i le sugă, așa, ca pe o suzetă....
Acum este văzut pentru prima dată la față. E POPA! Undeva, pe
un ecran mic, dintr-o altă cameră, se vede această ultimă
poziție. Semn că totul a fost înregistrat!
70.INT.CAMERA DETECTIVULUI. (CU FLASH-BACK-URI DIN SECV.69.)
NEBUNUL
(cu o luciditate și un calm total)
Nimic nu știi, Detectivule! Iar tu,
Directore, nici atât. Nu știți nimic.
Sunteți niște amărâți slujbași
angajați ai unui sistem care v-a șters
creierii. Tu, un alcoolic pentru că nu
ai curajul de a scuipa în față decât
pe jos, printre dinți, când nu te vede
nimeni, și tu un onanist bolnav de
atâtea neputințe, crezând că ești mare
about:blank 84/115
84.
director. Director? Unde? Într-o

cocină căreia, cu mândrie cretină, îi
spuneți „Asylum”, nu azil, ca să sune
globalist, pardon, universal, o hazna
unde, aidoma unor hingheri, adunați
biete ființe deznădăjduite și
dezorientate, ca pe niște câinii
vagabonzi și, sub pretextul că-i
tratați, că-i vindecați, îi țineți sub
experimentele voastre perfide
transformându-i în niște roboți. Dar
tu și tu, nu sunteți ca noi ceilalți.
Nu. Voi sunteți slugi, cu sufletul
vândut. La fel ca și preotul. Voi
sunteți...
DIRECTORUL
Nu vorbi de rău...
NUBUNUL
Ce, biserica? Nici vorbă. M-ar bate
Dumnezeu. Mai mult decât a făcut-o,
deja, decât v-a permis vouă s-o
faceți, zi de zi, an după an, ca să
ajungeți aici. Și ați ajuns. Acum
plătiți.
DETECTIVUL
Ce vrei să spui?
NEBUNUL
Fapte, Detectivule, fapte. Nu asta mi-
a cerut? Tu, ca o unealtă docilă a
sistemului vrei fapte. Eu, ca victimă
a aceluiaș sistem, uite, îți dau
fapte.
DIRECTORUL
Ce sistem, care sistem?
NEBUNUL
Tu, voi, sunteți sistemul. „Asylum,
Asylum, Asylum”, nu? Noi ceilalți
oameni, numiți elegant „pacienți”.
Adică, niște oameni obișnuiți, cu
necazurile și problemele lor, cu
căderile, cu spaimele lor, veniți sau
aduși aici cu speranța vindecării dar
deveniți doar numere ale unui sistem.
Cel mult niște porecle cu numele
adevărate trecute la index și secret,
about:blank 85/115
85.
în dosare. Să nu se mai știe. Dosare

peste dosare, nu, Directore? Și te
înțeleg când, de la atâtea dosare, te
saturi, și-ți vine să-ți iei câmpii,
dar nu poți, nu ai curajul să poți. Și
atunci?... Deschizi ușa dulapului să
te simți iar bărbat, om.
DIRECTORUL
Nu-i adevărat!
DETECTIVUL
Taci dracului din gură! Ia zi, domnu'
Rămășanu, ce mai suntem noi?
NEBUNUL
Neputințe periculoase, mai sunteți.
Noi... eu, „Nebunul” apoi restul:
„Curva”, „Criminalul”, „Pictorul”,
„Hoțul”... Chiar și preotul, fostul,
„Popa”... Niște porecle și numere.
Masa 1,2... Masa 5!... Adunați ca să
ne tratăm de diferite supărări și de
fapt... De fapt noi ăstia nu existăm
pentru tine, pentru voi, unelte ale
unui sistem care se folosește inclusiv
de voi. Ce știți voi despre iubire și
durere? Ce știți voi despre suferință?
Stați aici și aveți credința că ceea
ce faceți e de necontestat. Un adevăr
imuabil. Un dat într-o eră nouă. Unde
erați voi când soția mea a fost
omorâtă și violată? De cine? De o
unealtă libidinoasă a unui sistem care
începuse deja să-și arate colții. Ar
trebui să fiți, de fapt, conform noii
ideologii, pe care o slujiți cu patimă
și-o promovați din răsputeri,
mulțumiți că v-am scăpat de un rebut,
de un rateu al speciei. Elementul
bolnav, stricat. Din nou avem probleme
cu rasa, nu? Trebuie să fie pură! Dar
nu! Voi, de fapt, reprezentanții unui
sistem care se pișă și se cacă pe
toată istoria și cultura milenară a
lumii, cu bune, cu rele, murdărind-o
la greu, ați permis acestui rebut să
se strecoare printre rigorile legii și
să vină aici, să se ascundă, lăsând
justiția să-și facă treaba dormind pe
ea. Aici!... Asylum! Azil. Adică locul
about:blank 86/115
86.
unde cineva găsește ocrotire, adăpost,

refugiu. Loc inviolabil în care găsesc
scăpare, repaus sau odihnă cei
condamnați... Conform dicționarului
explicativ. Aici l-ați adăpostit pe
ticălosul ăsta de-și zicea preot. De
ce? Că așa a vrut sistemul noii
ordini. Legea nouă! Pentru ca voi,
folosindu-vă de el, să vă desăvârșiți
misiunea de resetare a speciei umane
în direcția dorită de niște umbre
pentru care întunericul e lumină. Și
atunci, întreb, unde e dreptatea?
Dreptatea pe care susții că o aperi și
pentru care, bănuiesc, te-ai făcut
detectiv?
DIRECTORUL
Acum chiar cred că ești un nebun de-
adevăratelea, autentic.
DETECTIVUL
Directore, dacă ești frământat, te
poți duce în biroul tău, să te...
relaxezi. Ia, zi, Nebunule, zi că sunt
curios. Și?
NEBUNUL
Și nimic. Unde te poți ascunde mai
bine decât la nebuni?
DIRECTORUL
Suntem civilizați, Nebunule! Înțelegi?
Aici nu suntem în junglă! Suntem într-
o societate care...
DETECTIVUL
Ori taci, ori îți rup mădularul și ți-
l bag în gură până-n gât!
NEBUNUL râde ușor. DIRECTORUL se simte jenat, aproape că-i

vine să plângă, transpiră masiv și are fața congestionată. Se
așează pe pat cu un ușor tremur al mâinilor și rictusuri ale
gurii la fel de incontrolabile.
DETECTIVUL
Vrei să spui că în sistemul ăsta care
nu funcțioanează, suntem cu toții
interșanjabili, nu? Că suntem niște
marionete fără personalitate, fără
șira spinării, niște paiațe de cârpă,
about:blank 87/115
87.
trase de sforile nevăzute ale unor

interese mărunte și meschine cu
implicații de care nimeni nu poate sau
nu vrea să aibă habar. Și cine sunt
atunci păpușarii?
NEBUNUL
Ești detectiv. Descoperă-i.
DETECTIVUL
Cum?
NEBUNUL
Simplu. Taieți sforile.
69.INT.CAMERA CU PLASMA TV. (INSERT)
Pe plasma uriașă se vede, de sus, imaginea cu toată camera

