Indrăgostit de Tarkovski (5), de Mihai Vacariu

Perfecțiunea structurată până la capăt, lipsa atașamentului față de formalul pur, pentru că
Tarkovski, spre deosebire de ceea ce propovăduiau predecesorii săi, formaliștii ruși, urmărea
altceva decât arta pură. Vizionând filmele sale, eram din nou pus în fața conceptului, a
farmecului discret al realității reprezentate în sublima subiectivitate a artistului.
Reîntoarcerea la realitate, una la care nimeni și nicicând nu a renunțat. O realitate mai reală
decât însăși realitatea exterioară. Reîntoarcerea la sine.