Aceasta legenda se desfasoara in trei regiuni: Bretania, insula Cornwall si Iranda.

Gorneval ii incredinteaza cavalerului Tristan in urma dovezii de curaj pe care a dat-o, spada sfânta
a neamului celtic.
Dupa un timp, Morholt, fiul regelui Irlandei, ataca insula Cornwall pentru ca locuitorii acesteia
sa plateasca bir. La aflarea acestui lucru, regele Marc doreste sa-l ucida cu mâinile sale pe Morholt, insa
acest lucru ii este imposibil. Intr-un târziu, apare fiul lui Rivalen si nepotul regelui Marc, pe nume
Tristan, si il provoaca pe Morholt la lupta. Acesta accepta provocarea, insa vrea ca lupta sa se
desfasoare pe o insula pustie si fara martori. Acest lucru se intâmpla, iar dupa o lupta crâncena, eroul
din Cornwall se intoarce victorios. Dar nici Tristan nu este teafar, el cade la pamânt si da semne de
moarte.
Gornald cere voie regelui de a-l trimite pe Tristan intr-o calatorie pe mare, intr-o barca
inconjurat de torte cu foc aprinse, aceasta fiind singura cale de scapare a lui Tristan.
Isolda si mama acesteia il gasesc pe Tristan naufragiat pe coastele Islandei. Tristan revenindu-si
o vede pe Isolda si se minuneaza de frumusetea sa crezând ca este un inger. Tristan este ingrijit de cele
doua femei.
Intrebat de Isolda care este numele sau el i-si da un nume fals si ii spune ca este cântaret. In
timpul sederi la Isolda, Tristan se indragosteste de ea.
Regele Irlandei afla ca fiul sau este mort, si porunceste slujitorilor sa ii omoare pe marinarii care
au fost cu el deoarece nu l-au ajutat.
Isolda afla si ea ca fratele ei a murit, si jura ca il va ucide cu mâinile sale pe cel care a injaptuit
aceasta crima.
Tristan se reântâlneste cu Gorneval si afla ca Isolda este sora lui Morholt. El hotaraste sa se
intoarca in regatul Cornwall. Ajuns acolo, Tristan primeste un fir de par a Isoldei de la o pasare.
Deoarece regele Marc era batrân si trebuia sa lase regatul mostenire, el hotareste sa se
casatoreasca cu fata caruia ii apartine firul de par adus de pasare.
Tristan isi ia angajamentul de a se duce sa-i ceara mâna Isoldei in numele regelui Marc.
Ajungând in Irlanda, el se infatiseaza inaintea regelui si ii cere mâna fiicei sale. Aceasta refuza
propunerea deoarece afla ca el este asasinul fratelui sau, dar regele hotaraste ca Isolda sa se
casatoreasca cu regele Marc.
Mama Isoldei ii da insotitoarei acesteia doua sticlute cu licori, una pentru iubire iar cealalta pentru
moarte.
Tristan si Isolda pornesc impreuna cu soldatii spre regatul Cornwall. Insa peste noapte ei stau in
corturi. Isolda pune la cale sa-l ucida pe Tristan stiind ca insotitoarea sa are licoarea mortii. Asa ca il
provoaca la un pahar cu vin in care toarna licoarea data de slujitoare. Tristan stiind ca slujitoarea Isoldei
i-a dat otrava si vazând-o pa Isolda ca bea si ea lua paharul si il bau pe tot pentru ai satisface dorinta de
al vedea mort.
Insotitoarea Isoldei a schimbat sticlutele intre ele Isolda si Tristan baund elixirul dragostei.
La lasarea diminetii ei pornesc din nou la drum, amândoi mirându-se de ce licoarea nu si-a facut
efectul . Ei au pornit pe mare, dar ne-mai rezistând dragostei pe care i-o poarta, Isolda intra in camera
lui Tristan pe o furtuna cumplita unde cad in mreajele dragostei. A doua zi, Tristan regreta acest lucru.
Ajungând la regatul Cornwall, Tristan incearca sa-i dezvaluie adevarul lui Marc, dar o vraja a
mamei Isoldei il opreste. La nunta Isoldei cu regele Marc, Tristan era cavaler de onoare, dar nu a privit
deloc mireasa, acest lucru fiind observat de trei dusmani ai sai.
Tristan a intrat in putul unei fântâni si a vorbit cu Isolda. Insa acest lucru a fost observat de cei trei
oameni.
In zorile zilei urmatoare, insotitoarea Isoldei l-a condus pe Tristan la marginea râului unde se afla
Isolda. Dar nici acolo ei nu scapa de spioni. Acest spion ii dezvaluie lucrurile sefului sau, iar acesta la
rândul lui regelui. La aflarea acestor lucruri, regele porunceste ca Isolda sa fie judecata in fata sa. Ea
