Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie

Specializarea Geografia Turismului

Relația dintre Nivelul Educațional și Ocuparea

Forței de Muncă În România
~Proiect la Analiza Resurselor Umane ~

Student – Bogdan-Mihai ELISEI Profesor Coordonator –

Turism și Dezvoltare Regională Prof. dr. MUNTELE IONEL
Grupa 2 – Dezvoltare Regională

Iași, 2021
 Introducere

Când vorbim despre fenomene legate de dinamica pieței muncii, este necesar să luăm în considerare
principalele două componente ale acesteia. Pe de o parte, este necesară înțelegerea mutațiilor de pe plan
economic, acestea oferind context pentru modificarea potențialului ofertei de muncă, atât din punct de
vedere al numărului de locuri de muncă generate, dar și din perspectiva diversității tipului de activități
economice. Pe de altă parte, o componentă cel puțin la fel de importantă este cea a capitalului uman antrenat
în activități economice. Așadar, este interesant de observat modul în care cererea de pe piața muncii,
exprimată prin forța de muncă disponibilă și implicată în piața muncii, este puternic influențată de o
varietate ridicată a factorilor, nu doar economici, ci mai ales de natură demografică și educațională.

Lucrarea de față își propune o înțelegere mai bună a evoluției capitalului uman pe teritoriul României,
punându-se accent pe interacțiunile dintre indicatorii aparținând dimensiunii educaționale a forței de muncă
și caracteristicile economice prezentate de piața muncii din România, pe o perioadă mai îndelungată de
timp. Prin urmare, va fi posibilă observarea corelațiilor care pot apărea între cele două categorii de
indicatori, precum și clarificarea contextelor în care apar anumite modificări, dintre care unele mai puțin
previzibile, în rezultate.

Obiectivul principal al lucrării va fi prezentarea indicatorilor economici și educaționali care ajută la

înțelegerea schimbărilor de pe piața muncii din România. Pornind de la acest aspect, obiectivul al doilea va
fi reprezentat de identificarea corelațiilor între categoriile de indicatori utilizați. Nu în ultimul rând, cel de-
al treilea obiectiv va fi integrarea rezultatelor obținute în contextul social, politic și economic în care se află
România de-a lungul perioadei analizate.

Din punct de vedere al structurii, acest prim capitol este dedicat stabilirii fondului teoretic pe baza
căruia va fi construită lucrarea, precum și menționării studiilor anterioare consultate care aduc o contribuție
la mai buna înțelegere a factorilor determinanți ai mutațiilor resimțite la nivelul capitalului uman. Va urma
un capitol tehnic, de prezentare a datelor și surselor utilizate în procesul de analiză, precum și a metodelor
de interpretare care se regăsesc în lucrare. Analiza și reprezentarea vizuală a datelor va fi realizată într-un
al treilea capitol, urmat de concluzii și de bibliografia utilizată.

Importanța factorilor demografici asupra dezvoltării capitalului uman

După cum a fost anticipat mai sus, în continuare vor fi descriși factori preponderent demografici,
care contribuie la o anumită evoluție pe plan social și profesional și la anumite comportamente ale
indivizilor în raport cu participarea pe piața muncii. Acești factori vor fi descriși cu ajutorul studiilor
preexistente care și-au propus o mai bună înțelegere a rolului atribuit fiecăruia.

1
 Progresul constant înregistrat pe multiple domenii, precum cel tehnologic, social, medical sau
științific, contribuie la diversificarea majoră a categoriilor de activități care pot genera venit și contribui la
dezvoltarea economiilor naționale și internaționale. Interesul pentru un anumit tip de activitate poate crește,
sau scădea potențial, în funcție de caracteristicile și valorile generațiilor sau chiar a comunităților umane
diferite. Prin urmare, unele forme mai tradiționale de activități economice se află sub riscul lipsei de
atractivitate pentru forță de muncă tânără, în favoarea alternativelor contemporane, puternic influențate de
trenduri și de abilitatea indivizilor de a le înțelege și de a profita de ale.

