ECONOMIA SERVICIILOR

Analiza și previziunea evoluției serviciului medical din România, în

perioada 2012-2016.

Prof. Univ: D-na Untaru Elena

Student: Candea George Sebastian
Marketing – ID
Anul II

1
 CUPRINS

INTRODUCERE................................................................................... 3

Cap 1. Analiza evoluției serviciilor medicale în anii 2012-2016.. 3

1.1 Numărul medicilor în România................................................ 4

Cap 2. Locul serviciului de medicină în economia României............. 6

Cap 3. Analiza comparativă a dezvoltării serviciului medical în

România cu cele din alte țări............................................................. 7

Bibliografie........................................................................................ 8

2
INTRODUCERE
În România, serviiciile de sănătate sunt foarte importante, ca în orice
economie, deoarece viața întregii omeniri depinde de ele. Deşi nu
dispunem de spitale şi echipamente moderne avem mulți medici bine
pregătiți.
Principalul obiectiv al acestui sistem este de a identifica și de a înlătura
factorii de risc care influențează viața individiului. Acest proces se va
face în unitățile sanitare, fie private sau de stat.
În ceea ce priveşte tipurile de unități sanitare, acestea sunt organizate pe
baza mai multor criterii, în funcție de nivelul teritorial la care funcționează
şi de gradul de specializare. Din punct de vedere teritorial, spitalele pot fi
județene, municipale, oraşeneşti şi mai recent comunale. În funcție de
specificul patologiei, spitalele se organizează şi funcționează ca spitale
generale, de urgență, de specialitate şi pentru afecțiuni cronice. Din
punct de vedere al proprietății, acestea pot fi spitale publice, private, sau
spitale publice în care funcționează şi secții private.
Majoritatea clădirilor care adăpostesc aceste unități sanitare, precum şi
echipamentele care le deservesc sunt într-o stare precară, necesitând
investiții importante pentru a oferi populației servicii la nivelul
standardelor în domeniu. Cele mai multe dintre aceste unități sunt în
proprietate de stat. Clădirile sunt în patrimoniul autorităților locale
(consiliilor locale/județene), acestea având obligația de a le întreține şi
reabilita, iar coordonarea resurselor materiale şi umane se realizeaza la
nivelul Ministerului Sănătății Publice. Echipamentele sunt achiziționate
din bugetul de stat, sub coordonarea Ministerului Sănătății Publice.
Spitalele îşi pot achiziționa echipamentele de care au nevoie, dar bugetul
autorităților locale este insuficient, fiind în principal alocat pentru
finanțarea cheltuielilor de reabilitare şi întreținere, care intră în
responsabilitatea lor şi, prin urmare, achiziționarea de echipamente
rămâne pe ultimul plan.

CAP I. Analiza evoluției serviciilor medicale în anii 2012-2016.

Analiza facută acestei activități în această lucrare se bazează în general
pe datele obținute din Anuarul statistic al României din anii supuşi
studiului respectiv 2011-2015. Serviciile de sanatate, spre deosebire de
alte servicii, sunt cerute de un numar foarte mare de persoane, dar cel
mai adesea, ingrijirea sanatatii costa foarte multi bani.
3
 Se vor construi serii statistice privind evoluția în timp a serviciului
medical.
- PIB realizat în serviciul medical;
- Populația ocupată în medicină;
- Numărul medicilor în România.
Se vor utiliza ca metode de analiză:

- sporul mediu;
- media aritmetică;
- ritmul mediu de evoluție.

1.1 Numărul medicilor în România.

Anii 2011 2012 2013 2014 2015

Numărul 52541 53681 54086 54929 56110

medicilor în
România.
Sursa: Anuarul statistic al României, anii 2011-2015.

Grafic 1.1 Evoluția numărului medicilor.

NUMĂRUL MEDICILOR ÎN ROMÂNIA

53681 54929 56110

52541 54086

2011
2012 Series 1
2013
2014
2015

Series 1

Evoluția înregistrează în fiecare an o creștere vizibilă a numărului

medicilor în România.

4
Metoda sporului mediu:
yt  y 0

n 1
56110−52541 3569
𝛥̄ = = = −892,25 persoane/an
5−1 4

Numărul medicilor a crescut în medie cu 892,25 persoane pe an.

Media aritmetică:


 yi
n
271347
𝛥̄ = = 54.269,4
5

Metoda ritmului de evoluție:

R %  I %  100

Rt%/ 1  I t%/ 1  100

Rt%/ t 1  I t%/ t 1  100

Tabel 1.1 prezintă evolutia ritmului cu baza fixa si cu baza în lanț pentru
numărul medicilor în România.

Numărul medicilor din

R% t/t-
Anii România. R% t/1
1

2011 52541 - -
2012 53681 2.17 2.17
2013 54086 2.94 0.75
2014 54929 4.55 1.56
2015 56110 6.79 2.15

5
Conform graficului 1.1 și a indicatorilor statistici calculați se poate oberva
creșterea numărul medicilor, la sfârșitul fiecărui an.
- În anul 2012 are loc o creștere a numărului medicilor de 1140 de
persoane, față de anul 2011, ceea ce înseamnă că a crescut în
medie cu 54.269,4, cu un ritm mediu de 2,17%.
- În 2014, numărul medicilor a crescut cu 843 persoane, cu un ritm
mediu de 4,55%
- În anul 2015 avem cea mai mare creștere a numărului medicilor,
crescând cu 1181 persoane, cu un ritm mediu de 6,79%.

