Academia de Studii Economice

București
2022

PROIECT DE POLITICI
PUBLICE
Sistemul de sănătate

Pîrvan Andrei
Pătărlăgeanu Dan
Pădurețu Andrei
Pascu Gabriel
Grupa 219 Seria B Anul 2 AMP
Cuprins
1 Prezentare generală a domeniului: Sănătate.............................................................................2

2 Puncte forte-puncte slabe:........................................................................................................5

3 Analiza, evaluarea și cauzele problemelor...............................................................................6

3.A. Insuficiența personalului calificat.....................................................................................6

3.B. Criza acută a medicamentelor...........................................................................................7

3.C. Discrepanța dintre numărul centrelor medicale în mediul urban și rural..........................8

4 Prioritizarea problemelor..........................................................................................................9

5 Propunerea de politici publice................................................................................................11

Bibliografie....................................................................................................................................17
1 Prezentare generală a domeniului: Sănătate

Domeniul sănătății reprezintă ansamblul de oameni, instituții și resurse care se ocupă

de acordarea serviciilor de caracter medical populației . Acest domeniu este indispensabil pentru
o societate, însă în momentul de față în România este un sector înca subfinanțat de către
autoritățile publice în comparație cu media europeană.

Sistemului de sănătate este coordonat printr-un set de politici și planuri adoptate la nivel
guvernamental, dar și de întreprinderile din sectorul privat și alte grupuri în domenii ce se ocupă
de furnizarea și finanțarea sistemului de sănătăte, produse farmaceutice, resurse umane pentru
sănătate și sănătate publică. Ministerul Sănătății este instituția care se ocupă de conducerea
acestui domeniu prin ordinele și instrucțiunile emise de către ministru și alte acte la nivel central,
dar și prin instituțiile subordonate ministerului, cum ar fi direcțiile de sănătate publică județene,
spitalele, clinici și alte institute și centre medicale.

În prezent, sistemul sanitar din România se confruntă cu numeroase probleme din mai
multe puncte de vedere: lipsa personalului de specialitate, insuficiența unităților medicale și
condițiile celor existente precum și deficitul de aparatură modernă. Conform Institutului Național
de Statistică, în anul 2020 pe teritoriul României s-a înregistrat un număr de 527 de spitale dintre
care 479 în mediul urban și doar 48 în mediul rural. Așadar putem observa o discrepanță majoră
între numărul centrelor medicale în diferitele medii deși aproape jumătate din populație trăiește
în mediul rural (Boeru, 2019). Un alt aspect de menționat ar fi faptul că 368 (70%) din spitale
sunt publice iar restul de 159 sunt private. De asemenea, unele spitale din domeniul public au la
bază o infrastructură de 50-60 de ani vechime.

Cu privire la resursele materiale ale spitalelor, de-a lungul anului 2020, în contextul
pandemiei Covid-19, sistemul sanitar și-a arătat limitele, astfel la un număr total de 144.274 de
paturi au fost internați peste două milioane jumătate de pacienți. De asemenea la nivelul
resurselor umane se poate constata un deficit major. În medie România are 3 doctori la mia de
locuitori, doar 8% dintre aceștia aflându-se în mediul rural (Institutul Național de Statistică,
2020).
 Majoritatea acestor probleme au la bază o insuficiență cu privire la alocarea de fonduri.
În anul 2021 bugetul alocat sănătății nu depășește 5% din PIB, comparativ cu anul precedent
când i-a fost alocat 5, 2% din PIB. Cu toate acestea ne aflăm la periferia europeană în ceea ce
privește finanțarea sănătății, nerespectând obiectivul stabilit inițial de 6% (Neagu, 2021).

În prezent sistemul sanitar se confruntă cu diverse probleme majore. Prima problema are
la bază nivelul scăzut al bugetului care ii este alocat, iar cea de-a doua pornește de la numărul
insuficient al paturilor din secțiile ATI. Conform graficului 2, putem observa o creștere aproape
nesemnificativă a numărului paturilor la nivel național având în vedere contextul actual crizei
epidemiologice. În anul 2020 doar 1455 de paturi au fost destinate pacienților infectați cu Sars
Cov-2 iar în anul 2021, 1593. În momentul de față din cauza numărului mare de pacienți
internați în stare gravă de Covid numărul de paturi se dovedesc a fi insuficiente.