Detectivului. Mâinile înmănușate ale unei „umbre” aplaudă
delicat. Pe degetul inelar al mâinii drepte se observă un
inel masiv cu o monogramă, o litră încrustată în diamant:„K”
DIRECTORUL
Domnule Detectiv, Nebunul te
înebunește, părerea mea.
DETECTIVUL
Rămășanule, hai, faptele! Cursiv și
clar.
NEBUNUL
Faptele, da, da... Asta vă interesează
și nu tăiatul sforilor.
DIRECTORUL
Își bate joc de noi.
NEBUNUL
Domnilor, faptele sunt simple ca bună
ziua: l-am ucis pe așa-zisul vostru
preot. POPA! După 15 ani, patru luni
și două zile de când soția mea a fost
bătută -atenție!- omorâtă și apoi
violată, am reușit în sfârșit să o
răzbun. Aflasem, după multe căutări,
about:blank 88/115
88.
că Popa se ascudea aici în acest azil.

Unde, de fapt, l-ați primit cu atâta
generozitate. Și am venit. De bună
voie. M-am internat și am așteptat să
găsesc momentul când pot să-i iau
gâtul. Scurt. Ajusesem la capătul
drumului. Toți anii ăștia l-am căutat.
Acum sunt împăcat și liniștit. Am
împlinit ce trebuia să împlinesc.
DIRECTORUL
Ești nebun.
NEBUNUL
Directore, asta mi-am dorit, nimic mai
mult. Puteam să-l ucid chiar atunci,
la masă, când m-ai dat în grija lui.
Culmea! Tocmai celui pe care îl căutam
de atâția ani și pentru care ura era
nemărginită. Ura, pentru mine, nu e un
păcat. Iar crima, e o izbăvire. La așa
vremuri, așa crezuri. Vinovat, de
fapt, nu este doar el. Ci și voi.
Complici, da. Dar asta o va judeca
altcineva... Am așteptat momentul cel
mai potrivit. M-am luat după Curvă, mă
rog, după biata Mimi. Spunea la masă
că merge la capelă, la Popă, să se
spovedească...
71.INT.CAPELĂ - SEARA. (SECVENȚA COMPLETĂ A CRIMEI - A).
CURVA se luptă cu POPA. Aceasta îi dă un genunchi în

testicole. Popa o lovește cu capul în față. CURVA cade pe
jos. Popa se desface la panataloni și îngenuchiază lângă
Curvă. CRIMINALUL se apropie și îl ridică de gât apoi îl
lovește. Popa cade leșinat. Criminalul îi crestează fața cu
briciul... De el se apropie NEBUNUL care îl lovește în cap pe
CRIMINAL cu crucea pe care o are la el. Apoi se apleacă peste
POPĂ, îi verifică și el pulsul la gât. Îi aplică ușor câteva
palme pe față. POPA se dezmeticește. Deschide ochii. Îl vede
pe NEBUN aplecat peste el. Se șterge pe față. Fața e plină de
sânge.
POPA
Ce s-a întâmplat?
NEBUNUL
Nimic. Donezi sânge.
about:blank 89/115
89.
POPA
Tu?... Tu nu ești nebun!
NEBUNUL
Doamne ferește! Dar puteam să
înnebunesc!
POPA
Cine ești? (se uită în jur) Și ei cine
sunt?
NEBUNUL
Ei? Păi, el e Criminalul care te-a
pictat pe obraz cu briciul iar ea e
biata Mimi, Curva cum îi spuneți voi,
pe care, ce să vezi, ai vrut s-o
violezi ca pe nevastă-mea. Acum 15
ani, patru luni și două zile! În casa
noastră când tu m-ai rugat insistent
să merg pentru biserică în cartier, în
locul tău, după ceva pachete trimise
de nu știu cine și, vezi, Doamne...
ardea. Iar tu? Tu jogodie, tu
scursură, tu... în casa mea după
nevastă-mea.
NEBUNUL, brusc, cu crucea pe care o are la îndemână și care

are acum un capăt ascuțit, un vârf de cuțit, o lamă de
pumnal, o împlântă în el. POPA dă să țipe dar NEBUNUL îi
acoperă gura cu palma.
NEBUNUL (CONT.)
Doare? Și pe mine m-a durut. Am crezut
că înebunesc.
NEBUNUL îi mai bagă de două ori crucea-cuțit în corp. POPA

geme, se zvârcolește. NEBUNUL îl țintuiește cu genuchiul la
podea.
NEBUNUL (CONT.)
Te las imediat. Te mai străpung încă
de patru ori. Știi de ce? Știi,
diavole? Pentru că era o zi de 7. Ne
pregăteam să aniversăm ziua căsătoriei
noastre, vierme... Ce? Te sufoci?
Poftim, ia puțin aer. Nu vreau să mori
până nu termin ce am să-ți spun.
NEBUNUL își ridică puțin mâna de pe gura lui. POPA respiră

greu. Cu greu articulează câteva cuvinte.
about:blank 90/115
90.
POPA
Ioane... Ioane... fie-ți milă... Nu
eu... Diavolul care...
NEBUNUL îi acoperă iar mâna și cu cealaltă îi împlântă din

nou crucea în corp.
NEBUNUL
Pe diavol n-am cum să-l omor... E
nemuritor. Ca Dumnezeu. Tu cu
Diavolul, eu cu Dumnezeu... Și
Dumnezeu, acum, nu iartă. E ocupat cu
dracul.
NEBUNUL, rapid, împlântă crucea în el de trei ori. POPA,

într-o baltă de sânge, horcăie. NEBUNUL se ridică după ce
șterge de hainele preotului crucea-pumnal de sânge. Se
întoarce cu fața spre altar.
NEBUNUL (CONT.)
(își face cruce, încet)
Doamne... iartă-mă...
NEBUNUL privește crucea-pumnal, retrage lama în interiorul

crucii, o bagă apoi în buzunar și pleacă. POPA, horcăie.
Sângele-i curge din răni.
NEBUNUL
Și asta e tot. Astea sunt faptele!
DETECTIVUL își aprinde o țigară. Se uită la DIRECTOR apoi la

NEBUN. NEBUNUL zâmbește și privește în sus cu o expresie
foarte firească.
73.INT.CAPELĂ - SEARA. (SECVENȚA COMPLETĂ A CRIMEI - B).
În capelă, dintr-un ungher întunecos se apropie de cei trei

