Joseph-Charles-Marie Bédier (n. 28 ianuarie 1864 , în Franța – d.

29 august 1938, Franța) a

fost un istoric literar francez, profesor la Collège de France. Una din principalele teme de
cercetare care l-au preocupat a fost originea miturilor. Datorită contribuțiilor sale a fost ales
membru în Academia Franceză în 1920. Este cunoscut în special ca autor al unei versiuni
complete a mitului Tristan și Isolda, obținută prin trierea și compilarea surselor medievale.
Scopul lui Joseph Bédier a fost să obțină o operă autentică și lipsită de influențe ulterioare
perioadei în care a fost conceput mitul.

OPERE

1908 - 1913: Legendele epice ("Les légendes épiques");

1902 - 1905: Tristan și Isolda ("Tristan et Yseult");

1926 - 1927: Cântarea lui Roland ("La chanson de Roland").

Joseph Bédier, Paul Hazard et als., "Histoire de la littérature française illustrée", Paris,
Larousse, 1938-1940)

Însă noi, astăzi ne aflăm aici pentru a vă prezenta versiunea povestirii sale intitulată TRISTAN
și ISOLDA . Aceasta este una dintre marile idile de dragoste ale literaturii universale care, din
punctul nostru de vedere ne învață despre sentimentul iubirii. Acest sentiment al iubirii,
prezentat în carte se naște straniu dar, va dăinui în ciuda tuturor încercărilor pe care cei doi
îndrăgostiți le vor primi pe parcursul operei,

Cartea începe cu o scurtă prezentare a poveștii de dragoste dintre părinții lui Tristan, regele
Rivalen care o câștigă pe frumoasa regină Blanchefleur deoarece i-a fost vasal credincios
fratelui acesteia,adică regelui Marc din Cornouailles. Rivalen și Blanchefleur se căsătoresc la
mănăstirea din Titangel, însă la scurt timp se iscă un război între rege și unul dintre dușmanii
săi, ducele Morgan. Pe când războiul se isca regina era însărcinată astfel este lăsată în grija
lui Rohalt cel Statornic la una dintre cele mai fortificate cetăți. În timpul luptei, regele
Rivalen moare iar regina devenea din ce în ce mai tristă în absența acestuia. A jelit 3 zile iar
în cea de a 4 a zi a dat naștere unui băiat pe care l-a botezat Tristan deoarece se născuse în
jale, numele său însemnând tristețe în franceză ,pe care îl sărută pe frunte și apoi se stinge.