În acest context, este oferit un interes sporit înțelegerii factorilor care contribuie la orientarea cererii
de muncă spre un anumit tip de activități. Nu în ultimul rând, într-un mediu contemporan caracterizat de o
diversitate foarte sporită a oportunităților de implicare în activități economice, fie prin alăturarea actorilor
economici deja existenți, fie prin dezvoltarea individuală a întreprinderilor, este important de înțeles ce
influențează atitudinile și performanța pe care generațiile le afișează în muncă, dar mai ales ce factori
cauzează inactivitatea economică a acestora.

Din perspectivă demografică, atitudinea și competitivitatea forței de muncă este influențată, pe de o

parte, de oportunitățile individuale directe care apar sau de care dispune fiecare persoană, dar cu atât mai
mult de factori de natură psihologică sau socială, prin efecte și fenomene indirecte. Așadar, proveniența
dintr-un mediu familial cu un anumit status social poate influența evoluția profesională a unui individ prin
mecanisme multiple. În primul rând, un status economic mai redus generează un sentiment de insecuritate
financiară în cadrul familie, a căror efecte se răsfrâng asupra stării de bine și a modului în care o persoană
se raportează la resursele financiare de care dispune. Drept exemplu, studiile desfășurate de agenții de
consultanță financiară la nivel național indică faptul că persoanele care provin dintr-un mediu cu posibilități
financiare mai precare vor fi mai puțin dispuși să facă investiții care să genereze un venit de lungă durată.
Pe lângă acest efect direct, o situație financiară familială precară poate avea și alte consecințe. Lipsa unei
surse stabile de venit, inabilitatea de asigurare a securității sănătății și nevoia de schimbare a reședinței din
motive financiare, în perioada copilăriei, are drept efecte de termen lung scăderea șanselor de angajare a
aceluiași individ, la vârstă adultă (Zhu & A. Cobb-Clark, 2017).

În al doilea rând, mediul familial influențează dezvoltarea individuală prin nivelul de educație al
părinților. Părinții cu studii mai ridicate vor perpetua valori prin care încurajează performanța școlară în
rândul copiilor, care este un factor extrem de important în creșterea versatilității persoanelor din punct de
vedere al activităților economice în care se implică, în timp ce părinții fără studii vor contribui la dezvoltarea
atitudinilor mai degrabă negative față de școlarizare și de relevanța unei educații formale. Mai mult decât
atât, educația membrilor familiei este un factor important pentru formarea și transmiterea capitalului uman
prin dezvoltarea mai eficientă a abilităților cognitive în rândul copiilor, influențată mai mult de educația pe

2
latura paternală, și prin asigurarea unei stări de sănătate mai bună a descendenților, influențată mai degrabă
de educația mamei (Lundborg, et al., 2018).

Pe fondul nivelului de educație primit în cadrul familiei, dar mai ales în contextul principiilor de
viață transmise, fie de părinți, fie prin apartenența la un anumit grup social care le împărtășește, se dezvoltă
un alt potențial risc pentru performanța pe piața muncii a indivizilor. În acest caz, este vorba de sarcinile în
perioada adolescenței. Specifică, în continuare, zonelor rurale și subdezvoltate, caracterizate de un acces
redus la educație și la forme contraceptive, sarcina în rândul adolescenților are un efect negativ foarte
puternic asupra implicării pe piața muncii atât a mamei tinere, cât și a tatălui. Sub combinația dintre stigma
socială purtată de o mama adolescentă și dificultățile fizice care însoțesc o sarcină, acestea renunță, de cele
mai multe ori, la forma de educație în care erau înscrise, pentru a-și dedica timpul creșterii copilului. De
partea tatălui, dacă acesta rămâne alături de mamă și copil, trebuie să găsească forme de susținere financiară
a acestora, în cazul în care suportul din partea părinților (bunicilor) nu este disponibil. Așadar, și tatăl tânăr
va alege să renunțe la educație pentru a putea acoperi nevoile noii familii. Cu toate acestea, studiile realizate
în rândul mamelor tinere indică faptul că o astfel de sarcină are efecte negative prelungite asupra dezvoltării
și competitivității mamei pe piața muncii, persoanele implicate în studiu manifestând un nivel mult mai
ridicat al impulsivității, al riscului de depresie și o disponibilitate redusă pentru schimbare și adaptare
situațiilor noi ( Fletcher & Padrón, 2016).