întinși pe jos, cineva. E îmbrăcat în haine de sanitar.
Poartă pe față o mască chirurgicală mare care i-a lăsat doar
ochii la vedere. Se apropie de POPĂ. Se uită câteva secunde
la el. Popa horcăie ușor. Se apleacă și îi repoziționează
corpul formând litera „K”. Apoi pleacă. CRIMINALUL se
trezește din leșin, se ține de cap. Se uită în jurul lui,
speriat, se ridică și pleacă... Încet, își revine și CURVA...
Horcăitul preotului o trezeștea de-a binelea. Speriată, se
about:blank 91/115
91.
ridică și fuge... POPA continuă să horcăie. Se aud niște

pași. Pașii se apropie. Calcă pe gresia capelei atent și
apăsat. Sunt picioarele unui bărbat. Poartă ghete. Se opresc
lângă POPA. Niște mâini înmănușate răsucesc în jurul gâtului
preotului un fir metalic, ca o coardă de chitară. Brusc, cele
două mâini strâng coarda secționându-i gâtul, tăind carotida.
Sânge... Pașii se depărtează. POPA nu mai respiră.
NEBUNUL
Iar voi nu sunteți altceva decât niște
cărămizi într-un zid care stă să se
prăbușească și care, cu siguranță, se
va prăbuși curând...
DIRECTORUL
Din criminal ai devenit profet... Bine
că nu ardem, nu?
NEBUNUL zâmbește și se ridică încet de pe scaun. DIRECTORUL

intră în panică.
DIRECTORUL
Domnule Detectiv!... Nebunule, stai la
locul tău!
DETECTIVUL scoate telefonul și apelează. NEBUNUL scoate

crucea-pumnal... O pune pe masă.
NEBUNUL
(Directorului, trăgându-i cu
ochiul)
Ai grijă să-ți speli mânile înainte...
Domnule Detectiv... (întinde mâinile
spre încătușare)
DETECTIVUL
(la telefon)
Gata. A mărturisit.
NEBUNUL, încătușat, este scos afară din azil de DETECTIV.

Merg spre mașină. În urma lor vine și DIRECTORUL. În curte
sunt mulți pacienți, sanitari. Mașina Detectivului este
parcată în fața intrării principale a clădirii azilului.
about:blank 92/115
92.
Destul de aproape de mașină, PICTORUL.
PICTORUL
Nebunule, să mor dacă nu te-aș picta
de-aș avea o pensulă!
NEBUNUL îi zâmbește. Apoi, înainte de a intra în mașină

privește înapoi spre clădire...
75.INT.POD AZIL. - ZI.
CRIMINALUL, ghemuit, stă cu păpușa în brațe. În mâini are o

foaie mototolită și uzată. Este un desen naiv făcut de mâna
unui copil. Reprezintă un bărbat, o femeie și, între ei, o
fetiță. Cu litere mari și inegale scrie: „Mama”, „Tata” și
„Iulia”... CRIMINALUL, cu lacrimi în ochi, sărută desenul
apoi îl împătură frumos, îl face sul și îl introduce în
piciorul păpușii... Mângâie păpușa și o ține la piept ca pe
un copil mic.
Pacientul GEORGICĂ BUSTAN stă pe bancă. Din buzunar își

scoate cutia cu chibrituri în care are chiștocul de țigară.
Dar nu are chibrite! Se uită împrejur cu intenția că poate,
poate, o găsi un băț valabil. Renunță. Se uită către mașina
DETECTIVULUI unde e gata să intre NEBUNUL încătușat.
GEORGICĂ
Uite, domnule,chiar că seamănă!
77.EXT.FEREASTRĂ DE AZIL - ZI.
Într-o fereastră a azilului, de la nivelul întâi, CURVA

privește spre NEBUN care, din dreptul mașinii, uitându-se la
ea, îi zâmbește.
NEBUNUL se uită spre DIRECTOR în timp ce DETECTIVUL deschide

portiera din spate a mașinii.
about:blank 93/115
93.
NEBUNUL
Directore, un sfat. Nu-i mai spune-ți
„Asylum”... Nu ajută la nimic. Tot un
loc al pierzaniei rămâne.
NEBUNUL intră în mașină pe bancheta din spate ajutat de

DETECTIV, care urcă apoi la volan. Mașina pornește spre
poarta larg deschisă între timp, de cei doi SANITARI: RIGMAN
și SANITAR 2. În urma mașinii se adună mai mulți pacienți, cu
atitudini angelice, zâmbind nostalgic și timid. Unii fac cu
mâna... PICTORUL mimează că pictează. Când mașina trece prin
dreptul lui RIGMAN, acesta, într-un zâmbet-rânjet, își
mângâie cu un gest nefiresc gâtul după care îi trage cu
ochiul NEBUNULUI care îl fixează cu privirea.
75.INT.MAȘINĂ - ZI.
Mașina rulează pe drum. DETECTIVUL pornește muzica în boxele

mașinii. Se aude un solo-blues de chitară. După câteva
secunde, DETECTIVUL, cu un gest nervos, oprește muzica.
DETECTIVUL
M-a înnebunit muzica asta!... Și zi
așa, Rămășanule, l-ai belit cu crucea
pe Popă? Ce idee, cât de ingenios,
domnule. Erai mereu cu arma la tine.
Bravo. Minte brici. Nu te deranjează
dacă îmi aprind o țigară, nu?
NEBUNUL
Nu. Nu știi niciodată când e ultima.
DETECTIVUL își aprinde țigara. Trage cu poftă un fum zdravăn.

Încet, NEBUNUL, extrage de sub mâneca hainei, un fir de
sârmă... E coarda de chitară dată de Mimi! Mașina s-a
îndepărtat mult de azil. Drumul trece printr-o porțiune mai
accidentată. DETECTIVUL se întoarce spre NEBUN.
DETECTIVUL
Nu vrei și tu o țigară?
NEBUNUL
Nu, mulțumesc.
DETECTIVUL
Te relaxează, să știi. Nu fumezi?
NEBUNUL
Nu.
about:blank 94/115
94.
DETECTIVUL
N-ai fumat niciodată?
NEBUNUL
Nu.
DETECTIVUL
Și nu vrei să încerci acum?
NEBUNUL
Nu.
DETECTIVUL
Dar ce-ai vrea să încerci?
NEBUNUL tace 2,3 secunde apoi se aruncă cu coarda de chitară

în jurul gâtului DETECTIVULUI.
CUT
UN AN MAI TÂRZIU...
76.EXT.POARTA ȘI CURTEA AZILULUI - TOAMNĂ - SPRE SEARĂ.
O mașină mare, un SUV verde, se apropie de poarta azilului.