jura fidelitatea sa fata de rege dar printr-o formula falsa. Insa ea decide sa treaca si de proba cu focul,
dar si aceasta proba o trece cu ajutorul mamei sale.
Ogrin, nu se lasa batut si le intinde o capcana Isoldei si lui Tristan. El pune o oglinda in care se
vede cum Tristan si Isolda isi dovedeau dragostea unul fata de celalalt.
Regele si armata sa, pleaca la vânatoare in zona lacului. Acolo vede in apa limpede, cum se
reflecta din oglinda din camera Isoldei si a regelui intâlnirea cu Tristan.
La vederea acestor lucruri regele porunceste ca Tristan sa fie legat. Ajuns acasa, regele ii
reproseaza ceea ce s-a intâmplat si ii spune Isoldei ca Tristan a fost exilat.
Tristan va fi exilat din cetate de Dinas, si spada lui va fi zdrobita, la fel ca si inima sa.
Intre timp ce Tristan era pe drumul exilarii sale, prietenul sau Gorneval il ajuta sa scape de cele
doua garzi care il insoteau.
Garzile regelui Marc o lasara pe Isolda prada leprosilor, insa ea va fi salvata de catre Tristan.
Auzind aceste lucruri, regele Marc porunceste ca Tristan si Isolda sa fie ucisi. Dinas este impotriva
acestei hotarâri, si afla ca sabia zdrobita a reaparut.
In timp ce Tristan si Isolda se odihneau un sarpe veninos o musca pe Isolda de picior.
Gorneval pleca in cautarea leacului inpotriva veninului.
Influentat de Dinas, regele Marc pleca in cautarea armatei spre ai opri de la uciderea celor doi
fugari.
In timpul când cei doi dorm regele Marc ii inapoiaza sabia lui Tristan si o manusa Isoldei semn de
cerere a reveniri ei la palat.
In timp ce Tristan pleaca in Bretania, Gorneval cu Isolda pleaca la palat.
Ajuns in Bretania, Tristan il salveaza pe Kaherdin de la moarte si pleaca impreuna cu el la regele
Bretaniei unde o intâlneste pe Isolda cea cu mâinile albe.
Isolda, din Cornwal, vrea sa se sinucida dar insotitoarea sa ii este aproape si o impiedica.
Regele Marc ii inapoaza Isoldei coroana. Isolda mai incearca o data sa plece spre Bretania, dar va
cadea in apa de unde va fi salvata de insotitoarea sa.
Tristan pleaca in munti, spre a-l cauta pe tâlharul Rioz, deoarece aceasta o tine prizoniera pe
Isolda cea cu mâinile albe.
Tristan il invinge pe Rioz si o salveaza pe Isolda.
Intr-o noapte, el o confunda pe Isolda cea cu mâinile albe cu Isolda din Cornwall, si e la un pas de
a o insela pe aleasa sa, dar isi da seama de ceea ce face si o refuza pe Isolda cea cu mâinile albe.
 Tristan pleaca inapoi spre regatul Cornwall, si incearca sa se duca la Isolda, dar este impiedicat de
Gorneval.
Cei de la palat afla ca Tristan este acolo si il instiinteaza pe rege, cerându-i voie sa-l omoare. Insa
acestia ii intind o capcana regelui, dupa care se intorc la palat unde il alunga pe regele Marc de la tron
in inchisoare.
Tristan si Corneval fuge in Bretania, spre a cere ajutor lui Kaherdin, dar va fi surprins sa afle ca
Isolda cea cu mainile albe a mintit. Kaherdin se intâlneste cu Tristan si propune o lupta, in timp ce peste
mari, Isolda trimite un valet spre a-i da de veste tatalui sau ca este tinuta prizonier de catre boieri rebeli.
Dupa o lupta crâncena, Tristan si Kaherdin se imprietenesc.
Pe cealalta parte, Isolda este judecata pentru faptele sale.
Regele Marc va fi luat ca martor, si va sustine ca Isolda nu l-a inselat vreodata. Actualul rege al
regatului Cornwall porunceste ca Isolda sa fie decapitata.
Tristan este prins, dar va scapa,aruncându-se in apa.
Isolda, pe punctul de a fi decapitata, va fi salvata de catre Tristan, care ii ia locul ajutorului de
calau.
Dinas elibereaza prizonierii, in timp ce Tristan se lupta cu tradatorii. El il va omori pe boierul
tradator.
Pentru faptele sale Tristan va fi iertat de rege dar nu iertat de exil.
Kahedin impreuna cu Isolda cea cu mâinile albe, vin si ei spre a-si cere iertare de la Tristan.
Acesta din urma ii va cere un favor lui Kaherdin care este dus la bun sfârsit.
Kaherdin impreuna cu Isolda, vin la Tristan, care moare cu numele Isoldei pe buze.
In numele dragostei pe care io poarta , Isolda isi ia viata murind alaturi de Tristan.