Metodologie

Din punct de vedere al informațiilor utilizate pentru atingerea obiectivelor menționate mai sus,
acestea descriu România din perspectiva multiplelor aspecte economice și educaționale. Sursa datelor este
Institutul Național de Statistică, iar perioada descrisă variază, unii indicatori având valori specifice anilor
recenți, în timp ce alții acoperă o perioadă de până la 30 de ani.

Categoriile de date utilizate sunt de natură economică și educațională, incluzând date despre evoluția
populației totale active, a populației ocupate, domeniile de activitate economică predominante în România,
sau rata locurilor vacante, pe de o parte, și numărul de persoane înscrise într-o formă de învățământ, precum
și absolvenții formelor superioare de studii. A fost acordat un interes deosebit și procentajului elevilor care
sunt înscriși în studierea limbilor moderne, luând în vedere mediul dinamic actual și răspândirea
globalizării.

3
 Pentru redarea vizuală a rezultatelor metoda utilizată cu preponderență va fi cea a reprezentărilor
grafice, fiind utilizate, de asemenea, și tabelurile.

4
 Prezentarea Rezultatelor

În primul rând, este important să înțelegem caracteristicile demografice generale care descriu
România. Printre acestea, putem începe cu sporul natural negativ al populației rezidente, valori care descriu
ultimii peste zece ani. Sporul natural negativ afectează atât regiunile urbane ale țării, cât și pe cele rurale,
unde fenomenul este cu atât mai accentuat (Alexandru-Caragea, 2018). Valorile negative ale acestui
indicator explică, așadar, procesul de îmbătrânire al populației, și este accentuat de migrația masivă a
populației spre alte state, predominant europene.

Prin urmare, specific unei populații îmbătrânite și în scădere, populația activă disponibilă din
România cunoaște, de asemenea, un fenomen de scădere.

Evoluția Populației Totale Active și

Ocupate în România (în mii)
12000 10839.5 10491.4
9636.4
10000 8913.4 8998.3 8776.8 8750.5

8000
Populația Ocupată
6000 (în mii)
10458
9493
4000 8562.5 8238.3 8410.7 8340.6 8407.5
Populația Activă (în
2000 mii)

0
Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul
1990 1995 2000 2005 2010 2015 2019

Grafic 1 Evoluția Populației Totale Active și Ocupate în România (în mii) - Conform Datelor INS

În graficul de mai sus putem observa evoluția numărului de persoane apte de muncă, din anul 1990
până în 2019. Scăderea demografică și îmbătrânirea populației sunt reprezentative pe grafic, descriind un
declin constant după înlăturarea comunismului și deschiderea granițelor țării. După 2005, viteza de scădere
a populației se reduce, dar rămâne continuă, cu toate acestea. Din totalul populației active, a persoanelor cu
vârsta cuprinsă între 15 și 65 ani, apte de muncă, reprezentate pe grafic prin linia superioară, putem vedea
faptul că există o parte uneori considerabilă care nu se transformă în populație ocupată, care să fie implicată
propriu-zis într-o activitate economică raportată la nivel național. Numărul șomerilor se reduce, cu toate

5
acestea, o data cu dezvoltarea noilor locuri de muncă și cu oportunitățile economice aduse de aderarea
României la Uniunea Europeană, în 2007. Este important de menționat faptul că datele reprezentative
pentru populația ocupată includ estimate pentru activitățile care nu generează un venit în mod direct, sub
forma activităților gospodărești neremunerate. În concordanță cu rolurile de gen atribuite bărbaților și
femeilor, un procentaj mai mare din persoanele de gen masculin este implicată în activități economice,
reprezentând aproape 72% din totalul populației active masculine (Alexandru-Caragea, 2018).

Din punct de vedere al domeniilor de activitate în care este implicată forța de muncă din România,
se observă multiple schimbări la nivelul atractivității diferitelor segmente economice. Principalele diferențe
apar la nivelul activităților agricole, care scade considerabil ca pondere din totalul activităților economice
realizate de populația ocupată. Mai jos avem trei grafice care surprind dinamica cererii pentru diferite locuri
de muncă, în 2001, 2009 și 2019.