Poarta se deschide automat! Deasupra porții, o siglă nouă. În
loc de „Asylum” este acum doar o literă supradimensionată.
Literă „ K”! Mașina oprește în fața intrării principale a
clădirii azilului. Din mașină coboară un preot foarte
spilcuit, bine bărbierit, frezat, cu ochelari fumurii; haina
stă pe el impecabil. Privește o clipă sigla așezământului de
pe poartă, apoi aruncă o privire generală asupra clădirii...
Curtea e pustie. Soarele se pregătește să apună.
77.INT.SALA DE MESE A AZILULUI - DIMINEAȚA.
Văzută de sus, sala de mese este plină cu pacienți care stau

în picioare cu capatele plecate și mâinile încrucișate pe
piept, în fața farfuriilor în care se zărește un fel de
mâncare nedefinită. Printre mese, cu pași rari, se plimbă
SANITARUL 2. Pe lângă pereți, alți sanitari stau ca niște
gardieni. Costumele lor sunt acum o combinație de piele iar
pe cap poartă bonetele albe din vechea costumație, mănușile
chirurgicale iar peste gură măști medicale. Pe perețim pe
tavan, pe dușumea, rulează în proiecție, filmul „Intrarea
about:blank 95/115
95.
unui tren în gară” - de Auguste și Louis Lumiere. La

difuzoare se aude vocea lui... RIGMAN.
RIGMAN (V.O.)
Mulțumim pentru ziua pe care o să
înceapă, mulțumim gazdei noastre
iubitoare și ocrotitoare, Kingman.
TOȚI PACIENȚII ÎN COR

Azylum... Azylum... Azylum.
Sus pe platformă, de lângă stația de amplificare, RIGMAN

zâmbește cu satisfacție. Ține de mână o fetiță de 5,6 ani
îmbrăcată cu rochiță bleumarin, cămașă albă, ciorapi albi
trei-sferturi, pantofiori negri de lac. Are părul împletit în
codițe cu fundițe albe iar pe cap o băscuță în culorile
curcubeului. RIGMAN apucă cu mâna cealaltă un microfon la
care începe să vorbească cu un ton autoritar.
RIGMAN
(la microfon)
Pacienților! Azi, după-masă, în sfânta
capelă, vă așteaptă noul Părinte
trimis de Eminența-Sa, ocrotitorul
nostru, ca să vă spovediți întru
iertarea păcatelor. Noul nostru Sistem
binecuvântat, vă dorește curați
sufletește și pregătiți pentru viața
nouă care vă așteaptă după ce,
vindecați, veți părăsi acest
așezământ. Asylum!
TOȚI PACIENȚII ÎN COR

Asylum!...
SANITAR 2.
(milităros)
Mâncați!!!
Pacienții se apucă, deodată, ritualic, să mânânce.
FETIȚA
Părinte Kingman, trebuie să fac pipi.
RIGMAN
Da, copila mea. Mergem să faci pipi
apoi ne apucăm de lecții.
about:blank 96/115
96.
78.INT.SALA DE MESE A AZILULUI - DIMINEAȚA.
La masa cu numărul 5. HOȚUL, CRIMINALUL, CURVA, PICTORUL și

GEORGICĂ mânâncă apatici și sincron.
HOȚUL
Mi-e dor de un pokeraș. Poate prind
cartea și fac Quită Royală. De când o
pândesc...
CRIMINALUL
Păpușa... păpușa... păpușa mea...
PICTORUL
Eu... nu mai... că nu mai...
eu...nu... cu mine, da.
GEORGICĂ
O țigară după... un fum... N-am
chibrit. N-am... Mi-e dor...
CURVA pânge... Mănâncă și nu prea. PICTORUL îi pune, cu o

oarecare teamă să nu fie văzut de sanitari, mâna pe braț ca
să o liniștească după care îi soptește încurajator.
PICTORUL
Poate azi... nu...
79.INT.CAPELĂ - ZI.
Noul Preot, concentrat și foarte meticulos, aranjează pe o

masă un crucifix, o biblie, aprinde o lumânare...
80.INT.LA TOALETĂ - ZI.
În dreptul pisuarului, lângă peretele pe care încă se află

scrijelită litera „K”, CURVA este violată de SANITAR 2. Fața
ei e scăldată în lacrimi, își mușcă buzele să nu țipe. Se aud
gâfâielile Sanitarului tot mai intense după care urmează un
geamăt de porc înjunghiat. Apoi își apropie gura de urechea
ei, îi bagă limba în ureche, i-o mușcă cu un sadism abia
controlat, șoptindu-i rânjind...
SANITAR 2.
Curul tău îmi place. Tot mai mult. E
primitor, fierbinte. Bun de tot. Nu ca
al libidinosului de Director care
about:blank 97/115
97.
prefera să și-o facă singur... Așa că

l-am trims în lumea veșnică a
labagiilor. Tu, însă, te descurci. Zi
de zi mai bine. Tu scapi.
După care o lovește puternic cu palma peste fund împingând-o

pe jos.
SANITAR 2.(CONT.)
Mâine să-ți speli, dracului, și gura!
Ai înțeles?
SANITAR 2. scuipă printre dinți și pleacă. CURVA, cu hainele

în dezordine, plânge surd căzută pe pardoseala de ciment a
toaletei.
81.INT.PODUL AZILULUI -ZI.
RIGMAN se află cu FETIȚA în pod. FETIȚA stă întinsă pe o

saltea. RIGMAN, cu caietul de poezii al CURVEI în mână, se
așează lângă fetiță. Deschide și răsfoiește paginile
caietului. FETIȚA îl privește inocentă.
RIGMAN
Astăzi am să-și vorbesc despre
cerință...
FETIȚA
Ce e aceea „cerință, părinte Kingman?
RIGMAN
Dorință, copila mea pură.
FETIȚA
Ce e aceea „pură”, părinte Kingman?
RIGMAN
Curată ca o floare... Floare care
trebuie mirosită, crescută...
sărutată.
FETIȚA
Părinte Kingman, eu sunt o floare?
RIGMAN
Da, copila mea, o floare ce trebuie
mângâiată, udată... să crească.
about:blank 98/115
98.
FETIȚA
Părinte Rigman, dar când se întorc
mama și tata iar la mine?
RIGMAN
Misiunea lor, așa cum ți-am mai spus,
este acum în cer. Mi te-au lăsat mie
să te cresc. Într-o zi ai să-i vezi.
FETIȚA
Mi-e dor de Mama...
RIGMAN
Când ți-e dor privește cerul și fă-i
cu mâna.
FETIȚA
Mi-e dor de Tata...
RIGMAN
Eu sunt acum tatăl tău, dar și
prietenul tău cel mai bun.
FETIȚA
Prieten?
RIGMAN cu un zâmbet larg îi mângăie fruntea.
FETIȚA (CONT.)
Atunci spune-mi povestea.
RIGMAN
Bine, copila mea, întinde-te... Am să-
ți citesc povestea mai departe...
FETIȚA se întinde relaxată pe saltea. RIGMAN deschide caietul

