UNIVERSITATEA ,, 1 DECEMBRIE 1918,, ALBA IULIA 

FACULTATEA DE DREPT ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ 

SPECIALIZAREA: ASISTENȚĂ SOCIALĂ 
 
 
 
 
SEMINAR: INTRODUCERE IN PSIHOLOGIE 
 
 
 
 
 
 
 
 
TEMA: CURENTE PSIHOLOGICE-BEHAVIORISMUL
 
 
 
 
 
 
ÎNDRUMĂTOR: 
LECT. UNIV. DRD. STUDENT:

PETROVAN RAMONA   NOIAN IULIAN

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
ALBA IULIA 
2023 
Behaviorismul este o teorie psihologică care se concentrează asupra comportamentului uman şi al
animalelor, în special asupra relaţiei dintre stimuli şi răspunsuri. Teoria a fost dezvoltată de către
John B. Watson şi B.F. Skinner în prima jumătate a secolului XX.

Cuprins:

I. Introducere

II. Istoria behaviorismului

III. Teoria comportamentului

IV. Metodele de cercetare în behaviorism

V. Aplicații ale behaviorismului

VI. Criticile la adresa behaviorismului

VII. Concluzie

I. Introducere

Behaviorismul este una dintre cele mai importante şi influente teorii psihologice ale secolului
XX. Acest sistem de gândire se concentrează asupra comportamentului uman şi al animalelor,
în special asupra relaţiei dintre stimuli şi răspunsuri. Teoria a fost dezvoltată de către John B.
Watson şi B.F. Skinner în prima jumătate a secolului XX şi a avut un impact major asupra
psihologiei, educației și terapiei comportamentale.

II. Istoria behaviorismului

Behaviorismul a luat naștere în Statele Unite la începutul secolului XX, ca o reacție la teoriile
psihologice dominante ale vremii, care se concentrau asupra proceselor mentale și psihice
neobservabile. John B. Watson, considerat "tatăl behaviorismului", a susținut că psihologia
trebuie să se concentreze doar asupra comportamentului observabil, eliminând astfel ipotezele
despre procesele mentale neobservabile. Watson a publicat articolul "Psihologia ca știință
obiectivă" în 1913, care a devenit o lucrare de referință pentru behaviorismul clasic. B.F.
Skinner, un alt important reprezentant al behaviorismului, a dezvoltat teoria
comportamentului operant, care se concentrează asupra rolului recompensei și pedepsei în
controlul comportamentului.

III. Teoria comportamentului

Behaviorismul se bazează pe ideea că comportamentul este determinat de stimuli din mediu.

Stimuli sunt orice eveniment sau obiect care poate provoca un răspuns. Răspunsul poate fi
orice acțiune sau reacție a organismlui, cum ar fi mișcarea, vorbirea sau gândirea.
Teoria behaviorismului susține că comportamentul poate fi înțeles și prezis prin studiul
relației dintre stimuli și răspunsuri. De exemplu, dacă un copil primește o recompensă pentru
a face temele, acesta va fi mai probabil să le facă în viitor.

Teoria behaviorismului se concentrează pe comportamentul observabil și exclude orice

ipoteze despre procesele mentale neobservabile. Astfel, behaviorismul nu se concentrează
asupra motivației sau a emoțiilor interne, ci doar asupra comportamentului extern.

IV. Metodele de cercetare în behaviorism

Metodele de cercetare utilizate în behaviorism sunt bazate pe observație și experiment.

Cercetătorii behavioriști utilizează tehnici precum observația sistematică, testarea și
experimentarea controlată pentru a măsura comportamentul și a înțelege relația dintre stimuli
și răspunsuri.

Un exemplu de metodă de cercetare utilizată în behaviorism este metoda studiului de caz, în

care un cercetător analizează comportamentul unui individ sau grup de indivizi în mod
detaliat.

V. Aplicații ale behaviorismului

Behaviorismul a avut un impact major în diverse domenii, precum educația, terapia

comportamentală și dezvoltarea comportamentului organizațional.

În educație, teoria behaviorismului a fost utilizată pentru a înțelege cum recompensele și

pedepsele pot fi utilizate pentru a îmbunătăți învățarea și comportamentul elevilor.

Terapia comportamentală se bazează pe principiile behaviorismului și se concentrează pe

modificarea comportamentului prin intermediul recompenselor și pedepselor.

În dezvoltarea comportamentului organizațional, behaviorismul a fost utilizat pentru a

înțelege cum recompensele și pedepsele pot fi utilizate pentru a îmbunătăți comportamentul
angajaților în cadrul unei organizații.

VI. Criticile la adresa behaviorismului

Behaviorismul

a primit o serie de critici de-a lungul timpului. Una dintre cele mai importante critici este că
teoria se concentrează doar asupra comportamentului observabil și exclude procesele mentale
și emoționale interne. Aceasta poate duce la o imagine incompletă a comportamentului uman.
De asemenea, behaviorismul a fost criticat pentru că se concentrează prea mult pe utilizarea
recompenselor și pedepselor pentru a controla comportamentul, ignorând alți factori
importanți precum motivația internă sau personalitatea.

Criticii behaviorismului susțin că teoria nu poate explica comportamentul uman complex și că

ar trebui să fie completată cu alte perspective psihologice pentru a obține o înțelegere
completă.

VII. Concluzie

Behaviorismul este o teorie psihologică importantă care se concentrează asupra

comportamentului uman și al animalelor, în special asupra relației dintre stimuli și răspunsuri.
Teoria a avut un impact major în diverse domenii, precum educația, terapia comportamentală
și dezvoltarea comportamentului organizațional. Cu toate acestea, behaviorismul a primit o
serie de critici pentru că se concentrează prea mult asupra comportamentului observabil și
exclude procesele mentale și emoționale interne și pentru că se concentrează prea mult pe
utilizarea recompenselor și pedepselor pentru a controla comportamentul.

In concluzie, behaviorismul este o teorie psihologica importanta care a avut un impact major
in diverse domenii, dar care trebuie completata cu alte perspective psihologice pentru a obține
o înțelegere completă a comportamentului uman.

Bibliografie:

- www.educativ.ro
- www.wikipedia.ro