Populația Ocupată pe Domenii de Activitate -

2001

Agricultură (+ Activități Aferente)

4% 2%
2% 5% Industrie
Energie Electrică și Termică, Gaze și Apă
1% 3%
1% Construcții
Comerț
3% 40%
1% Hoteluri și Restaurante
Transport și Depozitare
9% Poșta și Telecomunicații
Intermedieri Financiare
Tranzacții Imobiliare și alte Servicii
4%
AdministrațiePublică și Apărare

2% Învățământ
Sănătate și Asistență Socială
23%
Alte Segmente ale Economiei Naționale

Grafic 2 Populația Ocupată pe Domenii de Activitate - 2001 - Conform INS

După cum se poate observa, în anul 2001, activitățile agricole, piscicole și de silvicultură concentrau
cea mai mare parte din populație ocupată din România (40%). Segmentul cu cea de-a doua cea mai mare

6
pondere este cel industrial, cu 23%, urmat de comerț care concentrează 9% din populația ocupată. Celelalte
ramuri economice antrenează numere mult reduse de persoane. Cele mai reduse domenii ca popularitate
sunt hotelurile și restaurantele, poșta și telecomunicațiile și intermedierile financiare.

Anul 2009 Anul 2019

5% 6%
3% 5% 2% 5%
5% 20%
0% 27% 0% 4%
1% 1%
1% 3%
5%
5%
1%
3%
21%
13%
20% 14%

7% 8%
7% 8%

Grafic 3 Populația Ocupată pe Domenii de Activitate - 2009 și 2019 - Conform INS

Aceeași legendă din graficul pentru anul 2001 se aplică și pentru reprezentările specifice anilor 2009
și 2019. Ca tendință generală, se poate observa scăderea populației implicate în activități agricole, ponderea
ajungând la 20% din total, în anul 2019. Domeniu industrial cunoaște, de asemenea, o scădere, până la 21%
în 2019 în timp ce populația antrenată în activități comerciale crește la 13% și respectiv 14%, în ultimul an
analizat. Interesul pentru domeniul imobiliar pierde și mai mult din popularitate, la fel ca și învățământul
(scade 1%), în timp ce ramura dedicată altor activități economice crește considerabil. Acest fenomen poate
fi explicat prin tendința menționată anterior de diversificare a activităților economice.

Un alt indicator important de menționat este tipul funcțiilor ocupate de populația ocupată. Prin
urmare, în graficul de mai jos poate fi observată evoluția temporară a funcțiilor, în funcție de statutul
profesional. Poate fi observat faptul că peste jumătate din forța de muncă activă ocupă poziții de salariați,
urmați ca pondere de lucrătorii pe cont propriu. După cum am menționat anterior, datele utilizate includ și
lucrătorii familiali neremunerați, care ating, frecvent, peste 10% din totalul populației ocupate. Această
categorie scade, cu toate acestea, după anul 2012, marcând implicarea mai multor persoane în activități
economice.

7
 Populația Ocupată în Funcție de Statutul
Profesiei
9493
100% 9600
Lucrători familiali
90% 9400 neremunerați
80% 9200
Lucrători pe cont
70% 9000
8725.9 propriu
60% 8562.5 8569.6 8800
50% 8600 Patroni/CEO
8410.7 8407.5
8340.6
40% 8238.3 8400
30% 8200 Salariați
20% 8000
10% 7800 Total (Mii persoane)
0% 7600
1995 2001 2004 2007 2009 2012 2015 2018

Grafic 4 Populația Ocupată în Funcție de Statutul Profesiei - Conform INS

Dacă ne raportăm la persoanele care lucrează pe cont propriu, putem vedea o tendință de creștere în
prima parte a perioadei analizate. Scăderea numărului acestora coincide crizei economice din anul 2009,
efectele sale fiind resimțite și în anul 2012. Tot crizelor economice coincid scăderile masive ale populației
ocupate din anii 2004 și 2009. Nu în ultimul rând, o dinamică asemănătoare descrie și evoluția numărului
de patroni, la nivel național. Dacă la sfârșitul anilor `90 patronii reprezentau peste 2% din populația ocupată,
după anul 2004 ponderea acestora scade, ajungând până la 1.2%, în anul 2012, sub efectul crizei economice
și a riscului falimentării, după care cunoaște o creștere ușoară și o stabilizare, în jurul valorii de 1.75%. În
domeniul conducătorilor actorilor economici majori, sau ai administrației publice, este important de
menționat faptul că persoanele de gen masculin predomină în cadrul funcțiilor de conducere, cu un raport
de aproape 3:1 (Alexandru-Caragea, 2018).