și începe să citească cu un glas învăluitor... La un moment
dat, degetele mâinii lui, încep să mângâie ușor picioarele
Fetiței. Pe Fetiță o cuprinde nedumerirea. RIGMAN citește cu
inflexiuni tot mai stranii...
RIGMAN (CONT.)
(citind și mângâind picioarele
fetiței)
„Săruta-ți-aș eu laleaua, înflorită-n
primăvară, și mușca-ți-aș, jos,
petala, să te ardă toată vara. Sânul
să ți se-ntărească, sfârcu-n ceruri să
îți crească...”
Fața inocentă a FETIȚEI cu ochii privind în sus. Ochii ei
about:blank 99/115
99.
trădează neînțelesul și neliniștea.
FETIȚA
Oare e departe cerul?
82.INT.CAPELĂ - ZI, DUPĂ-MASA.
CRIMINALUL stă în genunchi. NOUL PREOT îl ascultă.
CRIMINALUL
Părinte, nu sunt un criminal. Lumea
vorbește, că așa e lumea... De fapt,
zilnic ni se spune că am făcut aia, că
am făcut una, alta, că nici nu mai
stiu cine sunt și ce-am făcut. Dar am
păpușa. Păpușa. Cu ea dorm, cu ea
vorbesc. Ea știe cine sunt cu
adevărat. Eu nu mai știu dar ea știe.
Este Iulia.
NOUL PREOT
Iulia? Cine-i Iulia?
CRIMINALUL
Fetița mea, Părinte, fetița mea.
Singurul lucru bun care mi s-a
întâmplat în viața asta... Cred... Da.
Fetița... Și nu mai știu nimic,
nimic... Nu-mi aduc aminte... Unde e?
De ce nu mai e?... Poate a fost doar
un vis... Nu știu nimic... Nu mai știu
cine sunt... De ce am venit aici... Ce
caut eu aici?
Ochii CRIMINALULUI se umplu de lacrimi. Scoate din piciorul

tăiat al păpușii desenul naiv. I-l întinde Noului Preot.
Acesta ia desenul și se uită la el.
NOUL PREOT
Tata, Mama și... Iulia. Frumos. Nu
plânge. Într-o zi vei simți din nou
copilul lângă tine. Poate n-a fost
doar un vis.
NOUL PREOT îi înapoiază desenul. Cu ochii înlăcrimați se uită

intens în ochii Preotului care îl privesc cu multă liniște și
încredere.
about:blank 100/115
100.
83.EXT.CURTEA AZILULU - ZI.
Curtea este pustie. Prin curte trece un câine. De undeva,

îndepărtat, se aude un solo de chitară. Blues!
84.INT.SALA DE MESE - SEARA.
Pacienții sunt toți la mese. Peste tot rulează filmul

fraților Lumiere! Se mănâncă în același ritm, aproape
deodată. RIGMAN, cu FETIȚA de mână, sus pe platformă,
vorbește la microfon.
RIGMAN
Mâncați fără grabă. Cu fiecare
înghițitură mulțumim pentru ziua care
ne-a fost îngăduită și pentru noaptea
care vine. Noapte pe care Noul Preot,
trimisul supremei noastre Eminențe, o
va binecuvânta acum trecând pe la
fiecare masă. Mâncați și nu ridicați
privirea din farfurie.
NOUL PREOT intră printre mese. Are în mână biblia și crucea.

Trece oprindu-se pe la mese. FETIȚA, pe platformă, ținându-se
de mâna lui RIGMAN, privește inocentă.
FETIȚA
Părinte Kingman, ce-i acela „sfârc”?
RIGMAN, zâmbește ciudat în timp ce mâna lui, cu care ține

mâna FETIȚEI, tremură ușor.
RIGMAN
Copila mea, pentru că ai fost cuminte,
în seara asta, la culcare, am să-ți...
arăt...
Jos, în sala de mese, NOUL PREOT s-a oprit la masa 5. Cu

gesturi foarte precise și subtil ascunse în mișcări, dă
HOȚULUI cinci cărți de joc, PICTORULUI, o pensulă mică,
CRIMINALULUI, o fotografie veche cu o fetiță, lui GEORGICĂ, o
cutie cu chibrituri, iar CURVEI o coardă de chitară. După
care se îndepărtează. Cei cinci rămân împietriți apoi,
discret, își ascunde fiecare, cum poate, „darul”.
about:blank 101/115
101.
85.PERETE CU PROIECȚIA FILMULUI FRAȚILOR LUMIERE -INSERT-
Focus pe un singur perete pe care rulează filmul lui Auguste

și Louis Lumiere, „Intrarea unui tren în gară.”
86.INT.CAPELĂ - SEARA.
NOUL PREOT termină rugăciunea... Se aud niște pași în spatele

lui... Preotul devine atent apoi își face o cruce, pune mâna
pe crucifix, îl duce la gură, îl sărută după care își mai
face o cruce. Se întoarce foarte sigur pe el. În fața lui,
RIGMAN!
RIGMAN
Părinte, m-am gândit că poate ar fi
bine să vorbim...
NOUL PREOT
Domnule Rigman...
RIGMAN
Kingman.
NOUL PREOT
Rigman, adică. Eminența-Sa așa mi-a
spus că vă numiți. O fi confuz
Eminența-Sa?
RIGMAN
A, nu! Era doar o nuanță importantă,
de altfel, în schimbările petrecute
din ultimul an. Dar dacă Eminența-Sa
spune că... (râde mânzește) atunci,
plecăciune și supunere.
NOUL PREOT
Te ascult. Bănuiesc că vrei să...
mărturisești.
RIGMAN
A, nu!... Eu nu am ce... Eu servesc
sistemul și cauza!
NOUL PREOT
Atunci?
RIGMAN
Aș vrea să facem, să faceți, o slujbă
de curățenie generală, știți, un fel
about:blank 102/115
102.
de purificare... Ca un foc în care să

