Aparatul urinar

Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.

Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Aflați mai mult

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe Aflați
care lemai mult

Aparatul urinar (numit uneori și sistem

urinar) este unul din aparatele fiziologice
esențiale ale organismului care produce,
stochează și elimină deșeurile
organismului prin urină. În cazul rasei
umane, ca și cazul majorității
vertebratelor, acest sistem este alcătuit
din doi rinichi, două uretere, vezica
urinară, doi mușchi sfincteri și uretră.
Organul similar pentru nevertebrate se
numește nefridiu.
 Aparatul urinar

1. Aparatul urinar uman: 2 — Rinichi, 3 —

Pelvis renal, 4 — Ureter, 5 — Vezică urinară, 6
— Uretră; 7 — Glandă suprarenală; Vase: 8 —
Artera și vena renale, 9 — Venă cavă
inferioară, 10 — Aortă abdominală, 11 —
Artera și venă iliace comune; Fundal: 12 —
Ficat, 13 — Intestin gros, 14 — Pelvis.
Detalii
Latină Systema urinarium
Resurse externe
TA A08.0.00.000 (http://
www.unifr.ch/ifaa/Pu
blic/EntryPage/TA9
8%20Tree/Entity%20T
A98%20EN/08.0.00.0
00%20Entity%20TA9
8%20EN.htm)
FMA 7159 (http://fme.biost
r.washington.edu/FM
E/index.jsp?fmaid=71
59)
Terminologie anatomică

Anatomie

Rinichii
Articol principal: Rinichi.

Rinichii sunt organe pereche,

retroperitoneale, de forma unor boabe de
fasole, cu o lungime de aproximativ 11–
14 cm și lățime de 6 cm. Localizați de o
parte și de alta a coloanei vertebrale, se
află imediat sub cutia toracică,
corespunzător vertebrelor T12-L3. Ocupă
loja renală împreună cu glandele
suprarenale, dezvoltate la polul superior
al fiecărui rinichi. Datorită organelor
învecinate, rinichiul drept este localizat
puțin mai jos față de rinichiul stâng.

Rinichii au două fețe, una anterioară și

una posterioară, o margine convexă și o
zonă concavă - zona hilară. În hilul renal
intră artera renală și tot de aici iese vena
renală și este localizat pelvisul renal care
drenează urina în vezica urinară prin
ureter. Învelit în mai multe straturi de
apărare - grăsimea perirenală, fascia
renală și grăsimea pararenală, rinichiul
are o capsulă fibroasă care, împreună cu
celelalte straturi, asigură protecție
mecanică pentru rinichi. Deoarece
localizarea rinichilor este imediat sub
ficat și splină și acestea la rândul lor sub
diafragmă, rinichi sunt mobili în
respirație.

Structural parenchimul renal (masa

renală) este divizat în două zone, una
corticală, superficială sau la exterior, și
una medulară, în profunzime sau la
interior. În parenchimul renal are loc
filtrarea sângelui și formarea urinei
primare, care prin procedee de
reabsorbție și concentrare devine urină
finală care este excretată la exterior prin
micțiune.

Uretere
Articol principal: Ureter.

Ureterele sunt tubii urinari care transportă

urina din bazinetul renal (pelvisul renal) în
vezica urinară, unde se stochează până
la urinare. Ureterele sunt tuburi formate
din fibre musculare netede cu o lungime
de 25-30 cm. Ele însoțesc în traiectul lor
descendent mușchiul psoas și vasele
mari care coboară spre membrul inferior
și sunt inervate de nervi vaselor care le
însoțesc.

Vezica urinară
Articol principal: Vezică urinară.

Este un organ cavitar, elastic, care

stochează urina produsă de rinichi până
la un anumit volum când conținutul se va
elibera la exterior prin actul de micțiune
(urinare). Chiar dacă volumul poate fi mai
mare, de obicei vezica conține și
eliberează la o urinare un volum
aproximativ de 300-350 ml urină.
Senzația de urinare apare după umplerea
vezicii cu un volum de minim 200 ml. Cel
mai frecvent funcționarea anormală a
vezicii poate fi dată de anumite condiții
endogene, de mediu și psihologice. De-
asemenea vezica constituie un mediu
propice pentru dezvoltarea infecțiilor
urinare ascendente de la exterior prin
uretră, mai ales la femei datorită lungimii
scurte a acesteia.

Uretra
Articol principal: Uretră.

Este vasul urinar final care conduce urina

din vezică spre exterior printr-un canal
comun uro-reproductiv la bărbați, dar cu
cale separată la femei, față de vagin și
orificiul vaginal. În timpul vieții
embrionare pot apărea defecte ale
formării și traiectului uretrei care pot
duce la malformații serioase. Datorită
diferenței de lungime a uretrei, bărbații nu
au aceeași frecvență de dezvoltare a
infecțiilor urinare joase ca femeile.

Meat urinar
Articol principal: Meat urinar.

Meatul urinar reprezintă orificiul extern al

uretrei, destinat eliminării urinei. La
bărbați, meatul urinar este situat în
vârfului glandului penian, la femei – în
partea anterioară a vestibulului vaginal
între glandul clitoris și orificiul vaginal. Pe
părțile laterale al meatului feminin se află
orificiile glandele parauretrale.[1]
Fiziologie

Vezi și
Sistem excretor
Micțiune

Referințe
1. ^ DIMULESCU, Victor; MUNTEAN,
Marius; POP, Liviu; Niculescu, V.
Pelvisul și perineul. Aparatul
urogenital. Timișoara: Mirton, 1996.
248 p. ISBN 973-578-077-1

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Aparatul_urinar&oldid=14334730
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 20
septembrie 2021, ora 07:20. •
Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 ,
exceptând cazurile în care se specifică altfel.