Băiatul a rămas în grija lui Rohalt cel Statornic care, de frică să nu pățească Tristan ceva, l-a
prezentat ca fiind fiul său. După 7 ani băiatul este încredințat unui dascăl numit Gorvenal
care l-a introdus în lumea nobilimii. Rohalt era tot mai mândru și îl iubea ca pe propriul fiu.
Astfel i se umplu inima de supărare când într o zi băiatul a fost ademenit pe corabia unor
negustori norvegieni ca pe o pradă și părăsise ținuturile părintești. Pe mare se iscă o furtună
deoarece aceasta nu iubea când mișeii făceau răpiri iar după 8 zile și 8 nopți când aceștia l-
au eliberat pe Tristan pe o barcă care se îndrepta către cel mai apropiat țărm, furtuna se
potoli. Băiatul ajunge pe o plajă unde începe a jeli după, Rohalt, Gorvenal și după ținuturile
părintești din Loonois, tot acum zărește și un mândru cerb pe urmele căruia se aflau o haită
și hăitașii cu gălăgie și goarne. După ce aceștia omoară cerbul, Tristan se angajează să îi
învețe pe hăitași cum să ducă prada către stăpânul lor, adică regele Marc, chiar unchiul său,
despre care acesta nu știa încă. Ajuns la castelul din Cornouailles, băiatul îi arată regelui
Marc iscusința sa, astfel hotărăște să rămână acolo și să îi fie vasal. Chiar așa a și făcut,
vreme de 3 ani. Băiatul era îndrăgit de toată lumea, de nobili, curteni, dar mai ales de
mareșalul Dinas din Lidan și de către rege. La scurt timp, se află și adevărata identite a lui
Tristan, mai exact cea de nepot al regelui Marc și îl înfrânge pe ucigașul tatălui său,
redobândindu-și pământurile pierdute, lăsându-i-le în grijă lui Rohalt cel Statornic, pe care îl
considera tatăl său și hotărăște să se întoarcă în Cornouailles însoțit de Gorvenal pentru a-i
fii vasal regelui Marc, ajuns înapoi băiatul își găsește unchiul foarte supărat deoarece regele
Irlandei a pregătit o flotă pentru a-i prăda ținuturile, în cazul în care regele Marc refuză să
plătească tributul care însemna după legea veche că , irlandezii puteau lua din Cornouailles
în primul an 300 de livre de aramă, în al doilea an 300 de livre de argint fin, în al treilea an
300 de livre de aur iar în al 4 lea an, puteau lua 300 de băieți și 300 de vete în vârstă de 15
ani, pe care îi trăgeau la sorți pentru a le deveni șerbi . Regele primește totuși o alternativă
care îl scutește de plata tributului, dacă unul dintre baronii acestuia accepta lupta cu
viteazul Morholt, însă niciun baron nu dorea, astfel Tristan hotărăște să lupte pentru
scutirea tributului, toată lumea era nefericită din cauza deciziei tânărului, însă el în ziua
stabilită se urcă într-o barcă și pornește către Saint-Samson. Morholt a ajuns înaintea
viteazului și-a ancorat barca ce avea ridicat un catarg cu o pânză purpurie, Tristan în schimb
o împinge pe a sa către larg, deoarece așa cum spune și el în carte doar unul va pleca viu de
acolo deci nu aveau nevoie de ambele bărci. Finalul bătăliei îl aduce pe Tristan învingător,
acesta ia barca lui Morholt și pleacă către Titangel unde este aclamat și felicitat de toată
lume, mai puțin de irlandezi care îl jeleau pe Morholt. Ajunși înapoi în Irlanda, aceștia duc
trupul rece al lui Morholt într-o piele de cerb cu bucata din spada lui Tristan în craniu,
bucată pe care nepoata acestuia, Isolda cea Blondă o păstrează într-o cutie de fildeș și își
jelește unchiul, învățând să îl urască pe Tistan din Loonois. Între timp în Titangel Tristan este
răpuns de o boală, în timpul luptei, acesta a fost atins de o lance otrăvită, au fost aduși
medici care mai de care însă niciunul nu a reușit să îl salveze, a fost dus într-o colibă izolată,
la malul mării. În cele din urmă după multe rugăminți la adresa unchiului său, băiatul
primește permisiunea de a pleca pe mare cu barca, 7 zile și 7 nopți a fost purtat de vânt, iar
fără să observe marea l-a dus aproape de un țărm, acela era chiar portul Weisefort, unde a
fost adus trupul neînsuflețit al lui Morholt, unde regină era Mama Isoldei cele Blonde care
era renumită pentru priceperea în balsamuri, balsamuri ce îl puteau vindeca și pe Tristan.
Acesta știa că se află în primejdie, astfel hotărăște să mintă în legătură cu statutul și originea
sa, spunând că este un menestrel ce vine din Spania și nimeni nu-l recunoscu deoarece avea
figura desfigurată de la otravă. Isolda cea Blondă îl vindecă, iar când acesta era aproape
complet vindecat, a hotărât să plece pentru a nu fi recunoscut și ajunge din nou la curtea
unchiului său.

La curte existau 4 baroni : Andret, Guenelon, Gondoine, Denoalen care nu îl îndrăgeau pe