5220 Numărul de paturi ATI 5203

5200 5181
5180
5160
5140
5120 5111
5100
5080
5060
5040 5033 5025 5024
5020
5000
4980
4960
4940
4920
Paturi ATI

2015 2016 2017 2018 2019 2020

Grafic 1-Numar paturi ATI la nuivel național, Institutul National de Statisitica (Institutul Național de Statistică, 2020)

Cu privire la bugetul alocat sănătății acesta a înregistrat o scadere în 2021 comparativ cu

2020, adică a diminuat cu peste două miliarde de lei. În anul 2020 cheltuielile au crescut
semnificativ comparativ cu 2019, fapt ce a dus la dimuarea investițiilor în sistemul sanitar.
Conform planului de guvernare se dorește o scădere a cheltuielilor pentru anul 2021. (Neagu,
2021)
Grafic 2

Grafic- Bugetul Ministerului Sănătații, Emanuel Ungureanu, deputat USR, membru al Comisiei de Sănătate din Camera
Deputaților, și Adrian Wiener, deputat USR, vicepreședintele Comisiei de Sănătate din Camera Deputaților, HotNews.ro

(Neagu, 2021)

O a treia problemă o reprezintă insuficiența personalului calificat din spitale, ceea ce duce
la o scădere a calității serviciului medical. Una dintre cauzele acestei probleme o reprezintă
emigrarea medicilor români atrași de condițiile superioare și salariile atractive a altor țări
occidentale. În ultimii ani aproximativ o treime dintre aceștia au ales să lucreze peste hotare.

Prin analiza diagnostică putem identifica punctele forte și slabe luând în considerare
factorii interni și externi de funcționare ai sistemului.

Diagnosticul general al sănătății

O serie de probleme evidențiate în urma analizei diagnostic a serviciilor de sănătate sunt

de ordin organizatoric și de finanțare. Astfel, sistemul medical se confruntă cu trei mari
probleme: sistemul medical nu a dus la capăt un management eficient al distribuirii resurselor din
spitale în funcție de nevoi, de aici rezultând lipsa paturilor din ATI; Ministerul Sănătății are
alocate fonduri insuficiente funcționării optime centrelor medicale dat fiind și problemele cu care
se confruntă acestea în contextul pandemiei; de asemenea toate acestea contribuie la numărul
mare de medici specialiști care aleg să părăsească țara ceea ce duce la o degradare a nivelului
calității actelor medicale din sistem.

2 Puncte forte-puncte slabe:

PUNCTE FORTE PUNCTE SLABE

1. În România datorită taxelor impuse de stat 1. Sistemul medical se confuntă de mai mulți ani
serviciile medicale sunt furnizate în mod cu o finanțare redusă din partea statului .
gratuit tuturor cetățenilor. 2. Din cauza migrărilor excesive sistemul
2. Pe lângă sistemul public de sănătate, în medical se confruntă cu o insuficiență de
România mai există și un sistem privat care personal calificat.
furnizează servicii medicale în funcție de 3. În majoritatea spitalelor românești se
preferințele personale. regăsește aparatură învechită.
3. Există numeroase centre universitare care 4. Sistemul sanitar se confruntă cu un
pregătesc medici specialiști în multiple ramuri management defectuos care este ineficient pe
și domenii, acest lucru creează un flux de termen lung.
personal medical. 5. În contextul problemelor sanitare actuale
4. După terminarea studiilor liceale, statul s-a remarcat o criză acută a medicamentelor.
român pune la dispoziția tinerilor numeroase 6. Între mediul rural și urban există o
cursuri și programe postliceale pentru asistenți discrepanță majoră în ceea ce privește numărul
medicali și infirmiere. de centre medicale.
5. Sistemul medical poate beneficia de 7. În România nu există spitale
finanțări europene pentru dezvoltare și metropolitane.
modernizare. 8. Resursele materiale se dovedesc a fi
6. Existența secțiilor UPU în zonele urbane insuficiente (paturi ATI) sau necalitative
care reglementează sistemul medical la (condiții de igienă scăzute) .
standarde europene, facilitând astfel rezolvarea 9. Neefectuarea mentenanței periodice a
cât mai rapidă a urgențelor medicale. spitalelor care duce la degradarea acestora.
7. Prezența subiectelor de sănătate în mass- 10. Absorbția redusă a fondurilor europene și
media pune presiune pe sistemul sanitar, a altor programe de finanțare.
impunând anumite rigori de calitate. 11. Sistemul medical se dovedește a fi
 neperformant și neeficient din cauza lipsei
digitalizării.

