Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie

Departamentul de Geografie

Bd. Carol I. Nr.20A, 700505 – Iaşi, România

Tel.: +4.0232.20.1075, e-mail: geografie@uaic.ro
http://www.geo.uaic.ro/

Disparități Regionale în România

- Disparități sanitare -

-2022-
Introducere
Un indicator al situației economice și sociale dintr-o țară este sănătatea populației.
Aceasta este strâns legată și influențată de nivelul de trai, condițiile de viață, de muncă.
Există mai mulți indicatori statistici care pot să analizeze sănătatea în rândul populației.
Aceaștia se obțin prin diverse calcule, utilizând date statistice despre accesul la seviciile
medicale, incidența unor boli, date despre gestionarea întregului sistem de sănătate, sumele de
bani utilizate
Disparitățile referitoare la sistemul sanitar sunt determinate printr-o serie serie de factori:
numărul unităților medicale în mediul urban sau rural, distanțele până la o unitate medicală,
costurile necesare, listele de așteptare, gradul de dotare al unităților sanitare, resursele umane,
financiare, sunt doar o parte din factorii care contribuie. Toate acestea influențează indirect
starea de sănătate a populației.
Cea mai evidentă problemă, care genererază inegalități și care continuă să se mențină și
în prezent, este generată de accesul populației la serviciile sanitare în funcție de mediile de
rezidență, rural și urban. Schimbările ce țin de infrastructura sistemului sanitar şi în structura
personalului medical fac parte din acțiunea de dezvoltărie a serviciilor de sănătate.

Obiective și metodologie
Această lucrare are ca obiectiv principal evidențierea disparităților sanitare în România,
la nivel de județ. Prin utilizarea datelor referitoare la numărul de medici(sector public/privat),
cabinete medicale de familie (sector public/privat), număr unități sanitare (spitale și policlinici)
și numărul de paturi din spital (publice/private), se urmărește prezentarea situației naționale în
anul 2019, distribuția la nivel de județ, dinamica valorilor anuale.
În vederea obținerii unor rezultate concludente, care să ofere și o perspectivă de ansamblu
a fost necesară o analiză atât din punct de vedere cartografic, cât și una realizată cu ajutorul
graficelor. Pentru a obține atât materialele grafice, cât și cele cartografice am folosit baza de date
oficială a Institutului Național de Statistică. Datele preluate de aici au fost prelucrate cu ajutorul
programelor Microsoft Excel, Philcarto și Adobe Illustrator.
Rezultate
În figura 1, este reprezentată cartografic distribuția numărului de unități sanitare la nivel
județean, în anul 2019.
În România, este evidentă detașarea Bucureștiului față de celelalte județe, acesta având
162 de unități sanitare, cu mult peste restul. Cel de al doilea județ este Mureș, cu 100 de unități
sanitare. La polul opus sunt situate sunt județe ca: Giurgiu cu 6 unități, Tulcea cu 8, Vaslui cu 10.
Această diferență poate fi explicată prin nivelul general de dezvoltare al județelor. De regulă, cu
cât un județ este mai dezvoltat economic, social și deține funcții importante la nivel național
(exemplu București, care este capitala țării) sau în cadrul regiunilor de dezvoltare, este bine dotat
și din punct de vedere sanitar. De exemplu, în cadrul Regiunii Nord-Est județul Iași are cele mai
multe unități sanitare - 54, acesta fiind și polul de dezvoltare regional.
Un alt factor important care influențează numărul mare de unități sanitare în anumite
județe este prezența instituțiilor de formare în domeniul medical (facultăți de medicină,
postliceale sanitare). Așa se explică numărul mare de unități sanitare în Dolj, Iași, Cluj,
București, Mureș.

Figura 1: Distribuția la nivel județean a numărului de unități sanitare(2019)

 În figura 2, este reprezentată cartografic distribuția numărului de paturi din unitățile
sanitare, la nivel județean, în anul 2019. Paturile din unitățile sanitare reprezintă paturile din
unitățile medicale pentru care există decizii de funcționare. Reprezintă un indicator de
infrastructură sanitară, care arată și accesul potențial al populației din județul respectiv la
serviciile sanitare.
Conform datelor redate în figura 2, distribuția la nivel județean a numărului de paturi în
unități sanitare raportat la 1.000 loc, în anul 2019 este următoarea: București are valoarea cea
mai mare, respectiv 21,79 ‰, urmat fiind de Cluj-20,09‰, Covasna-17,06‰, Iași-16,44‰,
Timiș-15,72‰. Diametral opus sunt județe ca: Giurgiu-6,42‰, Tulcea-7,56‰, Vaslui-8,51‰.
Referitor la numărul exact de paturi din unitățile sanitare, din fiecare județ, București are
cele mai multe – 46682, urmat de Iași, Cluj, Timiș. Județele care stau cel mai rău la acest capitol
sunt: Giurgiu, Tulcea, Ialomița, Călărași.
Per total, zona cu cele mai mari deficiențe este sud-estul țării, cu excepția polilor
regionali.

Figura 2: Distribuția la nivel județean a numărului de paturi în unități sanitare raportat la 1.000 locuitori (2019)
 Pentru același indicator, în figura 3 a fost realizată o altfel de reprezentare cartografică,
utilizând metoda de interpolare. Scopul reprezentării este de a evidenția ariile care au valori
ridicate ale acestui indicator, minime, dar și cele unde valorile sunt intemediare. Așadar, se
observă o repartizare neuniformă a datelor.
Astfel, sunt evidențiate mai bine disparitățile la nivel județean pentru acest indicator. Se
observă, concret ariile de influență și cum acestea se reduc treptat.