Tristan deoarece era mult prea iubit de rege, Andret fiind ;i el nepotul regelui Marc, care
voia să îmbătrânească fără copii pt a-i lăsa totul lui Tristan, lucru ce nu le-a convenit
baronilor și l-au acuzat pe acesta că este un vrăjitor, punându-l pe rege să se căsătorească
fără voința lui pt că daca nu va face asta, ei se vor întoarce împotriva lui. Aesta retras în
camera sa, nu înțelegea unde ar putea găsi o fată de rege atât de inaccesibilă pentru că nu
dorea să se căsătorească, iar atunci apar două rândunele la geam care aduc un fir de păr
blond ce strălucea precum soarele. Regele se înfățișează în fața baronilor și le spune că se a
căsători doar cu fata căreia îi aparține acel fir de păr. Baronii s-au amuzat de răspunsul
regelui și au spus că așa ceva nu este posibil, însă Tristan a promis că el o va aduce pe regina
unchiului său chiar dacă va trebui să treacă prin multe primejdii. Tânărul își pregătește o
corabie cu provizii și însoțit de către Gorvenal și 100 de viteji îmbrăcați în în manta sau in
gros pentru a părea negustori iar sub punte avea veșminte mândre împodobite cu aur. Pe
drum aceștia au fost atenți deoarece după moartea lui Morholt regele Irlandei a poruncit ca
orice corabie ce vine din Cornouailles să fie distrusă. Ajunși în portul Weisefort, Tristan
reușește să îi convingă pe irlandezi că ei sunt negustori englezi veniți pe aceste meleaguri
pentru negoț liniștit. Într-o dimineață se auzea un sunet foarte puternic și înfioros, iteazul
întreabă pe o femeie de unde provine sunetul și află că pe aceste meleaguri există un
monstru care se hrănește cu fete tinere și că mulți viteji au încercat să îl învingă însă nu au
reușit, recompensa fiind chiar mâna prințesei Isolda cea Blondă. Aflând toate acestea,
Tristan se întoarce pe corabie, se înarmează și pornește spre a ucide monstru, pe drum se
întâlnește cu un cavaler care pornea mereu spre uciderea monstrului, însă din cauza fricii,
renunța mereu. Tristan se luptă cu balaurul și îl ucide, însă este otrăvit de limba acestuia și
leșină. Este găsit de Isolda care a venit în căutarea adevăratului cavaler ce a omorât balaurul, este
vindecat. Cei doi se îndrăgostesc unul de altul, însă nu se pot bucura de iubire pentru că fata își
află adevărata identitate a lui Tristan. Acesta câștigă mâna fetei în urma unui negoț și se pregătesc
să plece spre Cournailles. Pe Isolda o va însoți și o slujnică de încredere Bragain, care primește de
la mama Isoldei o licoare care trebuia băută de Isolda și de regele Marc în noaptea nunții. Însă pe
mare în timpul călătoriei Isoldei și lui Tristan li se făcurăfoarte sete și singurul lichid pe care l-au
găsit a fost acea licoare, astfel se îndrăgostesc atât de tare încât nu pot sta unul fără celălalt.
Ajunși la curtea regelui Marc, Isolda cea Blondă își ia statutul de regină, căsătorindu-se cu regele,
chiar dacă nu îl iubea,însă se iubea pe ascuns cu Tristan fără de care era foarte tristă,
dragostea celor doi creează un întreg scandal la palat, deoarece cei 4 baroni dorind din nou
să scape de Tristan, îi spun regelui că Isolda și nepotul său se iubesc în secret, sunt puși la
diverse încercări pe care le trec cu brio, însă în final, sunt nevoițti să se separe, regele
impunându-i lui Tristan să plece. Băiatul vine pe furiș să o vadă pe Isolda timp de câteva seri,
deoarece stătea ascuns, iar într o seară este surprins de unul dintre baroni, care îl anunță pe
rege și seara următoare îi aștepta pe cei doi îndrăgostiți la locul întâlnirii lor, văzându-i
reflexia în apă, reușesc să îl păcălească pe rege și să îl readucă pe Tristan la palat, însă nu
pentru mult timp căci iar este acuzat că o iubește pe regină, de data aceasta Tristan este din
nou alungat iar regele dorește să o dea pe regină leproșilor, însă cei doi reușesc să fugă și să
se ascundă în pădure unde trăiesc timp de doi ani, până într o zi când hotărăsc să se
reîntoarcă la palat, unde Isolda este iertată iar băiatul hotărăște să plece, ajungând astfel să
îl slujească pe regele Hoel care avea un fiu Kaherdin și o fiică Isolda cea cu Mâinile Albe .
Tristan îl ajută pe rege să își apere pământurile și țara, iar drept răsplată o primește pe fata
regelui care îi devine soție însă el o iubea pe Isolda cea Blondă pe care o și vizitează de
câteva ori, deghizat pentru a nu fi recunoscut. Finalul cărții îi surprinde pe cei doi
îndrăgostiți în ipostaza morții, Tristan fiind răpus de o săgeată otrăvită, o chemă pe Isolda să
îl vindece însă nu a reușit să ajungă la timp și îl găsește mort. Iar aceasta își găsește și ea
sfârșitul lângă el. Aflând vestea morții celor doi amanți, regele Marc ia trupurile neînsuflețite
pe corabie și îi îngroapă în Tintagel în două morminte diferite. De pe mormântul lui Tristan,
crește un trandafir care se îndreaptă către mormântul Isoldei.

Cartea înfățișează o adevărată poveste de dragoste dintre doi tineri ce nu pot trăi sau muri
unul fără celălalt. Ca și caracterizare de personaj, am ales să o descriu pe Isolda, care încă de
la început, a fost descrisă ca drept una dintre cele mai frumoase femei în jurul căreia mereu
roiau bărbații, cu un păr blond ca soarele, este o bună tămăduitoare, cunoscând arta
ierburilor magice, de care se folosește de mai multe ori pe parcursul cărții. Fata este de viță
nobilă, provenind din familia regală a Irlandei, devenind mai apoi regina din Cournailles. Este
devotată dragostei adevărate , iubindu-l pe Tristan necondiționat pe tot parcursul operei.
Din relația cu celelalte personaje, Isolda se găsește a fii o prietenă devotată, o soție
pătimașă, prinsă în păcatul înșelatului, o regină îndrăgită de către supuși și o iubită
extraordinară pentru Tristan.