ardem răul trecutului și să luminăm
prezentul, epoca nouă care ni s-a dat.
De la incidentul nefericit de acum un
an, când un Nebun rătăcit pe aici a
făcut oribila crimă omorându-l pe
fostul părinte, până la dumneavoastră
n-a mai călcat nimeni, nici un prelat,
pe aici.
NOUL PREOT
Am auzit povestea. Trist. La fel de
trist ca și accidentul nefericit de
mai târziu.
RIGMAN
Da, acidentul în care a ars mașina
Detectivului care îl ducea pe Nebun la
închisoare... S-a ales scrumul de
Nebun. A ars totul. Numai detectivul a
scăpat. Ca prin minune. Dar s-a
stricat la cap rău de tot.
NOUL PREOT
Detectivul? Ce se mai știe de el?
RIGMAN
E aici la noi. Tratament preferențial.
(râde idiot) E cu creierii varză.
NOUL PREOT
Aș vrea să-l văd, dacă se poate.
RIGMAN
Vă piedeți vremea. E terminat.
Vorbește singur.
NOUL PREOT
Sunt aici să ajut sufletele
rătăciților. Asta e misiunea mea.
RIGMAN
Cum doriți. Dacă vreți vă conduc la
celula, pardon, la camera lui. Ori,
poate vreți să-l vedeți mâine, când e
mai calm. Știți, când vine noaptea,
intră în vrie și e greu să-l
stăpânești fără furtun cu apă rece și
puțin curent electric... (râde cinic.)
about:blank 103/115
103.
NOUL PREOT
Aș vrea să-l văd acum.
RIGMAN
Cum doriți.
87.INT.CAMERE AZIL - SEARA.
Mâinile HOȚULUI filează încet cele cinci cărți primite de la

NOUL PREOT. Tremură...
HOȚUL
Dumneseule mare, Quită Royală!
PICTORUL, tremurând, având pe genunchi o bucată de cârpă, mai

mult grie decât albă, cu pensula primită de la NOUL PREOT,
pictează imaginar.
CRIMINALUL cu poza în mâini, primită de la NOUL PREOT,

mângâind chipul unei fetițe care se zărește șters în
fotografia veche, îndoită la colțuri, stă pierdut și bâiguie.
CRIMINALUL
Iulia... Iulia... Iulia...
Întinsă pe spate în pat, cu ochii privind în tavan, CURVA se

zguduie într-un plâns surd de neoprit în timp ce mâinile ei
strâng tare firul corzii de chitară. E același fir pe care i
l-a dat ea, în urmă cu un an, în curtea azilului, Nebunului.
Într-un colț de cameră, GEORGICĂ își scoate chiștocul din

cutia lui veche de chibrituri, și-l pune în colțul gurii, iar
din cutia cea nouă, primită de la NOUL PREOT, scoate un
chibrit și-l aprinde. Acesta ia foc din prima. Își aprinde
țigara, trage cu nesaț un fum și dintr-o dată parcă e alt om.
După două, trei fumuri adânci, vizibil cu un gând puternic,
mai scoate un chibrit. Îl aprinde. Fixează cu privirea
flacăra, murmurând.
GEORGICĂ
Foc... Foc... Foc... Ardere...
Suflă ușor și stinge chibritul.
CUT
about:blank 104/115
104.
88.INT.CAMERĂ DE AZIL - SEARĂ.
DETECTIVUL, în cămașă de forță, cu privirile rătăcite, stând

pe cimentul camerei, retras într-un colț, vorbește singur.
DETECTIVUL
Urăsc să mă ridic din pat! Mai ales
când e frig dimineața și bate vântul
peste tot de clănțăne cartierul vecin
ronțăind biscuiți cu lapte... Mda...
M-am ridicat din pat...
Din cadrul ușii camerei, NOUL PREOT se uită la el cu un

sentiment de regret. DETECTIVUL îl observă. O vreme se
privesc. Apoi acesta începe să râdă isteric. Brusc se oprește
și continuă să vorbească. Cuvintele lui, însă, sună acum
altfel; parcă ar vrea să stransmită ceva subliminal.
DETECTIVUL (CONT.)
Poate visez?
RIGMAN, apărut și el în spatele NOULUI PREOT, zeflemitor.
RIGMAN
V-am spus. Cred că nici seara asta nu
scapă de tratamentul... personalizat.
NOUL PREOT se apropie de DETECTIV. Îl privește fix în ochi.
NOUL PREOT
Milioane de lucruri care nu se mai
potrivesc... Oameni care nu-și mai
găsesc cuvintele...
DETECTIVUL, tace. NOUL PREOT îi pune în palmă un biscuite.

DETECTIVUL, cu ochii când la biscuite, când la NOUL PREOT,
începe să lăcrimeze, gura să-i tremure ușor. Se vede că își
caută un echilibru emoțional. Cu o mână începe să își frece
gâtul într-un gest repetitiv și nefiresc.
DETECTIVUL
Din-tot-de-a-una... Putred de lung...
Eu nu mai zăbovesc... Sincere
condoleanțe, dragii mei!...
DETECTIVUL se ridică brusc în picioare și începe să danseze

prin cameră cântând tot mai tare și haotic, urlând, în final,
about:blank 105/115
105.
cu o durere viscerală. NOUL PREOT se retrage afară. În salon

apar doi sanitari cu un furtun de pompieri și împroașcă peste
DETECTIV un jet puternic de apă rece lipindu-l pe acesta de
pereții salonului. DETECTIVUL continuă să cânte și să urle.
89.INT.CAMERĂ AZIL - NOAPTEA.
GEORGICĂ, stând întins pe pat. Se joacă cu cutia de

chibrituri cântând încet, ca pentru el.
GEORGICĂ
(murmurând un fel de cântec)
Foc... foc... foc...
Se ridică din pat. În priviri i se citește gândul! Aprinde un

chibrit și-l apropie de salteaua patului. Salteau ia foc.
Iese din cameră cântând același cântec fericit ca de o mare
descoperire.
90.INT.POD AZIL - NOAPTEA.
CRIMINALUL intră în pod. Pe saltea găsește FETIȚA speriată,

ghemuită; plânge. Lângă ea, întins, RIGMAN care o mângâie pe
picioare cu băscuța ei. Acesta, simțind prezența CRIMINALUI
se întoarce către el. CRIMINALUL îl lovește puternic cu
piciorul în bărbie. RIGMAN rămâne inert. CRIMINALUL, ca să o
liniștească pe FETIȚĂ, îi întinde acesteia, păpușa. FETIȚA o
ia. Se liniștește. Apoi el o prinde ușor de mână și o scoate
din pod.
91.INT.AZIL: CORIDOARE, SALOANE.
Flăcările încep să se vadă prin mai multe saloane, pe la

câteva fereste, pe coridoare... Pacienții se agită, aleargă
dintr-un salon în altul, ieșind pe coridoare. O sirenă de
incendiu se pornește asurzitor. Sanitarii apar încercând să
potolească pacienții. În difuzoare se aude puternic vocea lui
RIGMAN înregistrată.
RIGMAN (V.O.)
Stați în saloane! Stați în saloane!
Suntem aici pentru sănătatea, liniștea
și siguranța voastră! Stați în
saloane! Nu iese nimeni! Totul e sub
control! Sistemul nostru suprem ne
about:blank 106/115
106.
protejează! Eminența-Sa ne
binecuvântează! Stați în saloane!
Un obiect dur este aruncat spre unul din difuzoare scoțându-l