Figura 3: Distribuția la nivel județean a numărului de paturi în unități anitare raportat la 1.000 locuitori(2019)

În figura 4, a fost realizată o analiză care cuprinde toate județele României, iar pentru
clasificarea lor au fost utilizați o serie de date referitoare la domeniul sanitar: număr medici,
număr cabinete medicale de familie, număr unități sanitare, număr paturi în spitale.
Pentru reprezentare s-a utilizat metoda CIA – clasificare ierarhic ascendentă, iar datele
prelucrate sunt pentru perioada 2010-2019.
Cu ajutorul acestei metode de reprezentare cartografică am obținut cinci clase formate din
județe, în funcție de nivelul pe care îl au, raportat la cei patru indicatori. Astfel, în prima clasă
sunt 4 județe, București, Timiș, Cluj, Iași. Acestea au un nivel foarte bun al acestor indicatori, cel
mai ridicat în comparație cu celelalte județe. În interiorul clasei, cel mai bine este reprezentat
numărul medicilor și numărul de paturi în spitale. În clasa a doua sunt incluse 3 județe, Dolj,
Mureș, Brașov. Aici, sunt incluse județele cu un nivel bun, iar cel mai bine reprezentate sunt
unitățile sanitare(2 abateri pozitive față de media națională). Clasa a treia are 6 județe, iar nivelul
este unul mediu. Cei patru indicatori au o abatere pozitivă față de media națională (Cabinete
medicale de familie) sau mai puțin. Clasa a patra are 15 județe, printre care: Vaslui, Buzău, Alba,
etc. Aceste județe au un nivel slab, abaterea față de media națională fiind negativă, chiar dacă nu
cu mult. Ultima clasă cuprinde județe cu cel mai slab nivel: Botoșani, Tulcea, Ialomița, etc.
Abaterea față de media națională este negativă, apropiindu-se de -1 sau fiind -1 pentru cabinetele
medicale de familie.

Figura 4: Clasificarea ierarhic ascendentă a indicatorilor sanitari(2010-2019)

Pe grafic (fig.5) este reprezentată evoluția valorilor standardizate a celor patru indicatori
între anii 2010 și 2019.
Evoluția numărului de cabinete medicale de familie nu prezintă oscilații mari, însă este
evidentă reducerea treptată începând cu anul 2015, când s-a înregistrat și valoarea maximă.
Valoarea minimă este dată de anul 2019 - 0.95. Această evoluție poate fi pusă pe seama scăderii
numărului populației. Deoarece aceasta s-a redus constant, unele cabinete au rămas fără pacienți
s-au cei puțini rămași au fost redistribuiți. Numărul unităților sanitare prezintă cea mai fluctuantă
evoluție. În anul 2010 valoarea era aproape de 1, însă a scăzut drastic în următorul an, ajungând
la aproximativ 0.88. Următorii trei ani au evoluat ascendent, ajungând în 2014 la 1. Următorii ani
scad valorile drastic și continuă să oscileze. O explicație poate fi că, în perioada analizată au fost
anumite decizii police, reglementări care au dus la închiderea unor unități sanitare, în special a
celor de stat. Între 2010 și 2019, numărul medicilor a avut o creștere constantă, înregistrând
maximul în 2019. Este singurul indicator cu o astfel de evoluție, dintre cei patru reprezentați.
Această evoluție poate fi corelată cu creșterea nivelului de salarizare din domeniul sanitar, ceea
ce a atras mai multă forță de muncă. Numărul paturilor a avut valori ridicate pe toată perioada.
Minimul a fost înregistrat în anul 2011 (0,98), iar maximul în anul 2019 (1). Evoluția acestui
indicator poate indica și o creștere a numărului bolnavilor.

Evoluția indicatorilor sanitari între anii 2010-2019

1.05

0.95

0.9

0.85

0.8
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019

Nr.cab.med. Nr.unit. San. Nr. medici Nr.paturi

Figura 5: Evoluția indicatorilor sanitari între anii 2010-2019

Concluzii

Diferențele majore, în ansamblu, sunt între partea de sud-est, est și restul țării, deoarece
acolo se găsesc constant valorile reduse. Se observă și o mai mare omogenitate a niveluilui
valorilor în jumatatea vestică a țării, în comparație cu cea estică, aici evidențiându-se județele
Iași și București. Există câteva județe care s-au evidențiat ca poli de dezvoltare, în general și care
se remarcă si în domeniul sanitar. Acestea nu sunt numeroase, dar există în fiecare regiune de
dezvoltare. Ceea ce însemnă că sistemul sanitar din județ este în strânsă legătură cu cel
economic, social, educațional.
 Un alt factor important, care contribuie la crearea diferențelor este dat de universitățile de
medicină. În orașele unde există o astfel de instituție și sistemul medical mai dezvoltat.
Deși există diferite planuri de dezvoltare, proiecte, reforme în cadrul acestui sistem, și
concret se pot observa schimbări în bine în numeroase direcții, încă există probleme de acces la
aceleași condiții sanitare.

Bibliografie
Bailesteanu, L., Necșuliu, R., Vîrdol, A,. Micu, B., Disparități teritoriale în România, Studiu
de fundamentare, Direcția politici și stategii, București (2021) –
https://www.mdlpa.ro/uploads/articole/attachments/618cf3596cc0c316310799.pdf
Zaman, G., Goschin, Z. and Vasile, V. Evoluția dezechilibrelor teritoriale din România în
contextul crizei economice - http://www.revecon.ro/articles/2013-2/2013-2-2.pdf
Tendințe sociale, (2019), Institutul național de statistică -
https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/tendinte_sociale.pdf