Nu în ultimul rând, pentru a înțelege mai bine cererea forței de muncă pentru diferitele domenii de
activitate economică, vom puteam observa evoluția locurilor vacante raportate la totalul disponibil pe
fiecare segment de activitate. Pentru a facilita vizualizarea datelor și a trendurilor, a fost selectat un număr
mai redus de ani.

8
 Tipuri de Activități Economice 2007 2009 2012 2015 2018 2019
Agricultură (Activități Aferente) 2.54 1.42 0.34 0.65 0.56 0.66
Industrie 1.82 0.64 0.72 1.14 1.3 1.1
Energie Electrică și Termică, Gaze și
Apă 0.52 0.27 0.1 0.19 0.55 0.53
Construcții 1.54 0.6 0.29 0.43 0.62 0.61
Comerț 0.75 0.22 0.27 0.67 0.73 0.8
Hoteluri și Restaurante 0.72 0.4 0.33 0.37 0.56 0.65
Transport, Depozitare și Comunicații 0.6 0.43 0.44 1.06 1.71 1.51
Tranzacții Imobiliare și alte Servicii 1.31 0.2 0.41 0.9 1.02 0.59
Administrație Publică și Apărare 6.76 2.14 1.2 3.23 2.78 2.24
Învățământ 0.91 0.56 0.24 0.69 0.77 0.42
Sănătate și Asistență Socială 5.94 3.42 1.27 2.13 2.07 1.89
Tabel 1 Rata Locurilor Vacante pe Tipuri de Activități Economice - Conform INS

Dacă ponderea populației antrenate în activități agricole este în scădere, locurile de muncă
disponibile în domeniul agricol sunt ocupate într-un procentaj din ce în ce mai mare. În 2007, 2.5% din
locurile de muncă din agricultură au rămas neocupate, iar rata vacanțelor din domeniu scade până la 0.6%,
în 2019. Pe domeniile energetice, ale comerțului și al hotelurilor și restaurantelor, poate fi observată o
evoluție echilibrată între cererea din rândul forței de muncă și oferta de muncă disponibilă pe aceste
categorii, în cazul anilor 2007, 2018 și 2019. În perioada de mijloc, sub influența crizei economice, numărul
de locuri de muncă disponibile scade considerabil pe toate cele trei domenii, generând o competitivitate
accentuată între persoanele care activau în perioada respectivă în domeniu. Specific scăderii numărului de
locuri de muncă disponibile, crește rata de ocupare a locurilor și în următoarele segmente: construcții,
tranzacții imobiliare și învățământ. În domeniul transporturilor, deși crește ponderea populației implicate
în acest tip de activități, cererea încă nu este suficientă pentru acoperi totalul pozițiilor disponibile, rata
locurilor de muncă vacante crescând de la 0.6%, în 2007 la 1.51%, în 2019. Două situații excepționale sunt
oferite de activitățile aparținând administrației publice și apărării și mai ales locurilor de muncă din
domeniul sănătății și asistenței sociale, unde crește numărul de locuri de muncă ocupate, pe fondul
implicării mai multor persoane în forme superioare de educație care permit specializarea pe aceste
segmente, un exemplu reprezentativ fiind creșterea numărului de studenți implicați în studii medicinale.

Putem observa, așadar, de pe acum, modul în care diferențele de la o generație la alta influențează
popularitatea locurilor de muncă diferite domenii, crescând interesul generațiilor mai tinere pentru poziții
care necesită o pregătire mai îndelungată, din punct de vedere al studiilor. Reiese, din nou, importanța pe
care o are mediul de proveniență al indivizilor. Tendințele identificate la nivelul pieței muncii de după anul
2012 sunt puternic influențate de faptul că tinerii care au intrat pe piața muncii după acest an au avut
oportunitatea de a crește într-un mediu familial cu un nivel educațional mai ridicat decât generațiile

9
anterioare, dar fiind accesul răspândit la forme de educație superioară în rândul populației, după căderea
comunismului. Așadar părinții care au participat la o formă de învățământ își vor încuraja copiii să
investească mai mult efort în educație. Mai mult decât atât, popularitatea înscrierii copiilor în forme
superioare de învățământ poate crește chiar dacă părinții nu au avut acces la aceste beneficii, prin faptul că
societatea permite și promovează aceste forme de studii (Wantchekon, et al., 2015).

