Eugeniu Coșeriu – Omul și limbajul său, editura Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași , anul

2007

Eugeniu Coșeriu – Omul și limbajul său, editura Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași , anul
2007, p. 354

Argument, notă asupra ediției, 16 capitole, anexă: Scrisoare din Tübingen, résumé, bibliografie
Eugeniu Coșeriu, opere citate de autor, indice tematic, indice de autori

Primul capitol Lingvistica generală, teoria limbajului, filozofia limbajului ( p. 28-36 )

Primul capitol începe într-o notă introductivă asupra diferenței dintre istoria limbii și filozofia
limbajului
Capitolul este divizat în 3 subcapitole

1. Lingvistica generală

Coșeriu oferă o definiție a lingvisticii ca fiind o știință generală care se ocupă cu cercetarea limbilor
prin diferite metode inductive, având ca scop ilustrarea asemănărilor dintre limbi.

Încadrând astfel Lingvistica generală în domeniul empiric-generalului.

2. Teoria limbajului
Este o știință care ține de domeniul generalului și pornește din interiorul limbii, în special de
la limbă ca obiect bine definit și delimitat. În momentul cercetării, însă se începe de la
conceptele inter-relaționate cum ar fii: limbă în general, limbă în particular, cuvânt,
propoziție, etc., prin care se observă particularitățile numite și universalii lingvistice

3. Filozofia limbajului
Față de celelalte două științe filozofia limbajului nu face referire la limbă în adevărata ei
identitate, filozofia limbii nu se ocupă de despre cum ci despre ce oferă și arată limba .
Coșeriu oferă o explicație pentru diferențierea filozofie limbajului de teoria limbajului și
lingvistica generală, acesta susține faptul că filozofia limbajului se termină acolo unde teoria
limbajului și lingvistica încep. Astfel cele 3 științe sunt oarecum înrădăcinate una în alta.

3.1. Filozofia „directă” și „indirectă” a limbajului

În acest subcapitol limbajul și limba sunt privite din punct de vedere filozofic, lucru ce a
început să intre în atenția științifică destul de târziu. În cele mai multe cazuri limba este văzută doar
ca un instrument intermediar care ajută pentru a ajunge la altceva, fiind un element indispensabil
Limba este folosită ca un obiect.

3.2. Autonomia limbii ca problemă a filozofiei limbajului

Autonomia limbii reprezintă o altă problemă a filozofiei care pune accentul pe întrebarea :
„Este limbajul o îndeletnicire omenească autonomă, sau poate fi ea interpretată pe baza altor
activități omenești?”