CAP II. Poziția domeniului sanitar în economia României

Eficiența modelelor implementate în domeniul economiei sănătății este

direct măsurată în starea de sănătate a populației, în eficiența sistemelor
naționale de sănătate măsurate folosind indicatorii elaborați de către
Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S.) transpuși apoi în legislațiile
naționale. Înțelegând sănătatea ca o resursă pentru dezvoltarea
societății și nu ca un consumator de resurse așa cum a fost privită până
de curând, abordările contemporane îndrumă acțiunea administrativă și
politică înspre construirea unui mediu incluziv în care definiția lărgită a
sănătății poate fi operaționalizată pe deplin. Importanța economiei
sănătății crește semnificativ odată cu evoluția accelerată a economiei
comportamentale și cu proiectele generate de către modelele acesteia,
cu structurile de analiză comportamentală implementate pe diverse
paliere administrative, menite să sprijine populația să ia deciziile care îi
sunt favorabile în domeniul sănătății.
Pornind de la creșterea așteptărilor noastre privind eficiența și
performanța îngrijirii medicale, relația cetățeanului cu sistemul medical
se modifică, după cum și relația dintre generatorul principal de resurse
pentru sistem -statul și domeniul medical suferămodificări. În acest
context, așteptările noastre îndreptățite sunt ca medicina săgăsească
soluții pentru rezolvarea tuturor problemelor de sănătate cu care ne
confruntăm.
Alocarea resurselor în domeniul îngrijirii sănătății în baza abordărilor
economiei standard are efecte directe și vizibile nu doar asupra stării
generale de sănătate a populației, cât și asupra comportamentului
individual al pacienților. Costurile indirecte ale epidemiilor sunt suportate
6
de către societate, iar neincluderea lor în calcul influențează negativ
semnificativ luarea deciziilor în domeniul politicilor publice în sănătate.
În concluzie, acest domeniu influențează într-un mod negativ economia
tării.

Cap III Analiza comparativă a dezvoltării domeniului sanitar în

România şi în alte țări

Potrivit metodologiei Eurostat, cheltuielile de sănătate includ

achiziția de medicamente și echipamente medicale, salariile din acest
sector, precum și banii cheltuiți pentru asigurarea funcționării spitalelor
de stat.
Cheltuiala in domeniul sanitar din România este cea mai mică din
Uniunea Europeană, potrivit datelor Eurostat 2017, acesta fiind cel mai
recent pentru care există date.
Cel mai mare procent al cheltuielilor pentru domeniul sanitar a fost
în Germania și Franța de 11,6 % , respectiv 11,4 %. România este
singurul stat care are procentul sub 6 % (mai exact, 5,4%) din PIB (
Produs Inten Brut)

7
 Potrivit site-ului Eurostat, România a cheltuit cel mai mult în anul
2017 în domeniul sanitar, iar în anul 2009 s-a înregistrat cea mai mică
rată al PIB.
Datorită acestui lucru, în România s-a înregistrat cea mai mare rată
a mortalității, media fiind sub 70 de ani.
Totodată, există și lipsă de personal medical.

Doctori practicanţi per 1 000 de locuitori, 2017 (sau cel mai apropiat an)

Numărul de medici și asistenţi medicali este relativ scăzut

comparativ cu mediile UE: 2,8 doctori per 1 000 de locuitori, comparativ
cu 3,5 în UE, și 6,4 asistenţi medicali per 1 000 de locuitori vs. 8,4 în UE.
Doi factori care contribuie la aceste numere mici sunt ratele mari
ale lucrătorilor în domeniul sănătății care au emigrat în ultimul deceniu și
scăderea salariilor în sectorul public ca răspuns la criza economică, care
a dus la părăsirea sectorului de către personalul medical.

8
 Însă, se poate observa o creștere a unităților sanitare din România
din ultimii ani.

9
 Acesta poate fi un avantaj pentru România deoarece numărul
pacienților a crescut în ultimii ani.
În concluzie, putem spune că România se află cu mult sub media
UE, privind din orice punct de vedere, însâ , se așteaptă ca în următorii
ani să existe o îmbunătățire a sistemului sanitar din România, deoarece
Strategia Națională de sănătate din România stabilește obiective
strategice în domeniul serviciilor de sănătate publică și de asistență
medicală și este susținută prin dezvoltarea a opt planuri regionale,
pentru a reorganiza serviciile medicale și a direcționa investițiile spre
zonele dezavantajate.

Bibliografie
http://epp.eurostat.ec.europa.eu

https://biblioteca.regielive.ro/referate/farmacie/serviciile-de-sanatate-in-
romania-comert-98355.html

http://europa.eu

10