din funcțiune. Vacarmul crește, focul la fel. Pacienții încep
să lovească violent, cu pumnii, cu picioarele și cu ce apucă,
pe sanitari. Bătălia e pe viață și pe moarte!
92.INT.CORIDOR AZIL - NOAPTE.
CRIMINALUL apare în fugă cu FETIȚA de mână. FETIȚA ține

strâns la piept, păpușa. E speriată. PICTORUL îi iese în
cale.
PICTORUL
Sandule, e timpul să plecăm!
CRIMINALUL
Hai, Titi, e vremea să fim liberi!
93.EXT.ÎN FAȚA UȘII DE INTRARE ÎN AZIL - NOAPTEA.
GEORGICĂ aprinde chibrite unul după altul, uitându-se la ele

cum ard. Din azil iese CRIMINALUL cu FETIȚA urmat de PICTOR.
GEORGICĂ
Hai, că nu arde rău deloc! Aș zice,
chiar frumos, nu? (zâmbește)
CRIMINALUL și PICTORUL se uită la GEORGICĂ apoi unul la

altul.
CRIMINALUL
Nebunule... frumos!
PICTORUL
Am să te pictez, să știi. Gică, omul
cu chibritu'. Tablou mare!
CRIMINALUL
Să mergem!
94.EXT.CLĂDIREA AZILULUI - NOAPTEA.
AZILUL cuprins de flăcări, văzut de sus. Pacienți și
about:blank 107/115
107.
sanitari, care cum, fug pe toate părțile, cât mai departe de

flăcări, de clădire, de locul acela. Focul este acum peste
tot. O mare vâlvătaie!
95.INT.LA TOALETĂ - NOAPTEA
Căzut pe jos, la pisuar, într-o baltă de sânge, cu gâtul

strâns într-o coardă de chitară, zace SANITAR 2.
96.EXT.PE DRUM. ÎNCEPE SĂ SE FACĂ DIMINEAȚĂ.
CRIMINALUL, PICTORUL și GEORGICĂ stau la adăpostul unor tufe

de pe marginea drumului. CRIMINALUL a învelit-o pe FETIȚĂ,
care a adormit la el în brațe cu păpușa strânsă la piept. De
grupul lor se apropie HOȚUL, extaziat și ușor gălăgios.
Ceilalți se trezesc din picoteală. HOȚUL le arată, exaltat,
cele cinci cărți primite de la NOUL PREOT.
HOȚUL
Quită Royală! Vă vine să credeți? De-o
viață o aștept! O viață! Preotul ăsta
e un sfânt, să știți. Un sfânt!
CRIMINALUL
Savule, mai încet că trezești fetița.
PICTORUL
Eu zic să ne ducem mai departe dacă
vrem să fim liberi.
Se adună fiecare. CRIMINALUL încearcă să o ridice pe FETIȚĂ

în brațe în așa fel încât să n-o trezescă. FETIȚA se
trezește. E obosită și somnoroasă.
FETIȚA
Părinte... Nene... mă iei în brațe?
CRIMINALUL o ridică în brațe.
FETIȚA (CONT.)
Nene... Aruncă-mă până la cer!
Toți privesc unul la altul și pe rând la FETIȚĂ. Pe fețele

lor se citește emoția. CRIMINALUL prinde FETIȚA de subțiori
și o aruncă în sus, ca apoi să o așeze direct pe umerii lui.
about:blank 108/115
108.
CRIMINALUL
Să mergem...
Pornesc toți la drum. În spate, departe, azilul încă arde.
CRIMINALUL (CONT.)
Cum te cheamă?
FETIȚA
Iunia!
CRIMINALUL
(oprindu-se)
Iulia?
FETIȚA
(razând)
Nu, Iunia!... Dar pe păpușă cum o
cheamă?
CRIMINALUL
(zâmbind emoționat)
Iulia... (merg mai departe)
97.EXT.DRUM - DIMINEAȚĂ.
În depărtare se vede, oprită, mașina verde, SUV-ul cu care a

venit la azil NOUL PREOT. Spre mașină se îndreaptă un bărbat.
Este NOUL PREOT! Din spate, MIMI, cu poșeta ei într-o mână și
în cealaltă cu buchetul de nuntă uscat, nemachiată, îmbrăcată
cu aceleași haine, se uită după el. Preotul mai are puțin
până să ajungă la mașină.
MIMI
(strigând)
Ioane!...
NOUL PREOT se oprește. Stă o clipă fără să facă nimic. Apoi,

neîntorcându-se, își întinde brusc, lateral, mâna dreaptă cu
palma deschisă. MIMI, profund emoționată, până la lacrimi, cu
o fericire greu de stăpânit, aruncă în spate buchetul uscat
și aleargă spre Noul Preot (IOAN RĂMĂȘANU - Nebunul), îl
prinde de mână după care amândoi, împreună, continuă drumul
spre mașină.
about:blank 109/115
109.
98.EXT.DRUM - ZI.
CRIMINALUL cu FETIȚA pe umeri, PICTORUL, HOȚUL și GORGICĂ,

merg pe drum. Mașina SUV-verde trece pe lângă ei. După câțiva
metri se oprește. Cei patru se opresc și ei, nedumeriți și
încordați în același timp. Mașina vine, încet, cu spatele
spre grup. Tensiune crește pe fețele celor patru. În ochii
fetiței, teamă. Mașina se oprește la 2,3 metri de ei. Tăcere.
Din mașină, pe geamul de sus, țâșnește, până la brâu, veselă,
MIMI.
MIMI
Quită Royală, domnilor! Cine face
cărțile?
O portieră se deschide, ca o invitație de a urca în mașină.

Pe fețele celor patru, bucurie și detensionare. Toată lumea
urcă în mașină. Mașina pleacă mai departe. În urmă rămâne, la
mare depărtare, azilul care fumegă. De sus, tot mai de sus,
se vede mașina îndepătându-se și pierzându-se în peisaj...
GENERIC de final... Tema muzicală a unui blues vechi învăluie

imaginea.
În cadru strâns, văzut din spate, cineva merge. Pe umăr are o

chitară electrică de pe griful căreia lipsesc 2 corzi și o
alta e desprinsă la un capăt. Se oprește. La Prim -Plan, fața
DETECTIVULUI care privește în lungul drumului pe care se mai
vede doar praful ridicat și lăsat în urmă de SUV. Își aprinde
o țigară. Privește flacăra chibritului după care îl aruncă
peste umăr. Trage un fum zdravăn apoi, cu cealaltă mână, duce
la gură un biscuite din care mușcă hotărât și satisfăcut. În
ochi i se citește luciditatea! Zâmbește. Își aranjează
chitara pe umăr și iese din cadru. În urmă, departe, azilul
fumegă și arde... Genericul de final continuă până la...
99.INT.CAMERĂ DE HOTEL MODERN - ZI.
Pe un fotoliu elegant, în spatele căruia se află aprins un

