UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ

ASISTENȚĂ MANAGERIALĂ ȘI ADMINISTRATIVĂ

ANUL: II

GRUPA: I

TEMĂ DE CERCETARE:

STRATEGII POLITICE PRIVIND MINORITATIILE ETNICE

IN EUROPA

DISCIPLINA: STRATEGII SI POLITICI PUBLICE

PROFESOR : CONF. UNIV. DR . NINA STANESCU

STUDENT. CEUCA OANA

CONSTANȚA
2022-2023
INTRODUCERE

În mod tradițional Uniunea Europeana este asociată cu uniformitatea regulilor impuse, precum piața
comună sau moneda unica . Provocarea pentru Uniunea European consta în găsirea unui echilibru
între uniformitatea regulilor economice si diversitatea pe care o presupune multitudinea de tradiții,
culturi, grupuri etnice care trăiască între granițele sale, diversitate care se va îmbogății mai mult
după aderarea statelor candidate. Integrarea în Uniunea European nu presupune pierderea
identității, înlocuirea identității etnice sau naționale cu cea europeană . Uniunea oferă un cadru
comun care permite întâlnirea dintre culturi, dintre tradițiile popoarelor care sunt membre ale sale.
Astfel devine un spațiu în care, prin interacțiunea diversități etnice, religioase, lingvistice se
stimulează creativitatea îmbogățirea si reciprocității.

Diversitatea lingvisti c a Europei Comparativ cu alte parți ale lumii, precum Australia si Africa,
unde numărul limbilor vorbite într-o tara este uneori de ordinul zecilor, statele europene se consider
monolingve, puține dintre ele fiind bilingve, trilingve, etc. Dac numărul limbile minorităților naționale
sau regionale vorbite pe lângă limbile oficiale din Uniunea European si tarile candidate, ajungem la
50–60 de limbi. Pentru o imagine completa a varietății lingvistice a Europei trebuie sa luam în
considerare si cazurile, în special ale imigranților, care vorbesc mai mult de o singur limba , utilizând
limba oficiala la scoală sau în comunicările cu autoritățile, si alte limbi în medii informale. Deși nu
exista statistici care sa indice din acest punct de vedere diversitatea europeana , la o numărare s-ar
ajunge la ordinul sutelor.

Obiectivul general al planului de acțiune

Obiectivul analizei este de a identifica și a analiza succesele și eșecurile politicilor publice din țările
partenere , în vederea identificării punctelor tari și slabe, de a analiza cadrele de finanțare ale
proiectelor destinate incluziunii sociale a romilor, precum și de a formula recomandări actorilor
sociali interesați de la nivel european și național în vederea îmbunătățirii programărilor financiare și
a strategiilor naţionale. Protecția minorităților în Uniunea European face mai mult obiectul politicii la
nivelul statelor membre, fiecare având practici, instrumente, organe si legislație proprie privind
minoritățile. Minoritățile reprezint o preocupare recent a U.E., determinat în primul rând de
extinderea spre spațiul fost comunist, si în al doilea rând de problema imigranților pe teritoriul
Uniunii.

Obiective specifice

Pentru obiectivul general avem următoarele obiective specifice :

În general, procesul de realizare a unei politici publice sau ciclul politicilor publice cuprinde
șase etape:
1. Identificarea problemei – are loc atunci când un eveniment, o persoană, un grup reușesc
să atragă atenția asupra unei probleme, în vederea soluționării, prin intervenția puterii
publice.
2. Stabilirea agendei de politică publică – este faza în care problema identificată este luată
în considerație de către oficiali (putere publică și politică). Nu toate problemele identificate
ajung și pe agenda politică.
3. Formularea cadrului de politică publică – atunci când o anume problemă ajunge să fie
considerată de către oficiali nu înseamnă automat că o politică publică va fi creată. Cineva (o
anume autoritate) trebuie să dezvolte un program care să se refere la soluționarea
problemei.
4. Adoptarea unei politici publice – eforturile necesare pentru ca un anume program să fie
adoptat ca și program guvernamental. În această fază sunt concentrate elementele de
negociere, dictate de interese, care pot schimba viziunea inițială asupra unei politici publice.
5. Implementarea unei politici publice – este un stadiu critic de realizare a unei politici
publice. Aici rolul administraţiei este decisiv.
6. Monitorizarea şi Evaluarea de politici publice –are ca scop determinarea eficienţei unei
politici publice. Se analizează modul în care diversele activităţi au condus la îndeplinirea
scopurilor propuse iniţial.