3 Analiza, evaluarea și cauzele problemelor

3.A. Insuficiența personalului calificat
Potrivit Ministerului Sănătății, peste 2.173 de medici au plecat să lucreze în străinătate în
anul 2020, raporat la 63.000 de medici ce profesează în prezent, aceste date reprezentând un
bilanț îngrijorător pentru România. De foarte mulți ani România se confruntă cu lipsa de
personal medical calificat, acest lucru fiind cauzat de următorii factori.

 Salariul scăzut al personalului medical din Romania comparativ cu alte state europene. În
primul an, un medic rezident în România câștigă aproximativ 1100 de euro, comparativ
cu Germania unde un medic rezident câștigă aproximativ 4300 de euro, sau cu Franța
unde salariul începe de la 4.000 de euro.
 Conditii tehnico-sanitare mai atractive în statele în care aceștia aleg să migreze. România
se află pe locul 32 din 34 în cadrul Indicelui European de Medicină Personalizată. Țara
noastră are deficiențe majore în infrastructura digitală din sănătate și investiții scăzute în
cercetare și dezvoltare.
 Programul de lucru solicitant din spitalele românești cauzat de acest deficit de medici
influentează decizia lor, alegând să migreze în alte țări unde programul este mai flexibil.
 Posibilitatea unor stagii de practică oferite de alte țări în urma cărora studenții aleg să
rămână în spitalele respective.
 Din cauza numărului mare de pacienți alocați unui singur cadru medical, aceștia se simt
suprasolicitați și aleg să părăsească spitalele românești.

Printre efecete care pot apărea dacă problemele nu sunt rezolvate într-un interval
rezonabil de timp se enumeră următoarele:

 Epuizarea cadrelor medicale. Din cauza lipsei de personal medicii și asistenții sunt
obligați să preia mai multe atribuții pentru a face față cerințelor. În urma aglomerării
 sarcinilor, personalul medical nu are aceeași motivație sau chiar și eficiență atunci când
își duce la capăt munca.
 Erori medicale. Din cauză că personalul calificat este unul insuficient, dar și din cauza
presiunii timpului, medicii încearcă să trateze cât mai mulți pacienți de o dată. Acest
lucru poate afecta calitatea actului medical, nefiind dat un diagnostic corect pacientului.
 Calitatea scăzută a îngrijirii pacientului. Atunci când nu există personal medical suficient
există un risc crescut de infectii, se prelungește șederea pacienților în spital, creșterea
costurilor cu spitalizarea; cu cât pacienții stau mai mult în spital, cu atât devine mai
aglomerat și mai lipsit de confort pentru pacienți și personalul medical; nu se pot prelua
corespunzător cazurile noi de pacienți, etc.
 Satisfacția scăzută a pacientului. Aceasta este influențată de calitatea actului medical.
Atunci când există mai puțini medici și asistenți, este posibil ca pacientul să se simtă
neglijat sau tratat în mod necorespunzător.

3.B. Criza acută a medicamentelor.

