„11 SEPTEMBRIE UCRAINEAN” – O ÎNCERCARE PENTRU

SECURITATEA GLOBALĂ

Tot mai multă lume din Ucraina este nemulţumită de poziţia evident moderată
şi atentă a cancelarului german Angela Merkel referitoare la conflictul din Donbas
şi prăbuşirea avionului malaysian. Ucrainenii au şi numit-o în reţelele de
socializare pe Angela Merkel „Frau Ribbentrop”, mulţumindu-i pentru
„simpatizarea Rusiei”. Ziua prăbuşirii avionului din Malaysia poate fi botezată „11
septembrie ucrainean” pentru că semnifică o cotitură în configuraţia geopolitică
mondială, o cotitură care devine evidentă. Este vorba de orientarea treptată a
Germaniei spre o politică externă independentă faţă de UE.
Despre flirtul diplomatic germano-rus a scris recent şi politologul Dan
Dungaciu, subliniind că Germania se îndreaptă, încet dar sigur, spre o politică
externă independentă. În acest context, jocurile diplomatice germano-ruse
subterane reprezintă o cale de a respinge implicarea SUA în evenimentele din Estul
Europei. Ridicarea Germaniei deasupra intereselor celorlalte state UE este o
explicaţie a excluderii intenţionate a Poloniei din formatul negocierilor pe
marginea dosarului ucrainean. Germania nu are nevoie de concurenţi regionali şi ar
dori să administreze Estul – de ce nu – împreună cu Rusia. Dan Dungaciu susţine
că Ucraina se va aşeza la masa tratativelor cu separatiştii (teroriştii, cum sunt
numiţi de Kiev), până aceştia mai sunt în viaţă, şi scenariul ruso-german va fi
aplicat.
Analiza geopolitică originală şi viziunile domnului Dungaciu, rezultând
diverse scenarii conspirative în zonă, sunt împărtăşite în Ucraina. Însă, Kievul
speră totuşi că nu se va recurge la negocieri cu teroriştii. Nu degeaba domnul
Poroşenko a şi inventat povestea despre terorişti, şi nu despre mercenari. Nimeni în
lume nu negociată cu teroriştii! Astfel, uneori contează mult cum este numit
inamicul, iar Ucraina, care oscilează între faliment şi aspiraţii europene, mai
încearcă să dea din picioare.
Ministrul ucrainean de Externe al Ucrainei (simbolic! – fostul Ambasador al
Ucrainei în Germania), Pavlo Klimkin, a spus direct şi sincer în cadrul unui
interviu pentru televiziunea publică ucraineană că Kievul nu va accepta scenariile
externe. Şeful diplomaţiei ucrainene a relevat că Georgia a acceptat în anul 2008
un scenariu extern impus, dar a fost amăgită. Ucraina, în contextul conflictului din
estul ţării, va încerca să manevreze şi să accepte ceea ce îi este convenabil.
Vorbind camuflat şi diplomatic despre Germania doamnei Merkel, Pavlo
Klimkin a spus: „Sunt ţări care doresc să transforme conflictul din Ucraina într-un
proces treptat şi comod. Am studiat conflictele, începând cu Transnistria ş.a.m.d.
Nu vom accepta un format comod pentru cineva. El trebuie să fie comod doar
pentru noi”. Dacă doamna Merkel ar dori să elimine SUA din „afacerile estice”,
cum arată studiile politologice recente, Klimkin a comunicat că problema
ucraineană trebuie soluţionată la nivelul relaţiilor dintre SUA şi Rusia!
În felul acesta, Kievul în momentul de faţă pare curajos şi uneori naiv în ceea
ce priveşte neacceptarea scenariilor externe de stabilizare a situaţiei, care ar
include o largă federalizare a Ucrainei. Din acest punct de vedere, Kievul ar
reprezenta încă o barieră în calea independenţei politicii externe germane. Această
politică se aseamănă cu viziunile diplomatice ale lui Otto von Bismarck, care
considera că Germania nici într-un caz nu trebuie să aibă conflicte cu Rusia (cel de
al Doilea Război Mondial a confirmat justeţea argumentelor unificatorului
Germaniei din secolul al XIX-lea). Rusia continuă să fie o contrapondere
europeană împotriva Chinei, dar şi un partener economic. Existenţa statului rus
este în interesul Europei. În caz contrar, în picioare se va ridica un alt „gigant
asiatic”, de care se teme Occidentul şi care este condus de un Partid Comunist.
În acest spectru variat de interese geopolitice cert este că conflictul din
Ucraina şi „11 septembrie ucrainean” poate să devină un început de transformare a
securităţii globale. Trist este faptul că în acest joc geopolitic „peştii mari” pot să
înghită „peştii mici”, printre care se numără şi Ucraina.
M.G.