Tristan si Isolda este o legenda de iubire care ocupa un loc important in randul marilor povesti de
dragoste universal cunoscute. Acest mit celtic al iubirii indestructibile a circulat in diferite variante si a starnit
imaginatia tuturor mai ales a artistilor din arta si muzica.

Povestea lui Tristan si Isolda ii surprinde pe acestia in postura de adversari. Tristan, nepotul regelui
Mark al Cornwall-ului, il ucide pe regele Irlandei, care era fratele Isoldei. Aceasta jura sa-i razbune moartea.
Soarta face ca Tristan sa primeasca misiunea de a o peti pe Isolda pentru unchiul sau. Pe drumul de
intoarcere, Isolda vrea sa-l otraveasca pe Tristan, asasinul fratelui sau, dar intamplarea face ca otrava sa fie
inlocuita cu o potiune a iubirii.Cei doi beau din acelasi pocal si intre ei se infiripa o dragoste puternica.
Isolda s-a casatorit cu Mark insa inima ei ramane la Tristan.. Cei doi indragostiti reusesc sa fuga impreuna si
un timp traiesc in padure fericiti, desi duc un trai greu.
Dar Isolda se intoarce in cele din urma la regele Mark, chiar daca in inima ei va simti mereu iubirea pentru
Tristan. Cu sufletul frant, acesta paraseste tara, fara sa-si afle linistea in absenta iubitei sale. Povestind -
oricat de pe scurt - trista istorie a lui Tristan şi Isoldei, trebuie amintit mai intai că fermecătoarea legendă s-a
născut (acum mai bine de o mie de ani) din adancurile cele mai pur umane ale sufletului celtic; că
sentimentul "modern" al iubirii - adică aşa cum l-a anţeles literatura şi, deci, omul european ancepand din
Evul Mediu şi pană azi - s-a născut in lumea celţilor; că toată literatura lor este "obsedată" de tema
dragostei; că celţii au creat o literatură in care au dovedit o foarte bogată viaţă interioară; că truverii anglo-
normanzi, francezi şi germani din secolele XII şi XIII au compus poeme antinse despre dragostea nefericită a
lui Tristan şi Isoldei; că, folosind fragmentele rămase de la aceştia (dar fragmente ample - unul de 3.000 de
versuri,altul de 4.500), marele medievist Joseph Bedier a recompus şi publicat in 1900 acest roman, cu o
sensibilitate de poet atat de rară ancat a realizat, dacă nu "cel mai", in orice caz unul din cele mai
ancantătoare romane de dragoste din cate s-au scris vreodată.