România are o fabrică de medicamente generice la Iași, pe nume Antobiotice Iași, fiind
singurul producător din sectorul farmaceutic controlat de statul român, dar pe lânga aceasta, în
anul 2017 dispunea de un număr total de 16 fabrici private. Sistemul farmaceutic este susținut de
un număr foarte mare de importuri de medicamente, în primele luni ale anului importurile
creșteau cu 18% comparativ cu anul anterior. Cu toate acestea în perioada actuală printre multele
probleme ale sistemului de sănătate se remarcă criza acută a medicamentelor. Cauzele acestei
crize sunt urmatoarele:

 Taxa clawback. Taxa de clawback impune producătorilor de medicamente, nu

distribuitorilor și nici farmaciilor, să returneze statului român o parte din profitul realizat
în urma vânzărilor de medicamente compensate care depășesc suma alocată acestora de la
Fondul Național de Asigurări.
 Lipsa unei înțelegeri ferme între cei din piața farmaceutică și autoritățile publice.
 Dificultăți sau probleme de producție care afectează calitatea medicamentelor și,
potențial, îngrijirea pacienților;
 cererea neașteptat de mare (de exemplu în caz de epidemii virale neașteptate sau dezastre
naturale);
  probleme de natură financiară
 probleme ale lanțurilor de aprovizionare.
 Netratarea pacientului cu medicamentul corect în timp duce la o folosire a mai multor
medicamente de care acesta are nevoie.
 Această situație gravă s-a dezvoltat din cauza deciziilor politice eronate ale
reprezentanților autorităților mai precis instituțiile care au stabilit politicile de prețuri la
medicamente.

Ca urmare a acestor crize de medicamente, societatea se confruntă cu următoarele efecte:

 Imposibilitatea găsirii tratamentului necesar

 Întreruperea tratamentului (omiterea unor doze de medicament, uneori cu consecințe
grave)
 Înlocuirea medicamentelor cu alternative mai puțin eficiente sau mai costisitoare (care
pot să nu fie compensate în anumite situații)
 Riscul de creștere a numărului evenimentelor adverse.

3.C. Discrepanța dintre numărul centrelor medicale în mediul urban și rural

În Romania, deși mai mult de jumătate de locuitori locuiesc în mediul rural, aceștia nu
beneficiază de centre medicale în apropierea lor. Ba chiar există un contrast major la nivelul
tuturor medilor rurale față de cele urbane. În anul 2019, relevă datele statistice publicate de INS,
activitatea din sistemul sanitar-public și privat s-a desfășurat în peste 63 mii de unități sanitare.
Dintre acestea, 51 mii erau și sunt în mediul urban, iar 12 mii în mediul rural. La o populație
rezidentă de 19.414 mii de persoane, din care 10.455 mii în mediul urban și 8.959 mii în mediul
rural, rezultă o repartiție de 308,15 persoane/unitate sanitară la nivel național, iar pe medii de
rezidență, 205 persoane/unitate sanitară în mediul urban și 746,58 persoane/unitate sanitară în
mediul rural. Avem așadar, din start, o discrepanță uriașă între locuitorii din orașe și cei din sate
cu privire la accesul la sistemul sanitar din România. Printre cauzele acestei probleme se află
următoarele:

 Subfinanțarea sistemului sanitar, acțiune prin care nu există fonduri pentru construirea
cabinetelor în mediile rurale. Bugetul alocat sănătății a înregistrat o scadere în 2021
comparativ cu 2020, adică a diminuat cu peste două miliarde de lei. În anul 2020
 cheltuielile au crescut semnificativ comparativ cu 2019, fapt ce a dus la dimuarea
investițiilor in sistemul sanitar.
 Nivel de trai scăzut în mediul rural, ceea ce face ca medicii să se orienteze spre mediul
urban.
 Atunci când sunt alocați bani sănătății, aceștia sunt țintiți spre îmbunătățirea centrelor din
mediul urban și nu celor din mediul rural, urbanul fiind o prioritate în toate investițiile.
Cheltuielile pentru sănătate în România sunt cele mai scăzute din UE atât pe cap de
locuitor (1.029 euro, media UE fiind de 2.884 euro), cât și ca procent din PIB (5% față de
9,8% în UE).
 Unele zone înainte de a investii în sănătate și alte servicii se axează pe construirea
infrastructurii zonei respective.