În graficul de mai jos poate fi observată evoluția numărului de participanți pe nivelurile diferite de
educație. Pe fondul scăderii demografice și al îmbătrânirii populației, este ușor de înțeles fenomenul de
scădere a numărului total de elevi/studenți implicați într-o formă de învățământ. Remarcăm pe grafic
popularitatea redusă a formelor de învățământ profesional, care cunosc un declin considerabil după anul
2005. În același timp, după o perioadă de creștere, și numărul de elevi din ciclul liceal și respectiv al
studenților la licență intră într-un proces de descreștere, după anul 2010.

Evoluția Numărului de Elevi/Studenți pe Nivel

de Educație

1600000

1400000 Invatamant gimnazial

1200000
Invatamant liceal
1000000

800000 Invatamant postliceal si de

maistri
600000
Invatamant profesional
400000
Invatamant universitar de
200000
licenta
0 Invatamantul primar
1995 2000 2005 2010 2015

Grafic 5 Evoluția Numărului de Elevi/Studenți pe Nivel de Educație - Conform INS

Pe de o parte, această scădere a participanților la învățământul liceal și universitar poate fi atribuită

evoluțiilor demografice, fiind mai puțini reprezentanță ai generațiilor mai tinere. Cu toate acestea, o altă
explicație poate fi găsită și în dinamica ofertei de muncă și a migrațiilor. Așadar, persoanele care pleacă în
afara țării fără un nivel educațional ridicat, se implică în activități economice pe teritoriul altor state, care

10
nu necesită o pregătire anterioară. Acest fapt atrage un număr din ce în ce mai ridicat de tineri, oferind sume
de bani considerabil mai ridicate decât locuri de muncă mai greu de obținut de pe teritoriul statului. În
același timp, interesul în persoane cu mai puțină experiență nu este specific doar actorilor economici din
alte țări. Fiind deschis posibilităților de investiții și de stabilire a filialelor organismelor economice
internaționale, teritoriul României cunoaște, după anul 2010, o creștere constantă a filialelor companiilor
masive de tipul multinaționalelor, concentrate pe prestare servicii către părți terțe, iar aceste companii aduc
un număr foarte ridicat de locuri de muncă disponibile, pe o piață în care se forma un echilibru între nivelul
de pregătire al capitalului uman și oportunitățile de lucru. Acest aflux de ofertă de muncă a cauzat scăderea
standardului de pregătire urmărit în noii angajați ai firmelor respective. Pentru a compensa scăderea
cunoștințelor deținute de resursa umană, angajatorii încep să investească mai multe resurse în pregătirea și
specializarea internă a angajaților (Llorens, et al., 2018).

Cu toate acestea, implicarea forței de muncă tinere nespecializate pe aceste domenii noi de servicii
nu are doar efecte negative. Deși încurajează lipsa interesului pentru studii îndelungate și scade nivelul de
competitivitate de pe piața muncii, implicarea generației tinere în astfel de forme de lucru are un impact
pozitiv asupra dezvoltării economice de durată (Ormiston, 2015). Un prim aspect cu impact pozitiv este
pregătirea mai timpurie a forței de muncă pentru responsabilitățile caracteristice activităților economice. În
același timp, mediul de cele mai multe ori multicultural care se regăsește în cadrul multinaționalelor ajută
la o mai bună înțelegere a pieței muncii și a posibilităților de dezvoltare în rândul tinerilor, permițând
accesul mai ușor la aspecte economice internaționale, care ar fi mai greu de identificat, în alte contexte.