Ar mai trebui reamintit că ideea centrală a legendei -ideea fatalităţii iubirii i-a creat de-a lungul veacurilor
un succes fără precedent incomparabil mai larg răspandit, mai complex şi mai profund decat cel al legendei
celor doi andrăgostiţi din Verona... Şi ar mai trebui reamintit că timp de opt secole legenda lui Tristan şi
Isoldei a inspirat poeţi dintre cei mai cunoscuţi din multe ţări şi compozitori - in frunte cu Richard Wagner,
autor şi al libretului operei binecunoscute; fără să uităm (nici nu poate fi uitat!) filmul L'eternel retour, după
scenariul lui Jean Cocteau şi avandu-l ca protagonist pe Jean Marais... Dar toate aceste informaţii sunt, prin
ariditatea inerentă unor simple menţiuni, aproape un act sacrileg faţă de farmecul sensurilor, simbolurilor,
căldurii şi fermecătoarei simplităţi a descrierilor, naraţiunii, dialogurilor, atat de profund umane ale legendei
reconstituite de Joseph Bedier; şi antr-un stil care păstrează tot farmecul acelor timpuri andepărtate, şi parcă
chiar şi inflexiunile vocii truverului de acum opt veacuri. ansăşi ancercarea de a nara pe scurt subiectul
legendei parcă este, antr-un fel, o impietate...
Tristan, fiul regelui din Loonois, a fost botezat 'Tristan" - fiul tristeţii; căci tristă i-a fost naşterea, tristă
antreaga viaţă, tristă ca o lacrimă, caldă şi domoală, tristă ca o plecare definitivă in necunoscut: fiul regelui
din Loonois nu se putea chema altfel decat Tristan... Cavaler iscusit şi vasal credincios, Tristan este trimis de
unchiul său, regele Marc, să o afle şi să i-o aducă pe frumoasa Isolda cu părul de aur, spre a-i fi soţie. Mama
Isoldei nu uită să-i pregătească fiicei ei o băutură fermecată pe care Isolda să o bea ampreună cu regele
Marc in noaptea nunţii lor; băutură ce avea puterea de a lega pentru totdeauna pe cei ce o beau, in viaţă şi in
moarte. Dar pe drum, din greşeală, Tristan şi Isolda beau ei băutura fermecată. Minunea s-a amplinit:
minunea, fericirea şi totodată nefericirea vieţii lor! Băutura vrăjită - simbolul iubirii irezistibile, fatale, de-
asupra tuturor legilor şi puterilor omeneşti, le-a vărsat pentru totdeauna in inimă otrava dulce a dragostei.

