Poezia imaginii în Oglinda: ea spălându-se pe cap. Tavanul prăbușindu-se. Nu poți citi în
privirea ei nici tristețe, nici bucurie. Apa șiroind pe pereți. Șuierul trenului. În oglindă, mama ei (care este chiar mama lui Tarkovski!). Cadrele se situează dincolo de orice posibilitate de a le încorpora în vreo narațiune. Precum versurile unui poem.