În acest context, competitivitatea forței de muncă suferă și ea modificări. Prin urmare, se creează o
separare a profesiilor care necesită o pregătire educațională avansată, urmată apoi de practică în domeniu,
precum în cazul studenților la medicină sau la drept, etc. și a profesiilor care încurajează implicarea forței
de muncă în activități economice și creșterea nivelului de pregătire a capitalului uman în timp ce deja este
activ. Așadar, în contextul actual, al acestor oportunităților variate, este importantă flexibilitatea și
potențialul fiecărui individ de a adapta și performa în medii diferite. Pentru a reprezenta tendința menționată
mai sus, putem observa interesul față de accesul și stăpânirea limbilor moderne, care facilitează succesul
individual pe piața muncii.

Pe graficul de mai jos este reprezentată rata de înscriere la prima și a doua limbă modernă în rândul
elevilor din ciclul preuniversitar. Din anul 2015, aproape 100% din elevi sunt înscriși și ar trebui să
beneficieze de cursuri de limbă străină pentru prima limbă modernă, care de obicei este fie limba engleză,
fie franceză, în timp ce un procentaj din ce în ce mai ridicat au acces la cursuri pentru o a doua limbă străină.

11
 Rata de Înscriere la o Limbă Modernă în rândul
Elevilor din Ciclul Preuniversitar

4000000 100%

3500000 90%
80% Elevi in Ciclul
3000000 Preuniversitar
70%
2500000 60% Limba moderna 1

2000000 50%
Limba moderna 2
1500000 40%
30%
1000000
20%
500000 10%
0 0%
Anul 1996 Anul 2000 Anul 2005 Anul 2010 Anul 2015 Anul 2019

Grafic 6 Rata de Înscriere la o Limbă Modernă în rândul Elevilor din Ciclul Preuniversitar - Conform INS

Concluzii
Pentru a încheia lucrarea actuală este important de menționat faptul că piața muncii din România este
într-un proces continuu de transformare. Schimbările constante economice de la nivel internațional și
răspândirea companiilor și a locurilor de muncă netradiționale pe teritoriul țării generează o ruptură între
ramurile profesionale care necesită un nivel de pregătire anterioară foarte ridicată, prin intermediul
educației superioare, activitățile tradiționale, care sunt transmise fie în interiorul familiilor, cum este
exemplul agriculturii, fie deprinse în forme de învățământ specializate, de tipul școlilor profesionale, și
activitățile economice introduse prin deschiderea filialelor companiilor internaționale, care atrag un număr
foarte ridicat de angajați cu un nivel de pregătire educațională mediu, pentru ca ulterior să le ofere
traininguri și cursuri de formare aplicate pe tipul de activități desfășurate în cadrul fiecărei companii.

În acest context, forța de muncă trebuie să își dezvolte considerabil abilitățile de adaptare la
potențialele mutații care pot apărea la nivelul ofertei activităților economice, fapt din care naște nevoia
pentru un alt tip de educație, în completarea celei tradiționale, concentrate mai degrabă pe potențialul de
transferabilitate a aptitudinilor între ocupații din domenii diferite (Nawakitphaitoon, 2014).

12
 Bibliografie
Fletcher, J. & Padrón, N., 2016. The effects of teenage childbearing on adult soft. Journal of
Population Economics, 31 March.

Alexandru-Caragea, N. M., 2018. Femeile și Bărbații. Parteneriat de Muncă și Viață,

București: Institutul Național de Statistică.

Llorens, J., Klingner, D. & Nalbandian, J., 2018. PUBLIC PERSONNEL MANAGEMENT.
New York: Routledge.

Lundborg, P., Nordin, M. & Rooth, D. O., 2018. The intergenerational transmission of
human capital:. Journal of Population Economics, 22 May.

Nawakitphaitoon, K., 2014. Occupational Human Capital and Wages: The Role of Skills
Transferability Across Occupations. Journal of Labor Resources, 17 January.

Ormiston, R., 2015. Does High School Employment Develop Marketable. Journal of Labor
Resources, 22 December.

Wantchekon, L., Klasnja, M. & Novta, N., 2015. EDUCATION AND HUMAN CAPITAL
EXTERNALITIES: EVIDENCE FROM COLONIAL BENIN. QUARTERLY JOURNAL OF
ECONOMICS, 28 April.
Zhu, A. & A. Cobb-Clark, D., 2017. Childhood homelessness and adult employment: the
role. Journal of Population Economics, 3 January.

www.insse.ro

13