Nici căsătoria Isoldei cu regele Marc, nici intrigile şi trădările cărora le cad victime andrăgostiţii, nici
surghiunul lui Tristan, nici căsătoria lui cu fiica ducelui breton Hoel, nici primejdiile prin care trece cavalerul
(şi aventurile lui Tristan se succed antr-o ambianţă de Ev Mediu splendid descrisă), nimic nu-i poate vindeca
de otrava minunată a iubirii. Rănit de moarte antr-o luptă, Tristan, in pragul morţii, o aşteaptă pe Isolda -
singura fiinţă care ai putea aduce un leac mantuitor. Dar cand Isolda ajunge la el, e prea tarziu: Tristan
murise. De durere, ea nu ai poate supravieţui. Tristan şi Isolda sunt anmormantaţi ampreună - şi curand din
trupurile lor răsar doi arbori, avand crengile anlănţuite pentru vecie... cum tot pentru vecie rămane şi
povestea dragostei lor: ca cel mai frumos imn adus vreodată atotputerniciei iubirii.
O poveste care nu poate fi povestită fără să ai trădezi infinitele-i frumuseţi; frumuseţi de istorie şi de poezie,
frumuseţi de graţie şi de melancolie. Dar - cum ai putea descrie in cuvinte fermecătoarea frumuseţe a unui
vitraliu de acum opt veacuri, privit in lumina caldă a soarelui unei după-amiezi tarzii de septembrie.

Aceste două nume nu se pot rosti separat, când spui Tristan, automat îţi vine continuarea, Isloda. Cuplul
reprezintă mitul iubirii invincibile. Vechea lor poveste celtică, despre Tristan cel trist şi blonda Isolda
este o poveste de iubire magică dar aparent imposibilă.

La început, cei doi apar ca doi adversari - Tristan îl omorâse pe domnitorul Irlandei, care din nefericire era fratele
Isoldei. Ea îşi jură că îl va ucide cu mâinile ei pe cel care se face vinovat de această crimă.

În contextul "nebănuite sunt căile dragostei", Tristan este ales să fie peţitorul Isoldei în faţa unchiului său Mark von
Cornwall. În drumul către acesta, el nu avea voie nici măcar să o atingă pe următoarea regină, dar planurile Isoldei
erau altele. Plină de ură, ea îşi doreşte răzbunare şi vrea să-l otrăvească pe asasinul fratelui său.

Printr-o minune otrava este înlocuita cu o băutură a iubirii, care apare din neant în faţa celor doi şi pe care o sorb
până la ultima picătură. "Iar când cei doi tineri, Tristan şi Isloda, băură amândoi băutura, s-a produs de îndată zarva
de pe lume, IUBIREA, care pândeşte şi care s-a strecurat în inima lui Tristan şi a Isoldei. Înainte de a fi remarcată,
ea şi-a înfipt acolo drapelul victoriei şi i-a tras pe amândoi sub stăpânirea ei. "
De aici... cei doi nu se mai pot dezlipi unul de celălalt. Totuşi, frumoasa blondă trebuie să-şi îndeplinească
promisiunea şi se căsătoreşte cu Mark, alături de care în timpul zilei îşi joacă rolul de regină, iar noaptea şi-o
petrece cu amantul ei, Tristan.

Minciuna are picioare scurte, ca de obicei, şi regele află despre escapadele soţiei, iar Tristan este condamnat pe
rug. Reuşeşte să scape şi împreună cu Isolda începe o viaţă singuratică în pădurea sălbatică. Chiar dacă traiul pentru
ei este foarte greu, se pare că, pentru moment, iubirea dintre ei este mult mai puternică.

Nu, această poveste nu este una cu happy-end, pentru că Isolda se întoarce la regele Mark, chiar dacă în inima ei va
exista întotdeauna Tristan. Cu inima frântă, el părăseşte ţara şi nu îşi mai găseşte liniştea niciodată. Caută cu
disperare o altă Isolda, dar nu reuşeşte să se mai apropie de nicio femeie.

Poate chiar prin această întâmplare nefericită povestea lor a rămas una a iubirii nemuritoare, o legendă despre
dragostea veşnică dată de o misterioasă licoare. În fond este o dramă a iubirii nerealizate, a răzbunării, a
înşelăciunii şi despărţirii, o dramă a Evului-Mediu care ne zdruncină şi astăzi. Pentru că ne-am gândit să vă aducem
aminte în fiecare săptămână de o poveste de dragoste nemuritoare, care să ne hrănească sufletul cu speranţă şi
emoţie.