lampadar, doarme, îmbrăcat într-un costum ofice, cu cravata
lărgită la gât și cămașa deschiată la primul nasture,
CRIMINALUL. Camera focusează delicat spre el. Acesta, brusc,
ca trezit dintr-un coșmar, deschide ochii. Privește buimac în
jur. Pe masuța de lângă fotoliu se află o carte desfăcută și
așezată cu coperțile în sus. Pe prima copertă se vede grafica
unei clădiri dărăpănate. Este clădirea azilului. Titlul
cărții, scris întocmai ca pe frontispiciul porții de intrare,
”Asylum” - autor, Rigman Kingman. A doua copertă, cea de
spate, reprezintă desenul naiv cu „Mama, Tata și Iulia”. Pe
about:blank 110/115
110.
măsuță se află și un Iphone de ultimă generație. Sună! Pe

ecranul telefonului, inscripționat cu litere mari, apelantul:
„EXCELENȚA-SA EMINENȚA”. CRIMINALUL ia telefonul, îl pune la
ureche, privirea îi alunecă pe carte, se uită la ceasul de pe
mână, după care, brusc, iese din cameră.
Măsuța cu cartea la Prim-plan. Cineva se apropie. Unghi

subiectiv! O mână bărbătească de om bătrân ia cartea. Pe
degetul inelar strălucește inelul cu monograma „K”. Mâinile
bătrânului răsfoiesc cartea oprind-o la ultima pagină. Focus
(Plan-Detaliu) pe ultima pagină, ultimile cuvinte... „În
urmă, departe, azilul fumegă și arde... Genericul de final
continuă până la...”
Mîinile închid brusc cartea!
BLACK - CUT
SFÂRȘIT (THE END)
about:blank 111/115
111.
about:blank 112/115
112.
about:blank 113/115
113.
about:blank 114/115
114.
about:blank 115/115

THROW ME UP TO THE SKY (Draft Modificat)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

THROW ME UP TO THE SKY (Draft Modificat)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

12/2/22, 5:05 PM Script ASYLUM

THROW ME UP TO THE SKY (Asylum) - „Aruncă-mă până la cer”

Scenariul de film-lung metraj

de Mircea Costescu, co-scenarist, Radu Botar

Cu inserturi din textul "Ceea ce urmează..." de Toni Bumb,

Copyright c. Mircea Costescu & E-mail: mircea.c@ntlworld.com

1.EXT.DUPĂ AMIAZĂ SPRE SEARĂ. ÎNCEPUT DE TOAMNĂ.

Un drum prăfuit. Undeva în zare se vede silueta unui bărbat

Clădirea văzută de sus.

Poarta de fier forjat a construcție; deasupra stă scris mare,

Generic! Motto: „Cine n-are curaj, cine n-are ambiție nu are

Bărbatul ajunge îm dreptul porții. După o scurtă pauză

2.INT.CAMERĂ AZIL - ZI. AMIAZĂ.

PICTORUL și CRIMINALUL, stau de vorbă. CRIMINALUL, întins pe

Sau, cine știe, poate se ascunde de

Ce caut eu aici? Într-o zi dau foc și

3.INT.HOL AZIL - ZI. AMIAZĂ.

CRIMINALUL merge pe hol având în mâna o cutie de carton în

CURVA se alătură celor doi. Este ușor agitată. Își tot

Toți trei străbat coridorul. CRIMINALUL își reia fredonarea

4.EXT.CURTEA AZILULUI - ZI. AMIAZĂ.

DIRECTORUL, ferchezuit, merge prin curte urmat de doi

Bolnavii încep, încet, să se ridice, să se încoloneze și să

5.INT.SALA DE MESE - ZI. AMIAZĂ.

Un spațiu destul de cazon. La mese lungi și numerotate, de

La una din mese, doar cinci persoane! Masa cu numărul 5. De o

nimic. Niciodată!... Așa că... (pauză)

CRIMINALUL îi aruncă o privire cruntă HOȚULUI. Acesta

6.INT.SALA DE MESE - ZI. AMIAZĂ - CONTINUED.

Agitație în rândul sanitarilor. Bolnavii, deodată, se ridică

DIRECTORUL aruncă o privire extrem de tăioasă spre HOȚ.

DIRECTORULUI începe să-i tremure bărbia și pe frunte să i se

DIRECTORUL, urmat de cei doi SANITARI, iese energic din sala

7.EXT.CURTEA AZILULUI - ZI.(INSERT)

Curtea Azilului văzută de sus. Din copacii aflați în curte,

8.INT.SALA DE MESE - ZI. AMIAZĂ - (CONTINUED)

noi, nici iubirea, nici durerea.

Ceilalți sanitari care păzesc sala de mese strigă de pe

9.INT.CORIDOR AZIL - DUPĂ AMIAZĂ.

În diferite saloane ale azilului bolnavii sunt supuși unor

10.INT.BIROUL DIRECTORULUI - SEARĂ.

O masă/birou pe care sunt frumos aranjate, dosare. DIRECTORUL

După ce s-a echipat complet își aprinde o țigară și își

Obosit, se îndreaptă iar către ușa dulapului. O deschide larg

NOTĂ: Această secvență poate fi mixată cu secvența 9 ( de mai

11.EXT.CLĂDIREA AZILULUI - NOAPTE CU LUNĂ PRINTRE NORI.

Crengile copacilor încep să se miște bătute de un vânt

noapte își ia zborul. Din off se aude un urlet pe ultimul

12.INT.BIROUL DIRECTORULUI - NOAPTE.

DIRECTORUL, ud leoarcă de transpirație, aproape gol, gâfâind,

Se aude puternic o sonerie/alarmă și bătăi insistente în ușă.

DIRECTORUL tresare brusc, începe să se îmbrace rapid în

13.INT.HOLUL AZILULUI - NOAPTE.

Pe hol multă agitație! Bolnavii aleargă dintr-o cameră în

Sânge peste tot. POPA zace căzut pe spate cu ochii încă

DIRECTORUL, derutat, abătut, contrariat, vorbind singur, se

Brusc, transfigurat, DIRECTORUL repare în cadrul ușii

DIRECTORUL dispare din nou în întunericul coridorului... Pe o

15.EXT.ZI - DIMINEAȚĂ ÎNSORITĂ.

Filmare din dronă pornind din curtea azilului; drona,

16.EXT.INTERIOR MAȘINĂ ÎN MERS - ZI.

La volanul mașinii se află DETECTIVUL. Este singur. Pare

Un sanitar aleargă să deschidă poarta.