Această discrepanță dintre mediul rural și urban duce la diverse efecte:

 Din cauza lipsei centrelor medicale în mediul rural, distanța reprezintă un impediment
pentru locuitorii nevoiți să se trateze.
 Lipsa centrelor medicale în spațiul rural duce la netratarea la momentul potrivit a
pacientului.
 În 2018 mortalitatea infantilă în mediul rural 7,8‰ născuți vii este peste media națională
și mai mare față de mediul urban unde se înregistrează 5,2 ‰ născuți vii.

4 Prioritizarea problemelor
Problemă C1 C2 C3 C4 C5 Total
P1 5x0.20=1 5x0.20=1 4x0.20=0.80 4x0.20=0.80 4x0.20=0.80 4.4
P2 3x0.20=0.60 4x0.20=0.80 4x0.20=0.80 3x0.20=0.60 5x0.20=1 3.8
P3 5x0.20=1 4x0.20=0.80 3x0.20=0.60 4x0.20=0.80 3x0.20=0.60 3.8

P1.Insuficiența personalului medical calificat

P2Criza acută a medicamentelor

P3 Discrepanța dintre numărul centrelor medicale în mediul urban si rural

P1-C1: Existența unui personal calificat se află într-o strânsă relație cu angajamentele instituției
deoarece aceasta este responsabilă cu mediul în care profesează angajații acesteia și de crearea
condițiilor favorabile.

P1-C2: Instituțiile responsabile încearcă să rezolve de mai mulți ani această problemă prin
mărirea salariilor medicilor pentru evitarea migrării acestora, prin crearea unui cadru favorabil de
instruire a noilor generații de medici, printre altele. Date fiind aceste activități, putem deduce
faptul că instituțiile sunt preocupate cu privire la soluționarea problemei.

P1-C3: Pe termen scurt lipsa personalului calificat nu este atât de resimțită, însă efectele pe
termen lung ar duce la scăderea profesionalismului întregului sistem medical.

P1-C4: În situtuația prezentă sunt afectați atât cadrele medicale cât și pacienții care nu au parte
de un tratament corespunzător nevoilor lor.

P1-C5: Toate categoriile de persoane sunt afectate de lipsa personalului medical calificat. În
funcție de problema pacientului și tratamentul pe care îl primește problema poate deveni mai
mult sau mai puțin semnificativă.

P2-C1: Insuficiența medicamentelor ține atât de activitatea sistemului medical dar și de

cantitatea și diversitatea nevoilor pacienților, care deseori nu sunt acoperite de producția efectivă
a medicamentelor.

P2-C2: Lipsa medicamentelor constituie o prioritate a instituției deoarece pacienții nu au parte de

un tratament eficient și adecvat problemelor pe care le suferă.

P2-C3: Pe termen lung, s-ar petrece o supraîncărcare a sistemului medical cu pacienții care nu au
fost tratați corespunzător de la început, dar care puteau să-și revină dacă dispuneau de
medicamentele necesare.

P2-C4: Există un număr restrâns de persoane care se confruntă cu această problema dar care nu
ar trebui să întâmpine astfel de situații într-un sistem medical bine organizat.

P2-C5: În principal victimele acestei probleme sunt pacienții care necesită un medicament anume
pentru tratarea unor cazuri mai complexe și acesta nu este disponibil sau un există.
P3-C1: Existența centrelor medicale în mediul rural se poate realiza doar cu acordul și sprijinul
intituțiilor statului, astfel problema se află într-o relație directă cu acesta.

P3-C2: Având în vedere numărul mare de locuitori din mediul rural, soluționarea lipsei de centre
ar trebui să fie o prioritate pentru instituțiile decisive.

P3-C3: Nerezolvarea acestei probleme creează aglomerări în centrele medicale din mediul urban,
ceea ce ar s-ar putea evita dacă locuitorii ar beneficia de acestea în comunitatea în care locuiesc.

