Potrivit doctrinei, prin abuz de drept se înțelege „exercitarea drepturilor
subiective contrar scopului în considerarea căruia sunt recunoscute de lege sau dincolo de limitele lor interne și externe sau cu rea-credință, aducând atingere drepturilor și intereselor altor persoane”[1]. Abuzul de drept își are originea în maxima latină neminem laedit qui suo iure utitur („pe nimeni nu vatămă cel care se folosește de dreptul său). Abuzul de drept este o faptă ilicită și, în măsura în care se cauzează un prejudiciu injust altuia ,se va putea angaja răspunderea civilă a autorului.
Ex: Un grup de pietoni protestează traversând pe trecerea pentru pietoni, în mod