P3-C4: Ținând cont că aproximativ jumătate din populația României locuiește în mediul rural,
aceștia sunt principalii oameni afectați.

P3-C5: Problema aceasta este semnificativă în special pentru persoanele care au dificultăți în a se
deplasa, cum ar fi persoanele vârstnice, cu handicap sau cu o situație financiară scăzută.

5. Care este natura grupurilor afectate și în ce masura afectarea este sau nu semnificativă?

5 Propunerea de politici publice

Titlul propunerii de politică publică Proiect de politici publice
Sistemul de sănătate
Departament iniţiator Grupa 219 Seria B
Persoane responsabile şi date de contact Pirvan Andrei ( pirvanandrei20@stud.ase.ro )
Patarlageanu Dan (patarlageanumarian19@stud.ase.ro )
Paduretu Andrei ( paduretuandrei20@stud.ase.ro)
Pascu Gabriel ( pascuflorin20@stud.ase.ro )

SECŢIUNEA 1

• Care este problema care necesită acţiunea Guvernului?

Problema vizată în prezenta propunere de politici publice este insuficiența

personalului calificat, ca urmare a mai multor factori care i-au determinat pe medici să
profeseze în alte țări. Pe plan național nu există o strategie care să încurajeze medicii să
profeseze în spitalele din țară.

• Care sunt cauzele şi efectele problemei?

 În ceea ce privește cauzele problemei enunțate anterior, ele sunt de natură
organizațională, dar și financiară, putând enumera următoarele:

- Conditii tehnico-sanitare mai atractive in statele in care acestia aleg sa migreze.

România se află pe locul 32 din 34 în cadrul Indicelui European de Medicină
Personalizată. Țara noastră are deficiențe majore în infrastructura digitală din sănătate și
investiții scăzute în cercetare și dezvoltare.
- Programul de lucru solicitant din spitalele romanești cauzat de acest deficit de
medici influențează decizia lor, alegând să migreze în alte țări unde programul este mai
flexibil.
- Posibilitatea unor stagii de practică oferite de alte țări în urma cărora studenții aleg sa
rămână în spitalele respective.
- Din cauza numărului mare de pacienți alocați unui singur cadru medical, aceștia se simt
suprasolicitați și aleg să părăsească spitalele românești.

Astfel, printre efectele resimțite se numără:

- Epuizarea cadrelor medicale. Din cauza lipsei de personal medicii și asistenții sunt
obligați să preia mai multe atribuții pentru a face față cerințelor. În urma aglomerării
sarcinilor, personalul medical nu are aceași motivație sau chiar și eficiență atunci când își
duce la capăt munca.
- Erori medicale. Din cauză că personalul calificat este unul insuficient, dar și din cauza
presiunii timpului, medicii încearcă să trateze cât mai mulți pacienți de o dată. Acest
lucru poate afecta calitatea actului medical, nefiind dat un diagnostic corect pacientului.
- Calitatea scăzută a îngrijirii pacientului. Atunci când nu există personal medical
suficient există un risc crescut de infecții, se prelungește șederea pacienților în spital,
creșterea costurilor cu spitalizarea; cu cât pacienții stau mai mult in spital, cu atât devine
mai aglomerat și mai lipsit de confort pentru pacienți și personalul medical; nu se pot
prelua corespunzător cazurile noi de pacienți, etc.

-Satisfacția scăzută a pacientului. Aceasta este influențată de calitatea actului medical.

Atunci când există mai puțini medici și asistenți, este posibil ca pacientul să se simtă
neglijat sau tratat în mod necorespunzător.
• Prezentarea datelor statistice care susţin definirea problemelor.

Datele statistice reprezinta un fundament solid pentru problemele vizate. Din

punct de vedere financiar, bugetul alocat sănătății a înregistrat o scadere în 2021
comparativ cu 2020, adică a fost diminuat cu peste două miliarde de lei. În anul 2020
cheltuielile au crescut semnificativ comparativ cu 2019, fapt ce a dus la diminuarea
investițiilor în sistemul sanitar. Conform planului de guvernare se dorea o scădere a
cheltuielilor pentru anul 2021. În anul 2021 bugetul alocat sănătății nu depășește 5% din
PIB, comparativ cu anul precedent când i-a fost alocat 5, 2% din PIB. Cu toate acestea ne
aflăm la periferia europeană în ceea ce privește finanțarea sănătății, nerespectând
obiectivul stabilit inițial de 6%.

Potrivit Ministerului Sănătății, peste 2.173 de medici au plecat să lucreze în

străinătate în anul 2020, raporat la 63.000 de medici ce profesează în prezent, aceste date
reprezentând un bilanț îngrijorător pentru România. Astfel, un medic rezident în România
câștigă aproximativ 1100 de euro, comparativ cu Germania unde un medic rezident
câștigă aproximativ 4300 de euro, sau cu Franța unde salariul începe de la 4.000 de euro.

• Ce grupuri sunt afectate şi în ce măsură?

În primul rând, toți cetățenii României sunt afectați direct sau indirect de lipsa
unui sistem medical de calitate. Totodată, prestatorii de servicii medicale constituie un alt
grup ce este afectat de problemele cu privire la sistemul sanitar.

• Ce implicaţii ar putea avea lipsa de acţiune guvernamentală în domeniu?

Lipsa de implicare guvernamentală ar putea duce la deteriorarea sistemului

medical prin migrarea medicilor, ce ar clasa sistemul sanitar românesc sub cerințele și
normele de calitate europene.

SECŢIUNEA a 2-a

Scopul prezentei propuneri de politică publică este de a rezolva problema insuficienței

personalului calificat având ca scop diminuarea numărului de medici care migrează, dar și
crearea unui cadru favorabil pentru a se integra și profesa în sistemul românesc.
 Propunerea de politică publică are drept obiectiv general acoperirea deficitului de medici
specialiști din sistemul medical românesc. Pentru a realiza acesta am selectat următoarele
obiective SMART:

-îmbunătățirea condițiilor de lucru în centrele medicale românești, prin achiziționarea

unei aparaturi performante și crearea unor condiții de igienă mai favorabile până în anul 2027.

-alocarea de fonduri mai mari din partea Guvernului României pentru creșterea salariilor
din domeniul sănătății și a le ridica la standardele europene până în anul 2024.

Beneficiarii direcți sunt reprezentați de personalul medical, iar beneficiarii indirecți sunt
reprezentați de către toți cetățenii României care beneficiză de servicii medicale.

SECŢIUNEA a 3-a

1 Creșterea salariilor medicilor prin implementarea unui program ce vizează majorarea

treptată a veniturilor personalului medical calificat pe o perioadă de 5 ani, cu scopul de a ajunge
la salariul mediu european pentru persoanele din domeniul sanitar.

2 Achiziționarea de aparatură performantă în cele mai solicitate spitale din pricipalele

regiuni ale țării. De asemenea, aparatura ce urmează a fi înlocuită va fi direcționată către alte
centre medicale care sunt mai puțin dotate și au nevoie de aceasta.

3 Crearea de noi facilități pentru studenții facultăților de medicină, spre exemplu

suplimentarea numărului de burse de merit, posibilitatea de a realiza stagiul de practică plătit,
gratuitate sau reduceri la evenimentele din domeniul medical.

SECŢIUNEA a 4-a

Impactul care rezultă în urma creșterii salariilor contribuie la diminuarea diferențelor

dintre România și celelate state europene, suplimentează numărul de medici din sistemul sanitar
românesc, acoperind astfel deficitul actual.

Totodată, aparatura de specialitate imbunătățește performanțele actelor medicale, astfel

personalul calificat beneficiază de condiții optime de lucru, iar pacienții de servicii de calitate.
 Cea de-a treia opțiune vizează studenții la medicină, oferindu-le un cadru atractiv pentru
a profesa în viitor.

SECŢIUNEA a 5-a

Având în vedere analiza de impact a celor trei opțiuni rezultă faptul că achiziționarea
echipamentelor de specialitate este cea mai importantă soluție a problemei de politică publică.
Personalul medical va beneficia de condiții de lucru superioare, iar pacienții vor beneficia de
tratamente corespunzătoare și calitative. Principalul risc este folosirea incorectă a aparaturii de
către medici, iar pentru a preveni acest lucru se vor realiza instructaje amănunțite de către
specialiști. Perioada de implementare depinde în proporție foarte mare de latura financiară, astfel
că pentru achiziționarea echipamentelor a fost prevăzut un termen de realizare de 6 ani, pentru a
putea beneficia de subvenții europene.

Grafic Gantt:

OBIECTIVE 202 202 202 202 202 202 202 202 203
2 3 4 5 6 7 8 9 0
Achiziționarea unei
aparaturi mai
performante decât cea
actuală
Suplimentarea bugetelor
alocate către sănătate
Mărirea numărului de
fabrici de medicamente,
resurse medicale și
aparatură medicală din
România

SECŢIUNEA a 6-a

Procesul de consultare publică se va realiza între reprezentanți ai Guvernului României,

Ministerului Sănătății, autorități și instituții publice locale, precum Consilii Județene, Primării,
dar și ONG-uri și asociații din domeniul medical. Consultările se vor realiza atât prin întâlniri
directe, cât și prin intermediul conferințelor on-line.

Expunere de motive:
 Prin aceast proiect de politici publice se dorește o imbunătățire a sistemului medical pe
termen lung care să îl dezvolte în ansamblu. În acest sens activitatea politică ar trebui să fie
țintită spre rezolvarea problemelor din acest sector prin crearea unei legislații care să includă
aceste propuneri. Ar fi necesar avizul Consiliului Legislativ pentru ca acesta să poată fi transpusă
în legislația în vigoare.

SECŢIUNEA a 7-a

Implementarea proiectului de politică publică se va realiza în termen de 5 ani de la

aprobarea acestuia. Monitorizarea va fi realizată de către managerii spitalelor vizate, Corpul de
Control al Ministerului Sănătății, iar unde este nevoie vor fi externalizate servicii către companii
profesioniste și competente.

În ceea ce privește indicatorii de performanță se vor realiza rapoarte despre numărul de

achiziții realizate trimestrial, numărul de pacienți tratați lunar cu noile echipamente, dar și
numărul de instructaje realizate anual pentru medici.

ACTIVITATE NECESARĂ TERMEN RESPONSABILI

Achiziționarea unei aparaturi mai 1 ianuarie 2027 Ministerul Sănătății
performante decât cea actuală Consiliile județene
Directorii spitalelor
Suplimentarea bugetelor alocate 1 ianuarie 2024 Guvernul României
către sănătate Parlamentul României
Mărirea numărului de fabrici de 1 ianuarie 2030 Guvernul Romaniei
medicamente, resurse medicale și Consiliile Judetene
aparatură medicală din România Organizații medicale profesionale
 Bibliografie
Boeru, M., 2019. 360 Medical. [Interactiv]
Available at: https://360medical.ro/sistem-public/mediul-rural-este-deficitar-din-punct-de-
vedere-al-acoperirii-cu-unitati-medicale/2019/07/22/amp/
[Accesat 20 11 2021].

Institutul Național de Statistică, 2020. [Interactiv]

Available at:
https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/activitatea_retelei_sanitare_in_anul_2020.p
df
[Accesat 20 11 2021].

Institutul Național de Statistică, 2020. Temponline. [Interactiv]

[Accesat 20 11 2021].

Neagu, A., 2021. hotnews.ro. [Interactiv]

Available at: https://www.hotnews.ro/stiri-sănătate-24607187-grafice-cati-bani-primeste-fapt-
sănătatea-2021-scade-sau-nu-bugetul-ministerului-sanatatii-vremuri-pandemie.htm
[Accesat 22 10 2021].